Contestaţie la executare. Sentința nr. 107/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 7460/233/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 107/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – E. M.
Judecător – C.-R. M.
Judecător – D. B.
Grefier – L. N.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de intimatul M. G. – DIRECȚIA IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI LOCALE G., cu sediul în G., ., . cu intimatul-contestator I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BACĂU, cu sediul în Bacău, .. 2, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 7488/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs, acesta este motivat. Se solicită și judecata cauzei în lipsă, după care;
Tribunalul, având în vedere că se solicită și judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU a formulat în contradictoriu cu intimatul M. GALATI – DIRECȚIA IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI LOCALE, contestație la executare prin care a solicitat obligarea pârâtei să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal . nr._/05.01.2012.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că, potrivit disp. art. 39 alin. 1 lit. a și 39 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 141 din OG 92/2003, a înaintat intimatului, în vederea executării silite procesul-verbal de contravenție, devenit titlu executoriu, în termenul legal de 90 de zile prevăzut de art. 141 alin. 7 din OG 92/2003.
A susținut că prin adresa nr._/10.04.2012, M. Galati i-a restituit titlul executoriu în cauză, cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art. 141 alin. 8 din OG 92/2003, deoarece procesul-verbal nu a fost comunicat către contravenient în termenul prevăzut de lege, iar executarea sancțiunii este prescrisă.
A susținut că formularul de confirmare de primire care poartă numărul de înregistrare al oficiului poștal și cu care procesul-verbal a fost transmis către contravenient în termen de o lună de la data încheierii acestuia dovedește faptul că instituția contestatoare și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, însă destinatarul, deși avizat, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica astfel corespondența recomandată, fiind returnat plicul cu mențiunea “avizat lipsă domiciliu”.
Arată că expedierea prin poștă cu aviz de primire este diferită de scrisoarea recomandată cu confirmare de primire. Astfel, avizul de primire nu se confundă cu confirmarea de primire, neexistând în cazul primei forme obligația de predare sub semnătură a corespondenței, cum este cazul confirmării, fiind suficientă avizarea destinatarului ca dovadă a îndeplinirii corecte a procedurii de comunicare.
Legea nu prevede ca avizul de primire să fie semnat de destinatar, așa cum este prevăzut expres în alte acte normative.
Faptul că, deși avizat și reavizat, contravenientul nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței recomandate, expirând astfel termenul de păstrare a corespondenței, susține că nu poate fi imputat instituției și nu poate constitui un motiv pentru nepunerea în executare a titlurilor executorii.
Mai arată că potrivit art. 19 alin. 2 din OUG 97/2005, contravenientul, dacă și-a schimbat domiciliul, avea obligația ca în termen de 15 zile, să solicite serviciului public comunitar de evidență a persoanelor eliberarea unei noi cărți de identitate, astfel încât culpa pentru neintrarea contravenientului în posesia procesului-verbal de contravenție aparține acestuia și nu instituției contestatoare.
În opinia contestatorului, organele de executare silită nu sunt în măsură să constat din oficiu prescripția executării sancțiunii pentru necomunicarea către contravenienți a proceselor-verbale în termenul prevăzut de art. 14 din OG 2/2001, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
Astfel, procesul-verbal în cauză, devenit titlu executoriu trebuie pus în executare, debitorul având posibilitatea formulării contestației la executare în condițiile art. 399 alin. 3 C.pr.civ. și ale art. 172 și urm. din OG 92/2003.
Susține că organul de executare fiscală poate restitui titlul executoriu doar în conformitate cu art. 141 alin. 8 C.pr.civ., ori în speță, titlul executoriu înaintat de instituție cuprinde toate elementele prevăzute de articolul menționat.
În drept a invocat art. 39 alin. 3 și 4 din OG 2/2001, art. 172 din OG 92/2003.
S-a folosit de proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar: proces-verbal . nr._/05.01.2012, confirmare de primire, adresele nr. G2/08.03.2012 emisă de contestator, nr._/10.04.2012 emisă de intimat, copie plic.
Intimatul, legal citat, s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că, în calitate de organ de executare are obligația, în conformitate cu disp. art. 141 alin. 8 din OG nr. 92/2003 să restituie de îndată titlurile executorii primite spre executare de la alte organe, în cazul în care nu cuprind elementele expres prevăzute în articolul sus menționat, printre care și dovada comunicării titlurilor.
A arătat că, în cauză, contestatorul nu a comunicat contravenientului procesul-verbal de contravenție, motiv pentru care i-a restituit acestuia titlul executoriu înaintat spre executare și că acesta avea obligația de a comunica procesul-verbal prin afișare, în situația în care contravenientul nu l-a primit prin poștă.
În drept a invocat disp. art. 115 C.pr.civ.
A depus la dosar sentința civilă nr. 1924/29.02.2012 a Judecătoriei G..
Prin sent. civ. nr. 7488/05.07.2012, Judecătoria G. a admis cererea și a obligat intimatul să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.01.2012 emis de IPJ Bacău.
Pentru a decide astfel, Judecătoria G. a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/05.01.2012, I. Județean de Politie Bacău a sancționat contravențional cu amendă în sumă de 630 lei pe numitul G. N..
Ca urmare a faptului că petentul nu l-a contestat, procesul-verbal a devenit titlu executoriu și a fost înaintat Primăriei Municipiului G., ca organ de executare, în vederea executarii silite a contravenientului, potrivit adresei nr. G2/08.03.2012 emisă de IPJ Bacău.
Prin adresa nr._/10.04.2012, intimatul a restituit contestatorului procesul-verbal de contravenție sus amintit, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada comunicării acestuia către contravenient și că executarea sancțiunii amenzii se prescrie dacă acesta nu a fost comunicat în termen de o lună, potrivit disp. art. 14 din OG 2/2001.
În drept, potrivit disp. art. 141 alin. 1 Cod proc. fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare în a cărui rază teritorială debitorul își are domiciliul fiscal.
Susținerile intimatului potrivit cărora contestatorul nu a comunicat procesul-verbal către contravenient nu au putut fi reținute.
Așa cum a rezultat din copia dovezii de comunicare prin poștă a titlului executoriu, contestatorul a înaintat debitorului copia procesului-verbal, acesta fiind avizat de mai multe ori să se prezinte la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal se poate face fie prin poștă, cu aviz de primire, fie prin afișare la domiciliul contravenientului. Din dispozitiile legale sus menționate, a rezultat că legea nu prevede obligația de a semna confirmarea, ci doar de a se comunica procesul-verbal prin poștă cu avizare.
În atare situație, instanța a reținut că I. Judetean de Poliție Bacău și-a îndeplinit obligația de comunicare a procesului-verbal de contravenție . nr._/05.01.2012.
Potrivit disp. art. 39 alin. 2 din OG 2/2001, în vederea executării amenzii, organele însărcinate cu punerea în executare a sancțiunilor amenzilor contravenționale vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul.
Față de dispozițiile legale sus amintite și având în vedere că persoana care a săvârșit contravenția are domiciliul în G., s-a reținut că în mod corect contestatorul a înaintat spre executare procesul-verbal sus amintit către intimatul din prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs intimatul M. GALATI, care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că OG 2/2001 prevede ca procedură de comunicare trimiterea cu aviz de primire sau afișarea pe ușa locuinței. Avizul (confirmarea) de primire presupune primirea efectivă a corespondenței de către destinatar. Nefiind primită comunicarea, contestatorul trebuia să procedeze la afișarea pe ușa locuinței, în caz contrar procedura de comunicare nefiind îndeplinită.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9, 3041 C.pr.civ.
În susținerea recursului, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Potrivit art. 27 OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În situația în care contravenientul nu primește comunicarea procesului-verbal și nu semnează confirmarea de primire, exigențele practicii Curții EDO în materia respectării dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 Convenția EDO impun ca organul constatator, în termenul de o lună prev. de art. 14 alin. 1 OG 2/2001, să procedeze la îndeplinirea celeilalte forme de comunicare, respectiv afișarea procesului-verbal la domiciliul contravenientului.
Aceasta este și practica tribunalului în materia constatării prescrierii dreptului de a cere executarea sancțiunii, conform art. 14 alin. 1 OG 2/2001.
Fiind incidentă prescrierea executării silite, amenda din procesul-verbal nu mai poate fi pusă în executare.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Tribunalul va admite recursul declarat de intimatul M. G., va modifica în tot sentința recurată și, în consecință, va respinge contestația la executare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul M. G., cu sediul în G., ., . cu intimatul-contestator I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BACĂU, cu sediul în Bacău, .. 2, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 7488/5.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată și, în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. Județean de Poliție Bacău - ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
E. M. C.-R. MihăilăDoru B.
GREFIER,
L. N.
red. jud.CRM
tehnodact.NL/ex.2/25.03.2013
fond: jud.A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 420/2013. Tribunalul GALAŢI | Validare poprire. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
