Contestaţie la executare. Decizia nr. 1053/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1053/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 709/324/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 1053
Ședința publică din data de 28.11.2013
Completul constituit din:
Președinte – R. G. F.
Judecător – M. A.
Judecător - M. M.
Grefier – N. F.-C.
La ordine se află recursul civil având ca obiect „contestație la executare”, promovat de către recurenta – contestatoare O. I. I., cu domiciliul în mun. T., .. 2A, jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 1218 pronunțată la data de 29.05.2013 de Judecătoria T. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații J. V. – moștenitor al creditoarei J. A., cu domiciliul în mun. B., Aleea Constructorilor, ., jud. B. și T. G., cu domiciliul în mun. T., .. 4, jud. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta personal, asistată de avocat M. D., care depune la dosar împuternicire avocațială (fila 13), lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, fiind primul termen în recurs, recursul este motivat, motivele de recurs au fost comunicate intimaților care nu au depus la dosar întâmpinare, iar recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nu a depus la dosar timbrul judiciar, după care:
S-a trecut la identificarea recurentei O. I., care s-a legitimat cu CI ., nr._, CNP._.
Apărătorul recurentei depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru de 97 lei și timbrul judiciar de 5 lei.
Întrebată fiind, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Arată că sentința civilă recurată nu este motivată, fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, motiv pentru care consideră că recursul promovat este fondat conform dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Susține că din conținutul hotărârii recurată rezultă că instanța de fond a încălcat principiile generale de motivare a hotărârii pronunțată, fără a da o interpretare proprie a dispozițiilor legale.
Solicită admiterea recursului promovat împotriva Sentinței civile nr. 1218 pronunțată la data de 29.05.2013 de Judecătoria T. în dosarul civil nr._, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, dacă instanța apreciază că nu se impune casarea cu trimitere, solicită în temeiul art. 312 pct. 3 Cod de procedură civilă, modificarea în tot a sentinței atacată, în sensul admiterii integrale a contestației la executare dedusă judecății.
Arată că punerea în executare s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești, pentru un procent indicat de către instanță, iar cheltuielile de executare silită sunt disproporționate în raport cu volumul de muncă depusă.
Tribunalul reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T. sub nr._, contestatoarea O. I. I. a solicitat admiterea contestației împotriva titlurilor executorii – sentința civilă nr.1572/16.06.2010 pronunțată de Judecătoria T., decizia civilă nr.62/01.03.2011 pronunțată de Tribunalul G., sentința civilă nr.1359/08.06.2011 pronunțată de Judecătoria T. și procesul verbal privind cheltuielile de executare din 13.12.2012.
În fapt, a arătat contestatoare, contestația vizează actele de executare silită emise de către B. G. R. respectiv somația nr.485/2012, somația imobiliară nr.485/2012, cererea de înființare a popririi din data de 15.01.2013, Publicația de vânzare bunuri imobile, procesul verbal privind cheltuielile de executare din 13.12.2012.
Au fost contestate titlurile executorii: sentința civilă nr.1572/16.05.2010 a Judecătoriei T., decizia civilă nr.62/01.03.2011 a Tribunalului G. și sentința civilă nr.1359/ 08.06.2011 a Judecătoriei T. .
Contestatoarea a arătat că, deși creditorii au demarat executarea silită a contestatoarei O. I. în baza titlurilor executorii enumerate mai sus, prin încheierea din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită doar a sentinței civile nr.1572/2010.
A mai arătat că s-a pornit executarea cu privire la sume mai mari decât cele la care erau îndreptățiți creditorii, respectiv cu privire la cheltuielile de judecată avansate de către intimați în faza apelului și a recursului, fără ca aceste hotărâri să fie în prealabil învestite cu formulă executorie și apoi supuse verificării instanței cu privire la legalitatea punerii acestora în executare.
A mai arătat că prin procesul verbal privind cheltuielile de executare din 13.12.2012 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare disproporționate în raport cu volumul de muncă pe care îl presupune dosarul execuțional.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.399 C.p.c.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 1218/29.05.2013 a Judecătoriei T. a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea O. I. în contradictoriu cu intimații J. V. și T. G..
S-a reținut în motivarea hotărârii că potrivit art.372 C.p.c. „ executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Potrivit art.373/1 C.p.c., cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare, încuviințarea executării silite înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.
Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu printr-o singură încheiere dată în Camera de Consiliu, fără citarea părților, în termen de 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.
În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispozițiile art.371/1 alin.3 aplicându-se în mod corespunzător.
Încuviințarea executării silite este de drept valabilă și pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.
Executorul judecătoresc a pornit executarea în baza încheierii de încuviințare a executării din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având astfel temeiul legal.
Executarea a vizat dispozitivul sentinței civile nr.1572/16.06.2010 a Judecătoriei T. .
Cu privire la onorariul stabilit de executorul judecătoresc, acesta s-a stabilit în raport cu prevederile Legii nr.188/2000 și cu volumul de muncă prestat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea O. I., care a arătat că hotărârea instanței de fond nu este motivată, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Consideră că executarea silită este nelegală, fiind încuviințate executarea silită doar a sentinței civile nr. 1572/2010. Hotărârile pronunțate în căile de atac nu au fost învestite cu formulă executorie și nici încuviințată executarea silită pentru acestea.
Critică și cuantumul cheltuielilor de executare, referitoare la onorariul executorului judecătoresc, disproporționat față de activitatea depusă de acesta.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Deși au fost legal citați, intimații nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la motivele de recurs invocate.
Verificând legalitatea Sentinței civile nr. 1218/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria T., prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 3041 Cod de procedură civilă, instanța de control judiciar reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a hotararilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată,omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V. de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care reclamantul le-a prezentat în susținerea acțiunii formulate, nefiind analizate toate argumentele invocate prin acțiunea introductivă.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate prin cererea de chemare în judecată, față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Raportat la toate aceste considerente, în temeiul art.304 pct.7 și art. 312 C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din Convenție, va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul civil având ca obiect „contestație la executare”, promovat de către recurenta – contestatoare O. I. I., cu domiciliul în mun. T., .. 2A, jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 1218 pronunțată la data de 29.05.2013 de Judecătoria T. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații J. V. – moștenitor al creditoarei J. A., cu domiciliul în mun. B., Aleea Constructorilor, ., jud. B. și T. G., cu domiciliul în mun. T., .. 4, jud. G..
Casează sentința civilă nr. 1218/29.05.2013 a Judecătoriei T. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
R. G. F. M. AlexaMagdalena M.
Grefier,
N. F.-C.
Red. Dact. Jud. M.M./ 17.01.2014
Gref. N.F.C./ 2 ex/ 17.01.2014
Fond: S.Civ. 1218/29.05.2013; jud. I.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 571/2013. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 420/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
