Fond funciar. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 44/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 44/2015

Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. C. C.

Judecător I. G. Ș.

Grefier F. C. C.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant A. I. împotriva sentinței civile nr. 8597/13.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR . și C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR și C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR REPREZENTATĂ DE INSTITUȚIA PREFECTULUI D., având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, consilier juridic C. Ț., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:

- procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimata-pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, întrucât nu a fost restituită la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare privind schimbarea orei completului, însă acest viciu de procedură s-a acoperit;

- apelul a fost declarat în termen, motivat;

- motivele de apel au fost comunicate;

- nu s-au depus întâmpinări;

- nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă;

- apelantul-reclamant A. I. a depus note de ședință.

Instanța pune în discuție cererea formulată de apelant de introducere în cauză a Comisiei de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Instituției Primarului .>

Consilier juridic C. Ț., pentru intimata-pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, solicită respingerea cererii, arătând că nefiind parte la fond nu este opozabilă.

În deliberare, instanța respinge cererea formulată de apelantul-reclamant nefiind posibilă introducerea în cauză a unei noi părți direct în etapa apelului, după care, pune în discuție cererea apelantului de efectuare a unei adrese către C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Malu M. pentru a indica date cu privire la poziționarea și individualizarea terenului în litigiu la nivel de .>

Consilier juridic C. Ț., pentru intimata-pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, arată că lasă la aprecierea instanței cererea de efectuare a adresei.

În deliberare, apreciind că nu este utilă cererea de efectuare a unei adrese către C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Malu M. formulată de apelantul-reclamant A. I. instanța o respinge.

La interpelarea instanței consilier juridic C. Ț., pentru intimata-pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, învederează că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Consilier juridic C. Ț., pentru intimata-pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR, solicită respingerea apelului și menținerea ca fiind temeinică și legală hotărârea instanței de fond.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin acțiunea introdusă în data de 19.06.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamantul A. I. a solicitat în contradictoriu cu C. L. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar ., C. L. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar Municipiul C. Prin Primar Și C. Județeană D. De Aplicare A Legilor Fondului Funciar Reprezentată De Instituția Prefectului D. obligarea pârâtelor să îl pună în posesie de drept, pentru suprafața de teren arabil de 0,75 ha conform actului de proprietate al autorului A. P., respectiv 0,25 ha teren arabil situat în Făcăi, Mun. C., Jud. D., Nr. Topo 19 și 0,50 ha teren arabil, cartier Făcăi, Mun. C., Jud. D., Nr. Topo 19.

În fapt a arătat că a notificat cele două comisii locale, dar nu a fost pus în posesie și nu a primit nici un răspuns pentru a mă pune în posesie de drept pe respectiva suprafața de teren pe care a solicitat-o.

A mai menționat că respectivul teren nu este în posesia altui proprietar, nu a fost introdus în circuitul civil și se s-a aflat în posesia penitenciarului până când aceștia si-au redus activitatea în anul 2012.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 14 din Legea 18/1991, art. 1 și 2 din Legea 247/2005, art. 107 și 11 C..

A anexat la cerere în copie act de proprietate A. P., CI reclamant, certificat de naștere reclamant, certificat de moștenitor nr. 11/03.02.2000 autentificat de BNP E. D. al reclamantului după autoarea A. C., dovada număr de înregistrare notificări.

Pârâta C. L. Podari a formulat întâmpinare în data de 15.07.2013 solicitând într-o primă teză respingerea cererii ca prematur introdusă având în vedere prevederile art. 4 și 7 din Legea nr. 165/2013.

Pe fondul cauzei a arătat că reclamantului i-a fost recunoscut și validat dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha după autorul A. P., fiind înscris în anexa 3 la Legea 247/2005.

În prezent, C. L. Podari se confruntă cu un deficit de 391,93 ha, iar prin adresa nr. 3301/2013 a fost comunicată ca și necesar și anexa 3 la Legea 247/2005 care îl include și pe reclamant.

În drept a invocat art. 205 C., Legea 165/2013, Legea 18/1991, Legea 247/2005 și HG 890/2005.

Pârâta C. locală de Aplicare a Legii 247/2005 C. a formulat întâmpinare în data de 16.07.2013 invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că terenul se află pe teritoriul Comunei Podari.

În data de 23.09.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinări menținând cele afirmate în acțiunea introductivă.

Prin sentința civilă nr.8597/13.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția prematurității acțiunii.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca prematur introdusă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a fost validat cu suprafața de 0,75 ha în anexa 3 la Legea 247/2005.

Conform HG 890/2005 în anexa 3 la legea 247/2005 sunt trecuți moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate.

Conform art. 248 C. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Potrivit art. 4 din Legea 165/2013 "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Conform art. 7 din aceeași lege "Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile."

Art. 11 din aceeași lege prevede următoarele: "Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru. În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului suprafețele preluate și neutilizate în cadrul procesului de restituire. În situația în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenției Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituție are calitatea de intervenient forțat în cauză."

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii instanța a constatat că această este întemeiată și urmează să o admită cu consecința respingerii acțiunii ca prematur introduse, pentru următoarele considerente:

Rezolvarea corectă a pricinii comportă probleme de legalitate, adică de aplicare a normelor de drept incidente, aplicabilitatea Legii nr. 165/2013 fiind de esența soluționării cauzei.

Legea nr. 165/2013 de imediată și de generală aplicare tuturor procedurilor administrative ori judiciare, indiferent de stadiul lor, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Așadar, rezolvarea prezentului litigiu se raportează, în esență, la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.165/16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, recurenta susținând că aceasta este incidentă situației de fapt deduse judecății.

Instanța a constatat că acțiunea a fost introdusă în data de 19.06.2013 după . Legii 165/2013.

Potrivit art. 4 din Legea 165/2013, "dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Prin urmare, legiuitorul intern a avut în vedere jurisprudența CEDO în materia imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului totalitarși a specificat în mod imperativ că noul act normativ, care vine să completeze și să reconfigureze legislația reparatorie anterioară, este pe deplin incident procedurilor administrative și judiciare în curs de derulare.

Această trimitere expresă la jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg în corpul actului normativ analizat relevă contextul general legislativ, social și economic în care a fost adoptat noul act normativ, puterea legiuitoare exercitându-și atributul de legiferare pe baza unor premise ce vizează impactul legislației reparatorii asupra întregii societăți românești. Premisele avute în vedere de puterea legiuitoare la adoptarea unui act normativ nu pot fi negate de puterea judecătorească la soluționarea unor cauze concrete, întrucât aceasta ar echivala cu o imixtiune în domeniul altei puteri și ar nega principiul separației acestora, principiu care este de esența oricărei ordini constituționale firești. Fiind de principiu faptul că legea este un act de suveranitate, pe când hotărârea unei instanțe de judecată este un act de jurisdicție, instanța de judecată nu poate substitui o normă de drept aflată în vigoare cu o normă creată pe cale pretoriană, după nici nu poate cenzura oportunitatea adoptării anumitor norme juridice, întrucât aceasta ține de procesul de legiferare, care nu intră în domeniul său de competență instituțională.

Art. 20 alin. 2 din Constituția României reglementează prioritatea reglementărilor internaționale față de normele adoptate de legiuitorul intern în situația în care există neconcordanțe între acestea în ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului, iar în virtutea acestui text constituțional instanța de judecată poate aplica o reglementare internațională într-o situație litigioasă în care se reclamă protejarea unui drept fundamental, reglementarea respectivă având o forță juridică superioară față de norma legiuitorului intern.

Această regulă este inoperantă în cauza supusă soluționării, deoarece reglementarea internațională invocată, în mod uzual, în jurisprudență, în cadrul litigiilor din această materie - art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, care garantează respectarea dreptului de proprietate – nu poate înlătura, pur și simplu, aplicarea unei legi care este de imediată aplicare și al cărei scop este finalizarea procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, în condițiile în care în cuprinsul său se face referire expresă la hotărârea pronunțată în cauza-pilot în materia imobilelor preluate abuziv în contradictoriu cu statul român. Tribunalul subliniază, o dată în plus, că o reapreciere a concordanței Legii nr. 165/2013 cu normele CEDO, în contextul în care legiuitorul a apreciat implicit că acestea sunt concordante (prin statuarea conținută de art. 4 din lege) ar echivala cu o ingerință în atribuțiile unei alte puteri a statului.

Art. 7 alin. 1 din Legea 167/2013 dispune că: "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar", iar potrivit alineatului 2, "dispozițiile alin. 1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile".

Prin urmare, dispozițiile art. 7, raportate la dispozițiile art. 4 din lege instituie o suspendare a obligațiilor comisiilor de fond funciar privind punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local.

Art. 5 din lege reglementează constituirea unei noi autorități administrative, C. locală pentru inventarierea terenurilor, art. 6 reglementează obligația acestei comisii de a întocmi, în termen de 180 de zile de la data constituirii, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ – teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ – teritorială; art. 8 din lege reglementează obligația comisiilor locale de fond funciar de a centraliza toate cererile de reconstituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire; art. 11 reglementează obligația comisiilor locale și județene de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016; art. 11 alin. 2 reglementează plângerea pe care o are la dispoziție persoana interesată în situația neîndeplinirii acestor obligații; art. 12 reglementează modul în care se va face atribuirea terenurilor reconstituite; art. 32 instituie măsuri pentru urgentarea soluționării cererilor de retrocedare.

Se observă că titlul legii vizează "măsurile pentru finalizarea procesului de restituire", iar legea conține un calendar de efectuare a tuturor etapelor de finalizare a acestui proces, reglementând în mod imperativ termenele în care trebuie efectuate operațiunile respective.

Totodată, potrivit art. 2 din Legea 165/2013, unul dintre principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de acest act normativ este principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății.

Se reține că atât Legea 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, cât și celelalte acte normative succesive din același domeniu, au instituit veritabile raporturi juridice obligaționale între persoanele al căror drept la reconstituire a fost recunoscut prin validare și comisiile de fond funciar, cărora le incumbă obligațiile legale de punere în posesie și emitere a titlurilor de proprietate. Ca efect al noii legi, raporturile juridice respective se mențin, există în continuare, doar că obligațiile ce le revin comisiilor de fond funciar sunt suspendate pe perioada intervalului de timp avut în vedere de calendarul de finalizare a procedurilor de restituire reglementat de lege. Beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate funciară își păstrează calitatea de creditori ai obligațiilor privind finalizarea procedurilor de reconstituire prin concretizarea obiectului material al dreptului recunoscut și stabilit, în cadrul cărora obligațiile de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate ocupă un loc important, iar comisiile de fond funciar rămân, în continuare, debitori ai acestor obligații legale, obligații a căror executare este suspendată în baza legii.

Așa fiind, toate aceste subiecte de drept aflate într-o situație precum cea a reclamantului rămân titulari ai unui bun în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, precum și în accepțiunea statornicită de jurisprudența CEDO. Legea 165/2013 nu le neagă și nu le anihilează această calitate, dobândită în urma parcurgerii procedurii administrativ – jurisdicționale prevăzute de lege, particularitatea acesteia constând în aceea că legiuitorul și-a asumat, practic, o ingerință în acest drept, ingerință ce constă într-o nouă amânare a procesului general de restituire a proprietăților imobiliare preluate în mod abuziv, din rațiuni ce vizează asigurarea unui echilibru între interesul particular și cel general. Or, potrivit celor deja arătate în considerentele prezentei decizii, asumarea acestei ingerințe de către puterea legiuitoare și menționarea jurisprudenței CEDO în corpul actului normativ nu este cenzurabilă de către puterea judecătorească.

Instanța are în vedere și realitățile jurisprudențiale incontestabile ce au precedat apariția acestui act normativ, în sensul că în foarte multe cazuri comisiile locale de fond funciar s-au apărat invocând lipsa rezervei de teren disponibil pentru punerile în posesie, existând și cazuri în care s-a probat efectuarea unor demersuri către autoritățile competente în vederea predării unor suprafețe de teren în vederea finalizării procedurilor de reconstituire. Lipsa terenului disponibil la nivelul celor mai multe unități administrativ – teritoriale a devenit o realitate notorie, ce a determinat intervenția organului legislativ, în contextul în care orice act normativ are la bază o anumită nevoie de reglementare a unei anumite realități sociale.

În fine, instanța mai reține și că orice hotărâre judecătorească ar trebui să tranșeze în mod eficient o anumită situație litigioasă, iar efectul substanțial al hotărârii, dezlegarea dată în fapt și în drept, ar trebui să conducă la o finalitate concretă a procesului, și nu la una formală și iluzorie pentru partea care a triumfat. Mai exact, o hotărâre judecătorească prin care s-ar consfinți dreptul actual al reclamantului la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate și prin care comisiile de fond funciar ar fi obligate să-și îndeplinească obligațiile legale, cu toate că la nivelul unității administrativ-teritoriale nu există suprafețe disponibile, ar fi susceptibilă de executare silită conform regulilor din materia obligațiilor de a face, fără ca dreptul beneficiarului reconstituirii să poată fi concretizat în modalitatea avută în vedere în etapa validării, fără ca finalitatea hotărârii judecătorești să rezide în stabilirea unui drept concret și efectiv, așa cum ar trebui să fie dreptul de proprietate asupra unui teren înscris într-un titlu de proprietate ce intră în circuitul civil, teren cu care proprietarul a fost pus în posesie.

Împotriva sentinței civile nr.8597/13.06.2014 a formulat apel reclamantul A. I. prin care a solicitat într-o primă teză admiterea apelului și suspendarea cauzei până la definitivarea procedurilor prealabile prevăzute în Legea nr.165/2013 actualizată iar într-o a doua teză casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținerea spre judecare cu solicitările efectuate la instanța de fond.

În esență, apelantul a arătat că în speță nu s-a dat curs la identificarea și individualizarea terenului intravilan înscris în titlul de proprietate depus la dosar, emis după autorul A. P. în suprafață de 0,7500 ha.

A arătat că a efectuat acte premergătoare la instituțiile administrativ-teritoriale, respectiv Instituția Primarului Municipiului C., Instituția Primarului Comunei Podari, Instituția Primarului Comunei Malu-M. pentru a primi informații dacă terenul este liber de sarcini pentru a fi puși în posesia acestuia, întrucât titlul de proprietate depus este emis cu mult timp în urmă, iar terenul nu este poziționat la nivel de .>

În drept, apelul a fost întemeiat pe art.470 NCPC și art.14 din Legea nr.18/1991 actualizată, art.1 și art.2 din Legea nr.247/2005 actualizată.

Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reține următoarele:

În speță, acțiunea formulată de apelantul-reclamant a fost respinsă în considerarea caracterului prematur al demersului său juridic, prin raportare la dispozițiile Legii nr.165/2013 a cărei incidență a fost reținută de prima instanță.

În esență, s-a considerat a fi aplicabil acest act normativ, ca urmare a unei situații de fapt clarificată insuficient față de susținerile furnizate prin cererea de chemare în judecată și conținutul înscrisurilor depuse în probațiune.

Astfel, s-a reținut că reclamantul a fost validat cu terenul în suprafață de 0,75 ha în anexa 3 la Legea nr.247/2005 și că se impune a se aștepta finalizarea procesului de restituire constând în punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare a terenurilor la nivel local.

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei Tribunalul consideră însă că sunt numeroase probleme a căror dezlegare prealabilă era necesară.

Este de necontestat că apelantul-reclamant a fost validat în anexa nr.3 la Legea nr.247/2005 pentru suprafața de 0,75 ha după autorul A. P.. La baza acestei validări s-a aflat cererea de reconstituire formulată la data de 29.11.2005, înregistrată la Primăria Mun.C. sub nr._ (f 84) prin care reclamantul solicită reconstituirea suprafețelor de teren mai sus menționate, invocând drept temei al îndreptățirii sale – actul de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Silviculturii în baza Decretului nr.444/1953 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.3522/1953 autorului său – P. A., pentru un teren agricol în suprafață de 0,75 ha, situat la momentul respectiv în punctul "Făcăi", .).

Pe de altă parte, atât prin acțiunea introductivă cât și prin precizarea la acțiune, apelantul-reclamant a arătat că terenul pentru care a formulat prezenta acțiune se referă la titlul de proprietate nr.2093-_ din 26.01.1996, anexat la dosar (f 64), depunând același act de proprietate din anul 1953(f 6).

Suprafața de teren de 0,75 ha la care face trimitere apelantul-reclamant, figurează în titlul de proprietate menționat la categoria "extravilan", (2500 mp, T9, P164 și 5000 mp, în T8, P3), în satul Făcăi, județul D.. Titlul a fost emis însă în urma reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991.

Potrivit adresei nr.3133/03.06.2014 emisă de Primăria Podari, actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.2093-_/26.01.1996 au constat în: adresa nr.536/13.03.1993 reprezentând propunerea Consiliului Local Podari, fila Registrului Agricol din perioada 1959-1963 cu rolul defunctului A. P., adresa nr.961/15.03.1993 a Comisiei Județene de înaintare a HCJ nr.323/1993, HCJ 323/15.03.1993 de validare a propunerii Comisiei Locale Podari și Anexa nr.1 la această hotărâre, anexa 3 de validare la Legea nr.18/1991, HCJ nr.1368/1993, copie plan parcelar; se menționează totodată, că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost anexată propunerii de validare fără însă a fi depusă la dosar.

Astfel, în lipsa de la dosar a cererii de reconstituire formulată inițial în temeiul Legii nr.18/1991 și care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2093-_ din 26.01.1996 este nelămurit aspectul privind actul de proprietate exhibat la momentul respectiv.

Potrivit relațiilor înaintate de C. L. la baza emiterii titlului de proprietate menționat ar fi fost fila din Registrul agricol pe perioada 1959-1963 cu rolul autorului reclamantului – defunctul A. P..

În acest caz, se impunea a fi clarificată împrejurarea dacă amplasamentul din actul de împroprietărire din anul 1953 e același cu amplasamentul terenului din Registrul Agricol avut în vedere pentru a se evita riscul unei duble reconstituiri cu privire la aceeași suprafață de teren, pe de o parte în temeiul Legii nr.18/1991 pentru care apelantul-reclamant a obținut deja un titlu de proprietate și pe de altă parte, în temeiul Legii nr.247/2005 pentru care apelantul-reclamant a fost validat în Anexa 3.

O adecvată cercetare a fondului de către instanța de judecată presupune obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților pentru o justă soluționare a cauzei și corecta aflare a adevărului.

Neanalizând niciunul dintre aspectele enunțate mai sus, prima instanță a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului.

Potrivit art.480 alin.3 NCPC în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

Față de cele ce preced, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art.480 alin.2 și 3 NCPC, Tribunalul va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza la Judecătoria C. pentru cercetarea fondului.

În rejudecare, instanța va completa probatoriul pentru a identifica actul de proprietate exhibat cu prilejul primei cereri de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 prin efectuarea unor adrese la C. L. a Fondului Funciar Podari, C. Județeană D. în vederea înaintării la dosar a cererii de reconstituire de la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2093-_/26.01.1996; se va pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize topografice pentru a se stabili dacă amplasamentul terenului din actul de împroprietărire din anul 1953 este același cu terenul din Registrul agricol al autorului reclamantului și a se lămuri dacă prin prezenta cauză reclamantul pretinde îndreptățire pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate cu privire la aceeași suprafață de teren menționată în titlul de proprietate nr. 2093-_/26.01.1996 la categoria "extravilan".

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelantul-reclamant A. I., domiciliat în C., ., cart. Făcăi, județul D. împotriva sentinței civile nr. 8597/13.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR . cu sediul în Podari, ., județul D., C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR MUNICIPIUL C. PRIN PRIMAR cu sediul în C., ., nr. 1, județul D. și C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR REPREZENTATĂ DE INSTITUȚIA PREFECTULUI D. cu sediul în C., ., județul D..

Anulează sentința apelată și trimite cauza la Judecătoria C. pentru cercetarea fondului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015.

Președinte,

L. C. C.

Judecător,

I. G. Ș.

Grefier,

F. C. C.

Red.jud.I.G.Ș.

04.02.2015

Tehn.S.V.

Jud.fond-C.N.M.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul DOLJ		Contestaţie la executare. Decizia nr. 414/2015. Tribunalul DOLJ →

Fond funciar. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul DOLJ