Pretenţii. Sentința nr. 300/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 300/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2/201/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1198/2015

Ședința publică de la 26 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. C. F.

Judecător L. A.

Grefier E. D. C.

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. împotriva sentinței civile nr. 300/2015, pronunțată d e Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. C. V., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:

- apelul este declarat și motivat în termen

- au fost comunicate motivele de apel

- s-a depus întâmpinare

- a fost comunicată întâmpinarea

- prin Serviciul Registratură la data de 25.06.2015 intimatul-pârât A. C. V. a depus note de ședință.

Instanța având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 300/2015 pronunțată de Judecătoria Clafat în dosarul_ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pîrît.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. împotriva pârâtului A. C. V. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 5.01.2015, reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul A. C. V., pentru a fi obligat la plata sumei de 899,88 lei reprezentând servicii medicale pe care S. C. Județean de Urgență C. le-a acordat în perioada 23.07-26.07.2011, când acesta a fost internat la Secția Chirurgie BMF.

În fapt, s-a motivat că reclamantul a acordat servicii medicale pacientului A. C. V., internat în Secția BMF în perioada 23.07-26.07.2011, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 899,88 lei, sumă ce nu a fost achitată pînă în prezent, fiind întrunite astfel conditiile generale ale raspunderii civile delictuale prev.de art. 998 si 999 c.civ., precum si conditiile prev.de art. 313 din Leg.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.

A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei datorate, precum și majorările de întârziere calculate de la externarea victimei din spital și până la plata efectivă a debitului .

Conform dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: " Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentind cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avînd ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligatiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobîndesc calitatea procesuală a acestora.".

S., în calitate de furnizor, are obligatia de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, de la persoanele care datoreaza debitul reprezentind cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, întrucît pîrîtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încît spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate, cheltuielile de spitalizare de la persoanele vinovate.

S-a apreciat că printr-o simplă interpretare gramaticală a disp.art. 313 alin.1 din Leg. 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situatii în care, din culpa beneficiarului ingrijirilor medicale, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.

Acest text de lege stabileste clar care sint persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot indrepta în vederea recuperării cheltuielilor ocazionate de asistenta medicală acordată.

A concluzionat că pîrîtul avea obligatia să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovatia autorului accidentului/agresiunii, demers nedovedit anterior demarării actiunii în instanță, astfel se poate prezuma că pîrîtul își recunoaste culpa constind in omisiunea sau neglijența de a intreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale.

S-a mai arătat că prezenta actiune este supusă prevederilor Codului de procedură fiscală si nu Decretului 167/1958.

Față de considerentele de mai sus, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 899,88 lei, actualizarea sumei la data plății efective a debitului și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., 112 C.pr.civilă și art. 313 din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 C. pr. civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

A depus la dosar decontul de cheltuieli al pîrîtului.

Instanța a constatat că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, îndeplinește cerințele art. 194-197 din codul de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 201 alin 1 din Codul de procedură civilă, prin rezoluția din data de 13.01.2015, a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Cererea de chemare în judecata a fost comunicată pârâtului la data de 15.01.2015, termenul de depunere a întâmpinării fiind stabilit la 9.02.2015.

Pârâtul a depus întâmpinare la data de 26.01.2015, prin care a solicitat admiterea exceptiei prescriptiei extinctive, lipsei calitătii procesuale pasive a pîrîtului, iar pe fond, respingerea actiunii reclamantei.

A arătat că potrivit art. 313 alin. 1 din Leg.95/2006, " Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentind cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."

A mai arătat că textul de lege este imperativ în privinta obligatiei furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane si nicidecum de la persoanele agresate, iar potrivit art. 92 din Leg. 95/2006, "Acordarea asistentei medicale de urgentă este o datorie a statului si un drept al cetateanului. Acordarea asistentei medicale publice de urgentă nu poate avea un scop comercial". Ori, pretentii reclamantei, aduc atingere dreptului pîrîtului la asistenta medicală de urgentă gratuită si obligatiei corelative a statului de a acorda asistentă medicală de urgentă.

A mentionat că nu există nici o dispozitie care să oblige persoana vătămată de a formula plîngere împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu si-a indeplinit o obligatie prevazută de lege, astfel incit omisiunea să-i fie imputabilă si să constituie temei al răspunderii civile. Conform preved.Normelor metodologice aprobate prin Ordinul 617/2007 al CNAS – art. 39 (1) lit.f, reclamanta avea obligatia să solicite compartimentelor de evidentă a populatiei, organelor de politie si altor institutii care detin astfel de informatii, elementele necesare în vederea identificarii debitorului", deci, obligatia depunerii de diligente pentru identificarea persoanei care a produs o vătămare sănătății unei persoane, este a prestatorului de servicii medicale.

În concluzie, a solicitat să se constate lipsa calitatii sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea actiunii ca neintemeiată.

S-a invocat jurisprudenta instantelor de judecată si s-au depus la dosar decizia nr. 167/20.01.2010 a ICCJ – sectia penală, dec.nr. 169/2.05.1995 a Curtii de Apel Bacău, dec. Din dos.178/2008 a Tribunalului O., s.c.nr. 3502/11.11.2011 a Judecătoriei Tulcea.

Instanța, prin rezoluția din 27.01.2015, în baza art. 201 Cod procedură civilă, a dispus comunicarea întâmpinării către reclamant.

Termenul de depune a raspunsului la întâmpinare a fost 9.02.2015, iar reclamantul nu a depus raspuns la intimpinare pînă la data de 9.02.2015, astfel că instanta, prin rezolutia din 11.02.2015 a fixat primul termen de judecata la data de 6.03.2015, dispunând citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut:

Potrivit art 248 alin 1 din Codul de Procedură Civilă, "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte,administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Din cererea de chemare in judecată și decontul de cheltuieli( fila 6) reiese că pârâtul a fost internat in perioada 23.07._11la S. C. de Urgență C. cu diagnosticul Fractură a mandibulei, localizări multiple.

Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.

Acest text legal acordă reclamantului calitate procesuală activă in litigiile având ca obiect recuperarea cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată, dar calitate procesuală pasivă are persoana care a produs vătămarea persoanei ce a beneficiat de asistența medicală.

Instanța de fond a considerat că fapta invocată de către reclamant, neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența art 313din legea 95/2006, nu reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, in sensul art 998 și 999 cod civil de la 1864.

Nu există o obligație legală in sarcina persoanei ce a beneficiat de servicii medicale de a face demersuri judiciare in vederea tragerii la răspundere penală a persoanei care a cauzat vătămarea.

Neexistând o faptă ilicită nu poate exista nici raportul juridic civil de răspundere civilă delictuală intre reclamant si pârât, ceea ce in plan procesual conduce lipsa calității procesuale a pârâtului.

Dealtfel, prejudiciul invocat de către reclamant și la care face referire art 313 alin 1 din Legea 95/2006, a fost cauzat prin fapta terțului care a a dus daune sănătății persoanei ce a beneficiat de asistența medicală și nu prin neformulare de către aceasta a unei plângeri penele.

Potrivit art. 36 din codul de Procedură Civilă Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

. Pentru aceste motive instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin. 1 Lg 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare a sănătății altei persoane, dar printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care din culpa beneficiarului de servicii medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie a produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.

Apelantul a mai arătat că a suferit o diminuare a patrimoniului fără să existe o justă cauză, la baza acestei diminuări stând atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a vătămat.

Pârâtul avea obligația de a efectua demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului vătămării, astfel încât se prezumă că își recunoaște culpa prev de disp. Art. 998-999 Cciv.

Instanța de fond a pronunțat o sentință fără a ține seama de faptul că unitatea apelantă s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște făptuitorul/ autorul accidentului.

Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.

Părțile nu au solicitat încuviințarea administrării de probe în etapa apelului.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, tribunalul constată că apelul este nefondat.

Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.

Analizând prima critică formulată de apelant referitoare la interpretarea disp. Art. 313 alin. 1 Lg 95/2006, Tribunalul o apreciază a fi neîntemeiată reținând că potrivit prevederilor acestei norme legale și ale art. 106 OUG 150/2002 persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.

In speta, Tribunalul constata ca intimatul parat fost persoana careia i s-a vatamat sanatatea iar nu persoana care a adus daune sanatatii altuia, nefiind, pe cale de consecinta, titular al obligatiei de dezdaunare in raportul juridic indicat de normala legala anterior mentionata.

Tribunalul apreciază interpretarea dată de apelant dispoziției legale a fi lipsită de temeinicie și contrară scopului urmărit de legiuitor la edictarea normei.

Analizand temeiul de drept invocat de apelant in sustinererea cererii sale, respectiv disp. Art. 998-999 Cciv Tribunalul constata ca actele normative care reglementeaza sistemul de asigurari de sanatate nu instituie in sarcina intimatului parat o obligatie de a comunica numele persoanei care a provocat ., prin incalcarea careia sa fi provocat un prejudiciu in patrimoniul reclamantului .

Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Tribunalul reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel încât în baza art. 480 Cpciv va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C. cu sediul în C., . împotriva sentinței civile nr. 300/2015 a Judecătoriei Calafat în contradictoriu cu pârâtul A. C. V., domiciliat în mun.Calafat . jud.D., CNP_.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015.

Președinte,

G. C. F.

Judecător,

L. A.

Grefier,

E. D. C.

Red LA/4 ex/29.06.2015

E.C. 02 Iulie 2015

J fond NS N.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 300/2015. Tribunalul DOLJ