Uzucapiune. Decizia nr. 308/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 308/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 308/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul T. I. C. în contradictoriu cu pârâții D. N. si M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._ din 06 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant as. de av. P. F. și intimatul pârât D. N. asistat de av. T. G., lipsind intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Av. P. F. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond nu a cercetat dacă sunt îndeplinite cerințele privind dobândirea dreptului prin uzucapiune, apreciind că dobândirea dreptului nu a fost analizat, în teză subsidiară, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Av. T. G. pentru intimatul pârât D. N. solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.02.2013, sub nr._, reclamantul T. I. C. a chemat în judecată pe pârâții D. N. și M. C. prin Primar, solicitând să se constate ca paratul D. N. a dobandit prin uzucapiune proprietatea imobilul situat în cartier Romanești, . (fost nr. 12), compus din teren de 310 mp (260 mp) și o casă din BCA, compusă din 3 camere, hol, o bucătărie și o cămară si sa se constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiate între pârâtul D. N. în calitate de promitent-vânzător și reclamant în calitate de beneficiar-cumpărător, cu privire la imobilul mentionat mai sus și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că de la data încheierii convenției, pârâtul D. N. s-a obligat să facă demersurile în justiție pentru a înscrie imobilul în cartea funciară și a-și întocmi cadastrul și acum refuză.
A arătat că, în calitate de creditor înțelege să promoveze în numele pârâtului prezenta acțiune pentru confecționarea unui titlu de proprietate, în sensul de înscris justificând calitatea sa procesuală activă în ceea ce privește primul capăt de acțiune.
A susținut că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorii lui D. N. în jurul anului 1950 și stăpânit netulburat, public, sub nume de proprietar, astfel că după trecerea unei perioade de 30 de ani, familia lui D. N. a devenit proprietar al imobilului.
Autorii lui D. N., P. I. și P. Ema, proprietari ai terenului construiesc casa, care în 1984 după decesul lui P. I. rămâne în proprietatea soției, P. Ema și a fiicei C. F. (fostă P.), conform certificatului de moștenitor nr. 1572/03.09.1984. În urma decesului lui P. Ema, imobilul intră în patrimoniul fiicei, P. Ema (căsătorită D.) care prin testamentul nr. 488/02.09.2008, lasă moștenire toate bunurile sale printre care și imobilul în discuție soțului său, D. I.. Acesta din urmă decedează în ianuarie 2013, având ca unic moștenitor pe pârâtul D. N..
D. fiind că nimeni nu mai poate pretinde un drept asupra imobilului, nemaifiind cunoscut proprietarul anterior anului 1950, se justifică calitatea procesuală pasiva a Municipiului C. prin Primar, singur în măsură să pretindă drepturi asupra construcției și terenului.
Reclamantul a mai arătat că pe teren a fost edificată o construcție în urmă cu peste 30 de ani de P. I. și P. Ema, proprietatea asupra construcției revenind proprietarului terenului potrivit accesiunii imobiliare artificiale.
Referitor la primul capăt din acțiune, a arătat că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil potrivit art.6, alin.4 N.C.CIV., interpretare per a contrario.
La dosar s-au depus în copie următoarele înscrisuri: testamentul aut. sub nr. 488/02.09.2008, certificat de moștenitor nr.S1572/03.09.1984, certificate de deces emise pe numele defuncților P. Ema, D. F., D. I., certificat de căsătorie, sentința civilă nr.771/04.02.1982 a Judecătoriei C., certificat de nomenclatură stradală, memoriu tehnic, împuternicire avocațială, înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare", acte de stare civilă, certificate, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale și în original certificat de atestare fiscală, certificat de sarcini, încheierea nr.12/2013, încheierea nr.11/2013.
Prin încheierea de ședință din data de 27.05.2013, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamant și a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 7379 lei.
Cauza a fost suspendată la data de 23.09.2013, în temeiul art.155/1 C.p.civ. și repusă pe rol la data de 07.04.2014.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu expertiză, specialitatea topografie și proba cu expertiză, specialitatea construcții civile.
În ședința publică din data de 19.05.2014, instanța a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar și proba testimonială cu martorii G. F. și P. N. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Raportul de expertiză, specialitatea topografie a fost întocmit de către expert P. I. A. și depus la dosar la data de 17.07.2014, iar raportul de expertiză, specialitatea construcții civile a fost efectuat de către expert D. N. și depus la dosar la data de 01.09.2014.
Prin sentința civilă nr._/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. I. C., în contradictoriu cu pârâții D. N., M. C. prin Primar, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 04.02.2013, între pârâtul D. N., în calitate de vânzător și reclamantul T. I. C., în calitate de cumpărător, s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,contract de vânzare-cumpărare,, prin care părțile contractante și-au exprimat acordul de voința cu privire la vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului situat în C., ., fost nr.12, jud.D., compus din teren în suprafață de 310 mp( 260 mp potrivit măsurătorilor) și o casă cu trei camere, hol, bucătărie și o cămară.
Conform clauzelor contractuale, prețul vânzării a fost stabilit la suma de 70.000 lei, din care la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a fost achitat un avans în sumă de 10.000 lei, urmând ca diferența să fie achitată la finalizarea actelor autentice, fie pe cale notarială, fie pe cale judecătorească.
Din înscrisul depus la dosar la fila 108 coroborat cu răspunsurile pârâtului D. N. la interogatoriu, rezultă că la data de 10.05.2013, reclamantul a achitat pârâtului și diferența de preț în cuantum de 60.000 lei.
De asemenea, în înscris s-a consemnat că pârâtul este proprietar al imobilului pe care înțelege să-l înstrăineze în calitate de unic moștenitor al fratelui său, D. I., decedat la data de 10.01.2013.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a solicitat instanței printr-un prim capăt de cerere să se constate că pârâtul a dobândit prin uzucapiune proprietatea imobilului individualizat în înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 04.02.2013, iar printr-un al doilea capăt de cerere constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul D. N., în calitate de promitent vânzător și reclamantul, în calitate de beneficiar cumpărător cu privire la acest imobil și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța reține că potrivit art.1560 din Noul Cod Civil, legiuitorul a conferit creditorului a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă, posibilitatea de a exercita toate drepturile si acțiunile debitorului acestuia, cu excepția celor, exclusiv, personale, pentru exercitarea unei acțiuni cu privire la drepturi al căror titular este debitorul fiind impusa condiția ca acestea sa se afle în patrimoniul debitorului, existând posibilitatea ca, pe baza pasivității debitorului să poată fi pierdute.
Astfel, acțiunea oblică este un corolar al dreptului de gaj general care poartă asupra patrimoniului debitorului, cu consecința că acțiunea oblică poate privi numai exercitarea drepturilor patrimoniale ale debitorului și care există efectiv în patrimoniul acestuia.
O altă condiție care trebuie îndeplinită constă în aceea ca debitorul să fie inactiv, adică să refuze sau să neglijeze exercițiul dreptului său, inactivitate care se poate datora relei-credințe, neglijenței, sau chiar a unei imposibilități obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau acțiunii.
Ori, în cauză, având în vedere probele administrate, instanța reține că nu s-a făcut dovada că, la data întocmirii înscrisului sub semnătură privată între reclamant si pârâtul promitent vânzator, imobilul situat în C., ., fost nr.12, jud.D., compus din teren în suprafață de 310 mp( 260 mp, potrivit măsurătorilor) și o casă cu trei camere, hol, bucătărie și o cămară, se afla în patrimoniul acestuia, reclamantul înțelegând să solicite, pe calea acțiunii oblice, să se constate de către instanță că pârâtul a dobândit ca efect al uzucapiunii de lungă durată dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Astfel, se va avea în vedere că prin Certificatul de moștenitor nr.S 1572/03.09.1984 emis de către notariatul de Stat Județean D. a fost dezbătută succesiunea autorului P. I., reținându-se că în masa succesorală a acestuia a rămas cota de ½ din imobilul situat în C., ., jud.D., compus din teren de 130 mp și o casă din BCA și ca moștenitori, numita P. Ema, în calitate de soție supraviețuitoare și C. F., în calitate de fiică.
În acest înscris, s-a menționat că terenul a fost cumpărat iar casa făcută de defunct cu soția supraviețuitoare în timpul căsătoriei, precum și faptul că pentru teren moștenitorii nu au prezentat act autentic de cumpărare.
Conform înscrisurilor depuse la dosar rezultă că la data de 06.10.2008 a decedat numita P. Ema, iar prin sentința civilă nr.771/04.02.1982, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1981, ca urmare a desfacerii căsătoriei, numita C. F. și-a reluat numele avut anterior căsătoriei, acela de P..
Conform certificatului de căsătorie ., nr._ eliberat la data de 08.06.1991 numita P. F. s-a căsătorit cu numitul D. I., iar, ulterior prin testamentul aut. sub nr.488/02.09.2008 numita D. F. a testat în favoarea numitului D. I., fratele pârâtului, întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său, instituindu-l astfel legatar universal.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar numita D. F. a decedat la data de 27.06.2010, iar numitul D. I. a decedat la data de 10.01.2013.
Încheierea înscrisului sub semnătură privată numai pe baza certificatului de moștenitor nr.S1572/03.09.1984, emis de pe urma defunctului P. I., a testamentului aut. sub nr.488/02.09.2008 de BNP C. T. și a certificatelor de deces ale numitelor P. Ema și D. F. și a numitului D. I., a fost efectuată, exclusiv, pe riscul reclamantului, ca beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare.
S-a avut în vedere și că, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada nici a pasivității promitentului vânzător, respectiv pârâtul D. N., în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a fost încheiat la data de 04.02.2013, iar acțiunea promovată de către reclamant a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.02.2013.
Totodată, instanța a mai reținut că nu există nici pericolul nerealizării obligației de a face asumată de promitentul vânzător și care urmează să fie adusă la îndeplinire, după obținerea unui titlu de proprietate, în ipoteza în care a fost analizat riscul asumat de reclamant ca beneficiar al promisiunii de vânzare.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1560 din Noul cod civil privind acțiunea oblică, instanța nu va mai analiza îndeplinirea condițiilor uzucapiunii de lungă durată.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, instanța reține că potrivit art.1279, alin.3 N.Cod Civil dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații poate pronunța o hotârăre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.
În conformitate cu dispozițiilor art.1669, alin.1 N.Cod Civil, atunci când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
A reținut instanța raportat la prevederile legale menționate anterior că pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art.1179 N.Cod Civil, art.1650-1667 N.Cod Civil.
Una dintre aceste condiții, prevăzută de dispozițiile art.1650 N.Cod Civil este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, în caz contrar neputându-se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare–cumpărare.
Ori, în cauză, având în vedere considerentele menționate anterior, instanța a reținut că această condiție nu este îndeplinită, în sensul că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul D. N. este proprietar al imobilului situat în C., ., fost nr.12, jud.D. a cărui vânzare a promis-o.
Față de considerentele menționate anterior, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. I. C., arătând, în esență, că este creditorul unei obligații de a face care este certă, lichidă și exigibilă. Pârâtul și-a asumat prin antecontract o obligație determinată, care privește un imobil, prin urmare un drept real patrimonial, iar creanța una exigibilă, întrucât prin natura ei permite oricând executarea silită.
Susține că pârâtul s-a obligat îi transmită un drept de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul convenției dintre reclamant și pârâți. Reținerea instanței de fond că la data încheierii antecontractului imobilului nu se află în patrimoniul pârâtului și că acesta s-a încheiat exclusiv pe riscul său, nu are legătură cu aplicarea prevederilor art.1560 C.civil și cu modul de reglementare a acțiunii oblice.
Apelantul susține că pârâtul D. N. trebuia să promoveze o acțiune pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, constatare cu efect retroactiv, ci nu constitutiv. Acest fapt era cunoscut de ambele părți de la data contractării, reclamantul înțelegând că se vor face, de către pârât, toate demersurile necesare pentru a intra în posesia unui act constatator al dreptului său. Prin antecontractul respectiv i s-a transmis reclamantului inclusiv dreptul pe care îl avea pârâtul de a sesiza instanța civilă cu o acțiune în constatarea uzucapiunii, pentru că a devenit creditorul obligației de a face a pârâtului. Deci, ceea ce putea face pârâtul pentru a dobândi un înscris doveditor cu efect retroactiv al dreptului său de proprietate poate să facă și reclamantul în virtutea dreptului transmis prin antecontract.
Se mai arată că înainte de perfectarea contractului, pârâtul a promis că va face toate demersurile în vederea obținerii unui înscris doveditor al dreptului său de proprietate, însă imediat după încheierea antecontractului a fost anunțat că procedura de urmat este una greoaie și a refuzat categoric să suporte costurile în timp și în bani ale unui astfel de demers judiciar. Față de acest refuz sal pârâtului, singura posibilitate era să promoveze acțiunea. Curgerea timpului și promovarea acțiunii de către reclamant după un anumit interval de timp este o chestiune fără nicio importanță juridică.
De asemenea, instanța nu a analizat pe fond dacă sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii așa încât cel de-al doilea capăt de cerere a fost cercetat superficial, de soluționarea cererii privind uzucapiunea depinzând și soluționarea capătului de cerere privind pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, se reține că prin cererea de chemare in judecata si care a investit instanta de fond, reclamantul T. I. C. a chemat în judecată pe pârâții D. N. și M. C. prin Primar, formuland doua capete de cerere, in sensul ca a solicitat in primul rand să se constate ca paratul D. N. a dobandit prin uzucapiune proprietatea imobilul situat în cartier Romanești, . (fost nr. 12), compus din teren de 310 mp (260 mp) și o casă din BCA, compusă din 3 camere, hol, o bucătărie și o cămară, iar in al doilea rand, sa se constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiate între pârâtul D. N. în calitate de promitent-vânzător și reclamant în calitate de beneficiar-cumpărător, cu privire la imobilul mentionat mai sus și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Din considerentele sentintei civile nr._ din 06 octombrie 2014 a Judecatoriei C., tribunalul constata ca instanta de fond a apreciat ca cererea nu este întemeiată, respingand-o in tot, intrucat în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1560 din Noul cod civil privind acțiunea oblică, iar pe de alta parte, pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art.1179 N.Cod Civil, art.1650-1667 N.Cod Civil, iar in speta reclamantul nu a facut dovada ca vânzătorul D. N. este proprietarul lucrului vândut.
In analizarea conditiilor actiunii oblice, instanta de fond a apreciat ca acțiunea oblică poate privi numai exercitarea drepturilor patrimoniale ale debitorului și care există efectiv în patrimoniul acestuia, o altă condiție care trebuie îndeplinită constand în aceea ca debitorul să fie inactiv, adică să refuze sau să neglijeze exercițiul dreptului său, inactivitate care se poate datora relei-credințe, neglijenței, sau chiar a unei imposibilități obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau acțiunii, iar pe baza probelor a retinut neindeplinirea acestor conditii intrucat pe de o parte, a retinut ca nu s-a făcut dovada că, la data întocmirii înscrisului sub semnătură privată între reclamant si pârâtul promitent vânzator, imobilul situat în C., ., fost nr.12, jud.D., se afla în patrimoniul acestuia, iar pe de alta parte, reclamantul nu a făcut dovada nici a pasivității promitentului vânzător, respectiv pârâtul D. N., în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a fost încheiat la data de 04.02.2013, iar acțiunea promovată de către reclamant a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.02.2013. Totodată, instanța a mai reținut că nu există nici pericolul nerealizării obligației de a face asumată de promitentul vânzător și care urmează să fie adusă la îndeplinire, după obținerea unui titlu de proprietate, în ipoteza în care incheierea înscrisului sub semnătură privată numai pe baza certificatului de moștenitor nr.S1572/03.09.1984, emis de pe urma defunctului P. I., a testamentului aut. sub nr.488/02.09.2008 de BNP C. T. și a certificatelor de deces ale numitelor P. Ema și D. F. și a numitului D. I., a fost efectuată, exclusiv, pe riscul reclamantului, ca beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare.
Tribunalul constata ca este gresit un asemenea rationament al instantei de fond, cu consecinta solutionarii gresite a primului capat de cerere, intrucat potrivit art. 1560 NCC ( art. 974 vechiul C.civ.) actiunea oblica este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului. Potrivit art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil, creditorul poate exercita pe cale oblică „drepturile și acțiunile debitorului”. In ciuda acestei formulări generale, domeniul acțiunii oblice cunoaște o . limitări, in sensul ca acțiunea oblică poate privi numai exercitarea drepturilor patrimoniale ale debitorului, dat fiind că acțiunea oblică este un corolar al dreptului de gaj general, care poartă asupra patrimoniului debitorului. Nu se pot exercita de către creditori drepturile și acțiunile nepatrimoniale, cum sunt: drepturile părintești, acțiunea de divorț, acțiunea în anularea căsătoriei etc. In aceste condiții, domeniul acțiunii oblice trebuie circumscris numai acțiunilor și drepturilor patrimoniale.
Pentru admisibilitatea acțiunii oblice trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: creanța creditorului trebuie să fie certă și exigibilă; debitorul să fie inactiv, adică să neglijeze sau să refuze exercițiul dreptului său (Inactivitatea se poate datora relei-credințe, neglijenței sau chiar unei imposibilități obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a acțiunii), creditorul să facă dovada unui interes serios și legitim. Există un atare interes atunci când prin inactivitatea sa debitorul se află în situația de a-l prejudicia pe creditor.
În speță, tribunalul constata ca instanta de fond a analizat gresit aceste conditii de admisibilitate ale actiunii oblice, raportat la probele administrate in cauza si starea de fapt dedusa judecatii, in conditiile in care instanta de fond a apreciat gresit ca pentru admisibilitatea actiunii oblice era necesar ca imobilul in litigiu sa se afle in patrimoniul paratului D. la data incheierii antecontractului din 04.02.2013 dintre acesta si reclamant. Aceasta intrucat prin prezenta actiune oblica reclamantul a inteles sa exercite o actiune civila patrimoniala in numele debitorului sau, actiune prin care sa solicite si sa obtina constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii al acestuia din urma, iar dreptul la aceasta actiune apartinea debitorului D. si exista in patrimoniul acestuia la data incheierii antecontractului invocat de instanta de fond, fiind gresita din acest punct de vedere aprecierea instantei de fond in sensul ca imobilul in litigiu trebuia sa se afle in patrimoniul debitorutui reclamantului. Condiția la care s-a referit instanta de fond si care tine de domeniul de aplicare a actiunii oblice privește de fapt natura juridică a acțiunii sau a drepturilor a căror protejare juridică se urmărește prin aceasta categorie de actiune, in sensul ca creditorul nu poate exercita drepturile și acțiunile strict personale. Creditorul nu se poate așadar subroga în exercițiul tuturor drepturilor și acțiunilor debitorului său decât în privința acelora care au un conținut patrimonial și un text de lege nu oprește exercitarea lor. Cum cererea de chemare în judecată promovată în cadrul acestui dosar nu face parte din acțiunile strict personale ale debitorului sau interzise a fi exercitate de lege, tribunalul constată îndeplinită în speță această condiție de admisibilitate a actiunii oblice, neavand relevanta juridica imprejurarea de fapt la care s-a raportat instanta de fond respectiv ca imobilul din . se afle in patrimoniul debitorului reclamantului la data incheierii antecontractului din 04.02.2013.
In ceea ce priveste conditia ca debitorul sa fie inactiv, tribunalul constata ca instanta de fond a retinut ca reclamantul nu a făcut dovada pasivității promitentului vânzător, respectiv pârâtul D. N., în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a fost încheiat la data de 04.02.2013, iar acțiunea promovată de către reclamant a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.02.2013. Conditia inactivitatii debitorului care poate fi reținută pentru aplicarea art. 1560 NCciv consta in imprejurarea ca debitorul să nu intenteze el însuși acțiunea pe care o poate formula împotriva debitorului său, fie ca refuza, fie ca neglijeaza sa o intenteze. Nu interesează în cauză motivele refuzului sau neglijenței debitorului, deoarece acțiunea oblică este instituită în interesul creditorului, ca mijloc de prevenire și conservare a patrimoniului debitorului, în temeiul dreptului său de gaj general, motiv pentru care singura cerință de examinat este condiția obiectivă a inactivității debitorului. Inactivitatea paratului debitor in cadrul actiunii oblice este un fapt juridic ce poate si trebuie dovedit prin orice mijloc de proba, iar in speta, din analiza actelor si lucrarilor dosarului se constata ca instanta de fond a retinut inexistenta pasivitatii debitorului doar raportat la perioada de timp scursa intre data incheierii antecontractului din 04.02.2013 dintre reclamant si paratul D. si data promovarii actiunii oblice, fara a - si intemeia o asemenea retinere pe vreo proba administrata. Aceasta in conditiile in care in fata instantei de fond s-au administrat probe doar cu referire la incheierea antecontractului din 04.02.2013 si situatia imobilului in litigiu, dar nici paratul D., in cadrul interogatoriului luat, si nici martorii nu au fost intrebati despre inactivitatea paratului.
In plus, se constata ca recurentul reclamant a invocat imprejurarea că înainte de perfectarea contractului, pârâtul a promis că va face toate demersurile în vederea obținerii unui înscris doveditor al dreptului său de proprietate, însă imediat după încheierea antecontractului a fost anunțat că procedura de urmat este una greoaie și a refuzat categoric să suporte costurile în timp și în bani ale unui astfel de demers judiciar.
F. de cele retinute mai sus, tribunalul constata ca nu s-a cercetat pe fond primul capat de cerere, in intelesul art. 315 alin. 5 C.pr.civ., in conditiile in care nu s-a administrat nici un mijloc de proba pentru cercetarea conditiei refuzului sau pasivitatii debitorului, neavand relevanta juridica in analizarea acestui fapt juridic a duratei de timp dintre data incheierii antecontractului din 04.02.2013 dintre reclamant si paratul D. si data promovarii actiunii oblice retinuta d instanta de fond.
Tribunalul are in vedere ca in privinta momentului în care trebuie îndeplinite condițiile acțiunii oblice, in doctrina si practica judiciara s-a apreciat in mod constant ca in situatia in care exercitarea de către creditor a drepturilor debitorului se realizează pe cale judiciară (printr-o acțiune in justiție), condițiile acțiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, iar nu la momentul promovarii actiunii oblice, asa cum gresit a apreciat instanta de fond.
Pasivitatea promitentului vanzator in a obtine constatarea dreptului sau de proprietate asupra imobilului in litigiu combinata cu dreptul promitentului cumparator de a obtine prin forta coercitiva a statului obligarea lui D. N. la a-i transmite dreptul de proprietate asupra imobilului, cu privire la care s-ar fi constatat dobandirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, in urma demersului judiciar, determina intrunirea conditiilor de admisibilitate a intentarii unei actiuni oblice.
Pentru considerentele expuse, constatand ca instanta de fond nu a cercetat pe fond capatul de cerere privind actiunea oblica si nici nu a administrat probe pentru analizarea acestuia, fiind incidente dispoz. art. 315 alin. 5 C.pr.civ. si raportul de accesorialitate al celuilalt capat de cerere, Tribunalul urmează ca în temeiul art.312 alin. 5 C.pr.civ., să admită recursul promovat de recurentul-reclamant T. I. C. si sa caseze sentința atacată, trimitand cele doua petite spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant T. I. C. în contradictoriu cu intimații-pârâți D. N. și M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._ din 06 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./3 ex.
17.06.2015
Jud.fond-L.T.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 23-03-2015, Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
