Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 1679/838/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE Nr. 34/2013
Ședința Camerei de Consiliu de la 12 Martie 2013
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător E. M.
Judecător D. B.
Grefier L. Talpes
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditorul T. I., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații T. M., T. N., domiciliați în ., și T. A., cu domiciliul în G., ., ..1, ., împotriva Încheierii din 08.10._ pronunțată de Judecătoria Liaști, jud. G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – creditor personal, legitimat cu CI, CNP_, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Recurentul - contestator solicită admiterea recursului, apreciind hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. Arată că, dacă debitorul nu execută de bună-voie obligația, executarea se face prin constrângere cu ajutorul statului. Dă citire secțiunii cu privire la executarea silită din Codul de procedură civilă. Apreciază că în cauză nu operează prescripția deoarece s-a întrerupt termenul de prescripție prin formularea unei acțiuni de validare poprire. Mai arată că Încuviințarea executării silite s-a cerut în baza vechiului Cod de procedură civilă. Solicită admiterea recursului și încuviințarea executării silite.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Liești B. COȚAC D. C. G. a solicitat, la stăruința creditorului T. I., încuviințarea executării silite a debitorilor T. M., T. N. și T. A., în baza titlului executoriu sent. civ. nr. 3186/04.04.1996 a Judecătoriei G..
Executorul judecătoresc nu și-a motivat cererea.
În drept, a invocat disp. art. 3731 C.pr.civ.
În dovedirea acestei cereri, executorul judecătoresc a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar cererea de executare silită a creditorului adresată B. COȚAC D. C., sent. civ. nr. 810/06.06.2011 a Judecătoriei Liești și sent. civ. nr. 3186/04.04.1996 a Judecătoriei G..
Prin încheierea din 08.10.2012, Judecătoria Liești a respins cererea ca nefondată, reținând că dreptul de a cere executarea silită a titlului pus în executare este prescris.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs creditorul T. I., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității ei, arătând că termenul de prescripție nu a curs deloc, deoarece le-a făcut debitorilor cerere de poprire.
În drept, a invocat disp. art. 2500 Noul Cod Civil.
În susținerea recursului, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citați, intimații nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Tribunalul reține că titlul executoriu – sent. civ. nr. 3186/04.04.1996 a Judecătoriei G. - a fost pus în executare abia în data de 27.09.2012, astfel că este posibil să fie incidentă prescripția extinctivă în ceea ce privește dreptul afirmat de creditor.
Însă, o astfel de problemă poate fi examinată numai cu respectarea principiului contradictorialității, trebuind să fie pusă în discuția părților, într-un litigiu supus procedurii contencioase.
Procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, care nu oferă garanțiile de contradictorialitate necesare pentru respectarea dreptului la apărare al ambelor părți din faza executării silite.
Aspectele privind incidența prescripției extinctive pot fi analizate pe calea unei eventuale contestații la executare formulate de debitori.
Tribunalul reține, așadar, că titlul executoriu îndeplinește condițiile legale pentru a fi pus în executare silită.
Se reține și faptul că, prin sent. civ. nr. 810/06.06.2011, irevocabilă, Judecătoria Liești a admis plângerea creditorului împotriva refuzului executorului judecătoresc și l-a obligat pe acesta din urmă să înregistreze cererea de executare silită și să demareze procedura executării silite.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Tribunalul va admite recursul declarat de creditorul T. M. împotriva încheierii din data de 8.10.2012 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._ și va modifica în tot încheierea recurată, în sensul că va admite cererea și va încuviința executarea silită a sentinței civile nr. 3186/4.04.1996 a Judecătoriei G. și a cheltuielilor de executare silită, la cererea creditorului T. I., împotriva debitorilor T. M., T. N. și T. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditorul T. I., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații T. M., T. N., domiciliați în ., și T. A., cu domiciliul în G., ., ..1, ., împotriva Încheierii din 08.10._ pronunțată de Judecătoria Liaști, jud. G., în dosarul nr._ .
Modifică în tot Încheierea recurată, în sensul că:
Admite cererea.
Încuviințează executarea silită a sentinței civile nr. 3186/4.04.1996 a Judecătoriei G. și a cheltuielilor de executare silită, la cererea creditorului T. I. împotriva debitorilor T. M., T. N. și T. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.
Președinte,Judecător, Pt. Judecător,
C. R. M. E. MortuDoru B. promovat la Curtea de Apel G.
Semnează în conf. cu art.261 C.pr.civ.
Președintele Tribunalului G.
Judecător A. P.
Grefier,
L. T.
Red. Jud. C.R.M./13.05.2013
Tehnored.gref.L.T./13.05.2013
Fond judecător B. F.
Ex.2
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 415/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
