Anulare act. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1636/316/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA VIVILĂ NR. 432
Ședința publică din data 19.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. B.
JUDECĂTOR – M. C.
JUDECĂTOR – A. F.
GREFIER – A. P.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de recurenții-reclamanți G. S. D. și G. V. C., ambii cu domiciliul în oraș Târgu B., .. 20, jud. G. și cu domiciliu procesual ales la cabinet avocat M. A., cu sediul în G., ., . civile nr. 1279 din data de 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu B. în Dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I. M. și M. P. L., ambii cu domiciliul în oraș Târgu bujor .. 20, jud. G., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant G. S. D. personal, identificat cu BI serai DK nr._, CNP_ și asistat de avocat M. A., care depune împuternicire la dosar, și care răspunde și pentru recurenta-reclamantă G. V. C. lipsă, intimatul-pârât M. I. M. personal și asistat de avocat A. B., care depune împuternicire la dosar și care răspunde și pentru intimata-pârâtă M. P. L. lipsă.
Procedura nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată în recurs, recursul este motivat și timbrat, că este lipsă de procedură cu recurenta-reclamantă și cu intimatul-pârât, viciu acoperit în condițiile art. 89 alin. 2 C.pr.civ. prin prezența părții în instanță personal sau prin apărător ales, după care;
Recurentul-reclamant, prin apărător, depune timbru judiciar în valoare de 0,5 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 198 lei – chitanța nr._ din 15.11.2012 eliberată de Consiliul Local Târgu B., instanța procedând la anularea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța dă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Apărătorul recurenților-reclamanți arată că sentința pronunțată de Judecătoria Târgu B. este nelegală pentru că instanța de fond a interpretat susținerile reclamantului G. în sensul că acesta dorește rezoluțiunea contractului pentru că intimatul-pârât este violent. La termenul la care s-au pus concluzii pe fond recurentul-reclamant a indicat ca principal motiv al cereri de chemare în judecată nerespectarea clauzelor de întreținere de către intimații-pârâți; a precizat că în opinia sa aceste clauze nu presupun obligatoriu ajutor material, că înțelege că intimații nu au mijloace materiale să-i ajute, deși au bani pentru avocat, dar ar fi putut să-i ajute măcar fizic. Critică faptul că la fond a fost administrată doar proba cu înscrisuri, insuficientă în opinia sa, mai ales că recurenții-reclamanți nu aveau apărător. Aceștia au depus la fond ca probe certificatul medico-legal, plângerea adresată poliției și contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat în scopul de a-și asigura bătrânețea și un ajutor în gospodărie. În schimb, nu numai că nu au beneficiat de ajutor, dar sunt supuși și la violențe fizice și psihice. Apreciază că instanța de fond trebuia să administreze în cauză și proba cu martori. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare instanței de fond și, în rejudecare modificarea sentinței civile a Judecătoriei Târgu B. și rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 123 din data de 14.07.2003 de BNP G. M.-B.. Cu cheltuieli de judecată.
Întrebați fiind recurentul și intimatul arată că sunt rude dar nu locuiesc împreună. La întrebarea instanței, recurentul precizează că le-a dat acordul intimaților pentru construcția realizată în curtea sa, dar că nu e vorba despre o construcție nouă ci de recondiționarea unui imobil care exista deja.
Apărătorul intimaților arată că se solicită rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, întreținerea fiind datorată conform contractului „după starea și posibilitățile lor (cumpărătorilor intimați) și după necesitățile noastre (recurenții vânzători)”. Precizează că a fost avocatul intimaților și la fond și știe că recurentul prezent în instanță a solicitat proba cu înscrisuri și că a menționat că este nemulțumit pentru că a fost lovit de pârâtul-cumpărător, că solicită rezoluțiunea contractului nu pentru nerespectarea clauzei de întreținere ci pentru violență. Apreciază soluția de la fond ca fiind corectă și temeinică întrucât s-a respectat clauza de întreținere conform contractului. Cât timp temeiul invocat vizează alt aspect soluția este corectă. Acum recurentul-reclamant răstoarnă sarcina probei pentru pârâți menționând că aceștia nu au probat că au prestat întreținerea. Precizează că este sarcina reclamantului să facă această dovadă. În ceea ce privește faptul că la instanța de fond s-au prezentat doar înscrisuri și nu alte probe, arată că au contestat că pârâtul l-a agresat pe reclamant, deși acest aspect nu ar fi condus la rezilierea contractului și oricum e nedovedit. Apreciază soluția de la fond ca fiind legală, solicită menținerea ei și cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. B. sub nr._, reclamanții G. S. D. și G. V. C., au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. I. M. și M. P. L., anularea contractului de vânzare cumpărare și evacuarea din imobil a pârâților.
În fapt, au susținut că au vândut pârâților, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 123/2003 imobilul situat în oraș Tg. B., .. 20, compus din suprafața de 1.720 mp și casa de locuit edificată pe teren, la prețul de 48.000.000 lei vechi, sumă ce s-a transformat într-o obligație de întreținere în favoarea reclamanților. Totodată aceștia și-au rezervat dreptul de habitație viageră asupra întregului imobil.
Solicită anularea pe motiv că nu le-a fost acordat niciun fel de ajutor, nu au fost întreținuți, sunt amenințați cu moartea, că vor fi aruncați în stradă și li se vorbește urât. În acest sens au formulat plângeri penale la poliție, dar nu s-au luat niciun fel de măsuri.
În drept nu au indicat aplicarea vreunui text de lege.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu acte.
Legal citați, pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că din anul 2002 i-au ajutat pe reclamanți să construiască în curtea casei un nou corp de imobil, în care, după încheierea contractului, reclamanții s-au mutat, pârâții rămânând să locuiască în corpul vechi de casă. Au recunoscut că acest contract, deși este numit contract de vânzare cumpărare, în realitate este unul de întreținere, însă întreținerea la care s-au obligat contractual se prestează după starea si posibilitățile pârâților, respectiv necesitățile reclamanților. Au solicitat să se aibă în vedere că niciunul dintre cei doi pârâți nu realizează venituri, în timp ce reclamanții primesc o pensie de 1.500 lei lunar.
Cu privire la situația conflictuală invocată de reclamanți, au susținut că aceasta nu există. În realitate, reclamanții nu mai doresc să locuiască cu ei în curte și doresc să înstrăineze imobilul unei alte persoane.
În contraprobă au solicitat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1279/30.10.2012, Judecătoria Tg. B. a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, a reținut următoarele:
La data de 14.07.2003, părțile au încheiat un contract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 123, la BNP G. M. B., prin care reclamanții au înstrăinat pârâților imobilul situat în intravilanul orașului Tg. B., .. 20, jud. G., compus din suprafața totală de 1.720 mp. și casa de locuit edificată pe acesta.
Prețul vânzării a fost de 48.000.000 lei vechi, suma transformându-se într-o obligație de întreținere în favoarea vânzătorilor reclamanți. De asemenea, reclamanții vânzători, și-au rezervat dreptul de habitație viageră asupra întregului imobil.
Față de conținutul acestor clauze, instanța a analizat natura juridică a contractului încheiat de părți și a reținut că înstrăinarea imobilului nu s-a făcut în schimbul unui preț, ci în schimbul obligației de întreținere, aspect în raport de care a calificat contractul încheiat de părți ca fiind unul de întreținere. În consecință, instanța a analizat cererea reclamanților, prin prisma efectelor pe care acest contract de întreținere le produce față de părți.
În acest sens a constatat că reclamanții nu solicită rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate de pârâți ci insistă în anularea contractului, pe motiv că pârâtul M. I. M. s-ar fi manifestat violent față de unul dintre reclamanți.
Nulitatea actului este acea sancțiune de drept civil, care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Cauza de nulitate există încă de la momentul încheierii actului juridic și constă în nerespectarea dispoziției legale referitoare la încheierea sa valabilă. Sub acest aspect, împrejurarea că după mai bine de 9 ani, între părți au apărut disensiuni, care au dus la tensionarea părților, nu poate constitui un motiv suficient și legitim pentru a dispune anularea actului, deoarece aceasta nu reprezintă o cauză de nulitate și, oricum, a intervenit după încheierea în mod valabil a actului.
În aceste condiții față de art. 129, al. 5 C.proc.civ., instanța a analizat dacă în cauză, sunt identificate motive de reziliere a contractului, de natură să ducă la încetarea efectelor contractului, pentru viitor, soluție sugerată chiar de către reclamant.
În acest sens instanța a reținut că reclamanții nu invocă o neexecutare a obligațiilor contractuale, singurul motiv fiind constituit de un conflict între reclamant și pârât, soldat cu vătămarea primului, conform certificatului medico-legal nr. 1391/03.09.2012. Or, atitudinea ireverențioasă a pârâtului, nu poate constitui motiv pentru reclamanți de a suprima efectele contractului de întreținere încheiat între părți, deoarece numai neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate sunt de natură a conduce la această soluție. Pe de altă parte, așa după cum chiar reclamantul a recunoscut, motivul determinant îl constituie faptul că pârâtul l-a lovit, atât pe el, cât și pe soție, nu faptul că nu le-a fost acordată întreținere.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 1279/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. B. au declarat recurs reclamanții G. S. D. și G. V. C..
Prin motivele de recurs, în esență, au susținut că au solicitat instanței desființarea contractului și nu anularea, aspect care rezulta și din petitul cererii de chemare în judecată, dar și din motivarea în fapt a cererii. Au susținut că nu au avut avocat și nu au avut posibilitatea să formuleze cererea cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
Au precizat că o dezlegare corectă a cauzei ar fi trebuit să plece de la calificarea contractului, care fiind un contract de întreținere este susceptibil de reziliere.
În principal au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, după admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii în reziliere contract.
Intimații, prin avocat, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că în raport de petitul cererii, instanța a respins corect acțiunea.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele două motive:
1. Reclamanții au solicitat anularea contractului de întreținere, dar nu au indicat nici un temei de drept care să lege instanța, iar prin motivarea cererii, au invocat aspecte care conduc la concluzia că urmăreau să obțină rezilierea contractului, deoarece au menționat că pe lângă faptul că pârâții sunt violenți, nu le-au acordat nici un fel de ajutor și nu i-au întreținut cu nimic.
În aceste condiții, instanța în baza art.129 C.proc.civ. în ședință publică și cu respectarea principiului contradictorialității, trebuia să clarifice natura juridică a contractului, să stabilească obiectul cererii și constatând că reclamanții doresc rezilierea contractului trebuia să administreze probe în susținerea respectiv combaterea acestei sancțiuni contractuale.
Instanța nu a procedat astfel, motiv pentru care soluția pronunțată este supusă reformării.
2. Reclamanții au solicitat evacuarea pârâților din imobilul care face obiectul contractului de întreținere în baza clauzei de habitație viageră pe care și-au rezervat-o prin contract.
Pârâții au recunoscut că locuiesc în aceiași curte cu reclamanții.
Instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la acest capăt de cerere, aspect în raport de care sentința pronunțată este supusă reformării.
3. Pentru motivele mai sus expuse, pentru a da eficiență principiului liberului acces la instanță, pentru a se pronunța o soluție cu respectarea art.129 alin.6 C.proc.civ. potrivit art.312 alin.5 C.proc.civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
DISPUNE
Admite recursul promovat de recurenții-reclamanți G. S. D. și G. V. C., ambii cu domiciliul în oraș Târgu B., .. 20, jud. G. și cu domiciliu procesual ales la cabinet avocat M. A., cu sediul în G., ., . împotriva sentinței civile nr. 1279 din data de 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu B. în Dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I. M. și M. P. L., ambii cu domiciliul în oraș Târgu bujor .. 20, jud. G., având ca obiect anulare act
Casează sentința civilă nr. 1279/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu B. și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. M. C. A. F. A. P.
Red. LB
Tehn. PA/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 33/2013. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
