Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7305/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7305/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 230/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 230/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă P. E. împotriva sentinței civile nr. 7305/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți O. G., O. C., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns O. G. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen,
- nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru
- au fost comunicate motivele de apel;
- intimații au depus întâmpinare,
- a fost comunicată întâmpinare,
- nu s-a depus răspuns la întâmpinare,
- intimații-pârâți au depus note scrise.
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării.
Intimatul O. G., având cuvântul, învederează că, lasă la aprecierea instanței.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 05.06.2013, reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâții O. G. și O. C., a solicitat instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare ( cu clauză de întreținere) autentificat sub nr. 1418/30.05.2008 la B.N.P. G. I. și repunerea părților în situația anterioară cu consecința redobândirii de către subsemnată a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ., ., compus din teren intravilan în suprafață de 1046 mp și casă de locuit C 1 cu o suprafață construită de 84 mp, din cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din 3 camere, bucătărie, două cămări și un hol și anexă C 2 în suprafață de 20 mp, compusă din bucătărie, sală și pivniță și anexa C 3 în suprafață de 49 mp, compusă din paiantă și acoperită cu țiglă compusă din magazii situate în tarlaua 5, parcelele 25 și 26, radierea de pe numele pârâților a înscrierii în cartea funciară nr. 24 a loc. C. din Față a imobilului în litigiu și obligarea pârâților la plata cheltuielilor generate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 30.05.2008, subsemnata a încheiat cu pârâții contractul de vânzare cumpărare a cărei rezoluțiune o solicită, iar ulterior încheierii contractului de vânzare -cumpărare cu clauză de întreținere, timp de aproximativ un an, pârâții și-au îndeplinit obligațiile asumate cu privire la îngrijire și întreținere, aceștia asigurându-i hrana necesară și efectuând o . lucrări de îngrijire a imobilului, constând în: demolarea unei anexe din paiantă situată în curtea casei de locuit, edificarea unei construcții noi, cu schelet metalic, tablă ondulată și uși termopan, precum și montarea unor ferestre din termopan la casa în care locuiește subsemnata.
De asemenea, a mai arătat că această conduită a pârâților s-a perpetuat numai până în momentul în care le-a vândut și niște suprafețe de teren pe care le deținea pe raza comunei C. din Față, iar după încheierea aceste tranzacții, pârâții nu i-au mai acordat nici un fel de ajutor și întreținere.
Reclamanta a mai precizat că pârâții au adus în domiciliul său o persoană căreia i-au propus să-i vândă casa și aceasta să-și asume și obligația prestării întreținerii față de subsemnată.
Reclamanta mai arată că din cauza neexecutării substanțiale a obligației asumate de pârâți, subsemnata a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată, cererea formulată constituind obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei C., fiind soluționat irevocabil de Tribunalul D. la data de 30.05.2012 prin decizia civilă nr. 1137/30.05.2012.
A precizat că ulterior soluționării demersului judiciar al subsemnatei, a așteptat ca pârâții să-și reia prestarea obligației de întreținere, dar în ciuda bunelor intenții, în perioada 30.05.2012 – 23.04.2013, pârâții nu au mai înțeles să-și onoreze absolut deloc obligația asumată.
A mai precizat că de la sfârșitul anului 2012 a fost nevoită să se descurce doar din pensia proprie și din ajutorul sporadic oferit de o . persoane care nu au nici o obligație legală de a o întreține, iar pentru a suporta cheltuielile de hrană și pentru a putea trata într-o oarecare măsură problemele medicale inerente vârstei de 77 ani, a fost nevoită să acceseze un împrumut de 1000 lei de la Casa de Ajutor Reciproc în luna august a anului 2012.
Reclamanta mai arată că un alt aspect relevant care indică atitudinea răzbunătoare a pârâților se referă la faptul că în timp ce dosarul nr._ se afla încă pe rol, aceștia au procedat la demolarea și ridicarea unora dintre îmbunătățirile efectuate la imobil, iar în ceea ce privește curentul electric, a mai arătat că a fost pusă în situația să achite o datorie de 800 lei, aferentă facturilor pe trei luni de zile, datorie provenită din lunile februarie, martie 2012, dar care au fost facturate tocmai în luna mai 2012.
A mai arătat că situația deosebit de dificilă în care se găsea a fost documentată și prin intermediul unei anchete sociale efectuate la domiciliul subsemnatei.
A mai precizat faptul că valoarea obiectului cererii este de 10.000 lei, astfel cum reiese din continutul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1418/30.05.2008 de BNP G. I., în cadrul căriua a fost evaluată întreținerea.
Cererea a fost motivată în drept potrivit art. 102 din Legea 71/2011 modificată și completată, art. 1020 și 1021 din C.civ, art. 907 alin. 1 C.civ., art. 908 raoprtat la art. 33 din Legea 7/1996, respectiv art. 192 alin. 1 din N.c.p.civ.
La data de 26.07.2013 pârâții au depus la dosar prin Serviciul Registratură întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii judiciare, precum și cerere reconvențională.
La data de 17.09.2013 reclamanta a depus la dosar prin Serviciul Registratură răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâți, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâți ca neîntemeiate și admiterea acțiunii formulate.
La data de 19.10.2013 pârâții au depus la dosar prin Serviciul Registratură note scrise.
La termenul de judecată din data de 19.03.2014, instanța a pus în vedere reclamantei prin apărător să depună la dosar un certificat fiscal privind valoarea impozabilă a terenului și a casei de locuit, pentru a putea verifica competența materială a înstanței de judecată.
La termenul de judecată din data de 02.04.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâți prin întâmpinare, având în vedere că lipsea identitatea de cauză între cele două litigii în discuție, respectiv motivele de fapt ale acțiunii pendente sunt diferite și consecutive celor din cererea de chemare în judecată anterioară care a fost soluționată în mod irevocabil și a încuviințat înscrisurile propuse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ce au fost depuse efectiv la dosar, proba cu interogatoriul pârâților, sens în care a dispus citarea acestora, cu mențiunea personal la interogatoriu, potrivit art. 358 NCPC și a pus în vedere reclamantei prin apărător să aibă asupra sa interogatoriul scris, sub sancțiunea decăderii din beneficiul probei, a încuviințat reclamantei proba testimonială cu un singur martor, la alegerea reclamantei și anume cu martora Ș. C., cu adresa indicată la fila 7 din dosar, constatând că acestea sunt admisibile, pertinente, concludente și utile cauzei și a respins ca neutilă cauzei proba testimonială cu cel de-al II-lea martor, având în vedere că și cel de-al II-lea martor a fost propus pentru dovedirea acelorași fapte și față de dispozițiile art. 258 alin. 3 din Noul Cod procedură civilă și totodată, a încuviințat pentru pârâți proba testimonială cu un singur martor la alegerea pârâților și anume cu martora Ș. V., care a fost citată la adresa indicată prin întâmpinarea reconvențională depusă la dosar la fila 31 din dosar, în vederea audierii, și proba cu interogatoriul reclamantei, care a fost citată cu mențiunea personal la interogatoriu, potrivit art. 358 NCPC și a pus în vedere pârâților să aibă asupra lor interogatoriul scris, sub sancțiunea decăderii din beneficiul probei, a respins ca neutilă cauzei proba testimonială cu cel de-al II-lea martor propus de pârâți, având în vedere că și cel de-al II-lea martor a fost propus pentru dovedirea acelorași fapte și față de dispozițiile art. 258 alin. 3 din Noul Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.7305/21.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâții O. G. și O. C..
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți O. G. și O. C., în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă P. E..
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1418/30.05.2008 la BNP G. I., încheiat între vânzătoarea - întreținută P. E. și cumpărătorii - întreținători O. G. și O. C. și repune părțile în situația anterioară, în sensul că imobilul care face obiectul contractului situat în ., ., compus din teren intravilan în suprafață de 1046 m.p. situat în T 5, P. 25 și P 26, respectiv casă de locuit – C1 edificată pe acest teren, cu o suprafață construită de 84 m.p., din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu 3 camere, bucătărie, 2 cămări, un hol, anexa la casă C2, cu suprafața construită de 20 m.p., din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din bucătărie, sală și pivniță, anexa C3 cu suprafața construită de 49 m.p. construită din paiantă și acoperită cu țiglă, compusă din magazii, revine în proprietatea reclamantei și obligă pe reclamantă la plata către pârâți a sumei de 40.000 lei pe care a primit-o cu titlu de preț de vânzare – cumpărare.
S-a dispus radierea de pe numele pârâților a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară nr. 24 a ., jud. D., asupra imobilului în litigiu.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 2211 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin actul juridic intitulat "contract de vânzare – cumpărare (cu clauză de întreținere)" autentificat sub nr. 1418/30.05.2008 la BNP G. I. încheiat între vânzătoarea P. E. și cumpărătorii O. G. și O. C., vânzătoarea a transmis cumpărătorilor dreptul de proprietate asupra imobilului din ., ., compus din teren intravilan în suprafață de 1046 m.p. situat în T 5, P. 25 și P 26, respectiv casă de locuit – C1 edificată pe acest teren, cu o suprafață construită de 84 m.p., din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu 3 camere, bucătărie, 2 cămări, un hol, anexa la casă C2, cu suprafața construită de 20 m.p., din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din bucătărie, sală și pivniță, anexa C3 cu suprafața construită de 49 m.p. construită din paiantă și acoperită cu țiglă, compusă din magazii și a primit în schimb, suma de 40.000 lei cu titlu de preț de vânzare - cumpărare și angajamentul cumpărătorilor de a o îngriji și întreține cu toate cele necesare traiului, pe tot timpul vieții sale, iar după deces să o înmormânteze potrivit obiceiurilor.
Conform clauzelor contractuale, prețul de vânzare – cumpărare în cuantum de 40.000 lei a fost achitat în întregime de cumpărători, vânzătoarei, până la data autentificării contractului, iar vânzătoarea și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
În ceea ce privește natura actului juridic încheiat între părți, instanța a constatat că acesta este un contract de întreținere, deși s-a achitat și o sumă de bani cu titlu de preț de vânzare, întrucât rațiunea principală care a stat la baza încheierii contractului rezidă în obiectul prestației cumpărătorilor constând în întreținerea acordată vânzătoarei P. E. pe toată perioada vieții acesteia, iar plata prețului de 40.000 lei are un caracter secundar, nefiind de natură să conducă la calificarea contractului ca fiind unul de vânzare – cumpărare.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv a contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între părți, a raportului de anchetă socială al Primăriei ., jud. D., nr. 581/20.02.2013, răspunsurilor la interogatoriu ale reclamantei P. E. și pârâtului O. G., declarațiilor martorilor Ș. V. și Ș. M. C., a rezultat că pârâții nu au mai prestat întreținere reclamantei după data de 30.05.2012 indicată de reclamantă în cererea introductivă de instanță și în răspunsul la întâmpinarea pârâților, iar în prezent, între părți există vrăjmășie și relații conflictuale care fac imposibilă îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de pârâții – debitori ai obligației de întreținere.
Reclamanta a precizat în mod expres în răspunsul la interogatoriul administrat la propunerea pârâților, că nu dorește ca pârâții să-i mai presteze întreținere și dorește rezoluțiunea contractului de întreținere.
De asemenea, pârâții, prin întâmpinarea depusă la dosar, au arătat că sunt de acord cu rezoluțiunea contractului de întreținere, dar să se constate culpa exclusivă a reclamantei în desfacerea acestuia și, în plus, au cerut pe cale reconvențională restituirea sume de_ lei pe care au plătit-o cu titlu de preț.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că reclamanta a fost de acord cu încheierea contractului de întreținere cu pârâții, întrucât avea datorii la pârâți, constând în contravaloarea alimentelor și a altor produse pe care le cumpărase dea-lungul timpului de la magazinul proprietatea pârâților, fără a le plăti (le-a cumpărat "pe caiet"), iar pârâții au ajutat-o o perioadă pe aceasta cu alimente, pește, carne, înghețată, cafea, țigări și alte produse, au adus unele îmbunătățiri imobilului ocupat de reclamantă, au edificat un nou gard împrejmuitor, pe care ulterior, la solicitarea reclamantei, l-au desființat și l-au înlocuit cu gardul cel vechi, au ajutat-o pe reclamantă la înmormântarea soțului acesteia și la pomenile organizate conform tradiției.
Ulterior, relațiile dintre părți s-au deteriorat, iar executarea contractului de întreținere nu a mai fost posibilă din culpa ambelor părți, întrucât reclamanta a refuzat fără un motiv întemeiat să mai primească întreținere, iar pârâții nu și-au mai îndeplinit în mod culpabil obligațiile contractuale.
În aceste condiții, instanța a constatat că atât reclamanta care a primit o vreme de la pârâți întreținere și alte foloase materiale, după care a refuzat să mai primească întreținere, cât și pârâții care, de asemenea, nu și-au îndeplinit corespunzător obligația de întreținere, contribuind prin aceasta la nașterea unei situații conflictuale de natură a face imposibilă menținerea contractului de întreținere, sunt în culpă pentru rezoluțiunea contractului.
În ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară, instanța a constatat că în urma rezoluțiunii contractului de întreținere, reclamanta este îndreptățită să-i revină din nou în proprietate imobilul înstrăinat prin contract, pe care îl posedă în fapt exclusiv, în virtutea dreptului său de uzufruct, iar pârâții sunt îndreptățiți la restituirea prețului de vânzare de 40.000 lei pe care l-au achitat în întregime reclamantei anterior încheierii convenției, așa cum rezultă din clauzele contractului, prin care reclamanta recunoaște în mod expres că a primit această sumă de bani.
Susținerea reclamantei că, în realitate, acest preț ar fi fost stipulat în mod fictiv în contract, iar pârâții nu l-ar fi achitat niciodată, nu este dovedită de materialul probator administrat.
În acest sens, instanța a înlăturat ca neconcludentă declarația martorei Ș. M. C. audiată în cauză la propunerea reclamantei, potrivit căreia "din auzite" de la reclamantă, cunoaște că suma de bani cu titlu de preț nu ar fi fost plătită efectiv, întrucât martora nu a fost de față la încheierea contractului, iar faptele relatate sunt cunoscute strict din discuțiile purtate cu reclamanta, nefiind percepute în mod direct.
Având în vedere că imobilul va reveni în proprietatea reclamantei, instanța a constatat că este întemeiată și cererea accesorie formulată de reclamantă, în sensul de a se radia de pe numele pârâților dreptul de proprietate înscris în cartea funciară nr. 24 a ., jud. D., asupra imobilului în litigiu.
Fiind îndeplinite condițiile art. 453 C., instanța va obliga pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 2211 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței depuse la dosar (f. 25).
Având în vedere că în dezbaterile ce au avut loc în ședința de judecată din data 14.05.2014, pârâtul O. G. a precizat în mod expres că nu solicită cheltuieli de judecată, instanța nu a compensat cheltuielile de judecată efectuate de cele două părți în cauză.
Față de cele expuse, în temeiul art. 1020 – 1021 Cciv., art. 33 din Legea nr. 7/1996 și art. 453 C., instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. E., a admis cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți O. G. și O. C., a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1418/30.05.2008 la BNP G. I., a dispus radierea de pe numele pârâților a dreptului de proprietate înscris în cartea funciară nr. 24 a ., jud. D., asupra imobilului în litigiu, a obligat pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 2211 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și va lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. Elen, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii reconvenționale.
În ședința publică din 06.02.2015, instanța, din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii de apel.
Analizând excepția invocată, conform art. 248 alin1 N.C.proc.civ, tribunalul constată că aceasta este întemeiată și o va admite cu următoarea motivare:
Conform dispozițiilor art.20 alin. l din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 Rep.
Tribunalul constată că apelanta, deși a fost legal citată, cu privirea la obligația de plată a taxei de timbru judiciar în cuantum de 1105,5 lei, termenul de complinire a lipsurilor fiind data de 20 octombrie 2014, astfel cum rezultă din comunicarea adresă emisă la data 3 octombrie 2014 (fila 11 dosar apel), nu s-a conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței din data de 3 octombrie 2014, și, în consecință, va admite excepția netimbrării și va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta-reclamantă P. E., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 7305/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți O. G., CNP_ și O. C., CNP_, cu domiciliul în C., cart. Brazda lui N., nr.96, ., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015.
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.V.C.L.
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 33/2015.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 05-02-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
