Pretenţii. Sentința nr. 323/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 323/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 1/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător V. P.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelului privind pe apelantul pârât M. A. INTERNE, împotriva sentinței civile numărul 323/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr_, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. R. V. și intimatul pârât I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul –pârât M. A. Interne, prin consilier juridic D. E., cu împuternicire avocațială aflată la fila 30.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul-pârât M. A. Interne, prin consilier juridic D. E., având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii față de aceasta fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În cazul de față, reclamantul invocă săvârșirea unei fapte ilicite de către angajații Sectorului de poliție de Frontieră Calafat, care face parte din structura Serviciului T. al Poliției de Frontieră D., care, la rândul său, reprezintă o unitate din cadrul I. T. al Poliției de Frontieră G., aceasta din urmă având personalitate juridică, astfel că M.A.I este o persoană juridică distinctă și potrivit dispozițiilor art. 222 cod civil potrivit cărora " persoana juridică având în subordine o altă persoană persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel".
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Reclamantul P. R. Veselinov a chemat în judecată pârâtele M. A. Interne și I. T. al Poliției de Frontieră G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea să-i restituie suma de 3.000 euro ( echivalentul a 13.000 lei la Cursul BNR din ziua plății) reprezentând lipsa de folosință a autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare DR219ZN și . șasiu WBAUD91080PA60284 care i-a fost confiscat la 31.08.2013 de către SPF Calafat, fiindu-i restituit ulterior la 18.09.2013 prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, pronunțată în dosarul penal nr. 1416/P/2013.
S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că la 31.08.2013 în localitatea Calafat, la sediul PTF i-a fost confiscat autoturismul, fiindu-i întocmit dosar de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Ulterior, prin Rezoluția parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale și restituirea autoturismului.
În această perioadă, cât autoturismul a fost reținut de organele de poliție, reclamantul susține că nu și-a putut desfășura activitatea profesională în țara de origine - Bulgaria, dar și în România, el fiind nevoit să închirieze un alt autoturism.
Se consideră că a fost prejudiciat prin activitatea organelor de poliție, că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale .
În drept s-au invocat dispoz. art. 998-999 cod civil.
S-a depus la dosar dovada reținerii bunurilor, procesul verbal încheiat la 31.08.2013 de lucrătorul PTF Calafat, Rezoluția nr. 1416 din 18.09.2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, Referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, procesul verbal încheiat la 24.09.2013 .
Acțiune ași actele care au însoțit-o au fost comunicate pârâtelor, iar la 10.12.2013 M. A. Interne a formulat întâmpinare în care a susținut că în cauză sunt aplicabile prevederile noului cod civil și nu prevederile art. 998 și 999 din codul civil vechi, că MAI nu are calitate procesuală pasivă. O condiția pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, iar în doctrină s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
În considerarea prevederilor art. 1357 alin. 1 cod civil, reclamantul este dator să probeze că MAI este autorul faptei presupus a fi ilicită. Fiind invocată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie cu privire la o persoană juridică, reclamantul trebuie să probeze că fapta ilicită a fost produsă de organele sale de conducere, potrivit art. 219 cod civil.
În ce privește răspunderea persoanelor juridice de drept public, art. 221 cod civil prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele ilicite sau licite ale organelor lor, în aceleași condiții, ca persoanele juridice de drept privat.
Prin urmare, pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în cazul răspunderii persoanelor juridice este necesară și o condiție specială – fapta ilicită să fi fost săvârșită de organele de conducere sau administrare, în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor care le-au fost încredințate.
În situațiile în care persona fizică săvârșește fapta ilicită în calitate de simplu prepus și nu de organ al persoanei juridice, răspunderea acesteia din urmă se poate angaja ca o răspundere pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicită a altuia, adică în calitate de comitent pentru fapta prepusului, cu aplicarea dispozițiilor art. 1373 cod civil.
Relevante pentru soluționarea corectă a cauzei sunt prevederile art. 222 cod civil.
În consecință, se solicită respingerea acțiunii.
La 24.12.2013 I.T.P.F. G. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În motivarea întâmpinării se arată că reclamantul s-a prezentat la 31.08.2013 la ieșirea din România, în Punctul de trecere a frontierei din Calafat, conducând auto platforma marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare BP 0553 BM și remorca tip platformă cu nr. de înmatriculare P 5550 EX, transportând trei autoturisme printre care unul marca BMW avariat, care nu avea aplicate plăcuțe de înmatriculare.
În urma verificării acestui autoturism în bazele de date, a rezultat faptul că autoritățile italiene au introdus o alertă la data de 8.11.2012, conform art. 100 CAAS "bun căutat pentru confiscare", iar în baza de date INTERPOL – furturi auto, acesta figura ca autoturism furat.
Documentele și autoturismul în cauză au fost reținute pe bază de dovadă întocmindu-se lucrarea penală cu număr unic 1416/P/2013, reclamantul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 cod penal.
La 18.09.2013 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale și restituirea către reclamant a bunului și documentelor reținute.
Reclamantul susține că în această perioadă nu și-a putut desfășura activitatea profesională, fiind nevoit să închirieze un alt autoturism.
Autoturismul reținut pentru cercetări era avariat și nu putea fi folosit pentru desfășurarea activității profesionale.
S-a depus la dosar procesul verbal încheiat la 31.08.2013. Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, planșe foto, informații generale semnalare SIS, informații Interpol.
Prin sentința civilă nr.323/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. R. Veselinov împotriva pârâților M. A. Interne și I. T. al Poliției de Frontieră G. - S.P. F. Calafat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 31.08.2013, în jurul orelor 20, în Punctul de trecere a frontierei Calafat s-a prezentat pentru a ieși din țară, cetățeanul bulgar P. R. Veselinov, conducând auto platforma marca Mercedes, înmatriculată sub nr. BP 0553 BM, care transporta autoturismul marca BMW, fără numere de înmatriculare, având . șasiu WBAUD91080PA60284. La controlul de frontieră, reclamantul a prezentat xerocopia certificatului de înmatriculare eliberat de autoritățile italiene pentru autoturismul marca BMW, un document tip factură în care figura drept cumpărător al autoturismului firma Meni G., un document eliberat la 30.08.2013 în care s e menționa că firma din Bulgaria a plătit suma de 3800 euro.
Efectuându-se controlul de frontieră, s-a constatat că pentru autoturismul BMW în baza de dată N SIS este emisă o alertă de către autoritățile italiene, cum că autoturismul în cauză figurează ca bun căutat pentru confiscare, iar în baza de date INTERPOL - furturi auto, autoturismul figurează furat, alerta fiind introdusă la data la 08.11.2012 de autoritățile italiene.
În cauză s-a întocmit dosar penal, înregistrat la numărul unic 1416/P/2013 la P. de pe lângă Judecătoria Calafat.
Cu acea ocazie, s-a procedat la ridicarea și imobilizarea la sediul STPF D. a autoturismului BMW încheindu-se proces verbal în care s-au menționat constatări privind starea tehnică și dotarea tehnico-material.
Potrivit celor consemnate în acest proces verbal, autoturismul era avariat și prezenta lovituri pe toată suprafața și anume: spoiler față lipsă, aripă stângă față avariată, ușa stângă față avariată, prag stânga avariat, oglindă stânga spartă și geam oglindă lipsă, stâlp ușa din față avariat, capota avariată, sigla mărcii de pe capotă lipsă, parbriz față spart, grilă față lipsă, plafon ușor avariat, spoilerul spate prezintă zgârieturi, haion portbagaj avariat, geam haion spart, capac rezervor lipsă, ușa dreaptă față avariată, sigla mărcii de pe haionul din spate lipsă, aripa dreaptă față avariată, far dreapta față lipsă, lampă plafonieră spate lipsă, schimbător de viteză avariat, plastic ventilator bord lipsă, lipsă acumulator,
Prin rezoluția nr. 1416 din 18.09.2013 P. de pe lângă Judecătoria Calafat a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamant care a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 cod penal și i s-au restituit documentele reținute precum și autovehiculul în starea în care fusese reținut.
Întrucât faptele s-au petrecut la 31.08.2013, iar reclamantul invocă ca temei juridic al acțiunii sale, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile noului cod civile și nu prevederile art. 998,999 cod civil vechi.
Potrivit art. 1357 cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru existența răspunderii civile delictuale, este necesar să existe un prejudiciu creat printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție de o persoană și să existe legătură de cauzalitate între fapta acelei persoane și prejudiciul produs.
În cauză nu s-a dovedit existența unui prejudiciu întrucât din documentele depuse rezultă fără putință de tăgadă că autoturismul reținut de lucrătorii poliției de frontieră era avariat, în stare de nefuncționare, iar reclamantul nu putea desfășura activități profesionale folosindu-se de acesta.
Chiar dacă autoturismul ar fi fost în stare perfectă de funcționare., trebuie reținut că există anumite situații în care, deși fapta săvârșită provoacă un prejudiciu altei persoane, răspunderea nu este angajată întrucât caracterul ilicit al faptei este înlăturat.
Printre aceste cauze se numără îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege.
Agentul de poliție care a reținut autoturismul în vederea cercetării nu a săvârșit o faptă cu caracter ilicit și deci nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestuia. Din alertele existente în bazele de date, rezulta,la data controlului de trecere a frontierei, că autoturismul figura ca fiind furat. Mai mult decât atât, reclamantul a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârât și M. A. Interne precum și Inspectoratul teritorial al Poliției de Frontieră G. pentru a răspunde pentru fapta proprie.
În cauză nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a acestor pârâți, ci doar o eventuală răspundere civilă delictuală pentru fapta altor persoane - răspunderea comitenților pentru prepuși.
Pentru că în cauză nu există un prejudiciu, nu există o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâtul M. A. Interne, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei.
Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului (M. A. Interne) și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
În orice acțiune în justiție, înainte de a discuta dreptul reclamantului, instanța este obligată fă verifice calitatea părților pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.
Fiind invocată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie cu privire la o persoană juridică, intimatul reclamant trebuia să probeze că fapta ilicită a fost produsă de organele ale de conducere.
Apelantul susține că, dacă fapta ilicită săvârșită de persoana sau persoanele care au calitatea de organ sau, după caz, de organe ale persoanei juridice este cu totul străină de funcțiile lor, nu poate constitui faptă ilicită a persoanei juridice; ea angajează doar răspunderea exclusivă a acelor persoane, în condițiile art. 1357-1371 Cod Civil.
Apelantul arată că intimatul reclamant a invocat săvârșirea unei fapte ilicite de către angajați ai Sectorului Poliției de Frontieră Calafat, care face parte din structura Serviciului T. al Poliției de Frontieră D., care, la rândul său, reprezintă o unitate din cadrul I. T. al Poliției de Frontieră G., acesta din urmă având personalitate juridică potrivit dispozițiilor art.12 alin.4 din O.U.G. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, M. A. Interne reprezintă persoană juridică distinctă de I.T.P.F. G., cele două persoane juridice neavând aceleași organe de conducere.
Atribuțiile M.A.I. sunt reglementate în cuprinsul O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului A. Interne, cu modificările și completările ulterioare, fără ca printre acestea să se regăsească activități de control la frontieră sau alte activități conexe.
Relevante pentru soluționarea corectă a prezentei cauze sunt și prevederile art. 222 C. civ. potrivit cărora „persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică fată de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Apelantul menționează că intimatul reclamant nu a justificat în niciun mod chemarea în judecată a acestuia, în cuprinsul cererii de chemare în judecată făcând referire exclusiv la S.P.F. Calafat și nici nu prezintă care sunt faptele pe care le consideră ilicite și care să fi fost săvârșite de organele de conducere ale M.A.I. în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor care le-au fost încredințate.
Apelantul arată că nu este autorul faptei considerate de către intimatul reclamant ilicită, că nu există identitate între persoana pârâtului M.A.I. și cel care ar putea fi obligat în același raport juridic, motiv pentru care se impunea respingerea acțiunii față de instituția noastră pentru lipsa calității procesuale pasive.
Astfel, respingând acțiunea ca neîntemeiată pe considerentul că în cauză nu există un prejudiciu, nu există o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, instanța de fond a intrat de fapt în dezbaterea fondului,fără să observe că această cauză trebuia soluționată în contradictoriu cu o instituție subordonată M.A.I. și nu cu apelantul.
Apelantul solicită instanței de apel să constate că în speța de față, în ce privește M. A. Interne, nu poate fi reținută calitatea procesuală, de vreme ce intimatul – reclamant în justificarea pretențiilor sale, face referire la fapte presupus ilicite săvârșite de lucrători ai S.P.F. Calafat și nu ai M A I.
Astfel, față de temeiul de drept invocat și de situația de fapt prezentată de intimatul-reclamant, se impunea ca instanța de fond să analizeze, pe de o parte, dacă în cauza de față, M.A.I. este autorul presupuselor fapte ilicite, iar pe de altă parte, în funcție evident de rezultatul primei analize, dacă în cauză se poate vorbi despre existența unor fapte ilicite.
Referitor la primul aspect, rezultă cu claritate că nu Ministerului A. Interne i se puteau imputa pretinsele fapte ilicite cu atât mai mult cu cât nici intimatul - reclamant nu a susținut acest fapt, arătând în mod foarte clar că pretinsele fapte ilicite au fost săvârșite de "organele de poliție"din cadrul S.P.F. Calafat și nu de M. A. Interne.
Solicitarea intimatului - reclamant nu are temei, apelantul putând să răspundă doar pentru propriile fapte și în limita competențelor și atribuțiilor stabilite de prevederile legale incidente, și nu cu privire la presupusele fapte ale altei unități chiar și subordonate, având personalitate juridică și putând fi chemate în judecată în nume propriu și nu prin instituția în cadrul căreia funcționează.
Chiar în cazul în care pretențiile intimatului-reclamant s-ar dovedi a fi întemeiate, nu ar fi legal ca apelantul să fie obligată la plata unor despăgubiri pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.
Între intimatul-reclamant și M. A. Interne nu s-a născut, în mod direct, un raport juridic, întrucât apelantul nu a săvârșit nicio faptă presupus ilicită care să determine, eventual, acordarea de despăgubiri.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P. R. Veselinov a solicitat obligarea pârâtelor M. A. Interne și I. T. al Poliției de Frontieră G. la restituirea sumei de 3.000 euro ( echivalentul a 13.000 lei la Cursul BNR din ziua plății) reprezentând lipsa de folosință a autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare DR219ZN și . șasiu WBAUD91080PA60284 care i-a fost confiscat la 31.08.2013 de către SPF Calafat, fiindu-i restituit ulterior la 18.09.2013 prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, pronunțată în dosarul penal nr. 1416/P/2013.
Reclamantul a invocat dispoz. art. 998-999 cod civil, solicitând angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, ca urmare a prejudiciului produs, prin confiscarea la data de 31.08.2013 a autoturismului, când i s-a întocmit dosar de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Ulterior, prin Rezoluția parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale și restituirea autoturismului.
În această perioadă, cât autoturismul a fost reținut de organele de poliție, reclamantul susține că nu și-a putut desfășura activitatea profesională în țara de origine - Bulgaria, dar și în România, el fiind nevoit să închirieze un alt autoturism.
Pârâtul M. A. Interne a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, asupra căreia instanța însă nu s-a pronunțat.
Tribunalul reține că funcția dreptului procesual constă, în principal, în a asigura sancțiunea dreptului civil material, ceea ce înseamnă că poziția de reclamant în cadrul litigiului aparține titularului dreptului subiectiv civil afirmat, în timp ce calitatea procesuală pasivă o are cel obligat în același raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).
Întrucât reclamantul declanșează procedura jurisdicțională, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât și pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părțile litigiului au calitatea de titular al dreptului și, în mod corespunzător, al obligației corelative.
La rândul ei, instanța are obligația verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezența părților în proces.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se reține că, în situația acțiunii analizate (prin care s-a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților), apelantului nu îi este justificată calitatea procesuală, deoarece el nu este parte în raportul juridic dedus judecății și nu se află într-o opoziție de interese față de reclamant pentru a i se legitima poziția de pârât în cadrul litigiului.
În mod corect instanța de fond, față de dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod civil și de data la care se pretinde că s-au petrecut faptele (31.08.2013), a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ. De asemenea, în mod corect s-a reținut că, invocându-se ca temei juridic al acțiunii răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, persoana care provoacă alteia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligată să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În acest sens sunt dispozițiile art. 1357 cod civil, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer deci a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu; d) existența vinovăției, nefiind îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Prealabil analizării întrunirii acestor condiții se impune însă, ca în cazul oricărei acțiuni civile de altfel, verificarea cadrului procesual subiectiv, respectiv a calității procesuale active a reclamantului și a celei pasive a pârâtului, respectiv dacă reclamantul este victima prejudiciului, iar pârâtul este autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii .
În cauză însă instanța de fond nu a realizat astfel de verificări, nici după invocarea de către pârâtul M. A. Interne a excepției lipsei calității procesuale pasive, asupra căreia nici nu s-a pronunțat.
Tribunalul constată că această excepție este întemeiată, având în vedere că reclamantul a invocat săvârșirea unei fapte ilicite de către angajați ai Sectorului Poliției de Frontieră Calafat, care face parte din Serviciul T. al Poliției de Frontieră D., unitate din cadrul I. T. al Poliției de Frontieră G..
Potrivit art. 12 alin. 4 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul T. al Poliției de Frontieră G. are personalitate juridică, fiind deci o persoană juridică distinctă de apelantul-pârât M. A. Interne, iar dispozițiile art. 222 C.civ. stabilesc că persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Prin urmare, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne, astfel că, în baza art. 480 N.C.P.C., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne.
Va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 38 și 40 alin. 2 din OUG 80/2013, va fi obligat intimatul-reclamant la plata către bugetul local al Mun. C. a sumei de 755 lei reprezentând taxă de timbru pentru fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât M. A. INTERNE, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr.1A, sector 1, cont bancar RO97TREZ__ deschis la D.T.C.P.M.B., cod fiscal, CF4267095, împotriva sentinței civile numărul 323/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr_, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. R. V., cu domiciliul în Bulgaria, localitatea Nefela, .. 16, județul Vratsa, cu domiciliul procesual ales în C., .. 97, ., . și intimatul pârât I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., CU SEDIUL ÎN G., ., nr.36, județul D..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne.
Respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 38 și 40 alin. 2 din OUG 80/2013 obligă intimatul-reclamant la plata către bugetul local al Mun. C. a sumei de 755 lei reprezentând taxă de timbru pentru fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, V. P. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./5 ex., 16.01.2015
Jud.fond-D.S.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 9687/2015. Tribunalul DOLJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 29/2015.... → |
|---|
