Obligaţie de a face. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul GALAŢI

Decizia nr. 312/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 4113/324/2012

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 312

Ședința publică de la 14.11.2013

Completul constituit din:

Președinte: M. A.

Judecător: R.-G. F.

Grefier: V. B.

La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de către apelanta-reclamantă C. M. și apelantul-pârât P. A., împotriva sentinței civile nr. 1270/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „obligație de a face”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă personal și pentru intimatul-pârât, av. G. M., în baza delegației pe care o depune la dosarul cauzei,

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează prim termen de judecată, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apeluri motivate, motive de apel comunicate, apelanta-reclamantă a depus, în copie, dovada achitării taxei judiciare de timbru și întâmpinare, în dublu exemplar, apelantul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care;

Reprezentantul apelantului-pârât depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Apelanta-reclamantă depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Instanța înmânează un exemplar al întâmpinării formulate de apelanta-reclamantă către reprezentantul apelantului-pârât, care nu solicită termen pentru studiul acesteia.

Instanța pune în discuția părților calificarea căii de atac în prezenta cauză.

Apelanta-reclamantă consideră că în prezenta cauză calea de atac ce trebuie urmată este recursul.

Reprezentantul apelantului-pârât consideră că apelul este calea de urmat în prezenta cauză.

Având în vedere disp. art. 282 și art. 2821 C.p.c., instanța recalifică, în cauză, calea de atac promovată de către apelanta-reclamantă C. M., ca fiind apel și nu recurs.

La întrebarea instanței, părțile învederează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de apel formulate.

Apelanta-reclamantă solicită instanței admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată, cu plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul apelantului-pârât arată că apelul declarat de către apelantul-pârât se referă strict la constatarea lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că această clădire, față de care reclamanta este nemulțumită, aparține societății, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Locuința apelantului-pârât este distanțată în alt loc. Între locuința personală a apelantului-pârât și până la construcția lipită de casa reclamantei, există o altă construcție care aparține firmei, la care apelantul-pârât este administrator. Din aceste considerente, consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre față de o persoană fără capacitate procesuală pasivă. Față de apelul declarat de către apelanta-reclamantă, solicită instanței să constate că în cadrul ședinței de judecată instanța de fond i-a pus în vedere reclamantei să precizeze obiectul acțiunii, astfel că la termenul de judecată din 12.10.2012, aceasta prin reprezentant a specificat, în mod clar, că solicită doar obligația de a face în sensul de a fi obligat pârâtul de a-și modifica construcția, renunțând la plata despăgubirilor, care trebuiau timbrate, acest fapt a fost reluat și în data de 19.05.2013, prin concluziile scrise ale apărătorului, prin care își menține această solicitare. Modificarea acestei poziții în calea de atac, nu este posibilă, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de către apelanta-reclamantă ca nefondat. Fără plata cheltuielilor de judecată.

Față de apelul declarat de către apelantul-pârât, apelanta reclamantă învederează că, construcția pârâtului este în continuare. Solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu plata cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 06.09.2012 sub nr._, reclamanta C. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. A., modificarea construcției edificate de acesta, pentru ca imobilul său să nu mai fie afectat de apa pluvială ce se scurge de pe acoperișul acestuia.

În motivarea cererii, aceasta a arătat că la data de 16.01.2008 a dat o declarație notarială înregistrată sub nr. 349, prin care a consimțit să fie de acord ca pârâtul să-și edifice construcție pe latura de sud a imobilului său, fără respectarea dispozițiilor art. 612 C.civ. În prezent, datorită lucrărilor executate defectuos la acoperișul acestuia, apa de ploaie se scurge pe pereții locuinței sale.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 948, 962, 969, 970, 973, 998 C.civ. și art. 274 alin.1 C.pr.civ.

A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Legal citat, pârâtul P. A. a depus întâmpinare, prin care a arătat că cererea reclamantei este complet nefondată, deoarece și-a îndeplinit toate obligațiile luate prin declarația dată și semnată la data de 16.01.2008.

În drept, cererea nu a fost motivată.

Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat C. G., proba cu expertiză tehnică de specialitate construcții și a fost efectuată o cercetare la fața locului conform procesului verbal încheiat la data de 08.11.2012.

La termenul de judecată din data de 26.04.2013, pârâtul, prin apărătore, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât, imobilul la care se face referire prin acțiunea introductivă, aparține ., fiind construit în baza autorizației de construcție pe un teren pe care îl folosește în baza unui contract de comodat, astfel că nu este nici constructorul și nici proprietarul imobilului, excepție care a fost respinsă prin încheierea din data de 26.04.2013.

Prin sentința civilă nr. 1270/24.05.2013 Judecătoria T. a admis cerere, a obligat pârâtul P. A. să modifice construcția extinsă cu acoperiș tip terasă, conform raportului de expertiză de specialitate construcții, astfel: să repare învelitoarea din materiale bituminoase a terasei extinderii realizată prin turnarea unei sape din mortar de ciment pentru corectarea pantei de scurgere a apelor pluviale și să refacă hidroizolația cu două staruri de material hidroizolant; să realizeze un racord corect între învelitoarea din tablă a locuinței reclamantei și învelitoarea terasei la intersecția celor două învelitori, pentru a nu mai permite stagnarea apei pluviale.

În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008, a fost obligat pârâtul P. A. să plătească statului suma de 350 lei reprezentând 50% din onorariul de expert de care a fost scutită reclamanta în baza acestui act normativ și reclamantei suma de 810,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului, că aceasta este nefondată, întrucât între pârâtul P. A. și . a fost încheiat contractul de comodat nr. 250/16.01.2008, prin care a fost transmisă folosința, cu titlu gratuit, în scopul îndeplinirii obiectului de activitate al societății, a unei părți determinate din imobilul proprietatea sa, situat în intravilanul municipiului T., . nr. 115.

Din conținutul contractului, aspect care ține de esența acestuia, a rezultat că pârâtul P. A. a rămas proprietar asupra imobilului.

De altfel, printr-o clauză contractuală s-a prevăzut obligația pentru pârât de a efectua, printre altele, toate reparațiile locative. Cum ., al cărui administrator este pârâtul, a devenit doar detentor precar asupra imobilului, în urma încheierii contractului de comodat, a rezultat că pârâtul a rămas proprietar asupra acestuia și are calitate procesuală pasivă în cauza de față.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut din concluziile raportului de expertiză în specialitate construcții că la realizarea acoperișului tip terasă al extinderii realizată de pârâtul P. A., s-a efectuat un racord între acoperișul casei existente proprietate a reclamantei și extinderii menționate, iar din cauza pantei mici și a unei erori de construcție pe o porțiune de acoperiș, apa pluvială sau provenită din topirea zăpezii a rămas pe acoperișul tip terasă și, în timp, a distrus hidroizolația și s-au produs infiltrații care au dus la degradarea tencuielilor și a peretelui casei reclamantei din încăperea nr. 4 din planul releveu.

Astfel, expertul a constatat că se impune repararea învelitorii din materiale bituminoase a terasei extinderii realizată de pârât, prin turnarea unei șape din mortar de ciment pentru conectarea pantei de scurgere a apelor pluviale și refacerea hidroizolației cu două staturi de material hidroizolant, realizarea unui racord corect între învelitoarea din tablă a locuinței reclamantei și învelitoarea terasei la intersecția celor două învelitori, pentru a nu mai permite strângerea apei pluviale.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a promovat și motivat apel pârâtul P. A. și recurs reclamanta C. M., care au criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.

În motivarea cererii, pârâtul P. A. a arătat că imobilul proprietatea sa nu poată să aducă vreun prejudiciu reclamantei, deoarece între cele două proprietăți se află imobilul ridicat de .. În mod greșit instanța de fond a reținut că ar fi și proprietarul noii construcții, în condițiile în care autorizația de construcție a fost dată firmei menționate și face parte din patrimoniul acesteia.

Mai arată că potrivit contractului de comodat firma este cea care și-a luat obligația de a efectua reparațiile locative și de a suporta cheltuielile efectuate în acest sens.

În drept, cererea nu a fost motivată.

A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

În motivarea cererii, reclamanta C. M. a arătat că pârâtul P. A. și-a luat angajamentul scris de a repara orice stricăciune ce se va produce la imobilul său, prin declarația notarială autentificată sub nr. 349/17.10.2008, dată pentru ca pârâtul să poată edifica respectiva construcție.

Instanța de fond a reținut din concluziile raportului de expertiză că se impune repararea construcției, dar nu s-a pronunțat cu privire la reparațiile ce trebuie efectuate la imobilul proprietatea sa.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.

A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Legal citate, părțile au formulat întâmpinări, pârâtul P. A. arătând că reclamanta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată și despăgubiri, iar reclamanta C. M. arată că administratorul firmei este chiar pârâtul, iar prin contractul de comodat s-a transmis doar folosința, astfel că pârâtul a rămas detentor precar al imobilului.

La termenul de judecată din data de 14.11.2013 calea de atac promovată de reclamantă s-a recalificat ca fiind apel.

În calea de atac a apelului nu s-a administrat nicio probă.

Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește apelul pârâtului P. A., se reține că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia motivat de faptul că între acesta și . a cărui administrator este s-a încheiat contractul de comodat nr. 250/16.01.2008, prin care a fost transmisă folosința, cu titlu gratuit, în scopul îndeplinirii obiectului de activitate al societății, a suprafeței de 50 mp, situat în intravilanul municipiului T., . nr. 115.

Se mai reține și faptul că prin acest contract s-a stabilit ca partea din teren să fie folosită în scopul construirii unui cabinet veterinar și birou, urmând a fi restituită în natură, în stare bună de folosință la data de 16.12.2010, iar la expirarea contractului contractul poate fi reînnoit cu acordul ambelor părți. În cauză nu s-a dovedit că acest contract a fost prelungit, astfel că acesta a încetat.

Este adevărat că în scopul construirii unui cabinet veterinar și birou s-a emis autorizația de construire nr. 58/26.03.2008 urmare a cererii formulate de . a cărui administrator este chiar pârâtul P. A., însă prin declarația dată la data de 16.01.2008, acesta și-a asumat obligația de a efectua toate reparațiile ce se vor impune cu ocazia extinderii pe care o va efectua, declarație semnată personal de către acesta și care nu a fost contestată. În aceste condiții nu are importanță cine este proprietarul construcției.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în conformitate cu clauzele contractului de comodat . este cea care și-a luat obligația de a efectua reparațiile locative și de a suporta cheltuielile efectuate în acest sens, instanța nu o poate lua în considerare, întrucât aceste cheltuieli vizează imobilul proprietatea pârâtului și nu imobilul reclamantei.

În ceea ce privește apelul reclamantei C. M., instanța reține că pentru termenul de judecată din data de 12.10.2012 reclamanta depune precizări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept invocat, arătând că solicită pe calea dreptului comun modificarea construcției pentru a nu-i mai fi afectat imobilul de apa pluvială care se scurge pe pereți. În aceste condiții, se reține că în mod corect s-a pronunțat instanța de fond pe ceea ce s-a cerut.

Faptul că expertul desemnat în cauză a stabilit cuantumul reparațiilor imobilului nu pute determina instanța de fond să se pronunțe și asupra acestui capăt de cerere în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ. în calea de atac a apelului nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

În aceste condiții, se apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.296 C.pr.civ. Tribunalul va respinge apelurile formulate ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de către apelanta-reclamantă C. M., domiciliată în T., ., nr. 115 bis, jud. G. și apelantul-pârât P. A., domiciliat în T., ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1270/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca nefondate.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2013.

Președinte, Judecător, Grefier,

M. A. R.-G. F. B. V.

Red. Jud. A.M./23.01.2014

Tehnored. Gref. B.V./ 23.01.2014/ex.4

Comunicat 2ex..

Jud. fond. N. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul GALAŢI