Contestaţie la executare. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 4252/201/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 424/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător L. A.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 25 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursul declarat de recurenta contestatoare R. B. SA, împotriva sentinței civile nr. 152 din 3 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: B. M. D., B.-G. SOCIETE GENERALE SA-GROUP C., MÂRȘIU M., MÂRȘIU V. și B. I. M. R., având ca obiect
contestație la executare .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 25 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se pentru termenul din 27 mai 2015, respectiv termenul din
3 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 152/2015 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul_ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea R. B. SA în contradictoriu cu intimații B. M. D., B.-G. SOCIETE GENERALE SA-GROUP C., Mârșiu M., Mârșiu V., B. I. M. R.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței la 03.12.2014 și înregistrată sub nr._, contestatoarea R. B. SA, în contradictoriu cu intimații B. M. D., B.-G. SOCIETE GENERALE SA-GROUP C., Mârșiu M., Mârșiu V., B. I. M. R., a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de distribuire întocmit la data de 26.11.2014, în dosarul de executare nr. 155/E/2012 al B. M. D., prin care a solicitat cenzurarea acestuia, în sensul diminuării corespunzătoare a cheltuielilor repartizate cu titlu de executare silită și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat că, executorul judecătoresc M. D. a distribuit cu titlu de cheltuieli de executare silită pentru dosarul nr. 155/E/2012 suma de 8.366,31 lei, deși suma pe care o avea de recuperat pentru creditoarea B. – Group Societe Generale era de 6.386,03 lei, conform procesului verbal încheiat la data de 13.10.2014.
În acest context, executorul judecătoresc în mod nejustificat și cu încălcarea Ordinului MJ nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, și a distribuit cu titlu de cheltuieli de executare silită suma de 8.366,31 lei, deși suma maximă pe care o putea încasa era de 947,27 lei, potrivit art. 3 lit. a din actul normativ menționat mai sus. Chiar și în cazul în care suma de recuperat ar fi fost de 6386,03 euro sau o altă valută, cheltuielile de executare silită tot nu se puteau ridica la suma de 8.366,31 lei, suma fiind nejustificat de mare, raportat la OMJ 2550/2006.
A criticat, de asemenea, inclusiv suma de 6.452 lei distribuită cu titlu de cheltuieli de executare silită către B. I. M. R., tot raportat la prevederile art. 3 lit. a din OMJ 2550/2006, deoarece față de suma pe care aceasta o avea de recuperat de la debitorii M. M. și M. V., de aproximativ 23.000 euro, valoarea onorariului putea fi cel mult 2.153 lei, nicidecum 6.452 lei.
Față de cele menționate, a solicitat cenzurarea procesului verbal de distribuire sume, întocmit la data de 26.11.2014 de B. M. D., în sensul diminuării corespunzătoare a cheltuielilor de executare silită, potrivit prevederilor OMJ nr. 2550/C/2006.
În drept a invocat prevederile art. 570 Vechiul Cod de procedură civilă, OMJ nr. 2550/C/2006.
În scop probator a depus: procesul verbal din 26.11.2014 întocmit de B. M. D., confirmarea de primire recomandată nr. 6349/26.11.2014.
Prin rezoluția de la 05.12.2014 instanța a fixat primul termen de judecată la data de 13.01.2015, pentru când au fost citate părțile.
În vederea soluționării contestației la executare instanța a solicitat B. M. D. din circumscripția Curții de Apel C. dosarul de executare nr. 155/E/2012. A fost înaintat dosarul de executare instanței la data de 02.02.2014.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 04.09.2012 s-a stabilit un onorariu de 638 lei, în raport de valoarea debitului, respectiv suma de 6.386,3 lei la acea dată și suma de 165,30 lei reprezentând alte cheltuieli de executare.
Dosarul de executare silită a fost înregistrat la data de 18.07.2012, când creditorul B. – G. Societe Generale SA – Sucursala C. a solicitat executarea silită a debitorilor Marsiu M. și Marsiu V., în toate formele prevăzute de lege, respectiv poprire, executare mobiliară și imobiliară.
După înregistrarea dosarului de executare s-a declanșat urmărirea silită asupra debitorilor prin poprire procedându-se la indisponibilizarea conturilor acestora și executare silită mobiliară.
Cum în urma cestor demersuri debitul nu a fost recuperat s-a procedat la executarea silită imobiliară asupra imobilului proprietate debitorilor situat în Calafat.
Începând cu data de 18.07.2012 executarea silită s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp, în care au fost efectuate acte de executare silită, până la data de 26.11.2014. În această perioadă, așa cum reiese din actele dosarului de executare silită nr. 155/E/2012, au fost stabilite 17 termen de licitație publică pentru vânzare imobilului, toate aceste termen impunând deplasări pe ruta Filiași – Calafat – Calafat – Filiași, în vederea efectuării procedurilor de publicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, prin procesul verbal din data de 11.11.2014 au stabilite cheltuieli de executare silită suplimentare în sumă de 8769,20 lei. Acest proces verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 11.11.2014 a fost comunicat creditoarei G. Societe Generale SA – Sucursala C. și debitorilor Marsiu M. și Marsiu V. și aceștia nu au contestat aceste cheltuieli.
Pe de altă parte, contestatoarea R. B. SA în situația în care nu era de acord cu cuantumul cheltuielilor de executare avea obligația de a contestat suma stabilită de executorul judecătoresc menționată în procesul verbal de executare silită în termen de 15 zile de la întocmirea sau comunicarea actului de executare.
Cum contestatoarea nu a făcut dovada contestației în termen legal a procesului verbal prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, prezenta contestație promovată de creditoare doar împotriva distribuirii acestei sume este nelegală.
De asemenea, contestatoarea avea posibilitatea de a cenzura pe cale judecătorească procesul verbal întocmit la data de 11.11.2014 de către B. D. M., prin plângere promovată potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea 188/2000, privind organizarea și activitatea executorilor judecătorești, în cazul de față fiind vorba despre refuzul executorului de a rectifica un act de executare sau de a emite un nou act de executare în care să acopere nulitățile unuia anterior.
Față de aceste considerente și având în vedere disp. art. 371, art. 399 Cod procedură civilă și art. 56 din Legea 188/2003, instanța de fond a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației împotriva procesului verbal de distribuire întocmit la data de 26.11.2014 în dosarul execuțional nr. 155 al B. M. D. și cenzurarea procesului verbal criticat în sensul diminuării corespunzătoare a cheltuielilor repartizate cu titlu de executare silită.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor OMJ 2550/C/2006 și nu a ținut seama în economia hotărârii pronunțate de prevederile acestui act normativ.
Obligația instanței de fond era aceea de a verifica dacă distribuirea sumelor făcute de executorul judecătoresc a respectat sau nu prevederile OMJ 2550/C/2006, deoarece sumele distribuite cu titlu de onorariu executor judecătoresc exced limitelor maximale impuse prin lege.
Instanța de fond nu a analizat acest aspect și în mod nelegal a respins contestația formulată.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 9și art. 304 ind 1 Cpciv.
Intimații, deși legal citați nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat:
Dispozițiile art. 569 Cpciv reglementează procedura de eliberare și distribuire a sumelor rezultate din executare silită, instituind în sarcina executorului judecătoresc obligația de a efectua această operațiune cu citarea creditorilor care și-au depus titlurile.
Tribunalul constată că executorul judecătoresc a procedat la citarea creditorilor care și-au justificat calitatea prin prezentarea titlurilor executorii, respectiv: contestatoarea Reiffeisen B. SA-creditor ipotecar (titlul său executoriu fiind reprezentat de contractul de ipotecă nr. 3985/2008), B. Group Societe Generale SA (titlul său executoriu fiind reprezentat de contractul de credit nr. 46748310T/23.04.2009, contractul de Fidejusiune nr. 46748301T/G/1/23.04.2009 ), B. IoțoviciMihaela R. (titlul său executoriu fiind reprezentat de procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit în dosarul de executare 191/E/2012). Acestora li s-a adăugat și executorul judecătoresc care a procedat la distribuirea sumelor, titlul său executoriu fiind reprezentat de procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare întocmite la data de 04.09.2012 și respectiv 11.11.2014 în dosarul de executare 155/E/2012.
Contestația ce face obiectul prezentei cauze vizează exclusiv cuantumul sumelor distribuite, în conf cu disp. Art. 563 alin. 1 lit a Cpciv, pentru acoperirea creanțelor reprezentând cheltuieli de executare silită.
Ordinul Ministrului Justiției 2550/C/2006, invocat de contestatoare în susținerea motivelor de nelegalitate a distribuirii sumelor rezultate din executarea silită imobiliară, respectiv prețul de adjudecare a imobilului executat, reglementează onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Critica recurentei contestatoare vizând depășirea cuantumului maximal al onorariilor pretinse de cei doi executori judecătorești și distribuite conform procesului verbal contestat, nu poate fi primită.
Astfel, Tribunalul constată că suma de 8366,32 lei distribuită către B. M. D. reprezintă cheltuieli de executare, respectiv cheltuieli efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și efectuarea altor acte de executare, cheltuieli de transport, alte cheltuieli, sume ce exced reglementării adoptate prin actul normative anterior menționat.
Cuantumul onorariului de executor este de 638 lei (potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sitilă întocmit la data de 04.09.2012 în dosarul 155/E2/012), sumă ce se încadrează în limitele onorariului maximal reglementat de pct 3 din Anexa la Ordinul 2550/2006.
În ceea ce privește suma de 6452 lei distribuită către B. I. M. R., Tribunalul constată că aceasta reprezintă, de asemenea, contravaloarea tuturor cheltuielilor de executare efectuate în dosarul de executare 191/E/2012 (deschis ca urmare a cererii creditoarei R. B. SA), iar nu exclusiv onorariu de executor.
Tribunalul reține că, întrucât contestatoarea este creditoare în dosarul 191/E/2012 al B. I. M. R., aceasta avea dreptul de a contesta sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare potrivit art. 399 Cpciv. Neexercitarea acestui drept în termenul imperativ instituit de norma legală anterior menționată atrage decăderea și astfel imposibilitatea de a mai contesta aceste sume ulterior, în procedura reglementată de art. 570 Cpciv.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 Cpciv va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare R. B. SA, împotriva sentinței civile nr. 152 din 3 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: B. M. D., B.-G. SOCIETE GENERALE SA-GROUP C., MÂRȘIU M., MÂRȘIU V. și B. I. M. R.,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2015
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, L. A. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex/04.06.2015
E.B. 04 Iunie 2015
J fond E M.
| ← Modificări acte constitutive persoane juridice. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1179/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
