Anulare act. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 5599/324/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 525
Ședința publică de la 27 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător A. B.
Judecător D. G. N.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul B. A. I., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D., domiciliat în Mun.T., .. I2, ., domiciliat în B., ..14, ., domiciliat în ., P. V., domiciliat în T., ., O. N., domiciliată în V., ., împotriva sentinței civile nr. 3143/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect – „anulare act – nulitate act”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2013, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 27.05.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei, în data de 18.11.2011, sub nr._, reclamanții P. M. și P. D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. I., a se constata nulitatea absolută a chitanței de mână intitulată „contract de vânzare-cumpărare”, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafețelor situate în T – 10, P 119/2/37 (0,500 ha) și T 4/1, P.10/1/59 (0,0850 ha și 0,5850 ha), iar la data de 11.11.2001, pârâtul le-a solicitat să-i dea în arendă aceste suprafețe în schimbul sumei de 200 lei. Reclamanții au arătat că după câțiva ani, acesta a refuzat să le restituie terenul, precum și că nu au știut ce au semnat, dar martorii și apropiații știu că au fost înșelați de pârât.
In drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp.art. 1246 C.civ.
Au depus la dosar, în copie, înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, încheiat la data de 11.11.2001, titlul de proprietate nr._-07/14.11.1997, raport de expertiză de specialitate topometrie depus în dosar nr.4955/2004, sentința civilă nr. 321/07.03.2005.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 51 lei, fila 29 dosar fond.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
In motivare, pârâtul a arătat că prin convenția intitulată „contract de vânzare - cumpărare” a cumpărat perfect valabil de la reclamanții P. M. și P. D. suprafețele de teren de 0,62 ha teren arabil extravilan, situat în punctul „B.” Negrilești, în T 4/1, P.10/1/59, respectiv 0,62 ha teren arabil extravilan, situat în punctul „B.” Negrilești, în T 4/1 P.10/1/59, pentru care a achitat prețul de 2.000.000 lei (ROL) fiecăruia. Nu a fost încheiată convenția în formă autentică, întrucât terenurile nu se aflau încă legal în patrimoniul acestora, nefiind dezbătută moștenirea după defunctul P. P., conform titlului de proprietate nr._-07 din 14.11.1997. Prin sentința civilă nr. 321/2005 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul civil nr. 4955/2004, s-a realizat partajul succesoral între moștenitorii defunctului P. P., iar terenurile au fost incluse în loturile reclamanților.
A mai arătat pârâtul că plata impozitului a fost efectuată de el, că a stăpânit terenurile din 2001, iar temeiurile invocate de reclamanți sunt neîntemeiate, în condițiile în care acordul de voință al părților este valabil, reflectă voința părților, iar reclamanții nu ar mai putea invoca după zece ani o falsă reprezentare a naturii juridice a actului, care nu ar reprezenta decât o cauză de nulitate relativă. A invocat pârâtul art. 1208, art. 1178, art. 1182, art. 1183 Noul Cod Civil.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la suprafețele care fac obiectul înscrisului sub semnătură privată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul – reclamant a arătat că a stăpânit terenurile ca un bun proprietar din anul 2001 și până în prezent și a plătit impozitul aferent acestora, a convocat pe pârâți pentru perfectarea contractului în formă autentică.
În drept, și-a întemeiat cererea reconvențională pe disp. art. 119 C., art. 2 alin.1 și art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, art. 1178 și art. 1669 NCC.
In dovedirea cererii reconvenționale a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și cea cu interogatoriul reclamanților.
Pârâtul-reclamant a depus la dosar chitanțe privind plata impozitului pe teren.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de 51 lei, filele 27 și 43 dosar fond.
Pe parcursul judecății cauzei, reclamanta P. M. a decedat, astfel că au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, respectiv reclamanții P. I., P. A., P. V. și O. N..
Cu ocazia cercetării judecătorești au fost audiați martorii Catrin Ș. I. și J. F., declarațiile acestora fiind atașate la dosar, s-a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate topometrie, raportul de expertiză întocmit de expert A. F. fiind depus la dosar, filele 97-101 dosar fond. Ulterior, expertul a depus precizări, filele 126-127 dosar fond.
Prin sentința civila nr. 3143/16.11.2012 a Judecătoriei T. s-au respins ca nefondate atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională.
Instanța de fond a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 11.11.2001, reclamanții P. D. și P. M. au vândut pârâtului B. I. suprafața de 0,62 ha teren arabil, situată în punctul „B.” Negrilești, în T 4/1 P.10/1/59 și suprafața de 0,62 ha teren arabil, situată în punctul „B.” Negrilești, în T 4/1, P.10/1/59.
Prin acțiunea formulată, reclamanții au arătat că prin înscrisul sub semnătură privată nu au vândut de fapt pârâtului suprafețele de teren, ci le-au arendat, urmând ca acesta să le dea suma de 200 lei, iar instanța a reținut că, deși reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1246 Noul Cod Civil, aplicabile sunt dispozițiile Codului civil de la 1864, conform art. 102 din Legea nr.71/2001.
Totodată, deși reclamanții nu au precizat care este motivul de nulitate absolută invocat, față cele arătate în cererea de chemare în judecată, instanța a încadrat motivul de nulitate la eroarea obstacol, în sensul că reclamanții au crezut că încheie un contract de arendare, și nu un contract de vânzare - cumpărare. Instanța de fond a apreciat că motivul invocat este neîntemeiat, coroborând declarația martorului J. F. care a arătat că el a fost cel care a scris actul încheiat între părți și că reclamanții au vândut suprafețele de teren, pentru care au primit și banii de la pârât cu declarația martorului Catrin Ș. I. care a declarat că și el asistat la încheierea actului și a văzut cum reclamantul P. D. a spus că vinde terenul, pentru care a primit suma de 400 lei (RON) în fața sa.
Instanța a reținut că voința părților a fost aceea de a încheia un antecontract de vânzare - cumpărare asupra suprafețelor de teren, după cum rezultă și din termenii folosiți în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată, respectiv „vând” și „cumpăr”, termeni clari și fără echivoc.
Instanța a respins și cererea reconvențională ca nefondată întrucât din concluziile raportului de expertiză de specialitate topometrie, expertul A. F. a constatat că reclamanții au vândut alte suprafețe decât cele care le-au revenit în urma partajului judiciar. Astfel, conform sentinței civile nr. 321/2005, P.4/1, T.1071/59 se împărțea în cinci loturi, cu mențiunea că primul lot de la răsărit, în suprafață de 850 m.p. revenea defunctei P. M., al doilea, în suprafață de 5850 m.p. revenea reclamantei O. N., al treilea lot, în suprafață de 5850 m.p. revenea reclamantului P. D., al patrulea lot, în suprafață de 5800 m.p. revenea numitului P. I., al cincilea lot, în suprafață de 5850 m.p. revenea numitei P. V..
A reținut instanța suprafața de 12.400 m.p. cumpărată de pârât se suprapune cu primul lot atribuit defunctei P. M., în suprafață de 850 m.p., cu lotul atribuit numitei P. A., în suprafață de 550 m.p., cu lotul nr. 6, în suprafață de 5850 m.p., atribuit reclamantei O. N. și cu suprafața de 5150 m.p. din lotul nr.2 atribuit reclamantului P. D..
Cererea reconvențională a fost respinsă pentru că în caz contrar, s-ar fi încălcat dreptul de proprietate a altor persoane, respectiv reclamanții introduși în cauză pe parcursul judecății.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul-reclamant B. I., în termen legal, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., solicitând casarea ei în parte și în rejudecare, admiterea cererii reconvenționale și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a invocat ca motive de recurs, faptul că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (se reține ca valabilă convenția de vânzare-cumpărare însă se respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională), este lipsită de temei legal deoarece la pronunțarea ei s-au încălcat disp. art. 480 cod civil (faptul că reclamanții au vândut alte suprafețe de teren decât cele care le-au revenit la partajul judiciar din 2005 nefiind imputabil și nici opozabil recurentului de vreme ce nu a fost parte în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 4955/2004 al Judecătoriei T., iar reclamanții au ascuns faptul că au înstrăinat suprafețe de teren care ar fi putut fi atribuite în loturile lor), precum și că este rezultatul unei interpretări greșite a actului dedus judecății (neatribuirea suprafețelor de teren ce fac obiectul convenției de vânzare-cumpărare în loturile reclamanților neafectând valabilitatea convenției).
A mai arătat recurentul că instanța de fond a respins cererea sa reconvențională pe considerentul că admiterea ei ar duce la încălcarea dreptului de proprietate al altor persoane, dar prin respingerea ei, se încalcă dreptul său de proprietate.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp. art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 90 lei, fila 38 dosar, și timbre judiciare de 3 lei.
Intimata O. N. a formulat întâmpinare (filele 8-9 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece în mod corect instanța de fond a reținut că voința părților a fost de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, dar asta nu înseamnă că avea toate elementele necesare pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, deoarece promitenții vânzători nu aveau calitatea de proprietari ai bunului promis spre vânzare. A mai arătat intimata că reclamanții se aflau în stare de indiviziune cu privire la terenurile pe care au promis că el vor vinde recurentului, nu au promis că își vând cota parte ideală, ci terenurile, cu încălcarea drepturilor celorlalți moștenitori, astfel încât validitatea promisiunii de vânzare-cumpărare depindea de soarta partajului. Cum prin sentința civilă nr. 321/2005 terenurile promise de reclamanți au intrat în loturile altor moștenitori, promisiunea de vânzare a rămas ineficace.
Aceleași apărări au fost formulate de intimata P. V. prin întâmpinarea depusă la filele 18-19 dosar.
Intimatul P. D. a depus întâmpinare, filele 22-23 dosar, prin care a solicitat respingerea recursului, a arătat că nu are nicio pretenție de la recurent, că nu este de acord să o moștenească pe sora sa, P. M., care a formulat acțiunea deoarece recurentul nu își plătea impozitul. A arătat că în condițiile în care recurentul s-a folosit de teren, a beneficiat de roadele acestuia, a primit subvenție, nu poate fi obligat să îi plătească acestuia și cheltuieli de judecată.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 3143/16.11.2012 a Judecătoriei T., prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța reține că deși recurentul, pârâtul-reclamant B. I., a solicitat casarea hotărârii recurate, în motivele de recurs nu a invocat și nu a dezvoltat niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 312 alin.3 C.pr.civ., ci a invocat doar motive care ar putea atrage modificarea hotărârii ce face obiectul controlului judiciar.
Primul motiv de recurs invocat a fost că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, mai exact că deși se reține ca valabilă convenția de vânzare-cumpărare, se respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională.
În realitate, prin înscrisul sub semnătură privată, intitulat „contract de vânzare cumpărare”, încheiat în data de 11.11.2001, reclamanții din acțiunea principală, P. D. și P. M., au vândut recurentului B. I. suprafața de 0,62 ha teren arabil, situată în punctul „B.” Negrilești, în T 4/1 P.10/1/59 și suprafața de 0,62 ha teren arabil, situată în punctul „B.” Negrilești, în T 4/1, P.10/1/59, în schimbul a câte 2.000.000 ROL, pe care vânzătorii au declarat că i-au primit în chiar cuprinsul înscrisului.
Acest contract este nul ca act de vânzare-cumpărare, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data încheierii actului, (terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică), însă având în vedere prevederile art. 978 Cod civil (când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul), prin conversiune valorează promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului. Astfel, manifestarea de voință a părților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, nulă absolut pentru nerespectarea formei autentice a actului, produce efectele unui alt act juridic, fiind valabilă ca promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Instanța a reținut așadar în mod corect că prin această promisiune, reclamanții din acțiunea principală s-au obligat să transmită recurentului dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren. Aceasta este o obligație de a face, susceptibilă de executare silită directă prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în temeiul dispozițiilor de principiu ale art. 1073 și art. 1077 Cod civil (creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare).
Mai mult, la data judecării în fond a cauzei, intrase în vigoare Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, care prevedea la art.5 alin.2 din Titlul al X-lea (privind circulația juridică a terenurilor) că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Însă pentru a fi posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este necesar să fie îndeplinite toate condițiile pentru transmiterea proprietății de la promitentul-vânzător la promitentul-cumpărător, cu excepția consimțământului promitentului-vânzător.
Cu alte cuvinte, este necesar să existe un antecontract valabil încheiat care să poată fi dovedit în condițiile dreptului comun, să existe un refuz al uneia din părți de a autentifica actul, partea reclamantă să își fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, iar promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului ce constituie obiectul derivat al promisiunii de vânzare, sau, în cazul în care există mai mulți coproprietari, toți aceștia să se oblige la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Or, deși actul sub semnătură privată încheiat de părți este o promisiune de vânzare-cumpărare, acest lucru este necesar, dar nu și suficient, pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafețele de teren menționate în cuprinsul actului.
Suprafețele respective sunt incluse în T 4/1 P.10/1/59, . înscrise în titlul de proprietate nr. 4717-07 din 14.11.1997, eliberat de Comisia Județeană G. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, fila 4 dosar fond, numitului P. P., decedat la 27.04.1994, și ai cărui moștenitori sunt, printre alții, și reclamanții din acțiunea inițială, P. D. și P. M., după cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 321/07.03.2005 a Judecătoriei T., rămasă irevocabilă prin neapelare, filele 9-11 dosar fond.
Prin urmare, la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare bunurile imobile ce au făcut obiectul acesteia nu se aflau în patrimoniile promitenților-vânzători, nefiind efectuat partajul succesoral de pe urma defunctului P. P., partaj care s-a realizat prin sentința civilă nr. 321/07.03.2005 a Judecătoriei T.. În urma partajului, T 4/1, P.10/1/59 a fost împărțită între cinci moștenitori, un lot în suprafață de 850 m.p. revenea numitei P. M., al doilea, în suprafață de 5.850 m.p. revenea numitei O. N., al treilea lot, în suprafață de 5.850 m.p. revenea numitului P. D., al patrulea lot, în suprafață de 5.800 m.p. revenea numitului P. I., al cincilea lot, în suprafață de 5850 m.p. revenea numitei P. V..
Cum partajul are efect declarativ de drepturi în condițiile art. 786 Cod civil, acesta retroactivează până la momentul nașterii coproprietății, astfel cota parte din dreptul de proprietate rezultată din indiviziune se transformă retroactiv în drept de proprietate exclusivă asupra bunului sau masei de bunuri atribuite fiecărei părți, ceea ce înseamnă că în cauza de față reclamanții-promitenți nu aveau calitatea de proprietar la momentul când au încheiat cu recurentul promisiunea de vânzare-cumpărare.
În această situație nu există nicio contradicție între faptul că instanța de fond a reținut că părțile au încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare valabilă și respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale, deoarece existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare valabile este doar una din condițiile necesare pentru a fi posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Cum condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa calității de proprietar a promitenților-vânzători se opune la admiterea cererii reconvenționale, astfel încât susținerea recurentului că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii este neîntemeiată.
Celelalte două motive de recurs invocate, respectiv că hotărârea este lipsită de temei legal deoarece la pronunțarea ei s-au încălcat că disp. art. 480 Cod civil (faptul că reclamanții au vândut alte suprafețe de teren decât cele care le-au revenit la partajul judiciar din 2005 nefiind imputabil și nici opozabil recurentului de vreme ce nu a fost parte în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 4955/2004 al Judecătoriei T., iar reclamanții au ascuns faptul că au înstrăinat suprafețe de teren care ar fi putut fi atribuite în loturile lor), precum și că este rezultatul unei interpretări greșite a actului dedus judecății (neatribuirea suprafețelor de teren ce fac obiectul convenției de vânzare-cumpărare în loturile reclamanților neafectând valabilitatea convenției) sunt de asemenea neîntemeiate.
Astfel, consecința în caz de vânzare a bunului indiviz de către un coproprietar, este că dreptul se consolidează dacă bunul a fost atribuit coproprietarului înstrăinător ca efect al partajului, însă actele încheiate de către ceilalți copărtași nu sunt opozabile copărtașului căruia i-a revenit bunul prin partaj, el având situația unui terț. Pe de altă parte, promitentul-cumpărător nu avea de ce să fie parte în litigiul având ca obiect partajul deoarece el nu avea calitatea de proprietar, însă efectele hotărârii i se opun ca efect al puterii de lucru judecat, acesta având eventual calea unei acțiuni în despăgubiri împotriva promitenților-vânzători.
Prin urmare se constată că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul B. A. I., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D., domiciliat în Mun.T., .. I2, ., domiciliat în B., ..14, ., P. A., domiciliat în ., P. V., domiciliat în T., ..P3, ., domiciliată în V., ..265, . civile nr. 3143/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-R. M. A. B. D. G. N. C. B.
Red.DGN/tehn.CB
Ex. 2/27.06.2013
Fond – N.B.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1217/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
