Pretenţii. Decizia nr. 415/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 415/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 415/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta S. A. E. în contradictoriu cu pârâții N. E. si N. C., împotriva sentinței civile nr. 8087 din 22 mai 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că ,potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei, la data de 29.03.2012, sub nr._, reclamanta S. A. E. a chemat în judecată pe pârâții N. E. și N. C., pentru inviolabilitatea vieții private, pentru răspândirea informațiilor despre viața intimă. Solicită, de asemenea, obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru pagubele create.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâții au răspândit informații despre viața intimă a reclamantei, ceea ce a condus la atingerea reputației sale și au creat scandal public.
Cererea nu a fost motivată în drept și nu a fost timbrată.
La data de 27.04.2012, reclamanta a precizat cererea introductivă, în sensul că și-a cuantificat pretențiile la suma de 400 milioane lei vechi.
Prin încheierea din data de 04.07.2012 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.111 lei, iar prin încheierea din data de 10.09.2012 instanța a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantă împotriva încheierii de respingere a ajutorului public, fiind scutită astfel de plata taxei judiciare de timbru menționată mai sus (fila 39).
La data de 04.12.2012 reclamanta a formulat cererea de recuzare a președintelui completului CF3, ce judecă prezenta cauză, iar prin încheierea din data de 14.12.2012 a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare.
Împotriva încheierii din data de 14.12.2013, reclamanta a formulat recurs, deși aceasta se atacă odată cu fondul.
Prin încheierea din 25 februarie 2013, dată în dosarul nr._ /a1, Tribunalul a aluat act de renunțarea reclamantei recurente la recursul formulat.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă s-au prezentat la termenul din 22.05.2013, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Au fost administrate proba cu înscrisuri și testimonială.
Deși instanța a încuviințat reclamantei și proba cu interogatoriul pârâților, prin încheierea din 07.11.2012, iar pârâții citați cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu s-au prezentat în acest scop, reclamanta nu a depus întrebările în scris pentru administrarea probei, motiv pentru care va decade reclamanta din proba cu interogatoriu, în temeiul art. 170 alin. 3 Cod procedură civilă.
Oricum, nedepunerea listei cu întrebări poate fi interpretată și ca o renunțare la probă, în condițiile în care reclamanta a solicitat suspendarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.8087/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S. A. E. în contradictoriu cu pârâții N. E. și N. C..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Din probele administrate nu a rezultat că pârâții ar fi răspândit informații negative despre reclamantă, despre nici un aspect al vieții acesteia, astfel cum a susținut reclamanta. Aceasta este verișoară cu pârâta N. C., iar reclamanta este nemulțumită de comportamentul pârâților, pe care îi acuză că vor să-i distrugă psihicul.
Martora B. L. D., propusă de reclamantă, fiind prietenă cu pârâta N. C., a declarat că nu a auzit pe pârâți niciodată vorbind de rău despre reclamantă, ori vorbind în general despre aceasta.
Reclamanta a invocat în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, că pârâții, prin afirmațiile lor, i-au afectat reputația și au împiedicat-o să aibă relații cu alți bărbați ori să aibă o carieră, ceea ce i-au produs un prejudiciu pe care l-a evaluat la suma de_ lei vechi, fără a indica temeiul de drept al pretențiilor.
În baza rolului activ al instanței, prevăzut de art. 159 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 cod civil (de la 1864, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care stabilește că ,,Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .").
Astfel, potrivit art. 998 Cod civil, ,,Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.", iar potrivit art. 999, ,,Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".
Aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, menționate mai sus, instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit, potrivit art. 1169 Cod civil, cele trei condiții necesare pentru nașterea dreptului la despăgubiri: fapta ilicită, prejudiciul moral sau material și culpa pârâților.
Pentru aceste motive, acțiunea reclamantei a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. A. E..
Prin încheierea de ședință de la 22.01.2014, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 C. alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Potrivit art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va admite exceptia perimarii si se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimată judecata recursului declarat de reclamanta S. A. E. în contradictoriu cu pârâții N. E., N. C., împotriva sentinței civile nr. 8087 din 22 mai 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red. Jud. M.E.N.
Tehn. SV – 2 ex.
09.06.2015
Jud. Fond L.N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 414/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 417/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
