Pretenţii. Sentința nr. 111/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 676/838/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 111/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte – E. M.
Judecător – C.-R. M.
Judecător – D. B.
Grefier – L. N.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții A. C.-B., cu domiciliul procesual ales la fam. P. A. din . și D. I., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. L., cu domiciliul în . și G. M., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 169/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Liești în Dosar nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurentul-reclamant D. I. avocat I. S. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimații-pârâți P. L. și G. M., personal, asistați de avocat C. A. cu împuternicire la dosar (fila 13).
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurentul-reclamant D. I., prin apărător, depune la dosar chitanța nr. 1046/08.02.2013 în sumă de 240 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei, cu care face dovada timbrării recursului declarat la valoarea stabilită de Instanță la termenul anterior.
Întrebate fiind părțile din proces, prin apărători, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 169/2012 a Judecătoriei Liești, modificarea în tot a sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru că nu a analizat întreg materialul probator administrat în cauză. A avut în vedere doar depozițiile martorilor indicați de pârâți care nu confirmă lipsa de vinovăție a intimaților-pârâți. Deși în cauză s-au efectuat două expertize și s-a administrat proba testimonială cu un martor la propunerea recurenților în motivarea hotărârii nu se face referire la acestea. Solicită ca instanța de recurs să reanalizeze cauza sub toate aspectele și să aibă în vedere inclusiv depoziția martorului recurenților care are o deosebită relevanță în legătură cu situația de fapt, declarație care se regăsește la fila 26 dosar fond. De asemenea, instanța de fond nu avut în vedere actele depuse de recurenți și care emană de la instituții publice, respectiv nota de constatare a Primăriei Ivești din care rezultă producerea daunelor, procesul-verbal de contravenție prin care pârâtul G. M. a fost sancționat contravențional pentru că a lăsat oile nesupravegheate, proces-verbal care nu a fost contestat în instanță.
În considerarea probelor administrate în fața instanței de fond, inclusiv raportat la concluziile expertizelor instrumentate în cauză care au stabilit și evaluat pagubele suferite de recurenți, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se constate că recurentul D. I. a suferit o pagubă în sumă de 6144 lei iar A. C.-B. o pagubă de 2452 lei conform raportului de expertiză tehnică agricolă depus la dosarul de fond, valoare la care recurenții au și timbrat acțiunea în primă instanță. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-pârâți readuce în discuție faptul că după depunerea raportului de expertiză tehnică agricolă reclamanții și-au redus cuantumul pretențiilor deduse judecății iar prin expertiza tehnică în specialitatea silvicultură s-a constatat o pagubă totală în cuantum de 6166,72 lei, din care: recurentului D. I. o pagubă în cuantum de 5147,74 lei, iar recurentei A. C.-B. o pagubă în sumă de 1018,98 lei.
Cu privire la recursul promovat de reclamanți, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii dată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică apreciind că instanța de fond a analizat întreg materialul probator administrat în cauză.
Referitor la susținerea recurenților, prin apărător, cu privire la sancționarea contravențională a intimatului Gheghelau M., arată că procesul-verbal a fost întocmit la data de 04.02.2011 și că intimatul a fost amendat cu suma de 100 lei de lucrătorii de poliție pentru o presupusă faptă săvârșită la data de 15.01.2011 având în vedere că nu a fost dovedită cu martori. Intimatul nu a contestat în instanță acest proces-verbal de contravenție pentru că nu are o pregătire în acest sens. Arată că singurul martor care susține opinia recurenților cu privire la fapta săvârșită de intimați este concubina recurentului D. I..
Raportul de expertiză tehnică agricolă a fost îndepărtat de prima instanță și s-a efectuat o expertiză tehnică în specialitatea silvicultură care a constatat că distrugerea plantației prin pășunat s-a produs într-o perioadă cu mult anterioară datei la care s-a constatat fapta imputată intimaților. Pentru efectuarea acestei expertize intimații au fost convocați la data de 24.11.2011 iar fapta pe care o reclamă recurenții s-a petrecut la sfârșitul anului 2010 începutul anului 2011. La fila 2 din acest raport de expertiză expertul a arătat că la puieții care au fost roși, rosăturile au o vechime mai mare de un an; că în zona de roadere coaja rămasă s-a refăcut, puieții fiind viabili nefiind eliminați din teren; că puieții existenți au înălțimi cuprinse între 1,0 – 3,2 m. și diametre la baza tulpinii cuprinse între 2,0 – 4,5 cm., astfel încât consideră că la o asemenea înălțime animalele nu puteau roade puieții care se susține de reclamanți că au fost distruși. Expertul nu a identificat resturi de tulpină. Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere acest raport de expertiză, dar și declarațiile martorilor care deși vecini cu plantația recurenților au arătat că nu au văzut pe ciobanii pârâtului P. să intre pe plantație; că pe acea plantație umbla cu oile și caprele aproape toți localnici din comună (depoziția martorului M. C. – fila 43 dosar fond), ca atare consideră că fapta reclamată de recurenți nu poate fi imputată celor doi intimați. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare și reține dosarul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Liești, jud. G., reclamanții A. C.-B. și D. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. L. și G. M. obligarea în solidar al pârâților să-i plătească reclamantei suma de 1000 lei și pârâtului suma de 3200 lei, cu titlu de despăgubiri pentru fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Ulterior, reclamanții și-au majorat câtimea pretențiilor deduse judecății, în sensul că au solicitat obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 1018,98 lei și reclamantului suma de 5147,74 lei.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 1,08 ha. teren identificat pe raza . în T.84 P.8 și reclamantul este proprietarul suprafeței de 1,14 ha. teren identificat pe raza ., ambele suprafețe de teren fiind plantate cu puieți de salcâm.
Au mai arătat că pârâtul P. L. este proprietar de ovine și caprine, pe care le supraveghează pârâtul G. M., și l-a sfârșitul anului 2010 și începutul anului 2011 acesta din urmă a pătruns cu turma de capre și oi în plantațiile de puieți de salcâm proprietatea reclamanților.
Au mai susținut că această faptă ilicită a fost constatată de angajați ai Primăriei . Poliției Ivești la data de 15.01.2011, moment la care au și întocmit o notă de constatare și, respectiv, un proces-verbal de contravenție.
Reclamanții au mai arătat că prin săvârșirea faptei ilicite de către cei doi pârâți au încercat un prejudiciu în sumă de 1000 lei (1018,98 lei) și, respectiv, de 3200 lei (5147,74 lei).
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probelor cu acte, interogatoriul pârâților, martori și expertiză de specialitate.
În drept au invocat disp. art. 1001 și urm. Cod civil.
Pârâtul P. L. a solicitat prin intermediul apărătorului ales respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea niciunei fapte ilicite, având în vedere că din expertiza instrumentată în cauză rezultă că puieții de salcâm degradați de animale s-au refăcut, că au fost roși de animale de mai bine de un anterior efectuării expertizei și în acest caz nu sunt dovedite afirmațiile reclamanților din acțiune și având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâții ar fi scăpat animalele lor în proprietatea reclamanților, ceea ce demonstrează că nu ei au săvârșit fapta ilicită.
Prin sentința civilă nr. 169/1.03.2012 Judecătoria Liești a respins ca nefondată acțiunea având în vedere că din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanții au avut în vedere un delict civil petrecut la sfârșitul anului 2010 și începutul anului 2011, iar din raportul de expertiză tehnică depus la dosar rezultă că degradările pepinierii de puieți de salcâm sunt anterioare anului 2010.
Totodată, s-a reținut din proba testimonială că turma de oi și capre proprietatea pârâtului P. L. și aflată sub paza materială a pârâtului G. M. nu a fost cea care pătruns pe plantațiile reclamanților, astfel că nu se poate reține indubitabil vreo faptă ilicită în ceea ce-i privește pe cei doi pârâți, totul rezumându-se mai mult la o bănuială din partea reclamanților și altor consăteni.
În ceea ce privește prejudiciul încercat de reclamanți s-a considerat că acesta nu ar putea fi imputabil integral celor doi pârâți, având în vedere că din expertiza tehnică rezultă că plantațiile erau oricum neîngrijite și nu se datorează în mod obligatoriu consumării materialului lemnos de caprine și ovine.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții, care au criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei ei, în sensul că materialul probator administrat în cauză a fost interpretat greșit de Judecătoria Liești.
Astfel, recurenții au arătat că martorii audiați în primă instanță au declarat că au văzut oile pârâților pe plantația reclamanților și aceste probe nu au fost în niciun fel înlăturate de judecătorul fondului, care s-a mulțumit să facă trimiteri vagi la declarațiile martorilor audiați la propunerea pârâților.
Au mai susținut că proba testimonială este întărită și de actele depuse la dosar în dovedirea acțiunii, probe care de asemenea nu au fost înlăturate de prima instanță, din care rezultă că Primăria Ivești a constatat imediat după săvârșirea faptei ilicite producerea pagubelor și că organele de poliție au și luat măsura sancționării contravenționale a ciobanului-pârâtul G. M..
Recurenții au mai arătat că din raportul de expertiză instrumentat în primă instanță rezultă că daunele au fost încercate în urmă cu aproximativ un an (raportat la data efectuării expertizei – decembrie 2011) și în raport de data promovării acțiunii (10.03.2011) și perioada de timp indicată chiar prin cererea de chemare în judecată (sfârșitul anului 2010 – începutul anului 2011) chiar și această probă demonstrează temeinicia pretențiilor deduse judecății.
În dovedirea recursului recurenții nu au solicitat administrarea de noi probatorii.
În drept nu și-au întemeiat recursul.
În recurs, niciunul dintre intimați nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile formulate prin intermediul apărătorului ales au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală. În acest sens apărătorul intimaților a reluat apărările formulate în primă instanță, dar și motivarea reținută de aceasta din urmă pentru a pronunța hotărârea recurată.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din cererea de sesizare a instanței de judecată rezultă că reclamanții au indicat ca perioadă de săvârșire a faptei ilicite sfârșitul anului 2010 – începutul anului 2011, acțiunea fiind promovată în luna martie 2011.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară instrumentat în primă instanță rezultă că o parte din resturile de tulpină nu mai pot fi identificate și o parte din puieții de salcâmi s-au refăcut, ceea ce a determinat expertul judiciar să concluzioneze că fapta prejudiciabilă a fost săvârșită cu mai mult de un an anterior constatărilor expertului (25.11.2011) – filele 97-99 dosar fond.
Coroborând aceste momente și informații temporale și având în vedere o firească aproximare a perioadei de creștere/regenerare a vegetației – salcâm apreciem că s-a dovedit că fapta prejudiciabilă a avut loc la sfârșitul anului 2010 – începutul anului 2011.
Această concluzie este întărită și de notele de constatare nr. 225/25.01.2011 și nr. 284/25.01.2011 ale Primăriei . și 21 dosar fond), dar și de copia procesului-verbal de contravenție din 4.02.2011 prin care intimatul-pârât G. M. a fost sancționat contravențional pentru că data de 15.01.2011, în calitate de cioban, a lăsat nesupravegheate ovinele și caprinele pe care le avea în paza materială (animalele fiind proprietatea pârâtului-intimat P. L.) și acestea au pătruns pe plantațiile de puieți ale reclamanților și au provocat distrugeri materiale.
Totodată, din declarația martorei G. E. (fila 26 dosar fond) rezultă că începând cu luna noiembrie 2010 pârâții au lăsat animalele să pască plantația de salcâmi proprietatea reclamanților și martora a discutat personal cu pârâtul G. M. care i-a mărturisit că pârâtul P. L. i-a spus să pască animalele în pepiniera recurenților deoarece nu are furaj cu care să le hrănească.
Este adevărat că martorii M. C. și D. Lucreția (filele 43-44 dosar fond), audiați la propunerea pârâților, au declarat că plantația reclamanților nu este degradată și că pârâții doar sunt bănuiți că ar fi lăsat animalele să pască plantația, dar acestea sunt contrazise de celelalte înscrisuri depuse la dosar și chiar de alte afirmații ale acelorași martori, care au declarat când că există culturi de salcâmi, când că nu există, când că cele existente sunt foarte degradate, fie că ele sunt păscute și de alte animale ale altor consăteni, nu numai de ovinele și caprinele intimaților. În aceste condiții, considerăm că cele două mărturii sunt nesincere și trebuie înlăturate.
Din raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză rezultă că prejudiciul încercat de recurenta A. C.-B. este în valoare de 1018,98 lei, iar prejudiciul încercat de recurentul D. I. este în valoarea de 5147,74 lei.
Tribunalul, prin reinterpretarea probelor administrate în Instanță consideră că reclamanții au făcut dovada faptei ilicite (cei doi intimați au permis ovinelor și caprinelor să pască plantațiile de puieți de salcâm proprietatea recurenților), a faptului că ea a fost săvârșită de intimați (paznicul juridic și paznicul material al ovinelor și caprinelor), că există un prejudiciu încercat de cei doi recurenți (contravaloarea puiților de salcâm distruși) și o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția intimaților (faptul că au lăsat deliberat animalele să pască pe plantațiile recurenților).
În aceste condiții apreciem că sunt aplicabile disp. art. 1001 și art. 1003 Cod civil, ceea ce impune atragerea răspunderii materiale delictuale a intimaților-pârâți și obligarea acestora să repare recurenților-reclamanți prejudiciul încercat.
Pentru toate aceste motive și văzând disp. art. 312 al.1 și 3 în ref. la art. 304 pct.9 și art. 3041 C.pr.civilă Tribunalul va admite recursul, va modifica în tot hotărârea primei instanțe și, în rejudecare, va admite acțiunea și va obliga pârâții să plătească reclamantei A. C.-B. suma de 1018,92 lei și reclamantului D. I. suma de 5147,74 lei, cu titlu de daune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții A. C.-B., cu domiciliul procesual ales la fam. P. A. din . și D. I., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații-pârâți P. L., cu domiciliul în . și G. M., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 169/1.03.2012 pronunțată de Judecătoria Liești, jud. G., în Dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată și, în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamanții A. C.-B. și D. I..
Obligă pârâții să plătească reclamantei A. C.-B. suma de 1.018,92 lei și reclamantului D. I. suma de 5.147,74 lei, cu titlu de daune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
E. M. C.-R. MihăilăDoru B.
GREFIER,
L. N.
red. jud.DB
tehnodact.NL/ex.2/19.03.2013
fond: jud.F. B.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul GALAŢI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 284/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
