Contestaţie la executare. Sentința nr. 7208/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7208/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 25114/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 76/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător L. B.
Judecător M. C.
Grefier L. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de contestatorul P. V. și împotriva sentinței civile nr. 7208/28.06.2012 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică la amânări fără discuții, a răspuns recurentul-contestator personal, legitimat cu CNP_, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, recursul este insuficient timbrat.
Recurentul-contestator depune la dosar taxa judiciară de timbru de 8,5 lei și timbru judiciar de 1,35 lei.
Întrebat fiind despre motivul amânării, recurentul solicită acordarea unui termen pentru angajare apărător.
Tribunalul, având în vedere că recurentul a fost citat din data de 31.08.2012, semnând personal de primire citația, constată că acesta a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, sens în care respinge cererea pentru lipsă apărare și lasă dosarul la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că recursul este timbrat.
Întrebat fiind, recurentul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul-contestator în susținerea recursului arată că există autoritate de lucru judecat, existând o sentință care anula formele de executare, dar instanța de fond nu a ținut cont de aceasta. De la început a înștiințat instanța de fond că nu s-a declarat recurs împotriva acestei sentințe. S-a făcut o confuzie între A.F.P.G. care era înlocuită cu D.G.F.P.G.. Instanța de fond a dispus comunicarea unei copii a acestei sentințe și către D.G.F.P.G. și către A.F.P.G. dar nu s-a declarat recurs, astfel că se consideră că sentința a rămas definitivă.
Întrebat fiind, recurentul-contestator precizează că autoritatea de lucru judecat există față de sentința civilă nr. 5409/2007 a Judecătoriei G..
Al doilea motiv de recurs, mai arată recurentul îl constituie cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul că a solicitat suma de 1 milion lei pentru apărătorul din oficiu, din care nu a recuperat nici un leu.
Tribunalul constată că la instanța de fond contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Recurentul-contestator învederează că nu s-a înțeles bine de către instanță, dar s-a consemnat suma de 20 milioane lei. Precizează expres că nu mai susține motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 29.12.2011 sub nr._, contestatorul P. V., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. a formulat contestație la executare.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 5409 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._ nu a solicitat să se judece cu DGFP G., care încearcă „ să se identifice” pe nedrept în cauză, deși s-a constatat că nu are calitate procesuală pasivă.
Instanța a procedat la comunicarea sentinței respective la AFP și la DGFP, deși susține că nu era cazul, iar recursul declarat de DGFP a fost admis, în opinia contestatorului, nejustificat.
A solicitat să se stabilească drept valabilă sentința precedentă a Judecătoriei G..
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
A depus la dosar înscrisuri ( filele 4-15, 22-29, 31-34, 38).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 17 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
A formulat precizări prin care a arătat că înțelege să conteste suma de 100 lei ( fila 20).
Contestatorul a fost citat cu mențiunea de a indica în mod clar obiectul acțiunii.
Intimata, legal citată, s-a prezentat în instanță, dar nu a formulat întâmpinare.
Întrebat fiind, în ședința publică din data de 08.03.2012, contestatorul a arătat că înțelege să conteste Somația nr._ și Titlul executoriu nr._/08.12.2011 emise de AFP G..
Intimata a depus la dosar, în copie, dosarul de executare ( filele 43-49).
În ședința publică din data de 10.05.2012, instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 07.06.2012, intimata a depus la dosar titlul executoriu nr. 3837/18.05.2012.
În ședința publică din data de 07.06.2012, contestatorul a arătat că înțelege să conteste și Titlul executoriu nr. 3837/18.05.2012 emis de AFP G..
Prin sentința civilă nr. 7208/28.06.2012 a Judecătoriei G. a fost respinsă ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Somației nr._/08.12.2011 și a Titlului executoriu nr._/08.12.2011, emise de Administrația Finanțelor Publice G..
A fost respins capătul de cerere al contestației la executare privind anularea Titlului executoriu nr. 3837/18.05.2012 emis de Administrația Finanțelor Publice G. ca nefondat.
S-a Iuat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 263/24.05.2006 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr. 421/P/2006 ( fila 47) s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată/partea civilă P. V. împotriva Sentinței penale nr. 1300/27.05.2005 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr. 2471/P/2004, iar în baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a obligat pe apelantul parte vătămată/parte civilă P. V. la plata sumei de 160 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18.07.2006 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr. 421/P/2006 ( fila 42), s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul Deciziei penale nr. 263/24.05.2006 a Tribunalului G., în sensul că s-a dispus că onorariul apărătorului desemnat din oficiu este în cuantum de 100 lei RON.
Prin adresa înregistrată la AFP G. sub nr._/08.08.2006 ( fila 46), Judecătoria G. a comunicat, în copie dispozitivele Sentinței penale nr. 1300/2005 a Judecătoriei G. și Deciziei nr. 263/2006 a Tribunalului G., pentru executarea silită a creanțelor bugetare, în speță a sumei de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare, de la numitul P. V..
Intimata a emis către contestator Somația nr._/08.12.2011 ( fila 43) și Titlul executoriu nr._/08.12.2011 ( fila 44), pentru suma de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Ulterior, la data de 18.05.2012 intimata a arătat că a emis Titlul executoriu nr. 3837/18.05.2012 ( fila 51), ca urmare a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 18.07.2006 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr. 421/P/2006, arătând că acesta este un titlu executoriu ce modifică titlul executoriu nr._/08.12.2011.
Prin contestația la executare, contestatorul critică și existența și întinderea obligației de plată ce stă la baza titlului executoriu, respectiv a sumei de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Conform art. 172 alin. 3 din OG 92/2003 „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzuta de lege”.
Somația nr._/08.12.2011 ( fila 43) și Titlul executoriu nr._/08.12.2011 ( fila 44) au fost emise în baza unui titlu de creanță, respectiv a Sentinței penale nr. 1300/2005 a Judecătoriei G. și Deciziei nr. 263/2006 a Tribunalului G..
Caracterul de titlu de creanță al Sentinței penale nr. 1300/2005 a Judecătoriei G. și Deciziei nr. 263/2006 a Tribunalului G. este reglementat de art. 110 alin. 3 lit. h din OG 92/2003.
În aceste condiții, instanța a reținut că reclamantul nu mai poate contesta pe calea contestației la executare suma de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare, stabilită printr-o hotărâre judecătorească, întrucât legea nu reglementează o astfel de cale de atac.
Hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac ordinare și extraordinare, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia acestora în cadrul unei contestații la executare.
De asemenea, instanța a mai reținut că intimata a respectat disp. art. 141 alin. 2 din OG 92/2003, în sensul că a emis Somația nr._/08.12.2011 ( fila 43) și Titlul executoriu nr._/08.12.2011 ( fila 44), la data de 15.12.2011 ( fila 45), cu respectarea prevederilor art. 145 alin. 1 din OG 92/2003, somația comunicată fiind însoțită de un exemplar al titlului executoriu și totodată, după ce titlul de creanță a devenit titlu executoriu.
Astfel, potrivit disp. art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 „ Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Titlul de creanță, în speță hotărârile judecătorești menționate mai sus au devenit titluri executorii la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare de 160 lei către stat.
De asemenea, nu se poate susține că suma de 160 lei este prescrisă, deoarece potrivit disp. art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 „ Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel”, iar acest termen de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Instanța a mai reținut că suma reală datorată de către contestator cu titlu de cheltuieli judiciare este de 160 lei și nu de 100 lei, cum eronat se susține, deoarece prin încheierea din camera de consiliu din data de 18.07.2006 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr. 421/P/2006 ( fila 42), s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul Deciziei penale nr. 263/24.05.2006 a Tribunalului G., în sensul că s-a dispus că onorariul apărătorului desemnat din oficiu este în cuantum de 100 lei RON, întrucât nu se menționase cuantumul acestor cheltuieli în dispozitiv, fără ca prin această încheiere să se constate însă că numitul P. V. ar datora către stat cheltuieli judiciare de 100 lei.
În sprijinul acestei opinii este și adresa înregistrată la AFP G. sub nr._/08.08.2006 ( fila 46) prin care Judecătoria G. a comunicat, în copie dispozitivele Sentinței penale nr. 1300/2005 a Judecătoriei G. și Deciziei nr. 263/2006 a Tribunalului G., pentru executarea silită a creanțelor bugetare, în speță a sumei de 160 lei reprezentând cheltuieli judiciare, de la numitul P. V..
În cazul în care suma datorată cu titlu de cheltuieli judiciare ar fi fost de 100 lei, Judecătoria G. ar fi menționat acest cuantum în adresa înaintată la AFP G. pentru executarea silită, pentru că această adresă este ulterioară încheierii de îndreptare eroare materială din data de 18.07.2006 a Tribunalului G..
Având în vedere însă că prin Titlul executoriu nr. 3837/18.05.2012 ( fila 51), s-a modificat de către intimata AFP G. Titlul executoriu nr._/08.12.2011 și implicit Somația nr._/08.12.2011, instanța nu s-a mai putut pronunța asupra legalității acestor acte de executare, pentru că însăși intimata a înțeles să le modifice, iar în această situație, deși aceste acte de executare reflectau suma reală de 160 RON datorată de către contestator cu titlu de cheltuieli judiciare, instanța va respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Somației nr._/08.12.2011 și a Titlului executoriu nr._/08.12.2011, emise de Administrația Finanțelor Publice G..
În privința capătului de cerere al contestației la executare privind anularea Titlului executoriu nr. 3837/18.05.2012 emis de Administrația Finanțelor Publice G., având în vedere considerentele expuse mai sus și întrucât nu se poate constata niciun motiv de nelegalitate al acestuia, instanța l-a respins ca nefondat.
Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:
Sentința nu e motivată suficient, apar motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Prin sentința penală nr.1300/27.05.2005 pronunțată de Judecătoria G., din parte vătămată care ar fi trebuit să fie despăgubit cu 10.000.000 Rol, a ajuns să fie urmărit pentru un debit de 1.000.000 Rol reprezentând contravaloare sume primite de avocatul din oficiu pentru un serviciu inutil.
Instanța de fond nu a avut în vedere îndreptarea de eroare materială prin care suma a fost diminuată de la 160 lei la 100 lei.
Hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece o parte fără calitate procesuală activă a promovat un recurs nejustificat și s-a ajuns la casarea unei sentințe legale și corecte.
Instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii: propunerile de compensare a sumei datorate și sentința civilă nr. 5409/22.06.2007.
Dispozitivul este contradictoriu, s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea somației_/08.12.2011 și a titlului executoriu_/8.12.2011 și s-a respins și contestația la executare ca nefondată.
Deși a arătat că solicită cheltuieli de judecată, cererea a fost interpretată invers.
Intimata A.F.P.G. nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent, astfel:
Recurentul este nemulțumit pentru faptul că a fost obligat prin decizia penală nr. 263/24.05.2006 la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, însă instanța de fond a punctat în mod corect că pe calea contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești prin care a fost obligat la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Este adevărat că instanța de fond, analizând încheierea de îndreptare a erorii materiale din 18.07.2006, ajunge la o concluzie eronată și anume, aceea că suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ar reprezenta ceva diferit de cheltuielile judiciare la care a fost obligat recurentul prin decizia civilă.
În realitate, suma de 160 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu și prin încheierea de îndreptare a erorii materiale suma a fost corectată, devenind 100 lei.
Însă această concluzi eronată a instanței de fond nu determină o schimbare a soluției, deoarece, până la soluționarea pe fond a contestației la executare intimata A.F.P. a înțeles să modifice actele de executare emise pentru suma de 160 lei, în sensul că înțelege să execute suma de 100 lei, așa încât în mod corect instanța, respingând contestația a păstrat actele de executare emise pentru suma de 100 lei.
Nu poate opera o compensație între suma de 10.000.000 Rol la care a fost obligat inculpatul către partea civilă P. V. prin sentința penală nr. 1300/27.05.2005 și suma de 100 lei datorată către stat, așa cum se solicită, deoarece compensația presupune două raporturi juridice în care părțile au calități inversate, ori se observă că Statul este creditor, fără ca recurentul să fie la rândul său creditorul statului.
În ceea ce privește sentința civilă nr.5409/22.06.2007 prin care s-au anulat actele de executare pentru suma de 100 lei, aceasta nu are autoritate de lucru judecat față de prezenta cauză, creditoarea având posibilitatea să înceapă în interiorul termenului de prescripție o nouă executare, cât timp nu s-a dispus încetarea executării silite înseși.
Deși în încheierea de dezbatere din 7.06.2012 este menționat faptul că recurentul solicită cheltuieli de judecată, instanța a reținut că acestea nu s-au solicitat, însă eroarea nu modifică situație, deoarece fiind respinsă contestația la executare, recurentul nu are dreptul la recuperarea taxei de timbru achitate.
Pentru aceste motive, se constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins în baza disp.art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P. V. domiciliat în G., ..3, ..6 și împotriva sentinței civile nr. 7208/28.06.2012 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., având ca obiect contestație la executare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
A. FilipLuminița BenescuMirela C.
GREFIER,
L. C.
Red.M.C.
Tehn.LC/2 ex./30.04.2013
Fond: A.M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 435/2013. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 597/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
