Pretenţii. Decizia nr. 33/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 8770/233/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte – L. B.
Judecător – M. C.
Judecător – A. F.
Grefier – L. N.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 162 G., cu sediul în G., ., ..2, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. I., V. A. – ambii cu domiciliul în G., ., . în numele altei persoane ASOCIAȚIA „NU CORUPȚIEI” – prin reprezentant P.-Vicepreședinte I. C. din București, ..67, împotriva sentinței civile nr. 1444/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2013 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 15.01.2013, apoi la data de 21.01.2013 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. nr. 162 G. a solicitat obligarea pârâților V. I. și V. A. la plata sumei de 4909 lei reprezentând cheltuieli comune neachitate aferente perioadei februarie 2007 – decembrie 2009 și 2876, 12 lei reprezentând penalități aferente perioadei februarie 2007 – decembrie 2009.
În fapt a arătat că pârâții sunt proprietarii unui apartament ce face parte din asociația de proprietari și nu și-au îndeplinit obligația de a achita cheltuielile de întreținere la termenele scadente. Deși a întreprins demersurile necesare în vederea recuperării sumelor restante, nu a obținut un rezultat favorabil.
În drept, a invocat Legea 230/2007, HG 1588/2007 și Legea 51/2006.
În susținerea acțiunii, a solicitat proba cu acte.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Totodată au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de hidroizolație, efectuate la terasa blocului.
În motivarea cererii pârâții au arătat că pentru apartamente din același condominiu cheltuielile de întreținere sunt cu 50% mai mici decât cele care li se solicitată. Deoarece locuiesc la ultimul etaj și existau fisuri și infiltrații de apă au efectuat reparații la terasa blocului, iar reclamanta a refuzat să efectueze sau să deconteze respectivele lucrări.
În drept, au invocat art.115-120 C.proc.civ., HG 1588/2007 și Legea 230/2007.
La termenul de judecată din data de 16.02.2011 Asociația „Nu Corupției” a formulat cerere de intervenție în interesul pârâților, arătând că în mod abuziv a fost formulată acțiunea introductivă. Cererea a fost încuviințată la data de 30.11.2011.
În drept, a invocat art. 49-56 C.proc.civ., Legea 78/2000.
La termenul de judecată din data de 16.02.2011 instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de către pârâți, și a dispus efectuarea unei expertize contabile, în temeiul art. 129 alin. 5 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 1444/16.02.2012, Judecătoria G. a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție accesorie.
A obligat pârâții la plata sumei de 159,16 lei reprezentând penalități de întârziere și a respins restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța astfel, a reținut următoarele:
Pârâții locuiesc în apartamentul nr. 41, bloc P4, ., G..
Din listele de plată a cotelor de contribuție pentru cheltuielile comune de folosință, întreținere și reparații, precum si din fisele de cont pentru operații diverse, rezultă că în luna decembrie 2009 pârâții figurau cu un debit de 4909 lei.
Din raportul de expertiză contabilă realizat în cauză, rezultă că în luna februarie 2007 pârâții figurau cu un sold de 6952,67 lei, astfel încât cheltuielile de întreținere aferente perioadei solicitate prin acțiunea introductivă, februarie 2007-decembrie 2009, sunt de 8931 lei. În perioada aprilie 2007-iunie 2009 pârâții au plătit către reclamantă suma totală de_,1 lei.
Potrivit art. 129 alin. (6) C.proc.civ. și în raport de limitele sesizării, instanța a concluzionat că reclamanta nu a dovedit că pârâții sunt debitori față de reclamantă, motiv pentru care a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor comune neachitate aferente perioadei februarie 2007-decembrie 2009.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța a reținut că potrivit art. 49 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat.
Prin raportul de expertiza efectuat în cauza s-a calculat cuantumul penalităților aferente debitului de 8931 lei, pentru perioada decembrie 2007-decembrie 2009, acesta fiind de 159,16 lei. În consecință, instanța a considerat că pretenția reclamantei pe acest capăt de cerere este întemeiată numai pentru suma de 159,16 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, instanța a reținut că potrivit art. 49 alin.3 C.proc.civ. această cerere sprijină numai apărările părții în interesul căreia se intervine. Având în vedere că pretențiile reclamantei au fost admise în parte, instanța a admite în parte și cererea de intervenție în interesul pârâților.
Împotriva sentinței civile nr.1444/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari nr. nr. 162 G., care a susținut următoarele:
Raportul de expertiză contabilă este lovit de nulitate, deoarece nu este semnat de expert și nu este vizat de Serviciul audit din cadrul Corpului Experților Contabili Autorizați din România.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond în sumă de 600 lei plătiți cu titlu de onorariu avocat.
A criticat neacordarea sumei de 3936, 62 lei și a penalităților aferente cu motivarea că acestea nu sunt prescrise. În opinia sa instanța în mod greșit nu i-a obligat pe pârâți la plata acestor sume.
Prin notele scrise depuse la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că expertiza este legală și temeinică, iar concluzia că debitele sunt achitate nu poate fi înlăturată.
Analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :
1. Ca și cererea de chemare în judecată, lipsa semnăturii raportului de expertiză se poate complini în condițiile art. 133 alin.2 C.proc.civ.
În aceste condiții, la data de 14.11.2012, instanța a solicitat expertei T. F. să-și însușească raportul de expertiză prin semnătură.
La data de 09.01.2013, raportul de expertiză a fost însușit prin semnătură.
Ca urmare, eventuala nulitate a acestei probe, a fost remediată.
2. În ceea ce privește susținerea că Raportul de expertiză contabilă este lovit de nulitate, deoarece nu este vizat de Serviciul Audit din cadrul Corpului Experților Contabili Autorizați din România, instanța reține că experta T. F. face parte din lista experților acreditați de Ministerul Justiției, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la f.84 fond, situație în raport de care nu se justifică existența vreunei vize de control din partea Serviciului Audit din cadrul Corpului Experților Contabili Autorizați din România, deoarece o asemenea cerință se referă la expertizele extrajudiciare. Cum în cauză este vorba de o expertiză judiciară efectuată de un expert acreditat de Ministerul Justiției, o asemenea supervizare este inutilă și lipsită de efecte.
3. Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata debitului aferent perioadei februarie 2007-decembrie 2009.
Față de aceste limite rezultă că aceasta înțelege să pretindă numai debitele acumulate în perioada mai sus menționată.
Din fișa debitorului V. I. (f.115 fond) rezultă că anterior lunii februarie 2007, pârâții figurau cu un sold în sumă de 6952,67 lei.
Raportat la perioada invocată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, rezultă că aceasta nu putea include în calculul sumelor pretinse pentru intervalul februarie 2007-decembrie 2009, suma de 6952,67 lei (sold anterior lunii februarie 2009).
Ca urmare, acesta nu face obiectul cererii de chemare în judecată și nu poate fi luat în considerare la stabilirea debitului solicitat de reclamantă.
În consecință, la stabilirea pretențiilor reclamantei se va considera că în luna februarie 2007, soldul pârâților era 0.
O soluție contrară încalcă art.129 alin.6 C.proc.civ.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că în perioada februarie 2007-decembrie 2009, pârâții au acumulat debite în sumă de 8931 lei și au plătit în contul întreținerii suma de_,1.
În aceste condiții, debitul este achitat, reclamanții chiar au plătit în plus o sumă care depășește cuantumul penalităților acordate de instanță.
4. În condițiile în care debitul a fost achitat, iar pârâții au plătit în contul întreținerii sume lunare mai mari decât cele datorate, se constată că au efectuat plăți în avans, aspect în raport de care de pretenția reclamantei cu privire la plata unor penalități de întârziere era nefondată.
5. Față de concluziile mai sus-menționate, se constată că acțiunea reclamantei era nejustificată în totalitate.
Ca urmare, față de dis. art.274-276 C.proc.civ. aceasta nu poate pretinde nici măcar în parte plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
În consecință, în mod corect instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
6. Pentru motivele expuse, se constată că sentința recurată nu se impune a fi reformată, motiv pentru care potrivit art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ. o va menține cu consecința respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 162 G., cu sediul în G., ., ..2, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. I., V. A. – ambii cu domiciliul în G., ., ..2, . în numele altei persoane ASOCIAȚIA „NU CORUPȚIEI” – prin reprezentant P.-Vicepreședinte I. C. din București, ..67, împotriva sentinței civile nr. 1444/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. BenescuMirela CeolpanAngela F.
GREFIER,
L. N.
red.jud:LB
tehnodact.NL/ex.2/15.02.2013
fond: jud:D. G. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1551/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
