Obligaţie de a face. Hotărâre din 05-02-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 217/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 217/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul F. M. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta . C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. C. pt. intimată, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, a fost depusă la dosar dovada achitării taxei de timbru, nu se solicită judecarea cauzei în lipsă, a fost depusă întâmpinare de către intimat, cu un duplicat pt. comunicare.
Instanța, văzând că întâmpinarea a fost depusă în termen legal și că nu există alte cereri formulate în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat S. C. pt. intimată solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
La data de 25.01.2013 reclamantul F. M. a chemat în judecată pe pârâta . C. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i vândă, în condițiile Legii 85/1982 și Decretului-Lege 61/1990, locuința proprietatea acesteia pe care o deține în calitate de chiriaș, situată în C., ., cămin 1, ., jud. D., la prețul prevăzut de art. 7 alin. 4 din Legea 85/1992.
Mai solicită să se constate că odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței sus-menționate ca efect al vânzării acesteia dobândește și proprietatea asupra cotei-părți din spațiile și instalațiile de folosință comună precum și din terenul aferent, așa cum a fost determinat prin autorizația de construcție sau planurile parcelare, în temeiul art. 10 alin. 3 și 4 din Legea 85/1992, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că reclamantul împreună cu familia deține, în calitate de chiriaș al pârâtei, locuința proprietatea acesteia situată la adresa menționată, locuință construită anterior intrării în vigoare a Legii 85/1992, din fondurile economiei de stat.
Această locuință este compusă dintr-o cameră, antreu, vestibul, iar bucătăria și grupul sanitar sunt comune.
Menționează că toate locuințele din acel cămin au o componență asemănătoare.
S-a adresat pârâtei, solicitându-i să-i vândă locuința sus-menționată, însă aceasta nu i-a răspuns în scris, ci doar verbal ,atunci când a fost în audiență la conducerea unității,si i s-a spus că nu i se vinde.
Reclamantul a precizat că în calitate de chiriaș are dreptul de a cumpăra locuința sus-menționată și, în mod corelativ, pârâta are obligația de a o i-o vinde din moment ce el a înțeles să-și exercite dreptul legal prevăzut de lege.
Potrivit art.7 din legea 85/1992"Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi."
Evaluarea și vânzarea acestor locuințe se face în condițiile Decretului-Lege 61/1990 și ale Legii 85/1992, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul 93/1977 ,la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii 85/1992.
Căminul în care este situată locuința respectivă a fost construit înainte de adoptarea Legii 85/1992, iar pârâta nu respectă prevederile acestui act normativ.
Refuzul vânzării este nejustificat, pârâta neavând dreptul de a refuza un drept recunoscut de lege,fiind deci de rea-credintă.
În drept a invocat disp. art. 7 Legea 85/1992.
Probe: acte, expertiză tehnică și orice acte prevăzute de lege.
A depus în copie următoarele acte: chitanțe,cerere nr.475/13.09.2012 împuternicire avocațială, CI,proces-verbal din 10.10.2007.
La data de 01.03.2012 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant, admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la temeiul de drept invocat în cererea introductivă, respectiv aceea de a fi titular al unui contract de închiriere la data promovării cererii, condiție obligatorie conform disp. art. 7 Legea 85/1992.
În fapt, pârâta a arătat că reclamantul a solicitat obligarea sa să-i vândă imobilul situat la adresa din acțiune, în condițiile legii speciale prevăzute la art. 7 alin. 4 legea 85/1992 cât și cota parte din spațiile și instalările de folosință în comun și a terenului aferent, făcând trimitere la dispozițiile art.10 din același act normativ.
Nu este adevărat că reclamantul împreună cu familia sa deține sau a deținut vreodată cu chirie această cameră, fapt atestat si de aspectul ca nu face referire la nici un contract de locațiune care ar fi fost încheiat între parti.
Este adevărat că reclamantul anterior a locuit o perioadă ca tolerat în acest imobil, dar niciodată nu a dorit să încheie cu pârâta vreun contract de locațiune.
Mai mult, pârâta l-a dat în judecată pe reclamant pentru neplata folosinței și a solicitat și evacuarea acestuia din acest imobil, pe perioada cât deși nu a mai locuit în acesta, l-a ocupat în mod abuziv și chiar și-a permis să-l dea în folosință altei familii.
Așa cum rezultă si din actul de identitate al reclamantului, acesta nu are si nu a avut vreodată domiciliul în acest imobil, a avut clemența de la un alt succesor în funcție, dar în prezent în acest imobil nu locuiește decât temporar familia C., lucru atestat de administratorul căminului, care a însoțit o comisie de verificare.
Este adevărat că reclamantul și-a manifestat dorința de a cumpăra camera, dar a refuzat oferta pârâtei, si desi inițial în litigiul anterior, a achitat pretențiile restante, pârâta i-a explicat că între părți nu există si nici nu au existat raporturi locative, care să-i confere acestuia dreptul de a solicita cumpărarea in baza legii speciale.
Mai mult, reclamantul are în proprietate alt imobil, unde locuiește cu familia sa, dar din informatiile luate in acest camin a aflat că ar fi promis familiei C. că urmează să-l vândă la prețul pieței.
Reclamantul se prevaleaza de niste chitante pe care pârâta le-a emis in urma incasarii privind folosinta acestui imobil de un functionar al societatii respectiv casierul, care nu avea cunostinta daca intre reclamant si pârâtă existau raporturi locative in atributiile acestuia intrând doar încasarea chiriei si anterior si a utilitatilor până la înfiintarea asociatiilor de locatari.
Este adevărat că la persoanele care au avut contract de închiriere valabile la data depunerii cererii de chemare în judecată, instanțele au admis aceste cereri, dar numai după cercetarea condițiilor de fond, ori în speța dedusă judecății reclamantul nu întrunește condițiile de admisibilitate a cererii și în consecință nu are calitate procesuală activă și nu este îndreptățit să solicite cumpărarea camerei pe motivul invocat.
Pe cale reconvențională solicită evacuarea reclamantului din imobilul din litigiu, obligarea acestuia la plata sumei de 2450 lei reprezentând contravaloarea folosinței camerei ocupată în mod abuziv pe ultimul an 2012 si până în prezent, cu cheltuieli de judecată.
Menționează că deși nu locuiește în acest imobil, reclamantul și-a permis, fără să aibă acordul proprietarului, să modifice configurația camerei și să facă îmbunătățiri, si deși pârâta nu a mai dorit să-l tolereze în acest imobil, promovând în acest sens cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului_/215/2012, dosar ce a fost suspendat pe motivul că reclamantul a făcut oferta de cumpărare nr.475/13.09.2012, ofertă care se referă la prețul stabilit de un expert Anevar la prețul liberei piețe.
Pârâta a menționat că si anterior reclamantul pe perioada noiembrie 2007 – ianuarie 2012 a dat dovadă de rău platnic neachitând nici întreținerea și nici folosința camerei, datorând pârâtei suma de 10.695 lei.Deși l-a notificat prin intermediul executorului judecătoresc prin adresa nr. 77/06.02.2012 ca trebuie să evacueze imobilul pe care îl ocupă în mod abuziv, acesta nu a dat curs în nici un fel notificării.
Ulterior prin actul nr.93/13.02.2012 a invitat reclamantul si pe sotia acestuia la sediul societatii pentru a incerca sa intre in legalitate si să solutioneze amiabil situatia expusa anterior, dar demersurile sale au ramas fara rezultat.
În drept, a invocat disp. art. 1831, 1833 C.CIV. și disp. art. 1399 și urm. C.CIV.
A depus în copie următoarele acte: împuternicire avocațială-in original, notificare, adresa nr. 38/2013, ofertă de vânzare, cerere nr.16/08.01.2013,proces-verbal încheiat la 10.01.2013, adrese, confirmări de primire, fișe cont, oferta de vânzare, notificare,convocare ,adresa nr.77/06.02.2012,convocare, fisă de cont pentru perioada 01.01.2012 – 30.11.2012, Încheiere din 13.06.2012 din dosarul nr._/215/2012 și Incheiere din 06.12.2012 din dosarul nr._/215/2012, notificare, copie cerere de chemare in judecata, plic, confirmare de primire.
La data de 07.03.2014 pârâta a formulat o precizare la cererea reconvențională prin care a aratat ca înțelege să-și restrângă cadrul procesual, renunțând la petitul de a solicita obligarea reclamantului la daune interese, pentru lipsa de folosință, rămânând doar celelalte două petite, respectiv cererea în evacuare și obligarea reclamantului la suma de 2450 lei reprezentând lipsa de folosință.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă exceptia lipsei calitătii procesuale active invocată de pârâtă si respinge actiunea principala formulată de reclamantul F. M. ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activă.
S-a luat act că pârâta . C. cu sediul în C., ..20, Jud.D. a renuntat la judecata capătului de cerere din cererea reconventională privind daunele –interese.
A fost admisă în parte cererea reconventionala formulată de pârâtă.
S-a dispus evacuarea reclamantului din imobilul situat în C.,., C. 1, ., jud.D., a fost respins capătul de cerere din cererea reconventionala privind obligarea reclamantului la plata sumei de 2450 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului pe anul 2012 si până în prezent, a fost obligat reclamantul la 8,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata catre pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.7 alin.1 din legea 85/1992" Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi."
Prin urmare si asa cum dealtfel s-a retinut si in considerentele deciziei nr.5/2008 a ICCJ data . interesul legii, obligația de a vinde intervine doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: locuințele să fie construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la . legii, solicitantul să fie titular al contractului de închiriere, putând fi sau nu angajat al unității proprietare, iar locuințele să nu facă parte din categoria celor de intervenție, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/1992.
Asa cum s-a mai retinut in considerentele deciziei, față de scopul acestui act normativ, de principiile aplicării legii civile în timp, precum și de regulile de interpretare logică a normelor juridice, se impune ca, în lipsa unei prevederi legale exprese de interdicție, să beneficieze de dispozițiile Legii nr.85/1992 toți titularii contractelor de închiriere a locuințelor, indiferent de momentul încheierii acestor contracte(dupa sau inainte de . legii).
In spetă, asa cum a sustinut expres la termenul din 12.04.2013, reclamantul nu a incheiat vreodata un contract de locatiune pentru locuinta din litigiu, cu pârâta, în scris.
Din sustinerile părtilor din cereri si interogatorii, precum si din declaratiile martorilor audiati in cauza, a reieșit ca reclamantul a locuit in camera de cămin din actiune din anii 2007 -2008 facind imbunatatiri la aceasta, insa in anumite perioade de timp a fost plecat in strainatate, fara ca in imobil insa sa se mute vreodata altcineva. De asemenea, potrivit chitantelor si inscrisurilor de la dosar, . reclamantul a achitat chiria pentru imobilul din litigiu.
De altfel reclamantul a sustinut la termenul din 31.01.2014 ca si atunci detinea posesia asupra imobilului, insa nu putea locui in el in acea perioada deoarece nu era curent electric, aspecte mentionate de reclamant si in interogatoriu.
Insa potrivit art 21 din legea 114/1996 in vigoare in perioada in care reclamantul s-a mutat in imobil si pina la 01.10.2011 cind a fost abrogat prin Legea 71/2011, contractul de inchiriere se incheia in forma scrisa si se inregistra la organele teritoriale.
Forma scrisa era ceruta ad probationem contractul neputind fi dovedit cu martori sau prezumtii decit daca exista un inceput de dovada scrisa ori preconstituirea sau conservarea dovezii nu a fost posibila(art 1197-1198 c.civ din 1864).
Din interogatoriile partilor si din declaratia martorului L. M. rezulta ca reclamantul a intrat in posesia camerei cu acordul piritei prin incheierea unui proces-verbal despre care pirita a aratat in interogatoriu ca a fost incheiat la 10.10.2007-dar care nu a fost depus la dosar-
Din sustinerile partilor si din inscrisurile depuse la dosar mai rezulta de asemenea ca au existat incercari de a se incheia un contract de vinzare-cumparare cu privire la locuinta, dar partile nu s-au inteles in ceea ce priveste pretul, astfel ca contractul nu s-a incheiat.
Toate acestea nu conduc insa la concluzia ca reclamantul si-a constituit un titlu locativ, in sensul legii, si care sa fie opus piritei, cu drepturi si obligatii pentru cele doua parti.
De altfel pirita si-a manifestat expres la un moment dat intentia de a–l evacua pe reclamant din locuinta, sustinind si ca acesta nu a mai achitat chiria din anul 2012, avind si restante la intretinere.
Astfel din notificarea nr.77/06.02.2012 rezulta ca l-a incunostiintat pe reclamant sa evacueze imobilul deoarece il ocupa fara nici un titlu si sa plateasca chiria si intretinerea restante,asemenea solicitari rezultind si din alte adrese depuse de pirita la dosar,iar in dosarul nr._/215/2012 ,in care judecata a fost suspendata in baza art.155/1 c.p.civ.,a solicitat prin cererea de chemare in judecata evacuarea reclamantului si a sotiei acestuia si obligarea lor la contravaloarea chiriei si a cheltuielilor de intretinere restante.
F. de aceste considerente ,instanta a considerat intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului invocata de pirita in intimpinare ,acesta neavind un contract de inchiriere incheiat in forma scrisa cu pirita in conditiile legii ,si dealtfel nici un titlu locativ pentru imobil,astfel incit sa poata solicita obligarea acesteia la incheierea unui contract de vinzare-cumparare in conditiile legii 85/1992 ,precum si capatul de cerere din cererea reconventionala formulata de pirita privind evacuarea reclamantului ,astfel ca a admis-o si in consecinta a respins actiunea principala formulată de reclamant ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activă si respectiv va dispune evacuarea reclamantului din imobilul situat în C.,.,C. 1 ,., jud.D..
Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de pirita in intimpinare si conform clarificărilor facute de aceasta la termenul din 12.04.2013, instanta nu a mai analizat-o nemaifiind posibil conf.art.137 c.p.civ.avind in vedere solutia data exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, ce se analizeaza cu prioritate.
In ceea ce priveste capătul de cerere din cererea reconventională privind daunele –interese ,instanța in temeiul art.246 c.p.civ.a luat act ca pirita a renuntat la judecata acestuia, asa cum rezulta din cererea depusa de pirita la termenul din 07.03.2014,in baza sustinerilor facute verbal in acest sens la termenul din 05.07.2013 .
In ceea ce priveste capătul de cerere din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantului la plata sumei de 2450 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului pe anul 2012 si până în prezent, deoarece reclamantul il ocupa abuziv, instanta l-a respins ca neintemeiat deoarece, pe de o parte, in perioada 2012-2013 intre parti, pe linga faptul ca pirita si-a manifestat expres intentia de a–l evacua pe reclamant, au avut loc si negocieri privind vinzarea-cumpararea camerei, asa cum rezulta din inscrisurile de la filele 4 si 19-21,deci nu se poate susține ca acesta a locuit abuziv,iar pe de alta parte,nu s-a dovedit de catre pirita modul de calcul al prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea stabilind că este o persoană fără calitate procesuală activă.
Consideră că sunt aplicabile dispozițiile art.480 alin.3 NCPC, deoarece cauza nu trebuia soluționată pe excepție, ci în urma probatoriului administrat prima instanță avea posibilitatea să se pronunțe pe fondul cauzei, o eventuală soluție de respingere putând fi avută în vedere de instanță odată cu pronunțarea fondului, deoarece apărările invocate de pârâtă în sensul că nu era o persoană îndreptățită să beneficieze de o eventuală vânzare, nefiind îndreptățită să beneficieze de o eventuală vânzare, neavând un contract de închiriere, puteau fi analizate numai pe fond ca și condiții cerute de Legea nr.85/1992.
Reclamantul a mai învederat că are calitatea de chiriaș al acestui imobil, în condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de închiriere, însă aceasta a oprit originalul fiind singurul exemplar încheiat, însă ulterior a refuzat să-i predea un exemplar și totodată a refuzat să îl depună în fața instanței.
Se mai precizează că se poate vorbi de o tacită relocațiune chiar dacă contractul de închiriere a expirat în condițiile în care a plătit cheltuielile aferente imobilului, a folosit imobilul și a făcut îmbunătățiri.
Apelantul a mai arăta că pârâta a dat dovadă de rea-credință, încasând sumele de bani. Acesta a avut calitatea de chiriaș având în vedere și dispozițiile art. 1197-1198 din vechiul Cod Civil, în speță existând suficiente dovezi care să ducă la concluzia că a reținut imobilul în mod legal.
Intimata a formulat întâmpinare, arătând că în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a avut calitatea de chiriaș la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nu are calitatea cerută de Legea nr.85/1992.
A mai arătat că sumele de bani pe care acestea le-a achitat au fost plătite pentru contravaloarea lipsei de folosință a unității locative, precum și contravaloarea utilităților folosite, plătite către asociația de proprietari, iar prin ocuparea de către reclamantul apelant a acestei locuințe, pârâta a fost lipsită de venituri pe care ar fi putut să le realizeze din închirierea spațiului.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.7 din Legea nr. 85/1992 republicata, locuințele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.
Prin decizia nr.5/21.01.2008 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite s-a statuat, în recursul în interesul legii, ca dispozitiile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea locuintelor si spatiilor cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, sunt aplicabile si în cazul contractelor de închiriere încheiate dupa data intrarii în vigoare a acestui act normativ. S-a conchis în sensul ca pentru a beneficia de dispozitiile Legii nr. 85/1992 republicata, reclamantul urma sa dovedeasca, la momentul înaintarii cererii de vânzare a locuintei închiriate, îndeplinirea urmatoarelor conditii: existenta unui contract de închiriere valabil încheiat cu privire la locuinta respectiva, încadrarea ei în categoria celor construite din fondurile statului, neapartenenta la categoria locuintelor de interventie si destinatia de locuinta în sensul prevazut de Legea nr. 114/1996.
In speță Tribunalul constată că reclamantul apelant și-a exprimat opțiunea de a cumpăra camera nr.302 lot 74 C din căminul nr.1, ., la data de 08.01.2013, cererea fiind înregistrată sub nr.16 (aflată la fila 21 din dosarul de fond).
Pentru a fi intra sub incidența dispozițiilor Decretului Lege 61/1990 și legii 85/1992 una dintre condițiile esențiale este aceea a dovedirii calității de chiriaș, la momentul formulării acestei opțiuni de cumpărare a camerei.
Din probele administrate în speță tribunalul reține că la data de 10.10.2007 între apelantul reclamant și intimata a intervenit procesul verbal (aflat la fila nr.59) din dosarul de fond din care reiese că la data încheierii s-a predat camera nr.302 lot 74 C din căminul nr.1, .,, fiind în stare bună de funcționare, utilată și amenajată corespunzător.
La această dată conform dispozițiilor art.21 din legea 114/1996 modificată închirierea locuințelor se realiza pe baza acordului de voință dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris, care trebuia înregistrat la organele fiscale.
Cum în speță nu s-a făcut dovada că a intervenit un astfel de contract, iar prin procesul verbal mai sus menționat nu s-a stabilit cuantumul chiriei ci numai o descriere a locuinței predate, tribunalul apreciază că apelantul nu a făcut dovada ca a dobândit calitatea de chiriaș la data mai sus menționată.
În acest sens este și depoziția martorului L. M. care a precizat că apelantul a fost cazat în camera mai sus menționată fiindu-i predată pe baza procesului verbal mai sus menționat, însă acesta trebuia să se prezinte ulterior pentru încheierea contractului de închiriere și deși i s-a solicitat de mai multe ori să se prezinte în acest sens, nu a înțeles să dea curs acestei solicitări.
Lipsa contractului de închiriere a fost atestată și de martorul V. T. M., care locuiește în același cămin și a precizat că apelantul reclamant a locuit in imobil, cu excepția perioadei în care a fost plecat din țară însă nu a avut un contract de închiriere cu pârâta.
Se mai reține din înscrisurile depuse la dosar că intimata la data de 06.02.2012 l-a notificat pe apelantul reclamant să evacueze camera și să achite debitul restant reprezentând contravaloarea chiriei și întreținerii aferente perioadei 2007-ianuarie 2012.
Împrejurarea că apelantul reclamant a folosit camera din anul 2007, a achitat cu chitanțele aflate la filele 50 și 51 din dosar, contravaloarea chiriei, în loc de contravaloare lipsă de folosință-, ulterior notificării, cum ar fi fost corect pentru folosința imobilului, că a efectuat lucrări de amenajare a camerei de cămin fără a exista opunere din partea intimatei nu este de natură a-i conferi drepturi locative, acesta fiind tolerat de intimată, astfel că titlul cu care a deținut camera a fost acela de detentor precar.
Reînnoirea unui contract de închiriere poate interveni numai în temeiul unui acord de voință a părților, acord care poate fi expres sau tacit, în acest din urmă caz el putând rezulta din lăsarea chiriașului de către locator, conjugată cu plata chiriei și acceptarea de către locator. Când însă o asemenea înțelegere lipsește nu se poate considera că a operat tacita relocațiune ca formă de prorogare a contractului inițial, întrucât prin prisma celor mai sus expuse acest contract nu a existat, apelantul reclamant neavând calitatea de chiriaș ci pe aceea de detentor.
Rezultă așadar că cea dintâi condiție pretinsă de lege pentru cumpărare este aceea ca la data formulării cererii de achiziție solicitantul să aibă calitatea de chiriaș, ceea ce per a contrario implică și consecința potrivit căreia cei care nu au avut o astfel de calitate nu au dreptul de a pretinde cumpărarea în temeiul legilor mai sus menționate.
În cauză apelantul reclamant nu a făcut dovada calității de chiriaș la data manifestării voinței de a achiziționa locuința, calitate care i-ar fi conferit si vocația de a cumpăra locuința și neavând această vocație, în situația refuzului intimatei de a vinde locuința nu justifică nici calitate procesuală activă pentru a promova o acțiune prin care să se suplinească consimțământul intimatei la încheierea contractului, aspect pentru care tribunalul apreciază că instanța de fond l-a reținut în mod corect că nu este titularul unei drept subiectiv căruia să-i corespundă vreo obligație în baza aceluiași raport juridici dedus judecății, din partea intimatei.
Având în vedere cele mai sus expuse se apreciază că instanța de fond în baza analizei judicioase a materialului probatoriu administrat în speță și a interpretării corecte a dispozițiilor legale mai sus precitate a pronunțat o hotărâre legală și temeinică rațiuni pentru care în temeiul art.480 alin 1 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul F. M., domiciliat în C., ..27 A, ., . ,Jud.D. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta . C., cu sediul în C., ..20, Jud.D. ca nefondat.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.C.C.M.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 7305/2015. Tribunalul DOLJ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
