Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 4/2015

Dosar nr._ -revendicare imobiliară-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 4/2015

Ședința publică din data de 14 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. O.

Judecător: D. G.

Judecător: V. P.

Grefier: L. E. C.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenții pârâți C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 7668 din data de 15.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. M. și D. F. E., având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatul reclamant D. M., asistat de av. Ș. N. și av. Ș. N. pentru intimata reclamantă D. F. E., lipsă, lipsind recurenții pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-a atașat dosarul solicitat, s-a înaintat un răspuns al Judecătoriei C. în acest sens, după care, av. Ș. N. pentru intimații reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Av. Ș. N., pentru intimații reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, învederând că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți este nefondată, nefiind vorba de o retrocedare, conform motivelor din întâmpinare; fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

La data de 06.04.2012, reclamanții D. M. și D. F. E. au chemat în judecată pe pârâții C. L. C. și Primăria municipiului C. prin Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 167 mp, situat în C., . (fost nr. 35 G), D. și să fie obligați pârâții la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin s.c. nr. 331/14.09.1995, definitivă și irevocabilă, autorul lor D. I. a dobândit imobilul compus din casă cu o cameră, bucătărie, pivniță și antreu și suprafața de 665 mp teren intravilan, situată în C., . (fost nr. 35 G), D., pe care se află construcția.

Prin certificatul de moștenitor nr. 17/14.02.2001 și prin contractul de întreținere aut. la nr. 1841/21.03.2003 de BNP T. M. D., reclamanții D. M. și D. F. E. au dobândit în întregime imobil.

Ulterior dobândirii imobilului, pârâții, fără drept, au ocupat suprafața de 167 mp din suprafața totală de 665 mp, pe care în prezent au amenajat spațiu verde și parcare.

Reclamanții au solicitat de nenumărate ori pârâților să le restituie suprafața de 167 mp, ocupată în partea de Vest a proprietății reclamanților, iar aceștia au susținut că nu au dreptul la această suprafață și refuză eliberarea ei.

Reclamanții au considerat că pârâții le ocupă fără drept suprafața de 167 mp, deoarece prin procesul-verbal din 17.03.1997 întocmit de B. C. F., autorul lor a fost pus în posesie cu întreaga suprafață de 665 mp, conform s.c. nr. 331/14.09.1995, rămasă definitivă și irevocabilă.

Pârâții nu dețin nici un act de proprietate cu privire la suprafața de 167 mp revendicată de reclamanți, pe care pârâții au ocupat-o în mod abuziv.

Terenul pe care îl revendică reclamanții este posedat de pârâți fără nici un drept și refuză să le recunoască dreptul de proprietate al reclamanților și să le lase în liniștită posesie imobilul.

Reclamanții au solicitat să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 167 mp, din suprafața totală de 665 mp, situat în C., . (fost nr. 35 G), jud. D..

În drept, au invocat disp. art. 563 și urm. C.CIV., art. 1516 rap. la art. 1527 și 1528 C.CIV. coroborat cu art. 112 și urm. C.P.CIV., art. 274 C.P.CIV.

La dosar s-au depus, în copie, următoarele acte: împuternicire avocațială, s.c. nr. 331/1995, certificat de moștenitor nr. 17/2001, contract de întreținere aut. la nr. 1841/2003, plan de amplasament și delimitare, certificat de nomenclatură stradală, hotărârea nr. 26/16.03.2007, tabel cu nominal cu persoanele pentru care nu există suprafețe de teren agricol pentru restituirea integrală a proprietății, proces-verbal privind starea de fapt a imobilului din litigiu, certificat de atestare fiscală, extras de CF pentru informare, proces-verbal încheiat la 17.03.1997 de B. C. F..

La data de 08.05.2012, reclamanții au formulat o precizare la acțiune, prin care au înțeles să cheme în judecată C. L. al municipiului C. și M. C. prin Primar și nu Primăria municipiului C. prin Primar, cum, din eroare, s-a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Au evaluat provizoriu obiectul cererii la valoarea de 1000 lei.

În scop probatoriu, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, având ca obiectiv identificarea terenului, delimitarea acestuia prin dimensiuni și vecinătăți, să se indice suprafața care este în litigiu.

În temeiul art. 129 alin. 5 C., care consacră rolul activ, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului C., pentru a comunica situația juridică a terenului și a unei adrese către C. L. al Municipiului C., pentru a ne comunica dacă există o hotărâre a Consiliului L. prin care terenul să fi fost trecut din proprietatea reclamanților, în proprietatea Consiliului L., răspunsul fiind înaintat la data de 29.10.2012.

La data de 07.11.2012, în cauză, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică nr._ de către expertul D. D..

La data de 05.02.2013, în cauză s-a depus de către expertul D. D., o completare la raportul de expertiză tehnică.

Prin sentința civilă nr. 7668/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizata privind pe reclamanții D. M. si D. F. E., în contradictoriu cu pârâții C. L. al municipiul C. și municipiul C., prin Primar, au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 167 mp teren, situată în C., . (fost 35 G), delimitată de punctele 20-21-8-9-12-20 din planul de situație, conform raportului de expertiză realizat în cauză de expert D. Danuț, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a fost respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii și au fost obligați pârâții către reclamantă la plata sumei de 4783 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 331/14.09.1995, pronunțată de Tribunalul D., în dosar civil nr. 3259/1995, sentință definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea autorului D. I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice, C. L. C. și RADPFL C., în sensul că au fost obligate să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în . G, format din casă cu o cameră, bucătărie, pivniță și antreu și teren în suprafață de 665 mp (filele 6-7).

Prin procesul-verbal încheiat la data de 17.03.1997, de către executor judecătoresc C. F., în dosarul nr. 144/E/1997, s-a identificat imobilul în litigiu, iar creditorul D. I. a fost pus în posesie cu imobilului casă și teren în suprafață de 665 mp.

Conform certificatului de nomenclatură stradală nr. 3268/07.02.2003, imobilul situat la adresa . G figurează în prezent, în Nomenclatorul străzilor municipiului C. la adresa ..

Prin certificatul de moștenitor nr. 17/14.02.2001 emis de BNP Cernobai E., reclamantul D. M. a moștenit cota de ½, în calitate de fiu după autoarea D. M., iar, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1841/21.03.2003 de BNP T. M. D., reclamanții au dobândit în întregime imobilul situat în ..

Potrivit concluziilor raportului de expertiză realizat în cauză de expert ing. D. D., terenul deținut, în fapt, de către reclamanți este în suprafață de 498 mp, suprafață care se regăsește atât în certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr._/21.11.212, cât și în extrasul de CF nr._ al mun. C..

Diferența de teren în suprafață de 167 mp se află în posesia pârâtei, fiind spațiu verde și zonă de protecție a blocului C1.

Prin adresa nr._/04.10.2012 emisă de Serviciul Registrului Agricol al mun. C., s-a comunicat cererea nr._/20.09.2005, depusă în temeiul legii nr. 247/2005 de către reclamantul D. M., precum și Hotărârea Comisiei Județene nr. 627/16.03.2007 de validare în anexa 23/I/1 la despăgubiri la poziția nr. 86 cu suprafața de 167 mp, care conform procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului nr._/15.05.2006 este ocupată de blocul C1 și utilități aferente (filele 64-72).

Deși pentru diferența de 167 mp, Comisia Locală C. a făcut propunerea în vederea acordării de măsuri reparatorii, ce a fost validată de către Comisia Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar, Autoritatea Națională a Restituirii Proprietății-București a returnat dosarul reclamantului, potrivit procesului-verbal de returnare nr._/2006 (filele 39-40) cu mențiunea că, prin sentința civilă nr. 331/14.09.1995, pronunțată de Tribunalul D., în dosar civil nr. 3259/1995, s-a recunoscut petentului dreptul de proprietate și posesia suprafeței de 665 mp, din care face parte și suprafața ce formează obiectul dosarului de despăgubire.

Conform art. 563 N.c.civ ,,Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă."

Având în vedere considerentele anterior menționate raportat la faptul că, prin adresa nr._/25.06.2012 (fila 45), emisă de Primăria mun. C., s-a comunicat că ,,nu a fost identificat un act administrativ de autoritate prin care terenul în suprafață de 167 mp situat în mun. C., în . (fost 35 G) să fii trecut în proprietatea mun. C.", instanța, în temeiul art. 563 N.c.civ., a admis acțiunea precizata și a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 167 mp teren, situată în C., . (fost 35 G), delimitată de punctele 20-21-8-9-12-20 din planul de situație, conform raportului de expertiză realizat în cauză de expert D. Danuț, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1000 de lei pe zi, instanța l-a respins ca neîntemeiat, deoarece reclamanții nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral suferit și nici nu au explicat, în mod concret, în ce ar consta acesta.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.p.c., a obligat pârâții către reclamantă la plata sumei de 4783 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții recurenți C. L. al municipiului C. și municipiul C., prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, recurenții au invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâții au arătat că reclamanții nu au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare, iar sancțiunea ce se impune este anularea cererii ca netimbrată.

Cum cererea reclamanților tinde la valorificarea unuia dintre prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui imobil, aceasta trebuia timbrată la valoare.

Având în vedere ca legea prevede, în mod expres, sancțiunea nulității cererii în cazul în care reclamanții nu se conformează obligației de a achita taxa de timbru în cuantum legal, rezultă că aceasta sancțiune a nulității operează necondiționat de producerea vreunei vătămări, achitarea taxelor judiciare de timbru reprezentând una dintre condițiile învestirii instanței cu soluționarea acelei acțiuni.

Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului C.

Potrivit art. 21 (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane de drept public, cu capacitate juridică deplină, iar, potrivit art. 21 alin. 2 "în justiție, unitățile administrative-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".

C. local este autoritatea deliberativă a administrației publice locale, iar primarul - autoritatea executivă, autorități prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, primarul reprezentând unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție (art. 23, art. 62 alin 1 din Legea nr. 215/2001 republicată).

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, iar, reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.

Având în vedere cele menționate mai sus, au considerat că soluția ce se impunea era respingerea acțiunii reclamanților ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiuni.

Pârâții au arătat că acțiunea în revendicare reprezintă cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, având ca finalitate unirea dintre nuda proprietate a reclamantului și posesia asupra bunului care este deținut de către pârât. Ea apare ca posibilitatea juridică ce-i permite titularului să-și apere dreptul său real asupra bunului și să pretindă restituirea lui la cel care-l stăpânește fără temei.

Altfel spus aceasta este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, de la care se pretinde restituirea bunului.

Pârâții au precizat că petentul D. M. a formulat cererea înregistrată la Primăria Municipiului C. sub. nr._/20.09.2005 prin care au solicitat, în Legii nr. 247/2005, restituirea terenului în suprafață de 167 mp.

Prin soluția adoptată de Comisia locală și validată de Comisia Județeană prin HCJ nr. 627/16.03.2007, petentul a fost propus la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 167 m.p.

Suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu a făcut obiectul cererii de restituire formulată în baza Legii nr. 247/2005, petentul fiind validat prin HCJ nr. 627 din data de 16.03.2007, la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 167 m.p.

La data promovării acțiunii în revendicare, cererea petentului formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 a fost soluționată prin HCJ nr. 627/2007, cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 167 mp, necontestată în instanță, ceea ce presupune că și-a însușit și a fost de acord cu ea.

Din probele administrate în cauză, respectiv adresele emise de Primăria municipiului C., rezultă, în mod cert, faptul că petenta figurează cu cerere depusă, în termenul legal, fiind soluționată prin HCJ nr. 627/16.03.2007 de validare în anexa 23/1/1 la despăgubiri, poziția 86, cu suprafața de 167 mp, care, potrivit procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului, terenul solicitat este ocupat de utilități publice realizate.

Recurenții au arătat că este inadmisibilă o acțiune în revendicare privind restituirea terenului în suprafață de 167 mp, cât timp autoritatea locală pe calea procedurii administrative a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 pentru aceeași suprafață de teren, situație în care s-ar realiza, în fapt, o dublă reparație, excedând cadrului legal.

Câtă vreme nu există o hotărâre de anulare a HCJ nr. 627/3007, acțiunea reclamanților pe calea dreptului comun este inadmisibilă. Cauza acțiunii în revendicare trebuie să existe, altfel spus, persoana care se adresează instanței trebuie să urmărească un scop bine definit. În speță, acest scop este fals, întrucât realitatea este denaturată.

Procedura instituita în această materie are un caracter special, derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta între procedura prevăzuta de legile fondului funciar, care este obligatorie, si o acțiune în justiție, pe calea dreptului comun, pentru obținerea acelorași efecte.

Recurenții au considerat că instanța trebuia să respingă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005 care stabilește procedura ce trebuie urmată de către persoana interesată pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Recurenții au menționat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 Codul de procedură civilă, dând o interpretare proprie, dispozițiilor în materia retrocedărilor

S-a mai menționat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005, petentul D. M. a formulat cererea înregistrată la Primăria Municipiului C. sub. nr._/20.09.2005 prin care s-a solicitat restituirea terenului în suprafață de 167 mp.

Soluția adoptată de comisia locala si validată de comisia județeană prin HCJ nr. 627/2007 este aceea de propunere de acordare de despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în anexa 23/1/1 la despăgubiri, poziția 86, cu suprafața de 167 mp, care, potrivit procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului, este ocupat de utilități publice realizate.

În motivarea soluției date, instanța, în mod greșit, a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată în temeiul art. 563 cod civil pe considerentul că dosarul petentului D. M. a fost returnat de către Autoritatea Naționala pentru restituirea proprietăților cu mențiunea că, prin sentința civila nr. 331/14.09.1995, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. 3259/1995, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a recunoscut petentului dreptul de proprietate și posesia suprafeței de 665 mp, din care face parte suprafața ce formează obiectul dosarului de despăgubire, precum și faptul că, prin adresa emisă de autoritatea locală, s-a menționat că nu a fost identificat un act administrativ de autoritate, prin care acest teren să fi trecut în proprietatea municipiul C..

Câtă vreme nu există o hotărâre de anulare a HCJ nr. 627/3007, acțiunea reclamanților pe calea dreptului comun este inadmisibilă.

Recurenții au arătat că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren de 665 mp conform sentinței civile menționată mai sus care a fost pusă în. executare conform procesului-verbal de executare existent la dosarul cauzei. Punerea în posesie s-a efectuat conform schiței întocmite de expert tehnic ing. O. G. care reprezintă vechiul amplasament, schiță care are altă configurație în raport de planul de situație întocmit de expert D. D. în cauza de față.

Câtă vreme la întocmirea expertizei nu s-a avut în vedere schița întocmita de expert tehnic ing. O. G. și procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului întocmit în cadrul procedurii administrative, nefiind examinate de către expert cu ocazia efectuări expertizei, pârâții recurenți consideră că expertiza tehnică efectuată în cauză nu exprimă adevărul și a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

Pârâții recurenți au menționat că instanța de fond nu a exercitat rolul activ în judecarea pricinii în condițiile impuse art. 129 alin 5 din Codul de procedură civilă.

Instanța, fără să analizeze toate înscrisurile depuse la dosar, omite așadar să lămurească cauza sub toate aspectele încălcând în același timp normele de drept in materia acțiuni în revendicare

Potrivit art. 555 cod civil, „Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege".

Potrivit art. 563 cod civil, „(1) proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoana care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, daca este cazul".

Potrivit art. 566 cod civil „(1) Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. In aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. In toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate in raport cu momentul restituirii".

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 si 304¹Cod Procedură Civilă, Cod civil, Legea nr. 215/2001 republicată cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările ulterioare.

Recurenții au solicitat, în teză principală, admiterea recursului, modificarea sentințe atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate, iar, în subsidiar, au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată.

Recursul a fost legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar conform chitanței depuse la fila 14 din dosar.

La data de 14.01.2014, intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate (filele 19-23).

În temeiul disp. art. 129 alin. 5 C.p.c., prin încheierea de ședință din data de 14.01.2014, tribunalul a dispus completarea probatoriului în sensul emiterii unei adrese către Comisia Județeană D. pentru aplicarea legii nr. 247/2005 pentru a se înainta la dosar toate actele care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 627 din data de 16.03.2007, acestea fiind depuse la dosar la data de 17.01.2014 (filele 26-93).

Prin încheierea de ședință din data de 25.02.2014, instanța dispus adresă către Comisia Locală de Fond Funciar C. pentru a se înainta, la dosar, hotărârea acestei comisii nr. 24 din data de 15.12.2011, aceasta fiind depusă la dosar la data de 25.03.2014 (filele 97-98).

Prin încheierea de ședință din data de 06.05.2014, instanța a dispus emiterea unor adrese către Comisia Locală de aplicare a legii nr. 247/2005 C. și Comisia Județeană de aplicare a legii nr. 247/2005 D. pentru a preciza cine a depus în cadrul dosarului constituit în baza legii nr. 247/2005 schița plan de situație imobil nr. 35 G, . fila 74 dosar recurs și cum se numește expertul care a întocmit-o, în situația în care își pot da seama din exemplarul deținut și administrarea probei cu înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare prin care autorul intimaților reclamanți, D. I., a cumpărat, în anul 1956, de la numitul C. G. terenul în suprafață de 665 mp și notificarea nr. 192/N/2011 formulată prin intermediul B. B. T., aceste înscrisuri fiind depuse de către reclamanții intimați la dosarul cauzei la filele 117-120.

De asemenea, s-a mai dispus emiterea unor adrese către Judecătoria C.-C. Arhivă și către Tribunalul D.-Arhiva Secția I Civile, pentru a identifica dosarul (numărul acestuia) privind cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.06.1994, având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. D. și R.A.A.D.P.F.L. C., în care s-a pronunțat sentința civilă de declinare nr._/16.08.1994, iar, după identificare, dacă se află în arhiva acestor instanțe, să-l înainteze la dosarul de față, împreună cu toate dosarele componente, inclusiv cu dosarul nr. 3259/1995 al Tribunalului D., iar, dacă dosarul nu se regăsește în arhive, să se arare motivul pentru care nu se mai găsește, precizând, totodată, care este termenul de păstrare a unui astfel de dosar având ca obiect revendicare imobiliară și de când curge termenul de păstrare, iar compartimentului Arhivă al Secției I Civilă din cadrul Tribunalului D. i s-a mai solicitat să înainteze, pentru atașare, și dosarul de executare nr. 144/E/1997 instrumentat de executorul judecătoresc C. F. din cadrul Tribunalului D., în care a fost pusă în executare sentința civilă nr. 331 din 14.09.1995, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. 3259/1995.

La data de 22.05.2014, s-a depus la dosar adresa Tribunalului D. însoțită de sentința nr._ din data de 16.08.1994, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1992 (filele 110-111), adresa Primăriei Municipiului C.-Serviciul Registrul Agricol, însoțit de proces-verbal din data de 17.03.1997 și schiță anexă (filele 113-114).

Prin încheierea de ședință din data de 10.06.2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria C. în vederea atașării dosarului nr._/1992 al acestei instanțe.

La data de 23.09.2014, s-a depus la dosar răspunsul la adresa emisă către Comisia Județeană D. de aplicare a legii nr. 247/2005, însoțită de procesul-verbal din data de 28.06.2002 și încheierea OCPI D. din data de 06.06.2003 (filele 133-134) și referatul întocmit de către Tribunalul D.-Arhiva Secției I Civile (fila 130).

Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a se înainta la dosar documentația cadastrală întocmită cu ocazia înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților conform contractului de întreținere autentificat sub nr. 1841/2003, ce a făcut obiectul dosarului nr. 9347/2003 și atașarea dosarului nr. 6657/2001 al Tribunalului D..

La data de 31.10.2014, la dosar s-a depus răspunsul solicitat OCPI D. însoțit de înscrisuri (filele 139-147).

Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2014, instanța a dispus o adresă către Judecătoria C. pentru a se înainta spre atașare la prezenta cauză dosarul nr._/2000 al acestei instanțe, dar și dosarul nr. 9347/2003 al Biroului de carte funciară din cadrul Judecătoriei C., dar și către B. I. M. pentru a se înainta, în copii certificate, toate actele dosarului de executare nr. 152/E/2002, acestea din urmă fiind depuse la dosar la data de 25.11.2014 (filele 154-173), iar răspunsul Judecătoriei C. fiind înaintat la dosar la data de 19.12.2014 (fila 176).

La prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._/2000 al Judecătoriei C. la care se află atașat dosarul nr. 6657/CIV/2001 al Tribunalului D., dar și dosarul nr. 7861/CIV/2011 al Curții de Apel C..

În temeiul disp. art. 305 alin. 1 C.p.c., tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de disp. art. 3041 C.p.c., tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Pronunțându-se, cu prioritate, în raport de disp. art. 137 alin. 1 C.p.c., cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. al municipiului C., excepție invocată prin intermediul motivelor de recurs, tribunalul constată că excepția invocată este întemeiată pentru următoarele considerente:

Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, iar reclamantul, fiind acela care declanșează procedura judiciara, lui ii revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuala, cat si calitatea procesuala a paratului.

C. L. este o autoritate a administratiei publice, ca autoritate deliberativa, prin care se realizeaza autonomia locala in comune, orase si municipii, in sensul reglementat de art. 1, al. 2, litera d raportat la art. 23 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale, primarul reprezentând unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție (art. 62 alin. 1 din legea nr. 215/2001).

Ca atare, această autoritate deliberativa nu este o persoana juridica de drept public și nu este titularul unui patrimoniu propriu pentru a beneficia de de drept de dispozitie.

Persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sunt, insa, unitățile administrativ teritoriale (comune, orașe, municipii si județe), potrivit art. 20-21 din același act normativ, iar, in justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Pe cale de consecința, reclamanții ar fi trebuit sa cheme in judecata, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, doar unitatea administrativ teritoriala, prin primar, respectiv M. C., prin Primar, nicidecum C. L. C. care nu este decât o autoritatea deliberativa ce exercita strict atribuțiile reglementate in sarcina sa de dispozițiile art. 36 din Legea 215/2001.

Potrivit art. 4 din Legea 213/1998 domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ teritoriale au drept de proprietate privata.

In plus, normele dreptului procesual civil nu reglementează instituția juridica a „chemării in judecata pentru opozabilitate”, pentru a se putea justifica o eventuală calitate procesuala pasiva a paratului C. L. al Municipiului C..

Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al municipiului C., excepție invocată de către acest recurent prin intermediul motivelor de recurs, aspect pentru care o va admite.

Cu privire la fondul cauzei, tribunalul reține că, prin sentința civilă nr. 331/14.09.1995, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul civil nr. 3259/1995, sentință definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea autorului D. I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice, C. L. C. și RADPFL C., în sensul că acestea din urmă au fost obligate să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în . G, format din casă cu o cameră, bucătărie, pivniță și antreu și teren în suprafață de 665 mp (filele 6-7 din cadrul dosarului de fond).

Prin procesul-verbal încheiat la data de 17.03.1997, de către executor judecătoresc C. F., în dosarul nr. 144/E/1997, s-a identificat imobilul în litigiu conform schiței întocmite de către expert tehnic inginer O. G., schiță depusă, în copie xerox, la dosar, iar creditorul D. I. a fost pus în posesie cu imobilului casă și teren în suprafață de 665 mp, respectiv: la S-.-.-blocul nr. C1 de pe . N-spațiu verde, din spatele blocului (fila 97 din cadrul dosarului de fond).

Conform certificatului de nomenclatură stradală nr. 3268/07.02.2003, imobilul situat la adresa . G figurează, în prezent, în Nomenclatorul străzilor municipiului C. la adresa . (fila 29 din cadrul dosarului de fond).

Astfel cum a reținut și prima instanță, prin certificatul de moștenitor nr. 17/14.02.2001 emis de BNP Cernobai E., reclamantul D. M. a moștenit cota de ½, în calitate de fiu după autoarea D. M. (fila 8 din cadrul dosarului de fond), iar, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1841/21.03.2003 de BNP T. M. D., reclamanții au dobândit în întregime imobilul situat în . (fila 9 din cadrul dosarului de fond).

Tribunalul mai reține că, pentru suprafața de teren în litigiu, reclamantul intimat D. M. a formulat cererea nr._/20.09.2005, în temeiul legii nr. 247/2005, acesta fiind validat în anexa nr. 23/I/1 la despăgubiri, la poziția nr. 86, conform HCJ nr. 627/16.03.2007, iar dosarul transmis ANRP a fost returnat de către această instituție pentru faptul că, prin sentința civilă nr. 331 din 1995, s-a recunoscut petentului dreptul la proprietatea și posesia suprafeței de 665 mp, din care face parte și suprafața ce formează obiectul prezentului dosar, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 64-72 din cadrul dosarului de fond.

După restituirea dosarului de către ANRP, reclamanții au înaintat Primăriei municipiului C. notificarea nr. 192/N/2011 prin intermediul B. B. T. prin care au solicitat analizarea de către Comisia Locală de Fond Funciar a dosarului nr._/2005, depus în temeiul legii nr. 247/2005, această solicitare fiind respinsă, potrivit hotărârii nr. 24 din data de 15.12.2011 a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., pe baza raportului nr._/2011 al Serviciului Registrul Agricol (filele 97-98 din cadrul dosarului de recurs).

În cadrul procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului teren încheiat la data de 15.05.2006, depus la fila 70 din cadrul dosarului de fond, înscris aflat în dosarul înaintat către ANRP, s-a precizat că suprafața de teren de 167 mp a fost expropriată în baza decretului nr. 433/1962, iar acesta a fost afectată lucrărilor de construcții și amenajări de utilitate publică executate, respectiv . C 1 și utilități aferente acestuia.

În raport de precizarea reclamanților din cadrul acțiunii cu care au învestit instanța de fond, suprafața de teren în litigiu ar fi fost situată în partea de vest a proprietății acestora, aspect pentru care, în cadrul raportului de expertiză întocmit în această fază procesuală, expertul desemnat de către instanță, numitul D. D., a identificat terenul pe planul anexă la pct. 20-21-8-9-12-20, precizând că această suprafață aparține Consiliului L. al municipiului C., nu are construcții și este amenajată ca spațiu verde (filele 78-79 din cadrul dosarului de fond), iar, prin intermediul completării la raportul de expertiză, același expert a precizat că, din suprafața de teren în litigiu de 167 mp, doar jumătate din aceasta, respectiv 84 mp (partea dinspre imobilul reclamanților) face parte din suprafața vechiului imobil, fiind amenajată ca spațiu verde, restul de suprafață, situată la nord de cei 167 mp (84 mp), fiind ocupată de . protecție a blocului C1 (filele 100-101 din cadrul dosarului de fond).

De asemenea, în cadrul celei de-a doua completări la raportul de expertiză, expertul a precizat că reclamanții au pus la dispoziția expertizei un plan de situație scara 1:500, cu situația imobilului înainte de expropriere și din acest plan rezulta că vechiul imobil avea limită în partea de vest aliniamentul pct. 50-51, funcție de care s-a identificat suprafața de 84 mp, restul suprafeței din vechiul imobil fiind ocupată de blocul C1 și zona de protecție, iar, în compensarea suprafeței ocupate de . întreaga suprafață liberă situată la sud de blocul C1, așa cum a fost descrisă în raport (fila 107 din cadrul dosarului de fond).

Deși expertul a menționat despre existența unui plan de situație scara 1:500, cu situația imobilului înainte de expropriere, acesta nu a fost atașat raportului de expertiză întocmit inițial și nici completărilor ulterioare ale acestuia.

Singurul plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate scara 1:500 (intravilan) este cel depus de către reclamanți la fila 10 din cadrul dosarului de fond, însă acesta nu expune situația imobilului înainte de expropriere, ci a fost recepționat de către OCPI sub nr._ din data de 06.12.2006.

Acest aspect rezultă și din documentația tehnică pentru obținerea avizului OCPI D., având ca obiect reactualizarea numărului cadastral provizoriu_, în vederea înscrierii în cartea funciară a corpului de proprietate aflat la adresa ., fost nr. 35 G, din municipiul C., jud. D., întocmită în luna noiembrie 2006 (filele 54-70 din cadrul dosarului de recurs), în cuprinsul acesteia fiind depus și planul de amplasament menționat anterior (fila 57 din același dosar).

Cu privire la suprafața de teren deținută în proprietate și posesie de către reclamanți, în cadrul raportului de expertiză inițial întocmit, s-a constatat că aceasta are 498 mp și este delimitată pe planul anexă de pct. 11-3-2-4-5-6-7-8-21-11, pe acest teren fiind edificate construcții cu destinația de locuință și anexe ce aparțin acestora (fila 77 din cadrul dosarului de fond).

Astfel, prin sentința civilă nr. 331/14.09.1995, pronunțată de Tribunalul D., în dosar civil nr. 3259/1995, s-a dobândit în proprietate de către familia reclamantului suprafața de teren de 665 mp, iar, prin procesul-verbal încheiat la data de 17.03.1997, de către executor judecătoresc C. F., în dosarul nr. 144/E/1997, s-a identificat imobilul în litigiu, iar creditorul D. I. a fost pus în posesie cu imobilului casă și teren în suprafață de 665 mp, precizându-se că identificarea imobilului și punerea în posesie s-a făcut conform schiței întocmite de expertul tehnic inginer O. G., schiță depusă, în copie xerox, la dosar (fila 97 din cadrul dosarului de fond).

Deși atât instanța de fond, cât și cea de recurs, au făcut demersuri pentru identificarea și atașarea la prezenta cauză a dosarului nr. 3259/1995 al Judecătoriei C., acesta nu s-a regăsit în arhiva de conservare a Judecătoriei C..

Tribunalul constată că, prin intermediul motivelor de recurs de față, recurenții au precizat că punerea în posesie a autorului reclamanților s-a efectuat conform schiței întocmite de expert tehnic inginer O. G. care reprezintă vechiul amplasament, schiță care are altă configurație în raport de planul de situație întocmit de către expertul D. D. în cauza de față, expertul neavând în vedere, la întocmirea expertizei, schița în discuție și procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului întocmit în cadrul procedurii administrative.

Instanța de control judiciar a dispus suplimentarea probatoriului cu înscrisuri în calea de atac a recursului, în urma acestuia rezultând că motivele de recurs invocate de către recurenți sub aspectul anterior precizat sunt întemeiate.

Astfel, potrivit documentației tehnice deținute de către reclamanți în urma autentificării contractului de întreținere în anul 2003, depusă la filele 141-147 din cadrul dosarului de recurs, în memoriul tehnic din cadrul acesteia (filele 141-142), la situația juridică a imobilului, s-a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului conform sentinței civile nr. 331 din data de 14.09.1995 și certificatului de moștenitor nr. 17 din data de 14.02.2001, iar, conform acestei sentințe, D. I. este proprietar al imobilului din . G, format dintr-un teren cu suprafață de 665 mp și o casă de locuit din cărămidă și acoperită cu tablă.

De asemenea, s-a mai reținut că, la eliberarea autorizației de construcție nr. 989 din data de 04.11.1997, Primăria municipiului C. a autorizat împrejmuirea terenului în suprafață de 572 mp cu dimensiunile L-26 mp și l-22 mp, prin procesul-verbal din data de 28.06.2002 al B. I. M., gardul fiind mutat de D. I. la aliniamentul casei, lungimea devenind astfel de 22 mp, caz în care suprafața s-a micșorat cu 61, 15 mp, devenind, astfel, 510, 85 mp.

Conform acestei documentații cadastrale rezultă că, la întocmirea acesteia și la eliberare autorizației de construcție reclamanților, s-a ținut cont de constatările planului de situație imobil nr. 35 G . menționat de către instanță (depus la fila 74 din cadrul dosarului de recurs), dar și de procesul-verbal din data de 28.06.2002 al B. I. M., așa cum s-a reținut și în cadrul memoriului tehnic din cadrul acesteia.

La solicitarea instanței de control judiciar, la dosarul cauzei, s-a depus dosarul nr._/2000 al Judecătoriei C., la care s-au aflat atașate dosarele nr. 6657/CIV/2001 al Tribunalului D. și nr. 7861/CIV/2001 al Curții de Apel C..

Potrivit autorizației de construire nr. 989 din data de 04.11.1997, certificatului de urbanism nr. 988 din data de 18.06.1997 și planului de situație scara 1:500 conform proiectului nr. 190/1997 elaborat de SOCOM CONPREST, depuse la filele 15-17 din cadrul dosarului nr._/2000 al Judecătoriei C., s-au autorizat autorului reclamantului lucrările de împrejmuire teren în lungime de 96 mp cu acces din .> La baza obținerii autorizației și certificatului de urbanism anterior menționate au stat memoriile tehnice și planul de situație imobil nr. 35 G . și în cadrul dosarului de față, la fila 74), înscrisuri care se regăsesc la filele 40-44 din cadrul dosarului nr._/2000 al Judecătoriei C., astfel după a menționat și pârâtul din dosarul în discuție, numitul D. I., autorul reclamantului din cauza de față, în cadrul întâmpinării depusă la fila 37 din acest dosar.

Potrivit memoriului tehnic depus la fila 40 din cadrul acestui dosar s-a reținut că suprafața de teren atribuită prin sentința civilă nr. 331 din data de 14.09.1995 este de 665 mp, iar, în schița nr. 2-plan de situație, s-a evitat (lăsat în afara viitoarei împrejmuiri a imobilului) suprafața de teren ocupată de rețelele subterane, stabilindu-se suprafața de teren de 572 mp (22 mp x 26 mp).

De asemenea, s-a mai reținut că, dacă se mai atribuie spre nord o suprafață de teren de 93 mp (22 mp x 4, 23 mp), atunci suprafața totală este de 665 mp, în această situație fiind înglobat, în curtea imobilului, un cămin de la rețele subterane.

Astfel, potrivit înscrisului intitulat plan de situație imobil nr. 35 G . care este parte componentă a memoriului tehnic anterior amintit, astfel cum rezultă chiar din cuprinsul acestuia, la capitolul legendă a fost trecută suprafața de teren de 572 mp ce nu afectează rețele subterane, suprafața de teren de 93 mp ce afectează rețele subterane și 665 mp total suprafață de teren atribuită prin sentința civilă nr. 331 a Tribunalului D. în dosarul nr. 3259/1995, din această schiță rezultând că, suprafața de teren în litigiu, respectiv diferența de teren până la suprafața de 665 mp deținută de autorul reclamantului conform sentinței anterior menționate (de aproximativ 93 mp, conform acestei schițe) se află situată în nordul suprafeței de teren deținută în proprietate și posesie de către reclamanții intimați din cauza de față și nu în vestul acesteia (fila 74 din cadrul dosarului de recurs).

În cadrul concluziilor raportului de expertiză întocmit în acest dosar de fond de către expertul Spânescu S. (filele 52-55) s-a constatat că, în urma măsurătorilor, a rezultat că suprafața ce i se poate retroceda reclamantei G. I. este de 199 mp, așa cum rezultă și din schița topo aflată la raport, clădirea expropriată și demolată a acesteia a fost lipită de construcția lui D. I., iar acesta, în loc să-și închidă terenul pe aliniamentul casei, pe latura de nord, a închis la distanța de 4, 10 mp către nord, pe acest teren închis din spatele casei, aflându-se, în prezent, beciul ce a aparținut reclamantei.

Expertul a concluzionat că, prin închiderea abuzivă pe latura de nord a terenului, pârâtul D. I. a ocupat din terenul reclamantei o suprafață de 83, 20 mp (4, 10 x 20, 3), iar diferența dintre 199 mp până la 235 mp este ocupată de blocurile C 1 . 1 .> În cadrul completării la raportul de expertiză întocmită de către același expert s-a reținut că terenul pentru care i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate prin ordinul prefectului, în suprafață de 58 mp, este ocupat, în prezent, de către pârâtul D. I. (fila 68 din dosar).

Potrivit susținerilor pârâtului D. I. din cadrul înscrisului depus la fila 75 din acest dosar, acesta a precizat că a solicitat reclamantei să-și revendice drepturile de proprietate când a deschis acțiunea în revendicare în anul 1992, dar aceasta l-a refuzat, că, la punerea în posesie cu suprafața de teren de 665 mp conform sentinței civile nr. 331 din dosarul nr. 3259/1995, de către executorul judecătoresc, au stat la bază memoriul tehnic și schița întocmite de expertul din partea primăriei inginer O. G. și memoriul tehnic și schița nr. 190/1997 întocmit de Atelierele de Proiectare ATCOM D., în baza acestora fiindu-i emisă autorizația de construcție nr. 989 din data de 04.11.1997 din partea Primăriei C. pentru suprafața de 572 mp din care s-au împrejmuit 533 mp, iar, în anul 1997, la data punerii în posesie, cât și a împrejmuirii terenului, nu a existat nicio acțiune în revendicare din partea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 3673 din data de 07.03.2001, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._/2000, instanța a admis acțiunea reclamantei G. I. în contradictoriu cu pârâții D. I., Prefectura județului D.-Comisia Județeană pentru aplicarea legii nr. 18/1991 și C. L. C.-Comisia Locală pentru aplicarea legii nr. 18/1991 și a dispus modificarea ordinului nr. 68 din data de 25.04.2000 emis de Prefectura județului D. în sensul că a atribuit reclamantei suprafața de 199 mp teren liber situat în C., . A, cu delimitările și vecinătățile din schița topo efectuată de expert Spânescu S., respectiv: nord-teren aferent blocului C1 pe o lungime de 12, 10 mp, est-D. I., lungime 12 mp, sud-D. I., lungime 20, 30 mp și vest-teren aferent blocului C 1, ., 30 mp.

De asemenea, la solicitarea instanței de control judiciar, la dosarul cauzei (filele 154-173), s-a atașat dosarul nr. 152/E/2002 al B. I. M. din care rezultă că, la data de 13.03.2002, numita G. I. s-a adresat acestui executor judecătoresc, solicitând punerea în executare a deciziei civile nr. 2263 din data de 21.06.2001, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. 6657/2001.

Potrivit deciziei civile nr. 2263 din data de 21.06.2001, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. 6657/2001, s-au admis apelurile formulate de către reclamanta G. I. și pârâtul D. I., împotriva sentinței civile nr. 3673 din data de 07.03.2001, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/2000, în contradictoriu cu intimații pârâți Prefectura județului D.-Comisia Județeană pentru aplicarea legii nr. 18/1991 și C. L. C.-Comisia Locală pentru aplicarea legii nr. 18/1991 și a fost schimbată, în parte, sentința în sensul că s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 224, 35 mp, formată din 58 mp atribuiți inițial și din 166 mp teren liber cu următoarele vecinătăți: N-teren aferent domeniului public și teren proprietate pârât, S-proprietatea D. I., E-domeniu public din care 4, 10 mp sunt ocupați de D. I. și V-teren aferent blocului C1, . irevocabilă prin respingerea, ca nefondat, a recursului, conform deciziei nr. 6827 din data de 22.10.2001, pronunțată de către Curtea de Apel C., în dosarul nr. 7861/CIV/2001 (filele 156-158 din cadrul dosarului de recurs).

Potrivit procesului-verbal din data de 31.05.2002 al B. I. M., executorul judecătoresc a constatat că, pe suprafața de teren de 224, 35 mp, conform titlului executoriu, se află construit un gard pe o suprafață de 4, 10 m lungime și 20, 30 m lățime, aparținând pârâtului debitor D. I. și că, deși i s-a adus la cunoștință că gardul este construit pe terenul reclamantei creditoare, G. I., acesta a refuzat să-l ridice (fila 171 din cadrul dosarului de recurs).

Cu ocazia procesului-verbal de punere în executare a titlului executoriu anterior menționat, încheiat la data de 28.06.2002, s-a constatat că, pe terenul în litigiu, nu mai există nicio construcție, terenul fiind liber de orice sarcini, gardul fiind mutat de debitorul D. I., la aliniamentul casei, iar, din măsurătorile efectuate de membrii Comisiei Locale aplicare a legii nr. 18/2001, s-a constatat că reclamanta creditoare G. I. poate folosi suprafața de 61, 15 mp, cu vecinătățile prevăzute în titlul executor, terenul fiind liber de orice sarcini (fila 172 din cadrul dosarului de recurs).

Prin urmare, potrivit înscrisurilor anterior menționate, din suprafața totală de 665 mp deținută în proprietate de către reclamanți conform sentinței civile nr. 331 din 1995, aceștia au împrejmuit suprafața de 572 mp cu ocazia eliberării autorizației de construire și certificatului de urbanism în anul 1997, diferența de suprafață de teren de 93 mp, potrivit schiței anexe la memoriul ce a stat la baza acestei autorizații, fiind situată în partea de nord a proprietății acestora și rămânând în afara împrejmuirii, fiind afectată de detalii de sistematizare.

Astfel, din cadrul întregului material probator administrat în cauză, atât în fața instanței de fond, cât și în cadrul căii de atac de față, nu a rezultat că reclamanții au avut vreodată în proprietate suprafața de teren ce a făcut obiectul litigiului de față, în configurația solicitată de către aceștia prin intermediul acțiunii formulate, respectiv la vest de proprietatea lor actuală, deși, potrivit disp. art. 1169 C.civil, acestora le revenea sarcina probei în acest sens, ci, cel mult, se poate reține că reclamanții au avut în proprietate această diferență de teren în partea de nord a actualei lor proprietăți.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza I C.p.c., tribunalul va admite recursul formulat de recurenții pârâți C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 7668 din data de 15.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. M. și D. F. E. și va modifica, în parte, sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului C. și, în consecință, va respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin primar ca neîntemeiată și va înlătura dispoziția din sentință privind obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenții pârâți C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 7668 din data de 15.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. M. și D. F. E..

Modifică, în parte, sentința civilă recurată în sensul că:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. local al municipiului C. și, în consecință, respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin primar ca neîntemeiată.

Înlătură dispoziția din sentință privind obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată.

Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 Ianuarie 2015.

Președinte,

D. O.

Judecător,

D. G.

Judecător,

V. P.

Grefier,

L. E. C.

Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 2 ex./12.02.2015

Jud. fond: R. M. T.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul DOLJ		Obligaţie de a face. Sentința nr. 17/2015. Tribunalul DOLJ →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul DOLJ