Pretenţii. Decizia nr. 258/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 17780/233/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE Nr. 258/2013
Ședința Publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător E. M.
Judecător D. B.
Grefier L. Talpes
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta Asociația de Locatari Nr. 755 G., cu sediul în G., ., .. G., în contradictoriu cu intimatul – pârât L. M., cu domiciliul în G., ., . civile nr. 8320/14.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Tribunalul, în temeiul art.167 C.pr.civ,. încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 755 G. a solicitat obligarea pârâtului L. M. la plata sumei de 3.190,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei septembrie 2008 – iulie 2011 și penalități de întârziere.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a achitat cheltuielile de întreținere pentru apartamentul în care locuiește
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile pe Legea 230/2007.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Pentru termenul din 14.09.2012, reclamanta a depus listele de plată.
Prin sent. civ. nr. 8320/14.09.2012, Judecătoria G. a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 3.190,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei septembrie 2008 – iulie 2011 și a declarat nul capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere.
Pentru a decide astfel, Judecătoria G. a reținut că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 1, bloc C4A, .>
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în temeiul art.49, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat. În baza acestor dispoziții, reclamanta a stabilit, prin hotărârea Adunării Generale, modalitatea de calcul al penalităților, prin aplicarea unei penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
Din listele de plată depuse de reclamantă a rezultat că pârâtul figurează în luna iulie 2011 cu un debit restant la cheltuielile de întreținere în cuantum de 3.190,84 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, deși în cererea introductivă reclamanta a menționat că le va preciza până la primul termen de judecată, acestea nu au fost cuantificate.
Potrivit art. 112 pct. 3 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii, iar conform art. 133 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde obiectul ei va fi declarată nulă.
Obiectul acțiunii civile este un element esențial pentru individualizarea acesteia. Interesul practic al determinării obiectului acțiunii este deosebit. Acest interes se evidențiază în faptul că învestirea instanței este limitată la pretențiile deduse în justiție, întrucât „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății” (art. 129 alin. 6 C.pr.civ.).
Obiectul cererii trebuie să fie determinat.
Având în vedere că reclamanta nu a precizat obiectul capătului de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța, în temeiul art. 133 C.pr.civ., instanța a declarat nul acest capăt de cerere.
Pe cale de consecință, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 3.190,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei septembrie 2008-iulie 2011.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 755 G., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că penalitățile de întârziere datorate reieșeau din listele de plată și din calculul penalităților existente la dosar.
Nu a invocat niciun temei de drept.
În susținerea recursului, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Tribunalul reține că obiectul este un element esențial al cererii de chemare în judecată, prev. de art. 112 C.pr.civ., care determină cadrul procesual și limitele învestirii instanței. Când obiectul cererii îl constituie obligarea la plata unei sume de bani, trebuie indicată și valoarea solicitată.
Obiectul cererii nu trebuie să rezulte din probele (înscrisurile) depuse la dosar, ci trebuie indicat separat în cererea de chemare în judecată, pentru a fi determinate exact limitele învestirii instanței.
Deoarece reclamanta nu a indicat valoarea penalităților solicitate în cererea introductivă, instanța de fond a procedat corect la anularea acestui capăt, conform disp. art. 133 C.pr.civ.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Asociația de Locatari Nr. 755 G., cu sediul în G., ., .. G., în contradictoriu cu intimatul – pârât L. M., cu domiciliul în G., ., ..1, împotriva sentinței civile nr. 8320/14.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.03.2013.
Președinte,Judecător, Pt. Judecător,
C. R. M. E. MortuDoru B. promovat la Curtea de Apel G.
Semnează în conf. cu art.261 C.pr.civ.
Președintele Tribunalului G.
Judecător A. P.
Grefier,
L. T.
Red. Jud. C.R.M../13.05.2013
Tehnored.gref. L.T./31.05.2013
Fond judecător R. D.
Ex.2
| ← Anulare act. Încheierea nr. 22/2013. Tribunalul GALAŢI | Fond funciar. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
