Fond funciar. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 8842/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE Nr. 256/2013
Ședința Publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător E. M.
Judecător D. B.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă P. S., cu domiciliul în G., ., ..15, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRPIETATE ASUPRA TERENURILOR G., cu sediul în G., ., jud. G., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRPIETATE ASUPRA TERENURILOR DIN FRUMUȘIȚA, cu sediul în ., B. H., B. C., ambii cu domiciliul în ., B. R., cu domiciliul în G., micro 40, ., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 7498/5.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal au răspuns, pentru recurenta – reclamantă lipsă, avocat G. D., prezent intimatul B. H., asistat de avocat F. C., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Tribunalul, în temeiul art.167 C.pr.civ,. încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Apărătorul recurentei – reclamante solicită completarea probei cu înscrisuri în sensul depunerii rolului agricol pentru B. I..
Apărătorul intimatului B. H. se opune, depune la dosar schiță și copie de pe registru agricol.
Tribunalul respinge cererea formulată de apărătorul recurentei – reclamante în sensul administrării probei cu înscrisuri, respectiv copie de pe rolul agricol având în vedere că apărătorul intimatului a depus la dosar copie de pe registrul agricol.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul recurentei – reclamante solicită admiterea recursului, anularea sentinței recurate, și în rejudecare admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanță de plată a onorariului avocat în valoare de 1.000 lei.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică conform susținerilor exprimate pe larg în întâmpinare. Cheltuielile vor fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. – Secția civilă reclamanta P. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor G., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Frumușița, B. H., B. C., B. R. și C. C. să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr._-75/25.05.1995 și nr. 6812-55/03.06.1994 pentru fraudă la lege, precum și eliberarea altor titluri de proprietate cu respectarea prevederilor legale.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arăta că autorul comun, B. I., care a avut doi copii, B. Medița, mama reclamantei și B. I., tatăl pârâților, a cumpărat la 22.03.1921 un loc de vatră casă în suprafață de 895 mp, teren situat în . curți pe care o avea.
A mai susținut că la cooperativizare suprafața de 799 mp a fost preluată de stat și a trecut la CAP, rămânând în proprietatea părinților numai terenul-vatră de casă în suprafață de 800 mp, pe care era construită casa părintească.
La moartea bunicului, copiii acestuia au realizat un partaj succesoral, sentința civilă nr. 2544/30.04.1971 a Judecătoriei G. menționând faptul că suprafața de 799 mp este în proprietatea CAP.
De asemenea, în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 s-au eliberat două titluri de proprietate, a căror anulare se solicită, respectiv nr. 6812-55/03.06.1994 pe numele B. Medița și nr._-75/25.05.1995 pe numele B. C., soția lui B. I..
Deși erau două ramuri descendente de pe urma defunctului B. I., terenul preluat de stat nu s-a împărțit în mod egal pe cele două ramuri. astfel mamei reclamantei i-a fost reconstituită dreptul de proprietate pentru suprafața de 23 mp teren intravilan situat în T 40, P 474 (pe lângă cei 400 mp obținuți în urma partajului succesoral), iar pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1714 mp teren intravilan, în T40, P473 (pe lângă cei 402 mp obținuți în urma partajului succesoral).
Reclamanta a apreciat astfel că eliberarea titlurilor în discuție s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
În drept a invocat art. 669 C.civ. și dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Pârâtul B. H., legal citat, s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că temeiul de drept al acțiunii este indicat eronat, reclamanta nu a indicat în ce constă frauda la lege și dacă nulitatea privește întreaga suprafață de teren reconstituită sau numai o parte din ea.
Totodată, a arătat că autorilor săi li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafață de teren pe care o aveau în îngrăditură și pe care o stăpâneau efectiv, făcându-se astfel aplicarea disp. art. 23 din Legea 18/1991.
A mai aătat că în analiza dreptului la acțiune și a interesului în promovarea acțiunii trebuie avute în vedere și disp. art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, situație față de care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, în condițiile în care, dacă s-ar reține vreo neregularitate la întocmirea titlului eliberat pe numele autorilor săi, hotărârea nu-și poate produce efecte față de reclamantă.
Deși legal citați, ceilalți pârâți nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare, motiv pentru care nu s-a putut afla poziția lor cu privire la acțiunea promovată.
Instanța a dispus atașarea la dosar a actelor ce au stat la baza reconstituirii celor două titluri de proprietate a căror anulare se solicită (filele 37-47, 64-72, 75-81, 83-88 dosar fond).
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 18/1991, titlul IV din Legea 247/2005, Legea nr. 169/1997, art. 480 C.civ., art. 13 din CEDO, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
A arătat că solicită constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._-75/1995 în ceea ce privește suprafața de teren de 895 mp ce a aparținut autorului comun și care a fost reconstituită numai în favoarea mamei pârâților, solicitând astfel excluderea suprafeței de 447,5 mp din acest titlu de proprietate și emiterea unui nou titlu de proprietate pentru P. S. pentru această suprafață de teren.
S-a mai arătat că titlul a fost emis cu fraudă la lege, prin încălcarea art. 13 din Legea 18/1991.
Totodată, a solicitat respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului, deoarece pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute este necesar ca persoana să justifice un interes și arată că a făcut dovada că nici reclamanta, nici mama reclamantei nu sunt renunțătoare la moștenirea lui B. I. și că la data de 21.03.1991 mama sa s-a adresat Comisiei locale cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar reconstituirea trebuia să se facă în baza înscrisurilor care atestau dreptul de proprietate, indiferent de suprafața de teren solicitată în cerere.
În cauză au fost administrate probele cu acte, testimonială și expertiză topometrică.
Prin sentința civilă nr. 7498/5.07.2012 Judecătoria G. a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâtul B. H., a respins ca nefondată excepția lipsei de interes a reclamantei, excepție invocată de pârâtul B. H., și a respins ca nefondată acțiunea privind nulitatea titlurilor de proprietate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut că cele două excepții nu sunt fondate deoarece nu se poate susține că reclamanta nu justifică interesul și calitatea procesuală activă, în condițiile în care interesul acesteia este de a dobândi prin emiterea ulterioară a unui nou titlu de proprietate în favoarea sa, care să-i recunoască dreptul de proprietate asupra a jumătate din suprafața identificată în titlul de proprietate emis pentru autorul pârâților.
Cu privire la fondul litigiului instanța de fond a reținut că în anul 1921 numitul B. I., bunicul părților, a cumpărat suprafața de 895 mp teren cu următoarele vecinătăți: la nord-V. M., la sud-S. I. P., la est-linia ferată și la vest-șoseaua județeană.
A mai arătat că prin Sentința civilă nr. 2544/30.04.1971 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr. 4426/1970 (filele 13-14 dosar fond) s-a admis acțiunea de ieșire din indiviziune asupra imobilului situat în ., format dintr-o casă de locuit compusă din 2 camere și un teren de 800 mp dobândit de la defunctul B. I., s-a dispus ieșirea din indiviziune, reclamantei B. Medița i-a fost atribuit lotul nr. 1 format din camera nr. 2, un chiler, un cerdac și un teren de 400 mp, iar pârâtului B. I. i s-a atribuit lotul nr. 2, compus din camera nr. 1, cerdac și 402 mp teren, iar pentru egalizare, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 228 lei.
Urmare apariției Legii fondului funciar, la data de 21.03.1991 B. Medița a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,50 ha teren extravilan (fila 66 dosar fond), iar la data de 17.03.1991 B. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren arabil (fila 70 dosar fond).
În baza acestor cereri de reconstituire s-au eliberat Titlurile de proprietate nr._-75/1995 (fila 8 dosar fond) pe numele de B. C., cu autor B. I., pentru suprafața de 30.000 mp teren extravilan și 2116 mp teren intravilan, din care 1879 mp arabil și 237 mp curți construcții, precum și Titlul de proprietate nr. 6812-55/1994 pe numele autoarei B. Medița, pentru suprafața de 25.000 mp teren extravilan și 423 mp teren intravilan-curți construcții.
Din probele cu acte și testimonială administrate în cauză prima instanță a mai reținut că în apropierea loturilor nr. 1 și 2 menționate în Sentința civilă nr. 2544/30.04.1971 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr. 4426/1970 (filele 13-14) mai exista un lot al CAP, iar din adresa nr. 5521/05.09.2011 emisă de Primăria Comunei Frumușița (fila 85 dosar fond) rezultă că numiților B. H. și B. C. li s-a atribuit în perioada 1987-1990 (în urma contribuției prin muncă a membrilor familiei la CAP) suprafața de 0,50 ha teren arabil ca lot în folosință. Această situație este confirmată și de martorul Ciocrac P. care a arătat că numitul B. I. avea teren și de la CAP în spatele curții, iar proprietatea acestuia se întindea până la calea ferată.
Din Raportul de expertiză topometrică întocmit de expert N. D. (filele 159-167 dosar fond) s-a constatat că familiei B. I. i-a fost atribuit un lot în folosință în perioada anilor 1987-1990, care ulterior a fost inclus în mod eronat în titlul de proprietate emis pe numele B. C., alături de terenul rezultat din moștenirea de la tatăl B. I., rezultând astfel o singură suprafață de teren în T 40, P 473, datorită alăturării lor în teren.
În aceste condiții, chiar dacă în mod eronat a fost inclus în Titlul de proprietate nr._-75/1995 pe numele de B. C., cu autor B. I., și terenul primit ca lot în folosință de la CAP, această situație nu este de natură să ducă la concluzia că a fost emis cu fraudarea legii, deoarece această suprafață de teren arabil nu se cuvenea autorului reclamantei, ca urmare a faptului că fusese atribuit familiei B. I. în urma contribuției prin muncă a membrilor familiei la CAP.
S-a arătat că este posibil ca familia B. I. să fi acaparat și o altă suprafață de teren de la CAP, ce ulterior a fost inclusă în Titlul de proprietate nr._-75/1995, dar acest fapt nu constituie un motiv de nulitatea absolută parțială, în sensul excluderii a jumătate din suprafața totală de 895 mp, moștenire de la B. I., așa cum solicită reclamanta.
Deși reclamanta a susținut că întreaga suprafață de teren de 895 mp provenind de la B. I. a fost reconstituită pârâților, această apreciere a fost considerată nefondată, în condițiile în care, în Titlul de proprietate nr. 6812-55/1994 emis pe numele autoarei B. Medița, pe lângă suprafața de 25.000 mp teren extravilan, este reconstituită și suprafața de 423 mp teren intravilan curți construcții (respectiv cei 400 mp reprezentând lotul nr. 1), în condițiile în care cererea formulată de B. Medița (fila 66) nu cuprindea și suprafața de teren intravilan respectivă.
Judecătoria G. a arătat că, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii. Art. 13 alin. 2 din aceeași lege prevede că moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Astfel, pârâții sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, alături de reclamantă, deoarece autorii acestora au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate la C. L. Frumușița, iar fiecare dintre titlurile de proprietate menționate mai sus cuprinde suprafața de 400 mp, respectiv 402 mp provenită de autorul B. I..
De asemenea, instanța de fond a apreciat că acțiunea nu se încadrează în motivele de nulitate absolută enumerate limitativ de disp. art. III din Legea 169/1997, care să determine constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._-75/1995 și Titlului de proprietate nr. 6812-55/1994 emise de C. Județeană, în sensul excluderii din Titlul nr._-75/1995 a suprafeței de 447,5 mp și emiterea unui nou titlu de proprietate pentru P. S. pentru această suprafață de teren.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat și motiovat recurs reclamanta P. S., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei ei, în sensul că prima instanță nu a interpretat corect materialul probator administrat în cauză, astfel:
Din actele depuse la dosar rezultă fără echivoc faptul că în timpul vieții sale bunicul B. I. a cumpărat două suprafețe de teren, respectiv 895 m.p. teren intravilan în anul 1921 și 800 m.p. teren intravilan în anul 1924, conform certificatului de moștenitor nr. 702/1969.
A mai arătat că acest ultim teren a făcut obiectul partajului succesoral finalizat prin sentința civilă nr. 2544/1971 a Judecătoriei G., prin care moștenitoarei B. Melița (mama recurentei) i se atribuie lotul nr. I (400 m.p. și unele construcții) și moștenitorului B. I. (autorul intimaților-pârâți) i se atribuie lotul nr. II (402 m.p. și unele construcții).
A mai susținut că în imediata vecinătate a terenului cumpărat în anul 1924 exista în anul 1971 un teren al fostului CAP, notat ca fiind lotul nr. III în raportul de expertiză imobiliară întocmit în Dosarul nr. 4426/1970 al Judecătoriei G., folosit tot de familia B. I., dar acest teren era tocmai terenul cumpărat în anul 1921 și acest aspect a fost ascuns de pârâți chiar și în anul 1970, pentru că aveau detenția terenului și erau în posesia originalului actului de vânzare-cumpărare nr. 1115/22.03.1921, astfel că nu doreau să partajeze și acest ultim teren. Mai mult decât atât, de existența actului de vânzare-cumpărare nr. 1115/22.03.1921 recurenta nu a luat cunoștință decât foarte târziu, motiv pentru care nu a putut fi valorificat nici la apariția Legii nr. 18/1991, nici în alte procese purtate între părți cu privire la acest teren.
În condițiile în care terenul a aparținut autorului comun, B. I., și mama recurentei-reclamante și intimații-pârâți au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a apreciat că dreptul trebuia să profite tuturor, iar nu numai intimaților, ceea ce conduce la ideea necesității sancționării titlurilor de proprietate respective.
În dovedirea recursului recurenta a solicitat administrarea probei cu acte, depunând la dosar o copie a registrului agricol din anii 1956-1957 privindu-l pe defunctul B. I..
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 7-9, art. 3041 și art. 312 C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimații-pârâți B. H., B. C., B. R., C. C. și C. Județeană G. au solicitat prin întâmpinările formulate respingerea recursului ca nefondat, întrucât probele administrate în cauză au fost corect interpretate, că s-a dovedit că autorul comun avea doar un teren cumpărat în anul 1921, că pârâților B. li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul pe care îl aveau îngrădit și era în posesia lor la acel moment, conform art. 23 din Legea nr. 18/1991 și că nu s-a dovedit vreo fraudă în legătură cu emiterea titlurilor în discuție.
Intimații-pârâți B. H., B. C., B. R., C. C. au depus la dosar, în copie, adresa nr. 6512/2.11.2012 a Primăriei ..
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din proba testimonială administrată în cauză (filele 182-185 dosar fond) rezultă că bunicul părților a avut în proprietate o suprafață de tern, dar în fapt stăpânea mai mult teren, care se întindea până la calea ferată și nu era îngrădit decât la ieșirea de la drum. Niciunul dintre martori nu a putut indica întreaga suprafață de teren stăpânită și nici titlul în baza căruia stăpânea și, chiar mai mult decât atât, s-a arătat că o parte din teren ar fi aparținut fostului CAP.
Aceste aspecte sunt confirmate și de sentința civilă de partaj nr. 2544/1971 a Judecătoriei G. și de raportul de expertiză imobiliară instrumentat în cauza respectivă, care precizează că terenul partajabil de pe urma defunctului B. I. este de 802 m.p., iar alăturat acestei suprafețe mai există un teren aparținând fostului CAP (lotul nr. III menționat în raportul de expertiză) folosit de familia B..
Aceleași concluzii pot fi desprinse atât din adeverințele eliberare de Primăria . (nr. 6512/2.11.2012 și nr. 5521/5.09.2012), cât și din expertiza tehnică instrumentată în prezentul proces în fața instanței de fond (filele 162-166).
Susținerile recurentei că actul din 1921 ar atesta cumpărarea unei alte suprafețe de teren decât cea cumpărată în anul 1925-1926 și partajată în anul 1971 și că acel contract ar fi fost ascuns de familia intimaților nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, iar din motivarea sentinței civile nr. 2544/1971 (fila 12 verso dosar fond) rezultă că asupra terenului de 799 m.p. „(…) părțile nu au potrivit Statutului (statutul CAP – s.n.) un drept de proprietate.
Mai mult decât atât, pentru a se reconstitui dreptul de proprietate asupra unui teren în baza Legii nr. 18/191 persoana interesată trebuie să-l solicite expres. Din copia cererii formulată de autoarea recurentei (fila 66 dosar fond) rezultă că aceasta a cerut 2,50 ha, suprafață recunoscută prin titlu de proprietate nr. 6812-55/1994, care menționează și o altă suprafață de 0,423 ha teren intravilan – curți, construcții (conform hotărârii de partaj și mai mult decât atât).
În condițiile în care B. Melița știa că tatăl său avea mai mult teren intravilan, putea solicita acest teren printr-o cerere expres formulată și, după soluționarea ei în faza administrativă, putea ataca în instanță hotărârea de respingere/admitere în parte a Comisiei Județene.
Faptul că intimaților-pârâți li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 și/sau art. 23 din Legea nr. 18/1991 nu se impune a fi analizat în mod separat, având în vedere argumentele prezentate mai sus.
Față de toate aceste motive Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțata o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii recursului ca nefondat, conform disp. art. 312 alin. 1 c. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul, declarat de reclamanta P. S., cu domiciliul în G., ., ..15, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRPIETATE ASUPRA TERENURILOR G., cu sediul în G., ., jud. G., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRPIETATE ASUPRA TERENURILOR DIN FRUMUȘIȚA, cu sediul în ., B. H., B. C., ambii cu domiciliul în ., B. R., cu domiciliul în G., micro 40, ..123, și C. C., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 7498/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.
Președinte, C. R. M. | Judecător, E. M. | Judecător, D. B. |
Grefier, L. Talpes |
Red. Jud. D.B./03.04.2013
Tenored. Gref.L.T./03.04.2013
Ex. 2
Fond judecător A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 258/2013. Tribunalul GALAŢI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
