Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1179/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1179/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 8813/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1179/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător V. F.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului formulat de pârâtul C. M. V. împotriva sentinței civile nr. 80 din 02.01.2015, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . LA C.. AV. M. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Calafat sub nr_, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul C. M. V., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i lase în liniștită posesie suprafața de 6 ha teren agricol, situată pe raza comunei Moțăței, tarlaua 48, . suporte la cheltuielile de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, s-a susținut că, prin contractul de arendare nr. 272 din 01.04.2014, înregistrat la Consiliul Local al comunei Moțăței, D., reclamanta a arendat pe o perioadă de 10 ani suprafața de 6 ha teren, a efectuat lucrările agricole pentru înființarea culturilor, iar ulterior pârâtul a mers la teren și l-a cultivat, fără să înștiințeze pe reclamantă, motivând că a cumpărat terenul de la Țeculescu E., persoana cu care reclamanta încheiase contractul de arendare.
Arata reclamanta ca s-a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâtul a refuzat și că a depus oferta de cumpărare a terenului arendat și nu știe în ce condiții a cumpărat pârâtul acest teren.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 916,919, 1730,1836 cod civil șui art. 453 cod pr.civilă.
Pârâtul, la 12.12.2014, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, nefondată, iar cele susținute de reclamantă necorespunzând adevărului întrucât, pentru terenul despre care reclamanta susține că există contracte de arendare este în prezent proprietatea pârâtului, conform contractului de vânzare cumpărare, autentificat la nr. 2143 din 3.09.2014.
Se mai arata că Primăria Moțăței a publicat oferta de vânzare pentru 6 ha de teren proprietatea lui Țeculescu E., cu prețul de_ lei, iar la sediul primăriei s-a prezentat reprezentantul societății reclamante care a oferit prețul de 93.000 lei cu care proprietara nu a fost de acord și, după 30 de zile, Primăria Moțăței a emis către proprietară o adresă prin care i s-a adus la cunoștință că terenul este liber de vânzare, deci s-au îndeplinit toate formalitățile cerute de legea 17/2014 privind vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-208 cod pr.civilă.
Prin sentința civila nr 80/22 01 2015, Judecătoria Calafat a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârât să lase în liniștită posesie reclamantei suprafața de 6 ha teren agricol situat în Moțăței, T.48, P.6 și l-a obligat la 2915 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, din actele și lucrările dosarului, că reclamanta a încheiat cu numita T. E. din satul Dobridor, un contract de arendare conform căruia Țeculescu E. a dat in arenda reclamantei suprafața de 6 ha teren extravilan, în Moțăței, T. 48, P. 6, iar durata contractului de arendare a fost stabilită de 10 ani începând cu anul 2014 și până în anul 2024 și contractul de arendare a fost înregistrat la Consiliul Local Moțăței la nr. 272 din 1.04.2014.
S-a mai reținut că, la data de 03.09.2014, Țeculescu E. a încheiat cu pârâtul C. M. V. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2143 la Biroul Individual Notarial Budiană I. R. din Calafat, iar potrivit acestui contract, Țeculescu E. a vândut pârâtului suprafața de 6 ha teren, situată în T. 48, P. 6, cu prețul de_ lei, iar acesta la 3 octombrie 2014 a si delimitata suprafața de teren pe care a cumpărat-o, iar arendașul a înțeles la acea dată să nu mai intre pe suprafața de teren delimitată.
Prima instanță a apreciat că in ceea ce privește contractul de arendare, acesta este o varietate a contractului de locațiune și este reglementat în noul cod civil în secțiunea a III-a Reguli particulare în materia arendării, în art. 1836-1850.
S-a reținut că acest contract de arendare a fost încheiat în formă scrisă, a fost înregistrat, conform art. 1838 la consiliul Local Moțăței și a fost încheiat pe o perioadă determinată și anume de 10 ani, începând cu anul 2014, iar existența contractului de arendare nu atrage indisponibilizarea bunului arendat, dar în cazul în care proprietarul bunului înstrăinează acest bun și arendașul nu înțelege să exercite dreptul de preemțiune, contractul de arendare va fi opozabil dobânditorului în condițiile prevăzute de lege în materia locațiunii de imobile ( art. 1811 cod civil.).
În consecință, reținând că reclamanta a încheiat un contract valabil de arendare cu numita Țeculescu E., care ulterior a înstrăinat pârâtului terenul care făcea obiectul contractului de arendare, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să lase în liniștită posesie reclamantei suprafața de 6 ha teren agricol, situată în Moțăței, T. 48, P. 6.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța, în acord cu prevederile art. 453 cod pr.civilă, instanța l-a obligat pe pârât la cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul, apreciind ca sentința este nelegala si netemeinica.
În motivarea apelului, pârâtul a arătata ca in mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei deși el este proprietarul terenului, cumpărat prin act autentic, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2143 din 3.09.2014 și cu respectarea disp legii 17/2014, respectiv a dreptului de preemțiune.
Susține apelantul ca el a cunoscut că reclamanta nu încheiase niciun contract de arenda cu vânzatoarea, motiv pentru care întelege sa conteste semnătura acesteia de pe contract și arata ca separat a formulat o acțiune in anularea contractului de arenda.
Se mai arata in motivarea apelului ca si obligarea apelantului la cheltuieli de judecata in cuantum de 2915 lei nu este in concordanța cu complexitatea dosarului si cu probele administrate.
La data de 28 04 2015, reclamanta intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului si menținerea soluției prime instanțe.
În motivarea întâmpinării s-a arătat ca cele susținute de apelant in legătura cu contractul de arendare sunt nereale și neîntemeiate pe probe, ca apelantul știa despre arendarea terenului acest fapt fiind menționat chiar in contractul sau de vânzare cumpărare, iar vânzătoarea a si beneficiat de arenda.
Se mai arata ca odată cu oferta pentru cumpărarea terenului a depus si copia contratului de arenda, iar apelantul nu și-a motivat in fapt și in drept apelul.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, Tribunalul constată că apelul este fondat, din considerentele ce succed:
Astfel, apelantul a criticat, in esență, faptul că in mod greșit instanța a admis acțiunea reclamantei deși el este noul proprietar al terenului, conform contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2143 din 3.09.2014, iar vânzarea s-a făcut cu respectarea condițiilor impuse de legea 17/2014.
In apel, apelantul a invocat si lipsa semnăturii vânzătoarei de pe contractul de arenda dar, in virtutea limitelor efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a suspus judecații la prima instanță( tantum devolutum quantum iudicatum), tribunalul nu poate analiza aceste motive ce nu au fost invocate prin întâmpinare și nu au fost supuse analizei primei instanțe.
În ceea ce privește acțiunea promovata de reclamanta, Tribunalul reține că reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp art 916, 919, 1730,1836 și urm Cod civil, respectiv titlul referitor la posesie, la dreptul de preemțiune și la definirea arendei, iar prima instanță nu a avut nicio preocupare ca, in procedura regularizării, sa-i pună in vedere reclamantei sa-și precizeze temeiul de drept procesual al cererii, respectiv daca înțelege sa formuleze o acțiune posesorie sau alt tip de acțiune.
Cum prima instanță a obligat pârâtul să lase in deplina posesie terenul in litigiu, Tribunalul apreciază ca aceasta a înțeles ca este învestita cu o acțiune posesorie în complângere, caz in care prima instanța trebuia sa fac o analiza a condițiilor speciale de admisibilitate a unei astfel de acțiuni reglementate de art 1002-1004 Cproc civ raportat la disp art 949-952 Cod civil, ceea ce, evident, nu a făcut, motiv pentru care ii revine instanței de apel o astfel de sarcina.
Astfel, Tribunalul reține ca, din textele de lege sus menționate, rezultă ca acțiunea posesorie este acea acțiune in justiție reala, patrimonială, in realizare, prin care se apăra posesia ca stare de fapt împotriva oricărei tulburări sau se redobândește posesia daca aceasta a fost pierduta.
Acțiunea posesorie poate fi generala, in complângere, când reclamantul solicita înlăturarea unei tulburări sau deposedări obișnuite sau speciala, in reintegrare, când tulburarea sau deposedarea a intervenit prin violență.
Conform art 949 Cod civil, cererea posesorie poate fi introdusa si de detentorul precar, cum este cazul reclamantei, deci cea care deținea bunul cu titlu precar in calitate de arendaș, in baza unui contract de arenda, iar potrivit art 950 C civil, acțiunea poate fi exercitata si împotriva persoanei care se considera proprietar cum este cazul pârâtului, in speța.
Însa, potrivit art 949 alin1 Cod civil, acțiunea posesorie nu este recunoscuta indiferent de durata posesiei exercitata de reclamant, ci numai daca acesta face dovada ca a exercitat posesia asupra bunului in cauza timp de cel puțin un an înainte de tulburare sau deposedare, întrucât, o posesie cu o durata mai scurta nu se bucura de protecție judiciara pe calea acțiunii posesorii generale.
Durata posesiei se calculează pornind înapoi de la data când s-a produs tulburarea.
In speță, însăși reclamanta a arătat ca tulburarea posesiei s-a produs la data la care pârâtul a cumpărat terenul, fapt ce rezultă si din declarațiile martorilor audiați la fond, la propunerea reclamantei, respectiv din toamna anului 2014, iar deposedarea nu s-a făcut prin violență ca sa fie vorba despre o acțiune posesorie speciala .
Cum reclamanta a primit terenul in arendare in aprilie 2014 este evident că, pâna in toamna anului 2014, nu trecuse un an pentru ca reclamanta sa poată promova o acțiune posesorie împotriva celui care i-a tulburat detenția terenului.
În consecință, in temeiul art 480 alin 2 C., Tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentința civila apelata in sensul ca va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiata
În ceea ce privește cheltuielile de judecata efectuate atât la fond cat si in apel, in temeiul art 453 C., față de soluția ce urmează a fi pronunțata in cauză, Tribunalul va obliga reclamanta sa-i plătească pârâtului suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat la fond și va respinge cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecata efectuate de aceasta in apel.
Având in vedere ca apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru datorate pentru cererea de apel, instanța, in temeiul art 18 din OUG 51/2008 va obliga intimata sa plătească către stat suma de 707,5 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul pârât, urmând ca instanța sa emită o adresa însoțita de copia deciziei către AJFP D. pentru executarea silita a acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul C. M. V. CNP_0 domiciliat în . in contradictoriu cu intimata . CUI_ cu sediul în Moțăței, . 8, jud. D. și sediul ales la C..IND. AV. M. C. din Băilești, ., jud. D..
Schimba in tot sentința civila atacata in sensul că:
Respinge cererea de chemare in judecata, ca neîntemeiata.
Obligă reclamanta . către pârâtul C. M. V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate in dosarul primei instanțe(c/val. onorariu avocat).
Respinge cererea intimatei reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel, ca neîntemeiata.
În temeiul art 18 din OUG 51/2008, obligă intimata reclamanta . către stat la plata sumei de 707,5 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul pârât in calea de atac sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Se emită adresa către AJFP D. însoțita de copia certificata după prezenta hotărâre, pentru a proceda la executarea silita a sumei de 707,5 lei la care este obligata intimata reclamanta către stat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015.
Președinte, D. O. | Judecător, V. F. | |
Grefier, L. E. C. |
Red/tehnored judecator V F.
4 expl/ 30 06 2015
jud fond D S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1603/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
