Pretenţii. Sentința nr. 5878/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5878/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 36/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta P. G. M. împotriva sentinței civile 5878/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._
și pe intimata-reclamantă M. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns M. D. prin avocat Ema S. cu împuternicire avocațială aflată la fila 16 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata-reclamantă a depus o adeverință eliberată de Casa Județeană de Pensii D.; a fost soluționată cererea de acordare a ajutorului public judiciar în sensul admiterii; recurenta-pârâtă P. G. a depus note de ședință.
Instanța pune în discuția părților cererea de repunere pe rol a cauzei.
Intimata-reclamantă M. D., prin avocat Ema S., solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol.
Instanța, după deliberare, admite cererea și dispune repunerea cauzei pe rol.
Instanța, din oficiu pune în discuție excepția tardivității formulării recursului.
Intimata-reclamantă M. D., prin avocat Ema S., având cuvântul, solicită admiterea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.07.2012 reclamanta M. D. a chemat în judecata pe pârâta P. G. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani date cu titlu de împrumut de aproximativ 2300 lei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că reclamanta a cunoscut-o pe pârâtă de aproximativ 7 ani de zile. În data de 27.05.2008 aceasta a venit la reclamantă cerându-i o sumă de bani pentru că voia să depună această sumă de bani la CEC, unde putea scoate de trei ori mai mult, a fost de acord cu cele relatate de aceasta și i-a dat suma de 800 lei, crezând că aceasta îi va restitui așa cum a promis, lucru care nu s-a întâmplat.
Pe data de 16.06.2008 i-a mai dat suma de 700 lei sub diferite pretexte ale acesteia, iar pe data de 04.03.3009 i-a mai dat suma de 500 lei.
În anul 2007 pârâta i-a solicitat reclamantei, invocând motivul că operează pe fiul ei și îi trebuie 2000 de dolari pentru operație de inimă, un împrumut. Neavând această sumă în casă a contractat un credit la bancă pentru pârâtă. A mers la bancă și pârâta și-a plătit ratele pe o perioadă de 3 ani și după aceea nu a mai achitat această sumă, având chiar executare pentru recuperarea acestui credit prin executor judecătoresc.
După o perioadă de timp a venit din nou la reclamantă cu diferite pretexte și a ne mai având bani lichizi în casă a mers cu aceasta și a amanetat în trei tranșe bijuteriile de aur ale reclamantei, urmând ca aceasta după ce trece perioada de amanetare să meargă să a chite comisionul și să ridice aceste bijuterii din amanet, lucru care nu s-a întâmplat, pârâta nu a mers să achite comisionul, iar bijuteriile i-au fost scoase la vânzare.
Solicită admiterea acțiunii și obligarea acesteia la restituirea sumelor de bani împrumutate de reclamantă și neachitate de pârâtă.
În dovedirea acțiunii solicită proba cu acte și orice alt mijloc de probă util în dovedirea acțiunii.
În drept acțiunea nu a fost motivată.
S-a depus: acte de stare civilă, chitanță de mână din data de 25.05.2008, chitanță de mână din data de 27.05.2008, contract de amanet nr._ din data de 26.08.2010, contract de amanet nr. 8973 din data de 10.03.2009, contract de amanet nr._ din data de 10.01.2011, contract de amanet nr. 3325 din data de 24.11.2010, adeverințe de venit pe anul 2012 din data de 12.06.2012.
În ședința publică din 07.11.2012 reclamanta își modifică acțiunea, solicitând a se constata simulat contractul încheiat cu CEC Bank, deoarece a luat împrumutul pentru pârâtă, care a și restituit o parte din rate, să fie obligată pârâta la plata sumei de 6000 lei c/val bijuterii, 2000 lei împrumut nerestituit și suma de_ lei reprezentând împrumutul contactat la CEC Bank.
Prin încheierea de ședință din data de 07.11.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a CEC Bank.
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 04.12.2012 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar și a dispus scutirea reclamantei de plata taxei de timbru de 1491 lei, datorată în dosarul nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2012 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 155 indice 1 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol la data de 19.06.2013.
La data de 05.06.2013, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care arată că renunță la judecarea cauzei împotriva pârâtei CEC Bank urmând a continua judecarea împotriva pârâtei P. G. privind sumele de bani împrumutate și nerestituite și de asemenea contravaloarea bijuteriilor de aur.
Prin încheierea de Camera Consiliu din data de 19.06.2013 instanța a dispus admiterea cererii și a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei de timbru de 745, 5 lei datorată în dosarul nr._, pentru cererea de repunere pe rol.
Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2013, instanța a luat act că reclamanta înțelege să renunțe la judecarea acțiunii în contradictoriu cu pârâta CEC Bank și a încuviințat pentru reclamantă proba testimonială cu martora S. M. și proba cu încă un martor.
La termenul de judecată din data de 11.09.2013 instanța a dispus audierea martorei V. M..
Prin încheierea de ședință din data de 02.10.2013 instanța a dispus încuviințarea probei cu martorii P. T. și P. M., probă solicitată de reclamantă.
La data de 12.11.2013 pârâta P. G. M. a depus întâmpinare prin care a învederat că nu datorează nicio sumă de bani reclamantei M. D.. Timp de 5 ani i-a pretins reclamanta lunar 200 lei reprezentând dobândă cu camătă și deseori în stare de ebrietate, reclamanta o teroriza și șantaja.
Precizează că are 74 de ani și sănătate sa este precară și reclamanta continuă să șicaneze.
Solicită respingerea acțiunii, întrucât reclamanta a practicat și practică cămătăria, neavând nici un alt venit în continuare.
În ședința publică din 29.01.2014 reclamanta își precizează acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 6000 lei c/val bijuterii,_ lei împrumut contactat la CEC Bank și 2000 lei împrumuturi nerestituite.
La data de 29.01.2014 instanța a dispus audierea martorului P. M. M., a respins cererea de prelungire a probei cu martori și a făcut aplicarea art. 188, alin 3 C., pentru lipsa martorului P. T., citat cu mandat de aducere.
La termenul din data de 26.02.2014, s-a dispus luarea interogatoriului reclamantei M. D..
Prin sentința civilă nr.5878/22.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/_, a fost admisă în parte acțiunea precizată și modificată formulată de reclamanta M. D., în contradictoriu cu pârâta P. G. M..
A fost respinsăă cererea în constatare a simulației contractului de împrumut, ca inadmisibilă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4865 lei despăgubiri civile.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta să plătească bugetului de stat suma de 345,55 lei ,iar restul taxei de timbru de 1145,45 lei de scutirea căreia a beneficiat reclamanta rămâne în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
La data de 27.05.2008 între reclamantă, în calitate de împrumutător și pârâtă, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de împrumut de consum, având ca obiect suma de 800 lei, prevăzându-se în contractul încheiat în formă scrisă obligația de restituire a sumei împrumutate la data de 31.09.2008.
Cererea în restituire a sumei împrumutate, în cuantum de 800 lei, fiind formulată la data de 11.07.2012, apare ca fiind prescrisă, deoarece nu a fost formulată în termenul de prescripție general de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță, actul juridic dedus judecății fiind încheiat sub imperiul legii civile vechi.
Cum de la data scadenței acestui împrumut, respectiv 31.09.2008 și până la data introducerii acțiunii a trecut mai mult de 3 ani, instanța va admite excepția prescrierii dreptului de a solicita restituirea sumei de 800 lei și va respinge acest capăt de cerere.
Instanța a mai reținut că la data de 16.06.2008, între reclamantă, în calitate de împrumutător și pârâtă, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de împrumut de consum, având ca obiect suma de 700 lei, prevăzându-se în contractul încheiat în formă scrisă obligația de restituire a sumei împrumutate la solicitarea reclamantei.
La data de 04.03.2009 între aceleași părți s-a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 500 lei, fără a se preciza data scadentă a obligației de restituire.
Cu privire la aceste din urmă contracte, reține instanța că, nefiind stabilit termenul scadent, obligația de restituire trebuie îndeplinită într-un termen rezonabil, pe care instanța îl apreciază ca fiind data la care reclamanta a solicitat restituirea, astfel că acțiunea în pretenții pentru cele două sume apare ca fiind formulată în termenul de prescripție de 3 ani.
Din probele administrate în cauză instanța a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de restituire a celor două împrumuturi până în prezent, aceasta neputând opune un înscris liberator, astfel că, în temeiul art. 1584 C. civ. vechi, aplicabil în speță deoarece contractele au fost încheiate sub imperiul acestei legi civile, instanța va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 1200 lei.
Din coroborarea declarației martorilor audiați în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pârâta a convenit cu reclamanta ca aceasta din urmă să amaneteze bijuteriile sale pentru sume de bani, ce urmau a fi împrumutate pârâtei, cu obligația pentru aceasta de a restitui aceste sume, așa cum rezultă din angajamentele acesteia înscrise pe contractele de amanet depuse la dosar.
Astfel, la data de 26.08.2010 reclamanta a încheiat un contract de amanet a unor bijuterii, pentru suma de 1700 lei, sumă ce a fost predată pârâtei, la data de 10.03.2009 s-a încheiat un alt contract de amanet pentru suma de 935 lei, la 10.01.2011 pentru suma de 250 lei și la data de 24.11.2010 pentru suma de 780 lei, sume ce au fost luate de către pârâtă, cu obligația restituirii, obligație pe care nu a îndeplinit-o până în prezent, nedepunând la dosar chitanțe liberatoare.
Având în vedere disp. art. 1584 și urm C.civ. vechi, instanța a admis cererea în pretenții și pentru aceste sume împrumutate, în urma amanetării bijuteriilor reclamantei și va obliga pârâta să restituie suma totală de 3665 lei.
În ceea ce privește cererea în constatarea simulării contractului ce credit încheiat cu CEC Bank, prin interpunere de persoană, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta solicită a se constata simulat contractul de credit încheiat între reclamantă, în calitate de împrumutat și CEC Bank, în calitate de împrumutător, prin interpunere de persoană. Deși inițial, cu ocazia punerii în discuția a cadrului procesual sub aspectul părților, de către instanță, aceasta a solicitat a se judeca și în contradictoriu cu împrumutătorul, ulterior a renunțat la judecarea cererii formulate împotriva CEC Bank, luându-se act de renunțare prin Încheierea de ședință din 19.06.2013.
Unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art. 129 alin 6 C.. In aceste condiții, peste voința părților in litigiu nu se poate introduce in cauza - din oficiu - o persoană care nu a fost chemată în judecata, in condițiile prev. de art. 112 C.. Astfel, reclamantul este cel ce fixează cadrul procesul dedus judecății, având libera alegere in privința persoanelor cu care înțelege să se judece in respectivul litigiu. Pe cale de consecință, introducerea în cauză a altor persoane din inițiativa instanței este nelegală și nici nu poate fi explicată în baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acest principiu al rolului activ se refera la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului - in limitele legii si numai in cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului. Numai părțile sunt cele care pot lărgi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare in judecata, conform art. 132 C., iar nu instanța din oficiu. Aceasta inițiativa a modificării cererii de chemare in judecata, in situația in care încă de la început cererea dedusa judecății nu a fost formulata cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa aparțină decât reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela in care instanța, din oficiu, ar introduce in cauza o persoana împotriva căreia reclamantul nu s-a îndreptat sau in cazul in care instanța, justificându-și acțiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune in discuția părților necesitatea chemării in judecata a unei alte persoane decât cele inițial chemate in judecata, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar încălca in mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanța imparțială si independenta.
Astfel Curtea EDO a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului.
In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata într- un dublu sens: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător ., semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei). In ceea ce privește imparțialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea a arătat ca aceasta consta in a determina daca unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune in discuție imparțialitatea magistratului.
In aceasta materie aparentele au un rol deosebit, deoarece . instanțele trebuie sa inspire justițiabililor deplina încredere.( CEDH, M. c Franta, 2000). Pentru a se pronunța cu privire la imparțialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existenta unei bănuieli legitime de lipsa de imparțialitate a magistratului ., Curtea va avea in vedere optica celui afectat de masurile dispuse de magistrat .. Ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, ., instanțele trebuie sa o inspire publicului, justițiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
In prezentul litigiu, se solicita constatarea simulării unui act juridic, insa reclamantul nu a chemat in judecata pe împrumutător, cadrul procesual fixat prin cererea de chemare in judecata fiind menținut pe parcursul judecații, chiar și după ce instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauza acestuia, inițial solicitând a fi introdus în cauză, ulterior renunțând la judecarea în contradictoriu cu CEC Bank.
In toate situațiile in care se solicita anularea sau constatare simulării unui act juridic, chemarea in judecata a tuturor parților implicate in întocmirea acestuia, reprezintă o condiție necesara, constituind un caz de coparticipare procesuala obligatorie, neîndeplinirea ei făcând acțiunea inadmisibila.
Soluționarea acțiunii prin respingerea acesteia ca inadmisibila, deoarece se solicita constatarea simulării actului juridic fără ca acțiunea sa fie exercitata in contradictoriu si cu cealaltă parte, nu are autoritate de lucru judecat, reclamanta având posibilitatea sa formuleze o noua acțiune judiciara, insa cu respectarea normelor legale privind stabilirea cadrului procesual din punct de vedere al obiectului si părților.
Necesitatea chemării in judecata a împrumutătorului înscris in actul juridic a cărui simulare se solicita, rezidă în necesitatea asigurării acestuia a tuturor garanțiilor principiului dreptului la un proces echitabil.
Instanța a avut în vedere si prevederile art 129 alin 4 C., prevederi imperative, in sensul ca judecătorul este in drept sa ceara parților sa prezinte explicații oral sau in scris precum si sa pună in dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept- numai cu privire la situația de fapt si motivarea in drept. Rezulta așadar ca exercitarea rolului activ al instanței de judecata se desfășoară numai in limitele principiului disponibilității, deci numai in limitele stabilite de reclamant in conținutul cererii de chemare in judecata.
Instanța a avut in vedere si faptul ca actul juridic a intrat deja in circuitul civil, astfel incat, in cazul in care se urmărește constatarea simulării actului, este necesar ca toate părțile contractului sa aibă posibilitatea de a-si face apărările necesare pentru a li se asigura astfel dreptul la un proces echitabil in fata unei instanțe, garantat de art. 6, al. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Curtea EDO reamintește astfel faptul ca dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice (cauzele A., Brumarescu, Masinexportimport Industrial Group SA împotriva Romaniei ), astfel incat, in condițiile in care actul juridic a cărui anulare se solicita a intrat in circuitul civil, pentru a asigura respectarea principiului enunțat, este necesar ca toți cei pe numele cărora a fost emis acest act sau toți moștenitorii celui înscris în acel act, care se subrogă în drepturile și obligațiile autorului lor, sa fie încunoștințați de existenta unui litigiu prin care se urmărește anularea unui act care îi vizează deopotrivă.
Pe cale de consecință, ținând cont de cele anterior menționate si de faptul ca reclamanta nu s-a conformat prevederilor legale in sensul de a chema in judecata pe împrumutător, instanța a respins acțiunea acesteia în constatarea simulării actului, ca inadmisibila, rămânându-i acestuia posibilitatea de a formula o noua acțiune in justiție, insa cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere că,prin respingerea ca inadmisibilă a cererii în constatarea simulării contractului de credit, acest act juridic civil a rămas în circuitul civil și este valabil încheiat, instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 14 700 lei.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea precizată și modificată, a respins cererea în constatare a simulației contractului de împrumut ca inadmisibilă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4865 lei despăgubiri civile.
Văzând disp. art. 274 C., instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor OUG 51/2008, a obligat pârâta să plătească bugetului de stat suma de 345,55 lei, ce reprezintă procentul taxei de timbru corespunzător despăgubirilor civile la care a fost obligată, iar restul taxei de timbru de 1145,45 lei de scutirea căreia a beneficiat reclamanta va rămâne în sarcina statului, ca efect al respingerii cererii în pretenții pentru suma de 800 lei și cererii în constatarea simulării actului juridic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P. G. M., criticând în esență încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în soluționarea cauzei, nerespectarea principiului contradictorialității în analiza și administrarea probelor, prescripția dreptului la acțiune al reclamantei.
În ședința publică din 03.10.2014, calea de atac formulată de reclamantă a fost calificată recurs, iar în ședința publică din 31.10.2014, a fost suspendată judecata cauzei conform disp. art. 242 alin. 1 pct.2 C.proc.civ.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 06.02.2015, ca urmare a cererii formulate de intimata-reclamantă la data de 10.11.2014.
În ședința publică din 06.02.2015, instanța, din oficiu a pus în discuția părților excepția tardivității formulării căii de atac.
Analizând excepția invocată conform art. 137 C.proc.civ, tribunalul constată că recursul este tardiv.
Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, conform dispozițiilor art. 301 C.pr.civ.
În speță, hotărârea recurată s-a comunicat la data de 30.05.2014, așa cum rezultă din dovada existentă la dosar ( fila 102 ), iar cererea de recurs a fost formulată la data de 24 iunie 2014, peste termenul de 15 zile stabilit de lege.
Neîndeplinirea actului de procedură și neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, potrivit art. 103 (1) C.pr.civ.
Menționarea eronată în dispozitivul sentinței civile 5878/22.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. a faptului că aceasta este supusă apelului în termen de 30 zile de la comunicare, iar nu recursului în termen de 15 zile de la comunicare în conform cu disp. art. 2821C.p.civ, nu deschide părții dreptul de a exercita calea ordinară de atac a apelului într-un termen pe care legea nu îl prevede și aceasta ca o consecință a principiului legalității căilor de atac.
Așadar, tribunalul va admite excepția tardivității formulării cererii de recurs, iar recursul de față declarat peste termenul legal urmează a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării cererii de recurs.
Respinge recursul ca tardiv formulat de recursului formulat de pârâta P. G. M. împotriva sentinței civile 5878/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.C.M.R.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 05-10-2015, Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 123/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
