Contestaţie la executare. Decizia nr. 35/2015. Tribunalul DOLJ
Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 35/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/2015
Ședința publică de la data de 16 Ianuarie 2015
Completul de judecată din constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. (D.G.R.F.P.) P. MANDATAR A.J.F.P. D. și de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. (A.J.F.P.), împotriva sentinței civile nr. 9676 din 04.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .. prin lichidator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ S.P.R.L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. M. M. pentru intimata-contestatoare, lipsind apelanții-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat peste termen, este motivat, după care:
Av. M. M. pentru intimata contestatoare depune un extras de pe portalul instanțelor judecătorești.
Instanța constată că la dosar s-a depus dovada încheierii procedurii de insolvență în ceea ce o privește pe intimata contestatoare, însă nu este definitivă, având în vedere că în acest sens s-a depus un extras de pe portalul instanțelor judecătorești.
Av. M. M. pentru intimata-contestatoare invocă excepția tardivității în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond, respectiv 04.08.2014 și data declarării căii de atac, respectiv 28.08.2014.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, la data 06.12.2013, contestatorul .. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., solicitând ca prin hotărârea ce se pronunța, să se dispună următoarele: admiterea contestația la executare și anularea în parte a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și, pe cale de consecință, și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., în ceea ce privește sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor destinate revânzării - stoc de marfă estimat în cuantum de 80.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea arată următoarele:
. a fost supusă unei inspecții fiscale de fond, iar organele fiscale, în condițiile art. 129, alin. 3 din Codul de procedură fiscală, respectiv înainte de emiterea titlului de creanță fiscală, au dispus instituirea de măsuri asigurătorii.
In acest sens, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. prin care s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii asupra ., care urmau a fi aduse la îndeplinire sub forma unei popriri asigurătorii și a unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, inclusiv asupra stocului de marfă în valoare estimată de 80.000 lei.
Măsurile dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. au fost aduse la îndeplinire, în condițiile art. 129, alin. 6 in Codul de procedură fiscală, prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., prin care a fost instituit și sechestrul asiguratoriu asupra stocului de marfă în valoare estimată de 80.000 lei.
Apreciază că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. sunt în parte netemeinice și nelegale, pentru motivele pe care le vor expune în continuare.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. sunt emise cu încălcarea art. 129, alin. 2 din CPF.
Potrivit art. 129, alin. 2 din CPF, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Precizăm că bunurile destinate revânzării - stocul de marfă identificat de către organele fiscale nu sunt proprietatea ., ci a furnizorilor acesteia, deoarece în toate convențiile de vânzare-cumpărare materializate în contracte sau facturi fiscale, părțile au stipulat că transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se va face la momentul achitării prețului.
Ori, la momentul aplicării măsurilor asigurătorii și a inspecției fiscale .. nu achitase contravaloare bunurilor destinate revânzării, astfel încât nu operase transferului dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
In acest context, organele fiscale au dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri mobile care nu sunt proprietatea debitorului ..
În drept, își întemeiază prezenta contestație pe dispozițiile art. 172-175 și art. 129 din Codul de procedură fiscală.
In dovedirea contestației la executare, înțeleg să se folosim de următoarele mijloace de probă:proba cu înscrisuri;proba cu expertiză contabilă.
In susținerea contestației, au anexat următoarele înscrisuri:Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a| Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C.;procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D.;facturi fiscale și contracte de vânzare - cumpărare;
La data de 05.02.2014, intimatele depun întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației la executare ca nefondată, cu consecința menținerii în tot a Deciziei nr. 85/23.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013, acte emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și, de asemenea, respingerea ca nefondat a capătului de cerere referitor la obligare autorității fiscale la plata cheltuielilor de judecată.
Motivează că în fapt, autoritatea fiscală și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin pentru a stabili starea de fapt relevantă din punct de vedere fiscal care să îi permită adoptarea soluției admise de lege și materializate în prezenta cauză în Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ107/30.10.2013 și Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice.
Inspecția fiscală ce s-a desfășurat de către autoritatea fiscală a vizat contribuabilul .., cu sediul în imun. C., cartier Rovine, ., ., cod_, cod de înregistrare fiscală RO_ și următoarele taxe, contribuții și impozite: impozitul pe profit și T.V.A.
În raport de neregulile semnalate cu ocazia inspecției fiscale desfășurate, s-a concluzionat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală - că se impune a întocmi Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ107/30.10.2013 și Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, prin aceste din urmă act fiind determinate în sarcina lui ..: T.V.A. și accesorii calculate până la data de 29.10.2013 în sumă de 188.048 lei și impozitul pe profit și accesorii calculate până la data de 29.10.2013 în sumă de 39.584 lei, neexistând nici un abuz, ilegalitate în ceea ce privește stabilirea taxelor, impozitelor și contribuțiilor la care am făcut referire și a accesoriilor aferente.
În timpul desfășurării inspecției fiscale de către inspectorii din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală -, inspecție fiscală demarată în data de 15.10.2013, având în vedere lipsa disponibilităților bănești, s-a apreciat de autoritatea fiscală faptul că există pericolul ca .. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului cu sume considerabile, estimate astfel: T.V.A. - 150.000 lei și accesorii aferente -5.000 lei, impozit pe profit - 30.000 lei și accesorii aferente 10.000, astfel că a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 în conformitate cu art. 129 alin. 4 („Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. în decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate"), fiind respectate prevederile alin. 2 și alin. 3 ale aceluiași articol („Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile ... proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.") din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Organul emitent a luat în considerare inclusiv ideea de risc, argumentația instituirii măsurilor asigurătorii fiind una sugestivă și conducând la concluzia că evocă existența pericolului la care se referă textul de lege menționat mai sus.
Decizia nr. 85/23.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă având în vedere datoria estimată în timpul inspecției fiscale reprezentând T.V.A., impozit pe profit și accesorii aferente acestora, ulterior stabilirii cuantumului exact al datoriei fiind emisă Decizia nr. 85/30.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii, decizii transmise, în vederea punerii în executare, Serviciului Colectare, Executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D., decizii înmânate totodată și administratorului .., T. G..
Învederează instanței de judecată faptul că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a fost emisă pentru datoria estimată în suma de 195.000 lei, iar Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a fost emisă pentru datoria totală de 227.632 lei, această din urmă sumă fiind cea înscrisă în titlu de creanță reprezentat de Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, prin care s-a determinat în sarcina lui ..: T.V.A. și accesorii calculate până la data de 29.10.2013 în sumă de 188.048 lei și impozitul pe profit și accesorii calculate până la data de 29.10.2013, în sumă de 39.584 lei, în total 227.632 lei.
Ținând cont de faptul că decizia de impunere nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice constituie, conform art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, titlu de creanță („ Titlu de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere"), devenind apoi, potrivit art. 141 alin. 2 din același act normativ titlu executoriu („Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală devine scadentă prin expirarea termenului prevăzut de lege ..:"), măsurile asigurătorii au devenit executorii conform prevederilor art. 129 alin. 3 ultima teză din același act normativ: „Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii."
Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ107/30.10.2013 și Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice au fost înmânate, la data de 08.11.2013, administratorului .., T. G., termenul de plată fiind până la data de 05.12.2013 (termen de plată stabilit în funcție de data comunicării deciziei mai sus indicate și în strictă concordanță cu prevederile art. 111 alin. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare) și la care se face referire la pct. 4 din decizie.
Autoritatea fiscală a apreciat în cursul inspecției fiscale desfășurate și la finalizarea acesteia până când decizia de impunere a devenit titlu executoriu că există pericolul potențial ca societatea debitoare să se sustragă de la urmărirea silită sau să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul, având în vedere cuantumul mare al sumei totale stabilite în sarcina sa (suma finală 227.632 lei), individualizată prin Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice și în condițiile lipsei disponibilităților bănești.
Urmare a celor două decizii de instituire a măsurilor asigurătorii emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală -, executorul fiscal din cadrul aceleiași instituții - Serviciul Colectare, Executare Silită Persoane Juridice - a procedat la instituirea :sechestrului asigurător pentru bunuri mobile, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal nr._/24.10.2013 semnat de administratorul .., T. G., obiectul sechestrului fiind în valoare de 157.109 lei și fiind reprezentat de: bunuri mobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit și bunuri mobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit și care sunt proprietatea societății, nefiind identificate alte bunuri mobile aparținând acesteia ; bunuri destinate revânzării - stoc de marfă în valoare estimată de 80.000 lei conform listei de inventariere întocmite de societate ;popririi asiguratorie asupra conturilor deschise la societăți bancare, fiind emise adresele de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești având nr. DJ174342/31.10.2013 către Banca Transilvania S.A. (primită la data de 07.11.2013), nr. DJ174393/31.10.2013 și nr._/13.11.2013 către PROCREDIT BANK S.A. (primite la data de 07.11.2013 și la data de 15.11.2013), fiind înștiințat totodată și contribuabilul. PROCREDIT BANK S.A. a comunicat că soldul total al disponibilului existent în contul clientului este de 88,24 lei, sumă ce este diminuată cu contravaloarea comisioanelor de transfer.
Referitor la susținerea contestatoarei, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că bunurile destinate revânzării - stocul de marfă identificat de către organele fiscale nu sunt proprietatea .., ci a furnizorilor acestuia, „deoarece în toate convențiile de vânzare-cumpărare materializate în contracte sau facturi fiscale, părțile au stipulat că transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se va face la momentul achitării prețului", învederăm instanței de judecată faptul că :din facturile fiscale atașate acțiunii și anume . nr._/07.10.2013, . nr._/10.10.2013, . TDG nr._/10.10.2013, . LCLF nr._/10.10.2013, . nr._/17.10.2013, . nr._/21.10.2013, . nr._/24.10.2013 și . nr._/25.10.2013 numai în două dintre ele este indicat faptul că „marfa este a vânzătorului până la achitarea integrală de către cumpărător" sau că „marfa facturată aparține furnizorului până la achitarea integrală a facturii", în restul de șase facturi fiscale fiind menționat doar faptul că „Potrivit Legii nr. 321/15.10.2009 termenul maxim de plată este de 3 zile de la data facturării ", după acest moment urmând a fi percepute penalități de întârziere,Lista de inventariere la data de 20.10.2013 a fost întocmită de .. având în vedere facturi fiscale anterioare acestei date. Mai mult, nu există certitudinea că cel puțin în parte stocul de marfă din lista în discuție și care a format obiectul sechestrului asiguratoriu, devenit executoriu, este cel înscris în facturile fiscale din perioada 07.10._13 enumerate mai sus (trei dintre facturile fiscale neputând nici măcar a fi luate în considerare fiind emise ulterior întocmirii listei de inventariere) și că nu s-a achitat prețul. Nu suntem de acord cu administrarea probei cu expertiză contabilă, în condițiile în care documentul avut în vedere la instituirea sechestrului asigurătoriu asupra stocului de marfă destinat revânzării este reprezentat de lista de inventariere la data de 20.10.2013 întocmită de .., inventarierea realizându-se de către administratorul societății în prezența echipei de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D..
Având în vedere cele invocate mai sus, considerăm că .. nu a arătat și nici nu a probat în vreun fel în ce măsură este prejudiciată („vătămată") prin deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii, prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, adresele de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești, emise corect, legal de autoritatea fiscală.
Or, potrivit art. 711 C.proc.civ., care completează prevederile Codului de procedură fiscală, republicat, cu completările și modificările ulterioare (art. 2 alin. 3) vătămarea produsă prin actele și măsurile emise, respectiv luate de autoritatea fiscală constituie temeiul formulării unei contestații la executare, iar în condițiile în care în speța dedusă judecății nu s-a probat existența acestei vătămări, consideră că se impune respingerea prezentei acțiuni astfel cum a fost formulată.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept invocate mai sus, solicită a dispune respingerea contestației la executare ca nefondată, cu consecința menținerii în tot a Deciziei nr. 85/23.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013, acte emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, considerăm că este neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 C.proc.civ.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
Nu pot fi reținute în sarcina autorității fiscale aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, iar actele a căror anulare se solicită - decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile - sunt temeinic și legal emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., astfel cum am arătat mai sus.
Mai mult, în situația admiterii contestației la executare devine incident art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Dacă totuși se apreciază că au fost efectuate pe parcursul judecății și sunt dovedite astfel cum impune art. 452 C.proc.civ., fiind datorate de autoritatea fiscală, la stabilirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, rugăm instanța de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ.
Textul menționat consacră posibilitatea instanței să aprecieze asupra cheltuielilor de judecată avansate și solicitate într-o cauză de părți, o asemenea interpretare fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia în discuție.
Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudența, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Cheltuielile de judecată reprezintă în fond un accesoriu într-un litigiu astfel încât cuantumul lor raportat la valoarea pricinii și la apărarea făcută, trebuie să aibă un caracter rezonabil. P. aceasta se asigură accesul la justiție și astfel respectarea art. 6 CEDO, pentru toate părțile implicate în proces.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau/și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. în același sens, sunt și prevederile art. 132 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat care stipulează că onorariile se stabilesc în funcție de dificultatea, amploarea sau durata cazului și având în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat în cauză.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, cheltuielile de judecată trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp cunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta și combate.
Solicită proba cu înscrisuri pe care le depune, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în două exemplare, după cum urmează: Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr. DJ122170/23.10.2013+ Decizia nr. 85/23.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii,Nota de constatare nr. DJ174162/24.10.2013, Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013,Balanța de verificare la luna iulie 2013,facturile fiscale referitoare la bunurile mobile care au format obiectul sechestrului asigurător având . nr._/15.11.2005, . ACB nr._/31.08.2004, . ACB nr._/31.08.2004, . nr._/24.06.2013, . ACA nr._/20.06.2013 + bon de transfer mijloace fixe din 20.06.2013 + chitanța . ALB nr._/27.05.2013, . nr._/11.12.2001, . ACA nr._/13.12.1999 către Serviciul Fiscal Orășenesc Băilești, declarația dată de administratorul .., T. G. și Lista de inventariere la data de 20.10.2013,Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridică semnătura de primire,Decizia nr. 85/23.10.2013 de instituire a măsurilor asigurători,Adresele de înființare a popririi asigurătorie asupra disponibilităților bănești având nr. DJ174392/31.10.2013 către Banca Transilvania" S.A., nr. DJ174725/13.11.2013 + adresa de răspuns cu nr._/21.11.2013 și nr. DJ174393/31.10.2013 + adresa de răspuns cu nr._/12.11.2013_/04.10.2013, adrese și răspunsuri ale PROCREDIT BANK SA. + confirmările de primire.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 17.02.2014, contestatoarea depune cerere de completare a contestației la executare, arătând că înțeleg să conteste și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., solicitând ca prin hotărârea ce se pronunța, în contradictoriu cu intimatele: să se dispună următoarele: admiterea contestației la executare; anularea în parte a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., precum și Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și, pe cale de consecință, și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., în ceea ce privește sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor destinate revânzării - stoc de marfă estimat în cuantum de 80.000 lei, cu cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, în fapt, contestatoarea arată următoarele:
Ulterior emiterii Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-DJ 128/30.10.2013 de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., constatându-se că debitul fiscal rezultat din inspecția fiscală (227.632 lei) este mai mare decât debitul fiscal estimat la momentul emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. (195.000 lei), s-a procedat la emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. prin care s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii asupra .., care urmau a fi aduse la îndeplinire sub forma unei popriri asigurătorii și a unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, inclusiv asupra stocului de marfă în valoare estimată de 80.000 lei, până la concurența debitului fiscal în cuantum de 227.632 lei.
In esență, prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. au fost reluate dispozițiile privind măsurile asigurătorii dispuse inițial, majorându-se obligațiile fiscale cu suma de 32.632 lei, de la suma de 195.000 lei, la suma de 227.632 lei.
1. Pe de o parte, consideră că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. este netemeinică și nelegală, pentru motivele arătate în cererea inițială, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 129, alin. 2 din CPF.
2. Pe de altă parte, consideră că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. este nelegală în tot deoarece asupra patrimoniului . fuseseră deja instituite măsuri asigurătorii pentru o creanță de 195.000 lei.
Procedând la emiterea unei noi decizii de instituire a măsurilor asigurătorii pentru suma de 227.632 lei, în care este inclusă suma de 195.000 lei au instituit asupra acelorași bunuri, mai multe măsuri asigurătorii pentru același debit fiscal.
Apreciază în consecință că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. se impune a fi anulată pentru suma de 195.000 lei.
3. Mai mult decât atât, înțeleg să invoce ca și motiv nou de nelegalitate a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. faptul că la dispunerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile - stocul de marfă în valoare estimată de 80.000 lei, a fost avută în vederea valoarea acestuia cu TVA inclus.
Această concluzie se desprinde din considerentele Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-DJ 128/30.10.2013 de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., unde la fila nr. 5 se arată că valoarea stocului de marfă existent fără TVA este în cuantum de 59.365 lei.
Ori, asupra TVA nu se poate institui măsura asiguratorie deoarece nu este proprietatea debitoarei, fiind încălcate și din acest punct de vedere dispozițiile art. 129, alin. 2 din CPF.
O dovadă în acest sens, o constituie faptul că la emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., stocul de marfă este evidențiat ca fiind în valoare de 59.365 lei.
Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. cuprinde mențiuni contradictorii, deoarece, pe de o parte se reține că bunurile destinate revânzării ar fi în cuantum de 39.365 lei, iar pe de altă parte se menționează că măsura sechestrului asigurător se va dispune asupra stocului de marfa în valoare de 80.000 lei.
În drept, contestatoarea invocă dispozițiile art. 204 din C..
La data de 17.02.2014, contestatoarea depune răspuns la întâmpinarea intimatelor în care arată următoarele:
In ceea ce privește considerentele expuse de pârâte în cadrul filelor 1-4 din întâmpinare, care privesc starea de fapt, modalitatea de efectuare a inspecției fiscale, neregulile semnalate de inspecția fiscală, inexistența unor abuzuri sau ilegalități în ceea ce privește modalitatea de stabilire și cuantumul creanței fiscale a . apreciem că acestea sunt lipsite de relevanță.
Pe de o parte, modalitatea efectuării inspecției fiscale și a emiterii Deciziei de impunere nr. F-DJ128/30.10.2013 exced cadrului procesual, instanța de judecată fiind investită cu o contestație la executare privind anularea parțială a Deciziei de instituiri măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 emisă de Direcția Generală Regio: Finanțelor Publice C. și, pe cale de consecință, și a procesului-verbal asigurator pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
In consecință, neregulile semnalate de inspecția fiscală, stabilirea corectă sau nu a obligațiilor fiscale principale sau accesorii nu pot fi cenzurate de către instanța civilă, investită de contestatoare, ci numai de instanța de contencios administrativ.
De altfel, contestatoarea . nici nu a invocat aceste aspecte în cadrul contestației la executare, argumentele acesteia fiind în sensul că au fost dispuse măsuri asigurătorii asupra bunurilor care nu sunt proprietatea debitorului.
Referitor la susținerea intimatelor potrivit căreia numai în două dintre facturile fiscale anexate contestației la executare ar exista mențiunea privind transferul dreptului de proprietate la momentul achitării prețului, precizăm că aceasta este nefondată.
Astfel, Factura fiscală nr._/10.10.2013 emisă de ., Factura fiscală nr._/17.10.2013 emisă de ., Factura fiscală nr._/21.10.2013 emisă de . conțin mențiunea Marfa aparține firmei . până la plătirea integrală a acesteia.
De asemenea, factura fiscală nr._/16.10.2013 emisă de . marfa facturată este proprietatea . până la plata integrală a acesteia.
De altfel, aceasta este modalitatea de desfășurare a tututor operațiunilor de achiziție dintre . și furnizorii săi.
In consecință, voința expresă a părților a amânat transferul dreptului de proprietate la momentul achitării prețului bunurilor, situație permisă de dispozițiile art. 1674 din Codul civil, potrivit cărora dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă.
Așadar la emiterea actelor contestate au fost încălcate dispozițiile art. 129, alin. 2 din CPF, deoarece au fost instituite măsuri asigurătorii asupra unor bunuri care nu sunt proprietatea debitoarei.
In ceea ce privește susținerea intimatelor potrivit căreia nu ar exista certitudinea că cel puțin în parte stocul de marfă din lista de inventariere din data de 20.10.2013 este cel înscris în facturile anexate contestației la executare și că nu s-ar fi achitat prețul, arătăm următoarele:facturile fiscale anexate contestației la executare au fost selectate de contestatoare, exemplificativ, pentru a dovedi modalitatea de desfășurare a operațiunilor de vânzare-cumpărare și convenția expresă a părților privind amânarea transferului dreptului de proprietate;. a solicitat încuviințarea probei cu expertiză conta’ tocmai pentru a se face o corelație de către un specialist între facturile de ach|z stocul de marfă și plățile efectuate de ., pentru a se determin, măsură acestea sunt proprietatea debitoarei;
Față de cele prezentate, cu atât mai mult cu cât intimatele contesta susținerile . și afirmă că și în eventualitatea depunerii tuturor facturilor fiscale nu s-ar face dovada dreptului de proprietate al furnizorilor asupra bunurilor ce fac obiectul sechestrului asigurator, efectuarea în cauză a unei expertize contabile este utilă soluționării cauzei.
În ceea ce privește susținerile intimatelor potrivit cărora . nu ar face dovada că este o persoană vătămată prin executare, apreciem că aceasta este nefondată.
Astfel, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013 întocmit de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. sunt emise cu încălcarea art. 129, alin. 2 din CPF.
Potrivit art. 129, alin. 2 din CPF, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Precizează că bunurile destinate revânzării - stocul de marfă identificat de către organele fiscale nu sunt proprietatea ., ci a furnizorilor acesteia, deoarece în toate convențiile de vânzare-cumpărare materializate în contracte sau facturi fiscale, părțile au stipulat că transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se va face la mometul achitării prețului.
Ori, la momentul aplicării măsurilor asigurătorii și a inspecției fiscale . nu achitase contravaloare bunurilor destinate revânzării, astfel incât nu operase trasferului dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
In acest context, organele fiscale au dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unor bunuri mobile care nu sunt proprietatea debitorului ..
Contestatoarea este vătămată prin emiterea actelor pe care le contestă odată ce bunurile au fost lăsate în custodia ., iar furnizorii ale căror bunuri nu au fost achitate pot solicita oricând restituirea acestora.
În drept a invocat dispozițiile art. 201, alin. 2 din C..
La data de 17.02.2014, contestatoarea a precizat că prin încheierea de ședință din data de 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în Dosarul nr._, a fost deschisă procedura insolvenței ., fiind desemnat administrator judiciar AMT SERVICII.
La data de 04.04.2014, intimatele în dosarul mai sus indicat, în raport de „cererea de completare a contestației la executare" depusă de .., a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare formulate împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013, a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013, cu consecința menținerii în tot a celor două decizii de instituire a măsurilor asigurătorii și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și, de asemenea, respingerea ca nefondat a capătului de cerere referitor la obligare autorității fiscale la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat următoarele:
Astfel, cum a arătat și în întâmpinarea cu nr. DJ683/04.02.2014, în fapt, autoritatea fiscală și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin pentru a stabili starea de fapt relevantă din punct de vedere fiscal care să îi permită adoptarea soluției admise de lege și materializate în prezenta cauză în Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ107/30.10.2013 și Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice.
Inspecția fiscală ce s-a desfășurat de către autoritatea fiscală a vizat contribuabilul .., cu sediul în mun. C., cartier Rovine, ., cod_, cod de înregistrare fiscală RO_ și următoarele taxe, contribuții și impozite: impozitul pe profit și T.V.A.
În raport de neregulile semnalate cu ocazia inspecției fiscale desfășurate, s-a concluzionat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală - că se impune a întocmi Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ107/30.10.2013 și Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, prin acest din urmă act fiind determinate în sarcina lui ..: T.V.A. și accesorii calculate până la data de 29.10.2013 în sumă de 188.048 lei și impozitul pe profit și accesorii calculate până la data de 29.10.2013 în sumă de 39.584 lei, neexistând nici un abuz, ilegalitate în ceea ce privește stabilirea taxelor și impozitelor la care am făcut referire și a accesoriilor aferente.
În timpul desfășurării inspecției fiscale inițiată în data de 15.10.2013, inspectorii din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală -, având în vedere lipsa disponibilităților bănești, au apreciat faptul că există pericolul ca .. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului cu sume considerabile, estimate astfel: T.V.A. - 150.000 lei și accesorii aferente - 5.000 lei, impozit pe profit - 30.000 lei și accesorii aferente 10.000, astfel că a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 în conformitate cu art. 129 alin. 4, fiind respectate prevederile alin. 2 și alin. 3 ale aceluiași articol din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Organul emitent a luat în considerare inclusiv ideea de risc, argumentația instituirii măsurilor asigurătorii fiind una sugestivă și conducând la concluzia că evocă existența pericolului la care se referă textul de lege menționat mai sus.
Decizia nr. 85/23.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă având în vedere datoria estimată în timpul inspecției fiscale reprezentând T.V.A., impozit pe profit și accesorii aferente acestora, ulterior stabilirii cuantumului exact al datoriei fiind emisă Decizia nr. 85/30.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii, decizii transmise, în vederea punerii în executare, Serviciului Colectare, Executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D., decizii înmânate totodată și administratorului .., T. G., care a semnat de primire, aplicând și ștampila.
Astfel, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a fost emisă pentru datoria estimată în suma de 195.000 lei, iar Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a fost emisă pentru datoria totală de 227.632 lei, această din urmă sumă fiind cea înscrisă în titlu de creanță reprezentat de Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, prin care s-a determinat în sarcina lui ..: T.V.A. și accesorii calculate până la data de 29.10.2013 în sumă de 188.048 /e/"și impozitul pe profit și accesorii calculate până la data de 29.10.2013, în sumă de 39.584 lei, în total 227.632 lei.
În cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 au fost înscrise: suma estimată - 195.000 lei, suma totală - 227.632 lei și diferența dintre acestea - 32.632 lei.
Subliniază o dată în plus faptul că autoritatea fiscală a apreciat în cursul inspecției fiscale desfășurate și la finalizarea acesteia până când decizia de impunere a devenit titlu executoriu că există pericolul potențial ca societatea debitoare să se sustragă de la urmărirea silită sau să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul, având în vedere cuantumul mare al sumei totale stabilite în sarcina sa (suma finală 227.632 lei), individualizată prin Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice și în condițiile lipsei disponibilităților bănești.
Urmare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală, executorul fiscal din cadrul aceleiași instituții - Serviciul Colectare, Executare Silită Persoane Juridice - a procedat la instituirea sechestrului asigurător pentru bunuri mobile, având în vedere datoria estimată inițial de 195.000 lei, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal nr._/24.10.2013 semnat de administratorul .., T. G., obiectul sechestrului fiind în valoare de 157.109 lei și fiind reprezentat de :bunuri mobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit și bunuri mobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit și care sunt proprietatea societății, nefiind identificate alte bunuri mobile aparținând acesteia ; bunuri destinate revânzării - stoc de marfă în valoare estimată de 80.000 lei urmare a inventarierii aflată în curs ;popririi asiguratorie asupra conturilor deschise la societăți bancare, fiind emise adresele de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești având nr. DJ174342/31.10.2013 către Banca Transilvania S.A. (primită la data de 07.11.2013), pentru suma estimată de 195.000 lei și nr. DJ174393/31.10.2013 către PROCREDIT BANK S.A. (primită la data de 07.11.2013), pentru suma estimată de 195.000 lei,fiind înștiințat totodată și contribuabilul.
Urmare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală -, executorul fiscal din cadrul aceleiași instituții - Serviciul Colectare, Executare Silită Persoane Juridice -, pentru diferența de 32.632 lei dintre suma totală de 227.632 lei și suma estimată de 195.000 lei, a procedat la instituirea popririi asiguratorie asupra conturilor deschise la societăți bancare, fiind emise adresa de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești având nr. DJ174393/31.10.2013 către PROCREDIT BANK S.A. (primită la data de 07.11.2013), pentru suma de 32.632 lei, fiind înștiințat totodată și contribuabilul.
La ambele adrese de înființare a popririi asiguratorie PROCREDIT BANK S.A. a comunicat că soldul total al disponibilului existent în contul clientului .. este de 88,24 lei, sumă ce este diminuată cu contravaloarea comisioanelor de transfer.
În raport de cele invocate mai sus, rugăm instanța de judecată a observa faptul că măsura asiguratorie dispusă prin cea de-a doua decizie și anume, poprire asiguratorie, a vizat diferența de 32.632 lei dintre suma totală de 227.632 lei și suma estimată de 195.000 lei.
Referitor la mențiunile din cele două decizii de instituire a măsurilor asigurătorii având nr. 85/23.10.2013 și având nr. 85/30.10.2013 cu privire la valoarea stocului de marfă, învederând instanței de judecată faptul că în prima decizie s-a înscris stocul de marfă în valoare estimată de 80.000 lei - valoare ce se regăsește și în procesul-verbal nr._/24.10.2013 de sechestru asigurător pentru bunuri mobile -, urmare a inventarierii aflată în curs, iar în cea de-a doua decizie s-a înscris stocul de marfă în valoare de 59.365 lei urmare a inventarierii finalizate, explicația pentru valoarea finală a stocului de marfă fiind dată la pagina 5 din Decizia de impunere nr. F-DJ 128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice și anume: „Urmare inventarierii stocului de marfă în timpul controlului s-a constatat că stocul faptic de marfă ... este în valoare de 73.612 lei (rezultând din listele de inventariere semnate de administratorul societății - subl. n.) (...), inventariat pe baza prețurilor de raft (cu T.V.A.), rezultând o valoare a stocului de marfă existent (fără T.V.A.) în sumă de 59.365 lei."
Inspecția fiscală privind contribuabilul .. s-a finalizat prin încheierea Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ107/30.10.2013 și a Deciziei de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, acte care au fost înmânate, la data de 08.11.2013, administratorului .., T. G., termenul de plată fiind până la data de 05.12.2013 (termen de plată stabilit în funcție de data comunicării deciziei mai sus indicate și în strictă concordanță cu prevederile art. 111 alin. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare) și la care se face referire la pct. 4 din decizie.
Ținând cont de faptul că Decizia de impunere nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice constituie, conform art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, titlu de creanță, devenind apoi, potrivit art. 141 alin. 2 din același act normativ, titlu executoriu, măsurile asigurătorii au devenit executorii conform prevederilor art. 129 alin. 3 ultima teză din același act normativ.
Având în vedere cele invocate mai sus, consideră că .. nu a arătat și nici nu a probat în vreun fel în ce măsură este prejudiciată („vătămată") prin deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii, prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, emise corect, legal de autoritatea fiscală.
Or, potrivit art. 711 C.proc.civ., care completează prevederile Codului de procedură fiscală, republicat cu completările și modificările ulterioare (art. 2 alin. 3) vătămarea produsă prin actele și măsurile emise, respectiv luate de autoritatea fiscală constituie temeiul formulării unei contestații la executare, iar în condițiile în care în speța dedusă judecății nu s-a probat existenta acestei vătămări, sarcina probei revenind societății contestatoare, astfel cum prevede art. 249 C.proc.civ., consideră că se impune respingerea ca nefondată a prezentei acțiuni astfel cum a fost formulată și completată.
Referitor la administrarea probei cu expertiză contabilă solicitată de contestatoare prin apărător, învederăm că nu suntem de acord în condițiile în care documentul avut în vedere la instituirea sechestrului asiguratoriu asupra stocului de marfă destinat revânzării este reprezentat de lista de inventariere la data de 20.10.2013 întocmită de .., inventarierea realizându-se de către administratorul societății în prezența echipei de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D..
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept invocate mai sus, solicită respingerea contestației la executare ca nefondată, cu consecința menținerii în tot a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013, a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 și a procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013, acte emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, consideră că este neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 C.proc.civ.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
Nu pot fi reținute în sarcina autorității fiscale aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, iar actele a căror anulare se solicită - deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii, procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile - sunt temeinic și legal emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., astfel cum am arătat mai sus.
Mai mult, în situația admiterii contestației la executare devine incident art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Dacă totuși se apreciază că au fost efectuate pe parcursul judecății și sunt dovedite astfel cum impune art. 452 C.proc.civ., fiind datorate de autoritatea fiscală, la stabilirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, rugăm instanța de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ. Textul menționat consacră posibilitatea instanței să aprecieze asupra cheltuielilor de judecată avansate și solicitate într-o cauză de părți, o asemenea interpretare fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia în discuție.
Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudența, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Cheltuielile de judecată reprezintă în fond un accesoriu într-un litigiu astfel încât cuantumul lor raportat la valoarea pricinii și la apărarea făcută, trebuie să aibă un caracter rezonabil. P. aceasta se asigură accesul la justiție și astfel respectarea art. 6 CEDO, pentru toate părțile implicate în proces.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau/și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. în același sens, sunt și prevederile art. 132 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat care stipulează că onorariile se stabilesc în funcție de dificultatea, amploarea sau durata cazului și având în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat în cauză.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, cheltuielile de judecată trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp cunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta și combate.
Solicită proba cu înscrisurile ce au fost depuse, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în două exemplare, anexat întâmpinării cu nr. DJ683/04.02.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.proc.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsă.
P. sentința civilă nr.9676/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte contestația la executare precizată formulată de contestatoarea ., prin lichidator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ S.P.R.L., în contradictoriu cu intimatele: A.J.F.P. D. și D.G.F.P. C..
A fost anulată Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 85/30.10.2013, emisă de intimate. Fără cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 23.10.2013, intimatele au emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii pe numele contestatoarei nr 85, constând în poprire asiguratorie și sechestru asigurător în temeiul art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003, asupra conturilor de disponibilități și de depozite, precum și la băncile la care sunt deschise toate conturile bancare din România și asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia: respectiv - bunuri mobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit și bunuri mobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit și care sunt proprietatea societății, nefiind identificate alte bunuri mobile aparținând acesteia, precum și bunuri destinate revânzării - stoc de marfă în valoare estimată de 80.000 lei, conform listei de inventariere întocmite de societate .
La data de 30.10.2013, intimatele au emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii pe numele contestatoarei nr 85, constând în poprire asiguratorie și sechestru asigurător în temeiul art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003, asupra conturilor de disponibilități și de depozite, precum și la băncile la care sunt deschise toate conturile bancare din România și asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia: respectiv - bunuri mobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit și bunuri mobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit și care sunt proprietatea societății, nefiind identificate alte bunuri mobile aparținând acesteia, precum și bunuri destinate revânzării – stocului de marfă în valoare de 80.000 lei, estimat urmare inventarierii aflată în curs, conform balanței de verificare iulie 2013 și urmare inventarierii efectuate de control, .
În privința temeiniciei deciziilor atacate, se reține că potrivit art. 129 din OG nr. 92/2003, măsurile asigurătorii se dispun asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Totodată, aliniatul 5 prevede că decizia emisă de organul fiscal competent trebuie motivată.
Se constată că intimatele au emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 în conformitate cu art. 129 alin. 4, având în vedere lipsa disponibilităților bănești, au apreciat faptul că există pericolul ca .. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului cu sume considerabile, estimate astfel: T.V.A. - 150.000 lei și accesorii aferente - 5.000 lei, impozit pe profit - 30.000 lei și accesorii aferente 10.000.
Motivarea intimatelor este pertinentă și este confirmată de situația în fapt a contestatoarei care se află în procedura de insolvență.
În ceea ce privește, critica adusă de contestatoare privind cuprinderea în stocul de marfă estimat la valoarea de_ lei, a unor bunuri mobile care nu erau proprietatea acesteia, exemplificativ invocând facturile fiscale: nr._/10.10.2013, nr._/17.10.2013, nr._/21.10.2013 toate emise de . și nr._/16.10.2013, emisă de S.C. LUTIS .., instanța a constatat că este neîntemeiată din următoarele considerente:
Din facturile fiscale atașate acțiunii: . nr._/07.10.2013, . nr._/10.10.2013, . TDG nr._/10.10.2013, . LCLF nr._/10.10.2013, . nr._/17.10.2013, . nr._/21.10.2013, . nr._/24.10.2013 și . nr._/25.10.2013, instanța reține că numai în două dintre ele este indicat faptul că „marfa este a vânzătorului până la achitarea integrală de către cumpărător" sau că „marfa facturată aparține furnizorului până la achitarea integrală a facturii".
În restul de șase facturi fiscale fiind menționat că „Potrivit Legii nr. 321/15.10.2009 termenul maxim de plată este de 3 zile de la data facturării ".
Instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1674 Cod civil, conform căruia: „Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă."
Față de aspectul că inventarierea a fost efectuată de către administratorul societății și nu s-a făcut dovada că bunurile din facturile care au consemnarea: ,, marfa este a vânzătorului până la achitarea integrală de către cumpărător" sau că „marfa facturată aparține furnizorului până la achitarea integrală a facturii", au fost înregistrate în cadrul stocului de marfă sechestrat, instanța constată că sechestrul asigurător a fost legal constituit pe bunuri mobile aflate în proprietatea contestatoarei.
În consecință, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 și procesul procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/24.10.2013", întocmite de intimate respectă dispozițiile art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, în baza cărora au fost dispuse.
Cu privire la de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013, instanța constată că intimata decide indisponibilizarea stocului de marfă în valoare de 80.000 lei, estimat, urmare a inventarierii aflată în curs prin decizia 85/30.10.2013, fără a ține cont de faptul că anterior emiterii acestei decizii, fusese emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 85/23.10.2013 și instituite deja măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile respective prin procesul verbale de sechestru nr ._/24.10.2013.
În consecință, s-a constatat că nu s-a justificat de către intimate suplimentarea acestor măsuri asiguratorii asupra acelorași bunuri mobile ale contestatoarei, nefiind motivată în concret, raportat la situația reală, cu privire la valoarea bunurilor mobile deja sechestrate, dacă ele acoperă sau nu debitul presupus datorat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice D.
Apelantele arată că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ în stabilirea corectă, în integralitate, a situației de fapt, deci a adevărului, la care să raporteze prevederile legale incidente.
Astfel, prima instanță a reținut că, în cauza supusă judecății, inspecția fiscală ce s-a desfășurat de către autoritatea fiscală a vizat contribuabilul . și următoarele taxe, contribuții și impozite, impozitul pe profit și T.V.A.
În timpul desfășurării inspecției fiscale inițiată în data de 15.10.2013, inspectorii din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D. -Activitatea de Inspecție Fiscală -, având în vedere lipsa disponibilităților bănești, au apreciat faptul că există pericolul ca .. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului cu sume considerabile, estimate astfel: T.V.A. - 150.000 lei și accesorii aferente - 5.000 lei, impozit pe profit - 30.000 lei și accesorii aferente 10.000, astfel că a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 în conformitate cu art. 129 alin. 4 („Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. în decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate."), fiind respectate prevederile alin. 2 și alin. 3 ale aceluiași articol („Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile ... proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, .... Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii") din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Organul emitent a luat în considerare inclusiv ideea de risc, argumentația instituirii măsurilor asigurătorii fiind una sugestivă și conducând la concluzia că evocă existența pericolului la care se referă textul de lege menționat mai sus.
Decizia nr. 85/23.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă având în vedere datoria estimată în timpul inspecției fiscale reprezentând T.V.A., impozit pe profit și accesorii aferente acestora, ulterior stabilirii cuantumului exact al datoriei fiind emisă Decizia nr. 85/30.10.2013 de instituire a măsurilor asigurătorii, decizii transmise, în vederea punerii în executare, Serviciului Colectare, Executare Silită Persoane Juridice din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D., decizii înmânate totodată și administratorului .., T. G., care a semnat de primire, aplicând și ștampila.
Astfel, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a fost emisă având în vedere datoria estimată în suma de 195.000 lei, iar Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 a fost emisă având în vedere datoria totală de 227.632 lei, această din urmă sumă fiind cea înscrisă în titlu de creanță reprezentat de Decizia de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, prin care s-a determinat în sarcina lui ..: T.V.A. și accesorii calculate până la data de 29.10.2013 în sumă de 188.048 lei și impozitul pe profit și accesorii calculate până la data de 29.10.2013, în sumă de 39.584 lei, în total 227.632 lei.
în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 anulată de instanța de judecată au fost înscrise: suma estimată - 195.000 lei, suma totală - 227.632 lei si diferența dintre acestea - 32.632 lei.
Urmare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/23.10.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală -, executorul fiscal din cadrul aceleiași instituții - Serviciul Colectare, Executare Silită Persoane Juridice - a procedat la instituirea: sechestrului asigurător pentru bunuri mobile, având în vedere datoria estimată inițial de 195.000 lei, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal nr._/24.10.2013 semnat de administratorul .., T. G., obiectul sechestrului fiind în valoare de 157.109 lei și fiind reprezentat de :bunuri mobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit și bunuri mobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit și care sunt proprietatea societății, nefiind identificate alte bunuri mobile aparținând acesteia ;bunuri destinate revânzării - stoc de marfă în valoare estimată de 80.000 lei urmare a inventarierii aflată în curs ;popririi asiguratorie asupra conturilor deschise la societăți bancare, fiind emise adresele de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești având nr. DJ174342/31.10.2013 către Banca Transilvania S.A. (primită la data de 07.11.2013), pentru suma estimată de 195.000 lei și nr. DJ174393/31.10.2013 către PROCREDIT BANK S.A. (primită la data de 07.11.2013), pentru suma estimată de 195.000 lei,fiind înștiințat totodată și contribuabilul.
La ambele adrese de înființare a popririi asiguratorie PROCREDIT BANK S.A. a comunicat că soldul total al disponibilului existent în contul clientului .. este de 88,24 lei, sumă ce este diminuată cu contravaloarea comisioanelor de transfer.
Apelantele arată că la punerea în executare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 a însemnat doar instituirea popririi asiguratorie vizând diferența de 32.632 lei dintre suma totală de 227.632 lei și suma estimată de 195.000 lei.
Referitor la mențiunile din cele două decizii de instituire a măsurilor asigurătorii având nr. 85/23.10.2013 și având nr. 85/30.10.2013 cu privire la valoarea stocului de marfă, apelantele menționează faptul că în prima decizie s-a înscris stocul de marfă în valoare estimată de 80.000 lei - valoare ce se regăsește și în procesul-verbal nr._/24.10.2013 de sechestru asigurător pentru bunuri mobile întocmit în baza acestei decizii - fiind unicul act materializând sechestru asigurător asupra bunurilor mobile proprietatea .., urmare a inventarierii aflată în curs, iar în cea de-a doua decizie a fost corectat stocul de marfă, valoarea fiind de 59.365 lei urmare a inventarierii finalizate, explicația pentru valoarea finală a stocului de marfă fiind dată la pagina 5 din Decizia de impunere nr. F-DJ 128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice și anume: „Urmare inventarierii stocului de marfă în timpul controlului s-a constatat că stocul faptic de marfă ... este în valoare de 73.612 lei (rezultând din listele de inventariere semnate de administratorul societății - subl. n.) (...), inventariat pe baza prețurilor de raft (cu T.V.A.), rezultând o valoare a stocului de marfă existent (fără T. VA.) în sumă de 59.365 lei."
Inspecția fiscală privind contribuabilul .. s-a finalizat prin încheierea Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ107/30.10.2013 și a Deciziei de impunere cu nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, acte care au fost înmânate, la data de 08.11.2013, administratorului societății T. G., termenul de plată fiind până la data de 05.12.2013.
Ținând cont de faptul că Decizia de impunere nr. F-DJ128/30.10.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice constituie, conform art. 110 alin. 3 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, titlu de creanță, devenind apoi, potrivit art. 141 alin. 2 din același act normativ, titlu executoriu, măsurile asigurătorii materializate în procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile având nr._/24.10.2013, în adresele de înființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești având nr. DJ174342/31.10.2013 către Banca Transilvania S.A., având nr. DJ174393/31.10.2013 către PROCREDIT BANK S.A. și având nr. DJ174393/31.10.2013 către cea din urmă instituție bancară, au devenit executorii conform prevederilor art. 129 alin. 3 ultima teză din același act normativ: „Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii."
Susținerea societății, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că bunurile destinate revânzării - stocul de marfă identificat de către organele fiscale nu sunt proprietatea .., ci a furnizorilor acestuia, „deoarece în toate convențiile de vânzare-cumpărare materializate în contracte sau facturi fiscale, părțile au stipulat că transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător se va face la momentul achitării prețului", a fost, în mod justificat, apreciată ca neîntemeiată de instanța de judecată, întrucât din facturile fiscale atașate acțiunii și anume: . nr._/07.10.2013, . nr._/10.10.2013, . TDG nr._/10.10.2013, . LCLF nr._/10.10.2013, . nr._/17.10.2013, . nr._/21.10.2013, . nr._/24.10.2013 și . nr._/25.10.2013 numai în două dintre ele este indicat faptul că „marfa este a vânzătorului până la achitarea integrală de către cumpărător" sau că „marfa facturată aparține furnizorului până la achitarea integrală a facturii", în restul de șase facturi fiscale fiind menționat doar faptul că „Potrivit Legii nr. 321/15.10.2009 termenul maxim de plată este de 3 zile de la data facturării ", după acest moment urmând a fi percepute penalități de întârziere,
Lista de inventariere la data de 20.10.2013 a fost întocmită având în vedere facturi fiscale anterioare acestei date. Mai mult, nu există certitudinea că cel puțin în parte stocul de marfă din lista în discuție și care a format obiectul sechestrului asiguratoriu, devenit executoriu, este cel înscris în facturile fiscale din perioada 07.10._13 enumerate mai sus (trei dintre facturile fiscale neputând nici măcar a fi luate în considerare fiind emise ulterior întocmirii listei de inventariere) și că nu s-a achitat prețul. Inventarierea s-a realizat de către administratorul societății, T. G., în prezența echipei de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice D..
Din setul de acte depus la termenul de judecată din data de 16.05.2014 și reprezentând: situația plăților contului 5311.0000 în perioada 18.10._13, situația plăților contului 5311.0000 în perioada 01.11._13 și situația plăților contului 5311.0000 în perioada 01.12._13, depus la termenul de judecată din data de 16.05.2014, a rezultat plățile efectuate de societate, prin casă și bancă, către diverși furnizori de prestări servicii și de marfă, plăți salarii, plăți amenzi, impozite și contribuții de asigurări sociale și viramente interne, în perioadele indicate. Nu a rezultat însă cu certitudine că valoarea stocului de marfă din Lista de inventariere la data de 20.10.2013 si care a format obiectul sechestrului asiguratoriu, devenit executoriu, este cea la care se face referire în situațiile plăților depuse. Mai mult, prima instanță a reținut că cea mai mare parte a facturilor fiscale la care se face referire în rubrica „Explicații" din cuprinsul situației plăților contului 5311.0000 în perioada 18.10._13, situației plăților contului 5311.0000 în perioada 01.11._13 și situației plăților contului 5311.0000 în perioada 01.12._13 nu pot fi luate în considerare purtând date ulterioare întocmirii listei de inventariere, deci mărfurile la care fac referire aceste facturi neputând fiind avute în vedere la întocmirea listei și neputând forma obiectul sechestrului asigurător devenit executoriu.
Marfa înscrisă în Lista de inventariere la data de 20.10.2013 a fost înregistrată în evidența contabilă în contul 371 - mărfuri, la preț de vânzare cu amănuntul, .. întocmind în acest sens note de recepție și constatare de diferențe - denumirea corectă-pentru bine cunoscutul NIR care este un document pentru recepția bunurilor aprovizionate și în același timp un document justificativ pentru încărcarea în gestiune - fapt ce atestă că societatea a devenit proprietara mărfurilor în discuție. în caz contrar, marfa ar fi trebuit să fie înregistrată extracontabil pe bază de proces-verbal de custodie.
Prima instanță a reținut incidența pct. 258 din O.M.F.P. nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu completările și modificările ulterioare, potrivit căruia: „(1) în contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienți.
(2) Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate; și costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.
Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstanțelor în care s-a desfășurat tranzacția. în cele mai multe cazuri, transferul riscurilor și avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzări cu amănuntul. în alte cazuri, transferul riscurilor și avantajelor aferente dreptului de proprietate apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor în posesia cumpărătorului. Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate, atunci tranzacția reprezintă o vânzare și veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura că va încasa suma care se datorează. într-un asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile și beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzacția este o vânzare și veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu când entitatea păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate poate fi o vânzare cu amănuntul, cu o clauza de returnare a banilor în cazul în care clientul nu este satisfăcut in asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se ca vânzătorul poate estima în mod fiabil retururile viitoare și poate recunoaște un provizion aferent retururilor pe baza experienței anterioare și a altor factori relevanți"
De asemenea, a fost reținută incidența art. 1674 Cod civil, conform căruia: „Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă."
Apelantele consideră că .. nu a arătat și nici nu a probat în vreun fel în ce măsură este prejudiciată („vătămată") prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013, astfel că, în mod greșit, nelegal, a fost anulată de Judecătoria C. prin sentința civilă nr. 9676/04.07.2014.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în tot a contestației formulate și precizate de .. prin lichidator AMT SERVICII INSOLVENȚĂ S.R.L. și menținerii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 85/30.10.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Cererea de apel este tardiv formulată.
Astfel, sentința a fost comunicată apelanților-intimați la data de 04.08.2014, așa cum atestă procesele-verbale de înmânare aflate la filele 234 și 235 din dosarul primei instanțe, iar cererea de apel a fost înaintată prin poștă la data de 28.08.2014, astfel cum atestă ștampila aplicată pe plicul poștal aflat la fila 10 dosar apel.
Potrivit art. 650 alin. 3 din noul C.p.civ., forma în vigoare la data pronunțării sentinței și a declarării căii de atac, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Sentința pronunțată în cauză de prima instanță, ca instanță de executare, face parte din categoria hotărârilor ce sunt supuse apelului în termenul special de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, deoarece, potrivit alin. 2 al articolului 650, forma în vigoare la data pronunțării sentinței și a declarării căii de atac, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite (…).
Termenul se calculează pe zile libere conform art. 181 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, neintrând în calcul nici prima și nici ultima zi, astfel că acesta s-a împlinit la data de 18.08.2014, deoarece ultima zi a termenului, 15.08.2014, a căzut într-o zi de sărbătoare legală (Sfânta M.), iar zilele de 16 și 17 august 2014 au fost zile libere, nelucrătoare (sâmbăta și duminica), fiind deci aplicabile și dispozițiile art. 181 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Instanța mai are în vedere și dispozițiile art. 457 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, deci nu are relevanță faptul că prima instanță a menționat în mod greșit în dispozitivul sentinței termenul de apel ca fiind de 30 de zile de la comunicare, în loc de cel legal, special, de 10 zile.
D. urmare, fiind depășit termenul legal de declarare a apelului, în baza art. 246 alin. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă tribunalul va admite excepția tardivității invocată din oficiu, iar, în temeiul art. 480 alin. 1 combinat cu art. 185 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va constata nulitatea cererii de apel depuse peste termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării cererii de apel, invocată de intimată.
Constată nulitatea cererii de apel făcute peste termenul legal, formulată de intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. (D.G.R.F.P.), cu sediul în mun. C., .. 2, județul D., cod poștal_, cod fiscal_, cont RO06TREZ__, deschis la Trezoreria C., prin mandatar A.J.F.P. D. și de intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. (A.J.F.P.), cu sediul în mun. C., .. 2, județul D., cod poștal_, cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 9676 din 04.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .., cu sediul în mun. C., cartier Rovine, .. 1, ., cod poștal_, cod de înregistrare fiscală RO_, cont bancar RO27BTRL_54X, deschis la Banca Transilvania S.A., prin lichidator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ S.P.R.L., cu sediul în mun. C., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 16.01.2015, la sediul Tribunalului D...
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D.O.
Tehn. S.V./5 ex.
Data redactării: 22.01.2015
Jud. fond. M. I.
← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3062/2015. Tribunalul DOLJ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
---|