Rezoluţiune contract. Sentința nr. 29/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 779/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 779/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul B. C. împotriva sentinței civile nr._/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M., P. I., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul asistat de avocat P. D., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat D. P. pt. apelant arată că nu mai are alte cereri de solicitat.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat D. P. pt. apelant solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2014, sub numărul_, reclamantul B. C. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții P. M. și P. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4495/05.12.2011 și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii a arătat ca, prin contractul de vânzare –cumpărare menționat le-a transmis pârâților, care sunt nepoții săi, proprietatea asupra imobilului compus din teren intravilan curți-construcții și arabil de 1853 mp, din măsurători, iar din acte 1786 mp, situat în ., .. 344, 345 și casă de locuit, anexă gospodărească și garaj, imobil înscris în CF nr._ a loc Amărăștii de Sus.
Prin încheierea actului a cărei rezoluțiune o solicită, pârâții s-au obligat să îl întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic, iar la deces să îl înmormânteze și să efectueze pomenile, conform datinei creștine, dar pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere zilnică.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1020 CC .
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri:contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4495/05.12.2011, acte medicale, certificat fiscal, extras CF, documentație cadastrală.
Pârâții, prin întâmpinare, arată că recunosc în totalitate pretențiile reclamantului, în sensul că nu au mai putut presta întreținerea, deoarece pârâtul este bolnav și internat la spital, iar pârâta este angajată la o unitate din loc T. M., are în întreținere doi minori, iar veniturile sale sunt egale cu salariul minim pe economie.
Solicită pârâții a nu fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, deoarece recunosc pretențiile reclamantului.
În ședința publică de astăzi reclamantul solicită proba cu martori și interogatoriul pârâților, probe a căror administrare a fost respinsă de către instanță, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere recunoașterea pârâților din cuprinsul întâmpinării.
Prin sentința civilă nr._/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâții P. M., P. I..
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat la BNP I. L. sub nr. 4495/05.12.2011 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintrării în patrimoniul reclamantului al imobilului ce face obiectul contractului.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul autentificat sub numărul sub nr. 4495/05.12.2011, reclamantul a înstrăinat pârâților, imobilul teren intravilan curți-construcții și arabil de 1853 mp, din măsurători, iar din acte 1786 mp, situat în ., .. 344, 345 și casă de locuit, anexă gospodărească și garaj, imobil înscris în CF nr._ a loc Amărăștii de Sus, în schimbul obligării pârâților să acorde întreținere zilnică reclamantului pe tot timpul vieții, iar la deces să se ocupe de înmormântarea acestuia, potrivit datinilor creștinești.
S-a prevăzut în contract că obligația de întreținere constă în asigurarea de îngrijiri medicale, procurarea medicamentației, hrană, curățenie, îmbrăcăminte și să suporte cheltuielile pentru energie electrică și lemne pentru iarnă.
În acest context, instanța a procedat la calificarea juridică a contractului încheiat de părți, prin stabilirea obligației principale și a scopului principal urmărit de părți la încheierea convenției și anume asigurarea întreținerii vânzătorului, pe tot timpul vieții constând în alimente, asistență medicală în caz de boală și suportarea cheltuielilor de înmormântare. Instanța, interpretând contractul în funcție de voința internă a părților, constată că între părți a fost încheiat un contract de întreținere, contract sinalagmatic, care a dat naștere unor obligații contractuale a căror executare trebuie să respecte, așa cum prevede art. 2254 NCC, care prevede în alin 1 că "(1)Prin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată."
În conformitate cu dis part. 2257 NCC,"(1)Debitorul întreținerii datorează creditorului prestații stabilite în mod echitabil ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului.(2)Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, precum și folosința unei locuințe corespunzătoare. Întreținerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală.(3)În cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația să îl înmormânteze. (4)Întreținerea continuă a fi datorată în aceeași măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parțial ori și-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreținerii nu este ținut să răspundă.(5)Clauza prin care creditorul întreținerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă."
Art. 2263, alin 3 NCC prevede că, "… atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, rezoluțiunea nu poate fi pronunțată decât de instanță, dispozițiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă."
Analizând îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de textele de lege menționate, pentru a se putea pronunța rezoluțiunea, instanța a evaluat materialul probator administrat în cauză.
Instanța, analizând, recunoașterea pârâților din cuprinsul întâmpinării, a constatat că aceștia nu și-au mai executat obligațiile de întreținere, datorită problemelor financiare și medicale.
Potrivit disp. art. 454 NCPC, pârâtul, care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere sau se află de drept în întârziere, dispozițiile art. 1522 NCC fiind aplicabile.
Instanța a constatat că pârâții au recunoscut pretențiile reclamantului înaintea termenului prevăzut de lege și nu au fost puși în întârziere, astfel că a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. C., criticând-o pentru netemeininicie și nelegalitate, solicitând schimbarea sentinței în sensul obligării pârâților și plata cheltuielilor de judecată.
Arată că în mod greșit prima instanță nu a acordat cheltuielile de judecată și că nu a avut în vedere faptul că art.2263 cod civil prevede faptul că în situația culpabilă a debitorului privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale, numai instanța de judecată poate soluționa contractul, iar prin însăși natura contractului de întreținere pârâții rămân în întârziere, nefiind nevoie de punerea acestora în întârziere, deoarece contractul de întreținere este unul continuu, obligația fiind indivizibilă.
Intimații P. M. și P. I. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului.
Arată că au recunoscut pretențiile reclamantului, în sensul că nu și-au achitat obligațiile de întreținere, datorită problemelor financiare și medicale, invocând și dispozițiile art. 454 NCPC și dispozițiile art. 1522 NCC.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC tribunalul reține următoarele:
Critica apelantului vizează soluționarea greșită a cererii privind plata cheltuielilor de judecată angajate de acesta cu promovarea prezentei acțiuni, critică considerată de instanța de apel ca fiind întemeiată, reținându-se următoarele:
Potrivit art.453 alin.1 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească cheltuielile de judecată, dispoziții din care reiese că la baza obligației de plată a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
Regulile de acordare a cheltuielilor de judecată nu-și mai găsesc aplicarea atunci când pârâtul se află în situația de a invoca prevederile art.454 conform cu care, pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere sau se află de drept în întârziere. Dispozițiile art.1522 alin.5 Ccivil rămân aplicabile.
Din cele mai sus expuse se constată că pentru ca pârâtul să evite obligarea la plata cheltuielilor de judecată se cer a fi întrunite mai multe condiții, respectiv: să recunoască pretențiile reclamantului și să nu fi fost pus în întârziere înainte de sesizarea instanței sau să fie de drept în întârziere.
În speță se constată că pârâții debitori ai obligației de întreținere au menționat prin întâmpinare că recunosc că nu au acordat întreținere însă din motive obiective expuse în cuprinsul acesteia.
Deși instanța de apel admite că pârâții nu au fost puși în întârziere conform dispozițiilor art.1522 alin.1și 2 din NCCIV, față de dispozițiile art.1523 Cciv aceștia se află de drept în întârziere atunci când fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, debitorul refuză sau neglijează să-și execute obligația în mod repetat.
Or, sancțiunea rezoluțiunei contractului de întreținere intervine în cazul constatării neexecutării culpabile a obligațiilor de întreținere asumate de debitorii obligației de întreținere, motivele invocate de aceștia nefiind exoneratoare de răspundere atâta timp cât, aceste cauze cel puțin parțial existau și la data încheierii contractului (venituri mici și doi copii în întreținere).
În considerarea celor mai sus expuse se constată că instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, în sensul că deși a reținut recunoașterea pretențiilor reclamantului, s-a apreciat greșit că nu au fost puși în întârziere, neexistând această obligația în sarcina creditorului obligației, întrucât în temeiul dispozițiilor legale mai sus precitate pârâții erau de drept în întârziere, rațiuni pentru care nu sunt incidente dispozițiile art.454 NCPC privind exonerarea pârâților de la plata cheltuielilor de judecată.
În speță se constată că reclamantul apelant a făcut dovada avansării cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu avocat în cuantum de 1500 lei.
Având în vedere toate acestea și în temeiul art.480 alin.1 NCPC tribunalul va admite apelul și urmează să schimbe în parte sentința și în temeiul art.452 și 453 alin.1 NCPC va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obligă pârâții către reclamant la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
În temeiul acelorași dispoziții legale urmează să dispună obligarea intimaților către apelant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul B. C.,_, cu domiciliul în . Sus, județul D., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M., P. I., ambii cu domiciliul în T. M., A., . .
Schimbă în parte sentința în sensul că admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă pârâții către reclamant la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă intimații către apelant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.C.M.R.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 244/2015. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2379/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
