Revendicare imobiliară. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 215/838/2009
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 13
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.01.2013.
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. G. F.
JUDECĂTOR: A. B.
GREFIER: N. F.-C.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului civil având ca obiect „revendicare imobiliară”, promovat de către apelanta – reclamantă P. D., cu domiciliul în com. Umbrărești, ., împotriva Sentinței civile nr. 1057 pronunțată la data de 27.09.2012 de Judecătoria Liești în dosarul nr. R/_, în contradictoriu cu intimații – pârâți: C. F., cu domiciliul în com. Umbrărești, ., C. I., cu domiciliul în com. Umbrărești, . și T. T., cu domiciliul în com. Umbrărești, ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 17.01.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Analizând cauza de față, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Liești, județul G., sub nr._ din 06.09.2008, reclamanta P. D. a chemat în judecată pe pârâta C. F. pentru revendicare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de 29.700 m.p., în baza titlului de proprietate nr._-23 din 04.02.1998. Pârâta C. F. ocupă abuziv și nelegal o suprafață cu latura de 6 m din terenul menționat. Pârâta a acaparat cei 6 m din proprietate în momentul în care a construit un gard despărțitor între proprietățile lor, terenul pârâtei învecinându-se cu terenul ce îl deține reclamanta.
Solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor și, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie fâșia de 6 m teren pe care a acaparat-o din proprietatea reclamantei pe lungimea gardului construit, pe care o evaluează în vederea timbrării la suma de 300 lei. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat art.480 și următoarele din vechiul C.civ.
La termenul din data de 06.02.2008 a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, T. T.. Acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat probe în combaterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.592/02.07.2008 Judecătoria Liști a respins cererea ca nefondată. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, iar Tribunalul G. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La Judecătoria Liești cauza a fost re-înregistrată sub nr.R/_ .
În rejudecare s-a administrat proba cu înscrisuri și că expertiză topometrică.
2. Judecătoria Liești, prin sentința civilă nr.1057 din 27.09.2012, a admis acțiunea în grănițuire formulată de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâții C. F., C. I. și T. T. și a stabilit linia de hotar între proprietățile grupărilor procesuale pe aliniamentul punctelor D-C (conform raportului de expertiză întocmit de expert A. F., care face parte integrantă din hotărâre). Totodată, instanța a respins acțiunea în revendicare ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este adevărat că reclamanta P. D. a solicitat anularea titlului de proprietate al pârâtei T. T., însă Tribunalul G., prin decizia civilă nr.114/2011, a admis recursul pârâtei și, pe fond, a respins acțiunea privind anularea parțială a titlului de proprietate nr._-58 din 10.02.1997 emis pe numele lui D. C.. Prin adresa nr.3643/07.06.2010, Primăria comunei Umbrărești a comunicat că autoarea pârâților a fost pusă în posesie pe suprafața de 0,96 ha cu următoarele dimensiuni: lățime 29 m și lungime 332 m conform tabelului de punere în posesie.
În titlul de proprietate al pârâtei apare la poziția nr.3 în T.95-. 0,94 ha iar în T.46-. 9.600 m.p. La aceste poziții apar unele modificări, prin îngroșarea unor cifre, dar titlul de proprietate a fost menținut prin decizia Tribunalului.
Din schița-anexă la raportul de expertiza întocmit în cauză de expert A. F. rezultă că linia de hotar existenta conform procesului-verbal de punere în posesie este aliniamentul identificat pe linia D-C și toate părțile au teren mai puțin decât în titlurile lor de proprietate.
Instanța nu va putea modifica acest aliniament al liniei de hotar până ce emitentul titlurilor de proprietate nu-l va modifica și va acorda părților suprafețele din titlu.
Tot din schița-anexă rezultă că diferențe de teren ale tuturor părților se regăsesc la vecinul cu proprietatea de peste drumul de exploatare, dacă s-ar respecta lungimile pe care pârtile au fost puse în posesie. Făcând un calcul la aceste dimensiuni rezultă o suprafață de 0,9628 ha.
Este adevărat că, prin sentința civilă nr.1399/2011, a fost anulată documentația cadastrală emisă de sub-inginer Căulea Noni M., însă aceasta documentație – care, de altfel, a fost vizată de Primărie și de O.C.P.I G. – nu poate fi decât accesorie la un titlu de proprietate valid. Această documentație nu are valoare de titlu de proprietate, fiind accesorie titlului de proprietate nr._-58/10.02.1997 emis pe numele lui Danăilă C., titlu menținut de Tribunalul G..
Rezultă că problema nu este de revendicare între doi proprietari învecinați, ci o culpă a Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, care nu a întocmit o schiță la punerea în posesie a noilor proprietari conform Legii nr.18/1991 și i-a pus în posesie pe o suprafață mai mică decât cea din titlurile de proprietate. Pentru acest motiv nu va fi sancționat civil proprietarul învecinat, ci este necesar ca reclamanta să solicite primăriei de la locul situării imobilului să o pună în posesie pe suprafața de teren menționată în titlu, lucru pe care trebuie să îl facă și pârâții (toate terenurile reconstituite în zonă neregăsindu-se în realitate cu suprafețele din titluri). Este atributul Comisiei locale (vinovată de crearea acestei situații) să soluționeze această problemă și nu să genereze o . conflicte între proprietari.
Văzând ca toate părțile dețin titluri de proprietate valide, instanța va admite doar acțiunea în grănițuire și va stabili linia de hotar pe aliniamentul de la punerea părților în posesie.
3. Împotriva sentinței civile nr.1057 din 27.09.2012 a Judecătoriei Liești a formulat recurs reclamanta P. D., cauza fiind înregistrată ca apel la Tribunalul G. pe 23.11.2012. Partea a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în revendicare și a obligării pârâților să-i lase în proprietate suprafața de 1.146 m.p. relevată de raportul de expertiză întocmit de expert A. F..
În motivare a arătat că pârâții, după ce au fost puși în posesie, beneficiind de o documentație topografică falsă, anulată ulterior în instanță, au ocupat o fâșie de teren din proprietatea reclamantei. Nu au fost indicate temeiuri de drept.
Intimații C. F., C. I. și T. T., deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu au fost prezenți în instanță.
Analizând cererea de apel din perspectiva probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, din raportul de expertiză topometrică întocmit de expert A. F. rezultă următoarele:
- cele două grupări procesuale – atât apelanta-reclamantă P. D., cât și intimații-pârâți C. F., C. I. și T. T. – au terenuri învecinate situate în .;
- pentru ambele terenuri există unele diferențe de suprafață, în sensul că suprafața deținută efectiv este mai mică decât cea la care sunt părțile îndreptățite potrivit titlurilor de proprietate (nr._-23 din 04.02.1998 al reclamantei și nr._-58 din 10.02.1997 al pârâților);
- diferența este determinată de modul de stabilire a terenurilor, în sensul că, la stabilirea lor, Comisia de aplicare a legilor fondului funciar (în continuare identificată drept „Comisia”) a luat drept reper un drum județean (ce reprezintă hotarul de vest al terenurilor părților) și, pentru fiecare teren, a stabilit doar deschiderea la acest drum (prin fixarea laturii corespunzătoare), de la care au pornit alte două laturi (de nord și de sud) și care au fost închise de latura de est;
- latura de vest (la drumul județean) a fost singura măsurată (17 metri pentru terenul reclamantei și 29 metri pentru cel al pârâților), laturile de nord și de sud, fiind apreciate ca având o anumită lungime (320 metri), iar latura de est fiind considerată paralelă cu cea de vest și de aceeași lungime, închizând conturul pentru fiecare lot de teren;
- o eroare a Comisiei a constat în aprecierea lungimii laturilor de nord și de sud, care aveau, pentru fiecare dintre terenuri, mai puțin de 320 metri; și
- cea de a doua eroare a rezultat din faptul că latura de est e impusă de existența unui drum de exploatare, astfel că nu este paralelă cu cea de vest;
- drept rezultat, terenurile părților au suprafețele mai mici decât în titlurile de proprietate.
Separat de această situație de fapt, rezultată din eroarea de măsurare făcută de Comisie, expertul a mai constatat și o diferență în aliniamentul la drumul județean, în sensul următor:
- deschiderea (latura de vest) a terenului reclamantei este de numai 10,15 metri, față de cei 17 metri pe care ar fi trebuit să existe; și
- în același timp, terenul pârâților are o deschidere de 35,35 metri, față de cei numai 29 metri cât rezultă din planul de amplasament;
- diferența de valori este de 6,85 metri (mai puțin pentru terenul reclamantei) și, respectiv 6,35 metri (mai mult pentru terenul pârâților), deci valorile sunt aproape egale;
- corespunzător diferenței de aliniament la drumul județean există o deplasare a limitei de sud a proprietății reclamantei (deci a limitei de nord a proprietății pârâților, acesta fiind hotarul) pe toată latura, astfel că reclamanta are mai puțin cu 1.146 m.p. față de cât ar fi trebuit să aibă dacă se respecta acest aliniament;
- existența diferenței tinde să egalizeze pierderile de teren pe care le suferă fiecare dintre imobile datorită erorilor făcute de Comisie.
În drept, atât art.480 din vechiul cod civil (în vigoare până la 30.09.2011), cât și art.555, alin.1 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil (Noul Cod civil în vigoare de la 01.10.2011), stabilesc faptul că proprietatea este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura și de a dispune de bunul său, în limitele determinate de lege.
Bunul ce reprezintă obiect al dreptului de proprietate trebuie înțeles între limitele sale fizice; din această perspectivă se observă că bunurile fiecăreia dintre grupările procesuale – reclamantă și pârâți – suferă o atingere, prin eroarea de calcul a Comisiei, în sensul că terenurile, reprezentate ca niște paralelograme, sunt mai scurte (pe direcția laturilor mari) decât ar fi trebuit să fie (potrivit planului de amplasament). În această privință corect a reținut instanța de fond că nu există o culpă a vreuneia dintre părți, ci ambele sunt afectate de eroarea Comisiei, deci numai în raport cu aceasta din urmă s-ar putea cere îndreptarea (în sensul atribuirii de teren suplimentar).
Dar, separat, reclamanta mai suferă o ingerință în dreptul său de proprietate, în sensul că terenul său, privit tot ca un paralelogram, este mai scurt și pe direcția laturilor mici. Spre deosebire de situația anterioară, pârâții nu suferă și ei o astfel de restrângere ci, dimpotrivă, ei sunt beneficiarii erorii comise tot de Comisie, în sensul că terenul lor este mai mare pe direcția laturilor mici. Concluzia este întărită de diferența insignifiantă dintre lungimea pierdură de terenul reclamantei (pe latura de vest, dinspre drumul județean) și cea câștigată de terenul pârâților (pe latura de nord, comună cu cea de sud a terenului reclamantei). Altfel spus, deplasarea de hotar s-a făcut în dauna reclamantei și în profitul pârâților.
Or, aceasta este o diferență fundamentală față de situația anterioară. Astfel:
- dacă pentru lipsa de teren pe care ambele grupări procesuale o suferă pe latura de est, culpa exclusivă a Comisiei face ca ea să fie singura abilitată a o complini,
- în schimb, pentru lipsa de teren suferită doar de reclamantă prin translatarea hotarului dinspre terenul pârâților, doar aceștia din urmă sunt obligați a o complini,
în sensul că trebuie să accepte revenirea la limitele corespunzătoare planului de amplasament în baza căruia s-au emis titlurile de proprietate.
În consecință, constatând aplicabilitatea art.296 din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar va admite apelul și, schimbând în parte sentința de fond, în rejudecare, va admite capătul de cerere privind revendicare formulat de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâții C. F., C. I. și T. T. și va obliga pârâții să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren de 1.146 m.p. reprezentată pe planul de situație Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert A. F. prin conturul punctelor A,B,C,D.
Instanța va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate și, în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, va obliga intimații-pârâți C. F., C. I. și T. T., ca părți căzute în pretenții, să plătească apelantei-reclamante P. D. suma de 3.953,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată la fond și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite apelul promovat de către apelanta – reclamantă P. D., cu domiciliul în com. Umbrărești, ., împotriva Sentinței civile nr. 1057 pronunțată la data de 27.09.2012 de Judecătoria Liești în dosarul nr. R/_, în contradictoriu cu intimații – pârâți: C. F., cu domiciliul în com. Umbrărești, ., C. I., cu domiciliul în com. Umbrărești, . și T. T., cu domiciliul în com. Umbrărești, ..
Schimbă în parte sentința apelată și în rejudecare:
Admite capătul de cerere privind revendicare formulat de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâții C. F., C. I. și T. T..
Obligă pârâții să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de teren de 1.146 m.p. reprezentată pe planul de situație Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert A. F. prin conturul punctelor A,B,C,D.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimații-pârâți C. F., C. I. și T. T. să plătească apelantei-reclamante P. D. suma de 3.953,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.01.2013.
Președinte,Judecător,
R. G. FloreaAlexandru B.
Grefier,
N. F.-C.
Încetat activitatea in instanță,
conform disp.art.261 c.p.c.,
semnează
grefierul șef de Secție 1 Civila, S. B.
Red. Dact. Jud. A.B./
Gref. L.C./ 6 ex./15.02.2013
..02.2013
Fond: ..B.; J.D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul GALAŢI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1551/2013.... → |
|---|
