Pretenţii. Hotărâre din 26-06-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 1183/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1183/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător V. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. în contradictoriu cu pârâtul N. F., împotriva sentinței civile nr._ din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termen, s-au comunicat motivele de apel, s-a depus întâmpinare care s-a comunicat, apelantul reclamant solicită judecarea acuzei în lipsă, după care;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 alin. 1 C.p.civ., verifică dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina și constată că este competentă cu soluționarea apelului, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.p.civ
Instanța, în temeiul art. 238 C.p.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată și nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare .
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 06.12.2013 înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul N. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 649,20 lei, reactualizată cu indicele de inflație pana la data plătii efective a debitului, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 21.03._10, pârâtul N. F., victima unei agresiuni, a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 649,20 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 si 999 Cod Civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr.2322/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., în contradictoriu cu pârâtul N. F..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că,prin cererea formulată la data de 06.12.2013 înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul N. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 649,20 lei, reactualizată cu indicele de inflație pana la data plătii efective a debitului, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 1 NCPC, sesizarea instanței se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, dovada îndeplinirii procedurii prealabile urmând a fi anexată la cererea de chemare în judecată.
Conform prevederilor Legii nr. 192/2006 modif. privind medierea și organizarea profesiei de mediator, art. 2 alin. (1), daca legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, în vederea soluționări pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, prin alin. 12 al aceluiași articol se statuează că instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f), sancțiune aplicabilă numai proceselor promovate dupa 1 august 2013.
Atât din modul imperativ de redactare a conținutului textului normativ al art. 2 alin. 1 și 12, dar și în considerarea interesului general protejat de norma legală arătată, instanța reține că neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată se sancționează cu respingerea ca inadmisibilă a cererii promovate în aceste condiții, inadmisibilitate care poate fi invocată chiar și de instanță din oficiu, prin excepție de la prevederile art. 193 alin. 2 NCPC.
Pentru a considera astfel, instanța are în vedere și scopul final urmărit de legiuitorul național în reglementarea procedurii speciale obligatorii de informare asupra avantajelor medierii, anterior promovării cererii în justiție, respectiv de educare a societății civile în sensul soluționării conflictelor pe cale amiabilă, printr-o procedură alternativă celei jurisdicționale, pentru obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.
Prin urmare, reține prima instanța, că interesul protejat de dispozițiile anterior redate este unul general, al societății civile în ansamblul său și nu unul individual, astfel că sancțiunea inadmisibilității are, în concepția instanței, un regim de ordine publică, putând fi invocată chiar și din oficiu.
O interpretare contrară, în schimb, ar lipsi de conținut și de finalitate practică dispozițiile legiuitorului privind caracterul obligatoriu al participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii, în condițiile în care sancțiunea nerespectării acestora ar fi lăsată la liberul arbitru al părților, fără a putea fi cenzurată de către instanță.
În final, mai reține prima instanța că o atare reglementare nu contravine nici Convenției Europene a Drepturilor Omului și nici jurisprudenței Curții în materie, câtă vreme accesul părților la justiție este garantat și neîngrădit, obligativitatea participării reclamantului la ședința de informare asupra avantajelor medierii fiind prevăzută de legiuitor tot în scopul protejării intereselor legitime ale părților în litigiu și pentru a-i educa și sprijini în soluționarea conflictului pe cale amiabilă.
În cauză, deși a fost legal citat cu această mențiune pentru termenul de judecată din data de 20.02.2014, reclamantul nu a făcut dovada că a recurs la convocarea pârâtului în vederea participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii, anterior promovării acțiunii în justiție, instanța urmând astfel să facă aplicarea sancțiunii prevăzute expres de legiuitor.
De asemenea, se constată că cererea în pretenții civile promovată de reclamant, așa cum a fost motivată în fapt și în drept, se încadrează în textul normativ reglementat de prevederile art. 601 lit. f din legea nr. 192/2006 modif.
Pentru considerentele expuse, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 și 12 corob. cu art. 601lit. f din legea nr. 192/2006 modif., instanța a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C..
În motivarea apelului, s-a arătat că speța nu cade sub incidența Legii nr.192/2006, și că, potrivit art.2 alin.2 "medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile", iar având în vedere natura creanței, apelantul arată că nu poate oferi o soluție convenabilă, de exemplu de a diminua, a scuti sau orice altă soluție considerată convenabilă pentru pârât, întrucât S., în calitate de furnizor de servicii medicale, este obligat, conform legii să recupereze în întregime debitul menționat în decontul de cheltuieli.
Prin decizia civila nr 659/23 09 2014, Tribunalul D. a admis apelul, a anulat sentința civila nr 2322/2014 și a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, ca urmare a faptului că reclamantul, deși a fost citat cu mențiunea de a depune proces-verbal de mediere pentru termenul de judecată din data de 20.02.2014, nu a făcut dovada că a recurs la convocarea pârâtului în vederea participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii.
Însă prin Decizia nr. 266/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 464/25.06.2014, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 2 alin. (1) si (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. A reținut Curtea că, desi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 se refera la obligatia partilor de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii, alin. (12) al aceluiasi articol prevede sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata numai pentru situatia in care reclamantul nu si-a indeplinit aceasta obligatie. Ca atare, paratul nu este obligat sa participe la o astfel de sedinta, singura conditie pe care reclamantul trebuie sa o indeplineasca este sa se adreseze unui mediator care sa il notifice pe parat, in conditiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, adresandu-i o invitatie scrisa, ce poate fi transmisa prin orice mijloc ce asigura confirmarea primirii textului. Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.
In acest context, Curtea a retinut ca, asa cum rezulta din coroborarea art. 2 alin. (1) cu alin. (12) din Legea nr. 192/2006, pentru a se adresa instantei cu o cerere de chemare in judecata, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 60 ind. 1 alin. (1) lit. a)-f) din legea precitata, legiuitorul a instituit in sarcina justitiabilului o obligatie noua, si anume aceea de a se adresa in prealabil unui mediator, pentru ca acesta sa il informeze despre avantajele medierii. In aceste conditii, Curtea a constatat ca introducerea obligativitatii informarii asupra medierii este in contradictie cu art. 21 din Legea fundamentala.
În speță, tribunalul a mai reținut că Decizia Curții Constituționale își găsește aplicarea, atât timp cât raportul juridic contestat nu a fost epuizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, urmând ca instanța de control judiciar să aplice nemijlocit decizia obligatorie a Curții Constituționale.
În rejudecare cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei C. sub nr_ .
Prin sentința civila nr_/27 11 2014 pronunțata in cauza a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și respinsa acțiunea ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 21.03._10, pârâtul N. F. - urmare a unui accident rutier - a fost internat de urgenta la Secția Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență C., beneficiind de asistenta medicala de specialitate.
Contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a fost în cuantum de 649,20 lei, potrivit decontului de cheltuieli depus în copie la dosar (fila 6).
În drept, potrivit prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 actualizată, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În speță, instanța a constatat că pârâtul a fost persoana căreia i s-a vătămat sănătatea, iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia nefiind, pe cale de consecință, titular al obligației de dezdăunare în raportul juridic indicat de norma legală anterior menționată.
În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia, în aceste cazuri, pârâtul nu beneficiază de servicii medicale spitalicești din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanța reține că, în conformitate cu disp. art. 92 din Legea nr. 95/2006 actualizată, acordarea asistenței medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale(…) în cazul urgențelor medicale.
Potrivit aceluiași act normativ serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul national unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri în condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, prima instanța a constatat că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului o obligație de a comunica numele persoanei care a provocat vătămarea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului N. Unic.
Pârâtul N. F. are calitatea de victimă a unui accident de circulație, după cum rezultă din precizările reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată și înscrisurile depuse, această concluzie rezultând și din decontul de cheltuieli aflat la fila 7 din dosar și din cuprinsul fișei de observație clinică, din care reiese că acesta a fost internat la S. Județean de Urgență C. - Secția Neurochirurgie, în perioada 21.03._10 și, prima instanță a apreciat că acestuia, în calitate de victimă a accidentului, nu îi incumbă obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa în cadrul unității sanitare reclamante, titularul acestei obligații fiind, conform dispozițiilor exprese ale art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății actualizată, autorul accidentului rutier.
Mai mult, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea și pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., instanța a reținut că pârâtul N. F. nu poate fi obligat la plata contravalorii zilelor de spitalizare pe temeiul răspunderii civile delictuale întrucât, fiind victimă a unui accident, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului, instanța a apreciat că dovada îndeplinirii acestora revine reclamantului care are obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În ceea ce privește excepția pe care s-a pronunțat instanța de fond, apelantul nu a adus nicio critica modului de soluționare ci s-a rezumat a relua, in motivarea apelului, motivele de fapt si de drept invocate in cererea de chemare in judecata.
Astfel, in motivarea apelului, apelantul a arătat că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
S-a mai susținut ca este culpa beneficiarului de îngrijiri medicale ca nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie a produs o vătămare, iar practica judiciară a stabilita ca si partea vătămata poate avea calitate procesual pasiva.
S-au invocat de către apelant disp art 282-298 C., art 262, 313 din legea 95/2006 și art 21 și 89 Cpr fiscala.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat in instanță pentru a formula apărări.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, Tribunalul constată că apelul este nefondat, iar prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Astfel, apelantul a arătat in motivarea apelului ca pârâtul intimat este victima accidentului de circulație și ca, in aceasta calitate, poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, având calitate procesuala pasiva.
Tribunalul nu poate primi acest motiv de apel, întrucât, așa cum corect a reținut si prima instanță, pârâtul este persoana căreia i s-a vătămat sănătatea, iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia nefiind, pe cale de consecință, titular al obligației de dezdăunare.
Mai mult, apelanta a invocat ca temei de drept al cererii inițiale răspunderea civila delictuala care se întemeiază pe fapta ilicita a persoanei chemata sa răspundă, ceea ce nu este cazul pentru pârât.
Nici faptul că pârâtul nu a făcut demersuri pentru stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului nu-i conferă acestuia calitate procesual pasiva, deoarece, așa cum corect a reținut și prima instanță, reclamantul are obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului.
În consecință, în temeiul art 480 alin1 C., tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va menține soluția pronunțata de instanța de fond ca fiind legala și temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul spitalul C. Județean de Urgență C. cu sediul in C., . cod fiscal_ împotriva sentinței civile nr_/17 11 2014 pronunțata in dosarul_ in contradictoriu cu pârâtul N. F. domiciliat în C. . jud D., ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, V. F. | |
Grefier, C. C. S. |
Red/tehnored judecator V F.
4 expl/ 30 06 2015
Judecator fond C M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1360/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Hotărâre din 23-03-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
