Partaj judiciar. Decizia nr. 415/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 23091/233/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 415
Ședința publică de la 11 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător L. B.
Judecător A. F.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta C. A., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. N. P., cu domiciliul în G., .. 108, ., împotriva Încheierii de admitere în principiu din 20.12.2011 și a sentinței civile nr. 7149/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.04.2013, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 11.04.2013 .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei G., reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. N. P., solicitând să se constate că are un drept de coproprietate în cotă indiviză de 75 % asupra bunului imobil situat în G., ., .. 2, ., dobândit în timpul concubinajului anterior căsătoriei cu defunctul C. P.. Totodată a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctului C. P., să se stabilească masa succesorală compusă din cota de 25% din imobilul menționat, precum și un pasiv în sumă de 30.000 lei. A solicitat să se constate că este singura moștenitoare acceptantă a moștenirii și a cerut să i se atribuie întreaga masă succesorală.
În fapt a arătat că a avut o relație de concubinaj cu defunctul C. P. la începutul anului 1979, iar ulterior s-au căsătorit. Dintr-o căsătorie anterioară defunctul a avut un fiu, pe pârâtul C. N. P., cu care întreținea legături sporadice.
Cu privire la imobil a precizat că la data încheierii contractului de construire nu era căsătorită cu defunctul, astfel încât contractul a fost încheiat doar pe numele acestuia. În contract a figurat ca garant al împrumutului încheiat pentru plata apartamentului, sub numele de Basarabeanu, avansul fiind achitat în mod egal din banii amândurora. La începutul anului 1980 s-au mutat în apartament și au achitat împreună ratele împrumutului din veniturile pe care le obțineau, iar în anul 1988 s-au căsătorit. Din 1992 defunctul nu a mai lucrat, având probleme de sănătate care s-au agravat astfel încât pentru a putea face față cheltuielilor reclamanta a fost nevoită să vândă bunuri proprii, obținute prin moștenire și să apeleze la credite bancare. A suportat singură cheltuielile cu înmormântarea și pomenirile pentru defunct, totalul cheltuielilor apreciindu-l la 30.000 lei.
Cu privire la moștenitori, a arătat că pârâtul nu a acceptat succesiunea în mod expres sau tacit, în termenul legal de 6 luni, fiind străin de succesiune, motiv pentru care a solicitat să se constate că este unicul moștenitor acceptant.
În susținerea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză tehnică.
Pârâtul C. N. P. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat să se constate că are o cotă de 75% din apartamentul din G., ., .. A contestat caracterul de bun comun al imobilului, cu motivarea că ratele împrumutului au fost achitate doar de defunct, reclamanta nefiind girantă, deoarece numele din contractul de împrumut este Basarabeanu A., iar avansul a fost achitat doar de defunct întrucât reclamanta și defunctul nu au avut venituri comune anterior căsătoriei. În consecință a solicitat să se constate că apartamentul este bun propriu al defunctului.
A susținut că a acceptat succesiunea prin declarația făcută la Camera Notarilor Publici înregistrată sub nr. 746 din data de 25.06.2007.
Prin Încheierea de Admitere în Principiu din data de 20.12.2011, s-a admis în principiu și în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă și de către pârâtul-reclamant.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului C. P., decedat la data de 16.06.2007, cu ultimul domiciliu în mun. G., jud. G..
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. P. se compune din:
cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentul nr. 70 din blocul B 3, . ., mun. G., jud. G.
pasiv succesoral în sumă de 12.339 lei, reprezentat de cheltuielile de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali și sunt coproprietari asupra masei succesorale:
- reclamanta-pârâtă C. A., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de ¼
- pârâtul-reclamant C. N. P., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾.
Pentru evaluare și lotizare s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare.
Pentru a pronunța astfel, a reținut următoarele:
Defunctul C. P. a decedat la data de 16.06.2007, având ultimul domiciliu in mun. G., jud. G.. Conform actelor de stare civilă, reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului, iar pârâtul este fiul acestuia dintr-o căsătorie anterioară.
Reclamanta a acceptat tacit succesiunea defunctului, iar pârâtul a acceptat expres succesiunea prin înscrisul sub semnătură privată, care a primit dată certă prin prezentare la Camera Notarilor Publici, unde a fost înregistrat sub nr. 746/25.06.2007.
Deși reclamanta a solicitat să se constate că pârâtul este străin de moștenire, instanța a reținut că, potrivit art. 689 Cod civil, acceptarea poate fi făcută și prin înscris sub semnătură privată.
Acceptarea s-a făcut în termenul de 6 luni prevăzut de lege, iar din conținutul său rezultă fără dubiu că pârâtul și-a însușit neechivoc calitatea de moștenitor.
În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. P., instanța a reținut că părțile au aprecieri diferite cu privire la compunerea acesteia.
Reclamanta și pârâtul sunt de acord că singurul bun care intră în compunerea masei succesorale este apartamentul nr. 70 din blocul B 3, . de pe ., mun. G., jud. G., însă reclamanta susține că masa succesorală include doar o cotă de 1/4 din dreptul de proprietate asupra acestuia, în timp ce pârâtul consideră că este vorba de întreg bunul, ca bun propriu al defunctului.
Părțile au opinii diferite și în privința pasivului succesoral, suma de 30.000 lei indicată de reclamantă fiind contestată de pârât.
În referire la aceste susțineri, s-a constatat că apartamentul a fost dobândit în baza contractului de construire nr. 9470/10.09.1979, contract încheiat în calitate de beneficiar de către defunctul C. P., anterior căsătoriei cu reclamanta.
Prețul convenit a fost achitat ca urmare a contractării a două contracte de împrumut, respectiv nr. 7650/04.09.1979 pentru suma de 34.100 lei (avans), rambursabil în 5 ani, și nr. 8880/21.09.1979 pentru suma de 64.200 lei, rambursabil în 20 de ani.
Din declarațiilor martorilor audiați a rezultat că atât defunctul, cât și reclamanta au contribuit în mod egal la plata ratelor, susținerile martorilor coroborându-se cu mențiunile din carnetele de muncă ale defunctului și ale reclamantei de unde rezultă că în perioada respectivă au realizat venituri aproximativ egale. Chiar dacă s-ar susține că defunctul a achitat singur avansul, având în vedere că acesta nu a mai realizat venituri din 1992, iar ulterior starea sănătății sale s-a agravat, instanța a considerat că se impune a se reține că bunul a fost dobândit în cote egale de defunct și reclamantă, astfel doar cota de 1/2 se include în masa succesorală.
Cu privire la pasivul succesoral reprezentat de cheltuielile de înmormântare, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că a efectuat cheltuieli pentru sicriu, cruce, transport, taxă parohie, în cuantum de 620 lei și pentru trei pomeniri, în cuantum de 11.719 lei, în total suma de 12.339 lei.
În consecință s-a apreciat că masa succesorală este grevată de un pasiv în sumă de 12.339 lei.
Prin sentința civilă nr. 7149/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria G., s-a respins excepția tardivității invocării excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru cheltuielile de înmormântare, invocată de reclamanta-pârâtă și s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința cheltuielilor de înmormântare în cuantum de 12.339 lei, reprezentat de cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect stabilirea pasivului succesoral reprezentat de cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare, ca prescris.
S-a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională.
S-a dispus ieșirea din indiviziune, iar ca efect al partajului, apartamentul a fost atribuit reclamantei.
A obligat pe reclamanta-pârâtă către pârâtul-reclamant la plata sumei de 34.135,50 lei, reprezentând compensație valorică pentru cota de 3/4 ce i se cuvine acestuia din urmă din masa succesorală.
A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pe reclamanta-pârâtă la plata sumei de 2.848 lei către pârâtul-reclamant C. N. P. .
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere mențiunile Încheierii de Admitere în Principiu, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și opțiunea părților în ceea ce privește atribuirea.
Totodată a avut în vedere faptul că prin cererea depusă la termenul din 06.04.2012 pârâtul-reclamant a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la o parte din cheltuielile de înmormântare care au fost constatate ca pasiv succesoral.
În apărare, reclamanta-pârâtă a invocat excepția tardivității invocării excepției prescripției.
Cu privire la excepția tardivității invocării excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru cheltuielile de înmormântare, instanța a reținut că această excepție este de ordine publică, astfel încât poate fi invocată în orice stare a pricinii.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pasivul moștenirii, instanța a reținut că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în data de 20.12.2012, s-a constatat existența unui pasiv succesoral în sumă de 12.339 lei, reprezentat de cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare.
Raportat la data la care s-au emis aceste chitanțe și la data introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere și considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 6/19.01.2009 a ICCJ, s-a constatat că termenul de prescripție în care se putea exercita dreptul la acțiune s-a împlinit.
În consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința cheltuielilor de înmormântare în cuantum de 12.339 lei.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin raportul de expertiză efectuat de expert G. Nițica s-a stabilit că valoarea de circulație a imobilului situat în G., ., .. 2, ., jud. G., este de 91.027 lei, precum și că apartamentul nu este comod partajabil în natură.
Având în vedere că reclamanta are deja în patrimoniu cota de 1/2 și că apartamentul respectiv este locuința unde a conviețuit cu defunctul, potrivit art. 728 cod civil și art. 6739 Cod procedură civilă, imobilul a fost atribuit reclamantei-pârâte C. A., aceasta fiind obligată să plătească pârâtului-reclamant C. N. P. suma de 34.135,50 lei, reprezentând compensație valorică pentru cota de 3/4 ce i se cuvine acestuia din urmă din masa succesorală.
Potrivit art. 276 C.proc.civ. instanța a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți conform cotelor succesorale.
Împotriva Încheierii de Admitere în Principiu și a sentinței civile nr. 7149/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs reclamanta C. A..
Prin motivele scrise de recurs a susținut următoarele:
1. În mod greșit instanța a reținut că masa succesorală se compune din cota de ½ în loc de ¼ din imobilul situat în G., ., .. 2, ., deoarece cu martorii audiați la instanța de fond a dovedit că după anul 1992 când defunctul s-a îmbolnăvit și nu a mai lucrat a achitat singură ratele la apartament. Această susținere a fost dovedită și cu actele depuse(cartea de muncă a defunctului, declarații date de defunct, contracte de împrumut).
În opinia sa, raportat la perioada în care a achitat singură ratele, se justifica să i se rețină o cotă de ¾ la achiziționarea bunului care face obiectul partajului.
2. În mod eronat instanța de fond a reținut un pasiv în sumă de 12.339 lei în loc de 30.000 lei, în condițiile în care a dovedit că defunctul s-a îmbolnăvit și pentru tratament a fost nevoită să facă mai multe credite, pe care le-a achitat singură, deoarece defunctul era bolnav și nu avea loc de muncă.
3. Instanța a respins greșit excepția neacceptării moștenirii de către pârâtul C. N. P. în condițiile în care acesta nu a dovedit că a acceptat expres sau tacit moștenirea, iar la înmormântare a declarat că nu are nicio pretenție la moștenirea tatălui său.
4. Instanța a respins greșit excepția tardivității invocării de către pârât a excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pasivul succesoral. În opinia sa această excepție nu a fost invocată în termen procedural, motiv pentru care față de pârât operase decăderea din dreptul de a mai invoca această excepție.
În mod greșit instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pasivul succesoral după pronunțarea Încheierii de Admitere în Principiu. Totodată la calcularea și aplicarea termenului de prescripție, instanța nu a avut în vedere că în absența unei cereri de partaj interesul său nu era născut și actual, aspect în raport de care termenul de 3 ani nu a început să curgă. A solicitat să se constate că prin soluția dată, instanța a încălcat mențiunile unei încheieri interlocutorii, deoarece a revenit neprocedural și fără temei asupra admiterii capătului de cerere referitor la pasivul succesoral.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul celor mai sus menționate, cu plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, intimatul C. N. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului cu motivarea că a acceptat succesiunea prin declarația făcută la Camera Notarilor Publici înregistrată sub nr. 746 din data de 25.06.2007.
În ceea ce privește pretenția reclamantei cu privire la constatarea unui aport de ¾ la dobândirea apartamentului ce face obiectul partajului a solicitat să se constate că reclamanta se folosește de contractele de împrumut cu două scopuri unul pentru a-și preconstitui o cotă mai mare la apartament și unul pentru a solicita contravaloarea unui pasiv în sumă de 30.000 lei. În opinia sa aceste împrumuturi au fost efectuate în scopuri personale, pentru nevoi personale și nu pot spori aportul la imobil și nici nu pot fi incluse în pasivul succesoral.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune a solicitat să se constate că aceasta este o excepție de ordine publică, care poate fi oricând invocată, chiar și după pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu.
Față de efectul obligatoriu al deciziei nr.6/2009 a ICCJ, nu se poate susține că instanța a aplicat greșit legea.
În ceea ce privește cuantumul pasivului succesoral, a solicitat să se constate că reclamanta a efectuat credite pentru nevoi personale care nu-i pot fi imputate și care nu pot fi incluse în pasivul succesoral.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
1. Din certificatul de deces depus la dosar rezultă ce defunctul C. P. a decedat la data de 16.06.2007.
Din declarația dată și înregistrată la Camera Notarilor Publici sub nr. 746 din data de 25.06.2007(f.93 fond) rezultă că pârâtul s-a declarat moștenitor direct al tatălui său.
Această declarație are valoare de act de acceptare în sensul art. 689 VC.civ. aspect în raport de care excepția neacceptării moștenirii invocată de reclamantă a fost corect respinsă de instanța de fond.
2. Din contractul de construire nr. 9470/1979 și din contractul de împrumut nr. 8880/1979, rezultă că defunctul a contractat un împrumut pe un termen de 20 ani, care a expirat la data de 21.09.1999. Rata lunară a fost stabilită între 387 și 227 ROL. Având în vedere valoarea modică a acestor rate, raportat la venitul minim aplicabil în perioada 1992-1999(perioada în care pârâtul nu a realizat venituri și data expirării contractului de împrumut) luând în considerare faptul că deși nu realiza venituri defunctul presta muncă în gospodărie și în particular, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor audiați la fond, față de faptul că bunurile proprii ale reclamantei au fost valorificate după data de 21.09.1999, iar contractele de credit au fost încheiate după data stingerii împrumutului, se constată că aceasta nu a dovedit o contribuție suplimentară la dobândirea imobilului succesoral. În consecință, instanța de fond a aplicat corect prezumțiile instituite de art. 30 C.fam. și a constatat corect faptul că masa succesorală este compusă din cota de ½ din apartamentul situat în G., ., .. 2, ., jud. G..
3. În ceea ce privește tardivitatea invocării excepției prescripției dreptului material la acțiune, se reține că în cauză sunt aplicabile dis. art. 3 din Decretul 167/1958, potrivit cu care această excepție are caracter de ordine publică și poate fi invocată oricând și de oricine. Ca urmare, pârâtul putea invoca, iar instanța avea posibilitatea să admită, chiar și împotriva mențiunilor din Încheierea de Admitere în Principiu, această excepție.
În consecință, față de natura excepției invocate și de dis. art.136V.C.proc.civ. această critică a reclamantei este nefondată.
4. Excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pasivul succesoral a fost greșit admisă, pentru următoarele motive:
În considerentele deciziei nr. 6/19.01.2009 invocată de pârât și menționată de instanța de fond în motivarea soluției pronunțate, se precizează că posesia exercitată de moștenitorul solvens asupra bunurilor succesorale are caracter întrerupător de prescripție, caz în care termenul de 3 ani curge potrivit art. 17 alin.2 din Decretul 167/1958 de la data formulării cererii de ieșire din indiviziune.
Reclamanta a locuit după deces în apartamentul bun succesoral, deci a exercitat o posesie în calitate de moștenitor solvens asupra bunurilor succesorale. În consecință, potrivit considerentelor din decizia menționată, termenul de 3 ani a început să curgă împotriva acesteia de la data de 05.11.2010, data formulării cererii de ieșire din indiviziune.
Cum prin această cerere a solicitat și pasivul succesoral, rezultă că termenul de 3 ani nu s-a împlinit.
Ca urmare, instanța de fond a soluționat greșit această excepție, aspect în raport de care sentința recurată se impune a fi reformată.
5. În ceea ce privește cuantumul pasivului succesoral, din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Cu chitanțele depuse(f. 55, 53, 56 și 57 fond) reclamanta a dovedit că a efectuat cheltuieli pentru sicriu, cruce, transport, taxă parohie, în cuantum de 620 lei și pentru trei pomeniri, în cuantum de 11.719 lei, în total suma de 12.339 lei, reținută în mod corect și prin Încheierea de Admitere în Principiu din data de 20.12.2011.
În cauză reclamanta mai pretinde suma de 17.661 lei(_. ROL) cu titlu de pasiv generat de ultima boală a defunctului și de tratamentele aferente.
Din actele medicale depuse la dosar coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză(f.116-117) rezultă că defunctul a avut o boală gravă pentru al cărui tratament este de notorietate că familia a alocat sume considerabile de bani.
Din aceleași probe rezultă că reclamanta s-a deplasat cu defunctul la spitale din mun. G. dar și în București, fiind singura care a suportat contravaloarea acestor cheltuieli.
Din aceleași acte medicale, dar și din declarația defunctului autentificată sub nr. 1977/2005(f.44) rezultă că defunctul la data de 22.08.2005 era bolnav.
Coroborând aceste înscrisuri cu starea de boală gravă și dovedită a defunctului, susținerea reclamantei potrivit cu care a fost nevoită să contracteze împrumuturi pentru a face față tratamentului defunctului este dovedită. În acest sens instanța va avea în vedere și contractul de credit nr._/25.11.2005.
Ca urmare, pretenția acesteia în referire la suma de 17.661 lei, alocată bolii și tratamentului defunctului este dovedită.
Potrivit acestui raționament, se constată că reclamanta a dovedit existența unui pasiv de 30.000 lei.
6. Este cert că defunctul în ultima perioadă a vieții s-a aflat în nevoie, iar nevoile acestuia au fost satisfăcute exclusiv de reclamantă.
Potrivit art. 86, 89 și 94 C.fam (aplicabile la data producerii evenimentelor) și pârâtul avea obligația legală și morală să contribuie la întreținerea părintelui său.
Având în vedere că în cauză nu s-a dovedit că împrumutul nr._/25.11.2005 a fost alocat în scopuri personale ale reclamantei, având în vedere că și pârâtul avea obligația să contribuie la cheltuielile legate de boala și tratamentul tatălui său, având în vedere caracterul indivizibil al moștenirii, potrivit cu care cel care acceptă moștenirea preia activul dar și pasivul, se constată că din punct de vedere succesoral și patrimonial, raportat la cota succesorală de ¾ a pârâtului, aceasta suportă suma de 22.500 lei, cu titlu de pasiv succesoral.
În consecință și sub acest aspect există motive pentru reformarea hotărârii recurate.
7. Pentru motivele mai sus expuse, potrivit art. 304 și 312 alin. 1 și 3V.C.proc.civ. va admite recursul, va modifica în parte Încheierea de Admitere în Principiu și sentința recurată, sens în care va constata că masa succesorală este grevată de un pasiv în sumă de 30. 000 lei în loc de 12.339 lei, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pasivul succesoral și va obliga pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 22.500 lei cu titlu de contravaloare pasiv succesoral.
Va înlătura mențiunile contrare prezentei decizii și va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Față de soluția pronunțată, având în vedere că recurenta a solicitat plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 276 V.C.proc.civ. va obliga intimatul C. N. P. să plătească recurentei suma de 743 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. A., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. N. P., cu domiciliul în G., .. 108, ., împotriva Încheierii de admitere în principiu din data de 20.12.2011 pronunțată de Judecătoria G., pe care o modifică în parte și în rejudecare:
Constată că masa succesorală este grevată de un pasiv în sumă de 30. 000 lei în loc de 12.339 lei.
Înlătură mențiunile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Admite recursul declarat de reclamanta C. A., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. N. P., cu domiciliul în G., .. 108, ., împotriva sentinței civile nr. 7149/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. pe care o modifică în și în rejudecare:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pasivul succesoral.
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 22.500 lei cu titlu de contravaloare pasiv succesoral.
Înlătură mențiunile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 743 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. CeolpanLuminița B. A. FilipCarmen B.
Red.LB/tehn.CB
Ex. 2/28.05.2013
Fond – D.G.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 404/2013. Tribunalul GALAŢI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 34/2013.... → |
|---|
