Cereri. Decizia nr. 916/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1575/121/2015
Dosar nr._/233/2012
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 916
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. J.
Judecător F. L. N.
Judecător A. F.
Grefier G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta -intimata . B., cu sediul în B., Complex M. Hipodrom, ., județul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în București, sector 2, . nr. 3-5, împotriva sentinței civile nr. 1892/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013, data la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.08.2012, sub nr. de dosar_/233/2012 contestatoarea S.C. M. B. S.R.L. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata S.C. R. F. S.A.,solicitând instanței anularea somației emisă la data de 20.08.2012 și a procesului - verbal de constatare a cheltuielilor de executare încheiat la data de 20.08.2012 pentru suma de 1.724,30 lei, întocmite de către B. M. P. în dosarul de executare nr. 24/2012, solicitând anularea acestora.
Contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația emisă la data de 20.08.2012 i s-a pus în vedere să execute, monteze și să predea intimatei camera frig astfel cum apare în decizia nr. 589/R/19.12.2001 a Curții de Apel G..
Contestatoarea a invocat excepția perimării executării silite, în baza dispozițiilor art. 389 C.pr.civ., deoarece creditoarea a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de zile de la îndeplinirea ultimului act de executare, B. T. Ș. închizând executarea prin procesul – verbal din 02.10.2009, în dosarul nr. 036/2007.
De asemenea, a invocat, în baza dispozițiilor art. 4052 alin. 1 C.pr.civ., prescripția dreptului de a cere executarea silită a deciziei civile nr. 589/2001 a Curții de Apel G., termenul de prescripție fiind de 3 ani, iar titlul executoriu a fost pronunțat în data de 19.12.2001, în timp ce data formulării cererii de executare silită este 13.07.2012.
Totodată, a invocat excepția autorității de lucru judecat, în sensul că a executat obligația livrare camera frigorific ape, pe care a montat-o și predat-o intimatei la data de 30.05.2006, potrivit procesului – verbal încheiat, iar prin sentința civilă nr. 4756/30.06.2006 s-a constatat executată această lucrare.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a precizat că și-a executat obligația încă din data de 30.05.2006, fapt constatat prin hotărâri judecătorești ulterioare acestei date, astfel încât nu se impune executarea sa silită. Executarea s-a realizat pe un alt amplasament decât cel stabilit inițial, respectiv la etaj și nu la parter, însă prin hotărâre s-a stabilit că executarea obligației într-un alt loc nu s-a datorat culpei debitoarei. Executarea cu întârziere s-a datorat creditoarei care, fie nu a permis accesul în imobil, fie l-a permis, dar condițiile de efectuare a lucrării nu erau îndeplinite (nu era instalație electrică, reconfigurarea spațiului, etc.).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 389, art. 403, art. 405, art. 274 C.pr.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbre în cuantum de 194+10 lei și timbru judiciar în valoare de 5+0,30 lei (f. 4-5).
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri: somației și procesul - verbal de constatare a cheltuielilor de executare încheiate la data de 20.08.2012, decizia civilă nr. 589/2001 a Curții de Apel G., sentința civilă nr. 4756/30.06.2006, procesul – verbal nr. 036/2007 al B. T. Ș., decizia civilă nr. 35/2007 a Tribunalului G. (f. 7-29), proces – verbal din 06.03.2007 al B. V. C., minuta din 17.05.2006 încheiată între părți, adresa nr. 2253/30.05.2006, proces – verbal din 20.03.2003, proces – verbal din 10.01.2001, proces – verbal din 30.06.2003, proces – verbal din 22.09.2003, proces – verbal din 15.06.2004, practică judiciară.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Intimata S.C. R. F. S.A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației, arătând că executarea nu este prescrisă, întrucât aceasta a fost încuviințată de Judecătoria G. la data de 16.07.2012, nefiind astfel scurse 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare pentru a opera perimarea.
Cu privire la prescripția executării silite, a arătat că termenul nu este împlinit, întrucât fiind în prezența unei acțiuni reale imobiliare, acesta este de 10 ani, potrivit art. 405 teza finală C.pr.civ. Chiar dacă, însă, de la momentul pronunțării titlului executoriu au trecut mai mult de 10 ani, intimata a arătat că în această perioadă instanțele au dispus de mai multe ori suspendarea executării silite, cursul prescripției fiind astfel întrerupt.
Referitor la excepția puterii de lucru judecat, a arătat că nu se poate reține, întrucât obiectul celor două acțiuni este total diferit, în prima solicitându-se anularea formelor de executare întocmite de B. V. C. în dosarul de executare nr. 158/2002, în timp ce prezentul litigiu vizează somația și procesul – verbal de constatare a cheltuielilor de executare în dosarul nr. 24/2012 al B. M. P..
Pe fondul cauzei, a precizat că obligația stabilită prin titlul executoriu nu a fost realizată, acest fapt fiind constatat atât de B. V. C., prin procesul – verbal din 14.06.2006, cât și de B. T. Ș. care, la momentul restituirii titlului, la data de 05.03.2012, a făcut mențiunea pe acesta ”nu s-a constatat îndeplinirea obligației de predare a camerei frig”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
Au fost anexate întâmpinării, în copie, înscrisuri: proces – verbal din 17.05.2006, proces – verbal din 29.05.2006, proces – verbal din 08.06.2006, proces – verbal din 14.06.2006, proces – verbal din 24.11.2006, proces – verbal din 19.02.2007, proces – verbal din 20.02.2007, toate încheiate de B. V. Colt, adresa nr. 261/30.05.2006 emisă de intimate, adresele nr. 2256/30.05.2006 și nr. 2257/31.05.2006 emise de contestatoare, notă de constatare tehnică, cererea intimate din 2.08.2006 de continuare a executării silite, adresa din 29.03.2007 trimisă de B. V. Colt la dosarul nr._ al Judecătoriei G. (f. 75-91).
La solicitarea instanței, B. M. P. a depus la dosarul cauzei, copia certificate a dosarului de executare nr. 24/2012 (f. 32-60).
În ședința publică din data de 04.10.2012, instanța a pus în discuția părților cererea de suspendare a executării silite, pe care a admis-o prin încheierea din data de 12.10.2012.
În ședința publică din 13.02.2013 a încuviințat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., și a administrat, pentru părți, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1892/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, instanța a respins excepția prescripției executării silite și excepția perimării executării silite, invocate de contestatoarea S.C. M. B. S.R.L., pentru autoritate de lucru judecat, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. M. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. R. F. S.R.L, a dispus anularea somației din data de 20.08.2012 și a procesului - verbal de constatare a cheltuielilor de judecată din data de 20.08.2012, ambele întocmite de executorul judecătoresc M. P., în dosarul de executare nr. 24/MP/2012 și a obligat-o pe intimată la plata către contestatoare a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin decizia civilă nr. 589/R din data de 19.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr. 1552/2001 a fost admis recursul declarat de creditoarea S.C. R. F. S.R.L., și pe cale de consecință a fost modificată sentința civilă nr. 582/2001 a Tribunalului B. în sensul obligării pârâtei S.C. M. S.A. la punerea în funcțiune, montarea și predarea camerei frig cumpărată (f. 34-36).
Întrucât obligația nu a fost executată de debitoare, creditoarea a început demersurile pentru punerea în executare silită a titlului executoriu. După ce a apelat inițial la B. V. Colt, iar apoi la B. T. Ș., la data de 13.07.2012 a formulat o cerere de executare silită la B. M. P., formându-se astfel dosarul de executare nr. 24/MP/2012 (f. 33).
De asemenea, prima instanță a reținut că, prin încheierea nr. 3808 din data de 16.07.2012, pronunțată în dosarul nr._/233/2012, Judecătoria G. a dispus încuviințarea executării silite pornite de B. M. P. în dosarul de executare nr. 24/2012, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 589/R/2001 a Curții de Apel G., iar, la data de 20.08.2012, executorul judecătoresc a emis somația și procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată din aceeași dată.
Potrivit acestora, debitoarea era somată să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, respectiv să pună în funcțiune, să monteze și să predea camera frig, precum și să achite cheltuielile de executare în cuantum de 1.724,20 lei (f. 58-59).
Cu referire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și la excepția perimării executării silite, instanța a reținut că între părți s-a derulat pe rolul Judecătoriei G. și dosarul nr._/233/2012, ce a avut ca obiect contestație la executare vizând daunele cominatorii la plata cărora a fost obligată debitoarea S.C. M. B. S.A., prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 589/R/19.12.2001 a Curții de Apel G., iar, în acest dosar, contestatoarea, S.C. M. B. S.A. a invocat de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția perimării executării silite, apărările acesteia fiind identice.
Prin Sentința civilă nr._, pronunțată în data de 07.12.2012 de Judecătoria G., în dosar nr._/233/2012, instanța a respins atât excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, cât și excepția perimării executării silite.
Prin prisma dispozițiilor sentinței menționate, prima instanță a apreciat că statuarea asupra celor două excepții invocate, cu privire la aceeași executare silită, reprezintă res judicata (lucru judecat), ce se impune și judecătorului unui alt litigiu, ca manifestare a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârii anterioare.
Cu referire la fondul contestației, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin somația emisă la data de 20.08.2012 de B. M. P., în dosarul execuțional nr. 24/2012, debitoarea S.C. M. B. S.A. a fost somată să pună în funcțiune, să monteze și să predea camera frig, după cum se prevede în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 589/R/19.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel G..
Prin contestația formulată, contestatoarea S.C. M. B. S.A. a invocat autoritatea de lucru judecat în executarea obligației de a face, prevăzută în titlul executoriu. Instanța apreciază că, prin modul în care a fost invocate lucrul judecat, acesta reprezintă o apărare de fond a contestatoarei, în vederea anulării actelor de executare contestate.
Puterea de lucru judecat nu este reglementata în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legala prin art. 1200 pct. 4 C.civ. vechi și ca o excepție procesuală - prin art. 166 C.pr.civ, iar efectele puterii de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că numai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Acest principiu are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singura dată și, că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie sa fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniforma a justiției.
În considerarea acestor efecte ale puterii de lucru judecat, expresiile "putere de lucru judecat" și "autoritate de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, ceea ce nu-i valabil în speță, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză - ipoteza prezentă în speță.
A apreciat instanța că, în speță, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat, solicitată de contestatoare.
De asemenea, prima instanță a reținut că, prin decizia civilă nr. 35/15.01.2007, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, , definitivă și irevocabilă, s-a constatat că s-a făcut dovada că obligația stabilită în sarcina contestatoarei a fost îndeplinită, iar întârzierea în efectuarea lucrării s-a datorat intimatei, care nu a permis de la început accesul contestatoarei în imobil, iar atunci când l-a permis lucrarea era deja începută, părțile convenind ca lucrarea să fie finalizată de contestatoare, pe locul ales de intimată, loc diferit de vechiul amplasament al camera frig.
Instanța a apreciat că aceste considerente, reținute de Tribunalul G. prezintă putere de lucru judecat, mai exact efectul pozitiv al lucrului judecat, care se impune în prezenta cauză, întrucât are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, acționând ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur".
Instanța nu a reținut apărările invocate de intimată, în sensul că B. T. Ș., la momentul la care a restituit titlul executoriu creditoarei, la 05.03.2012, a făcut mențiunea, pe acesta că ”nu s-a constatat îndeplinirea obligației de predare a camerei frig”, apreciind că nu poate fi ținută de aceste însemnări.
De asemenea, instanța a apreciat că expertul G. A., care a efectuat o expertiză de specialitate la solicitarea executorului judecătoresc V. Colt, la a cărui expertiză, depusă la fila 81, face trimitere intimata, a avut în vedere tot amplasamentul inițial, reținând astfel că debitoarea nu și-a executat obligația.
Împotriva sentinței civile nr. 1892/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012 a declarat recurs intimata .. A solicitat recurenta - intimată admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru administrarea probei cu expertiza judiciară. și, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii, ca nefondată, a contestației la executare formulate de contestatoarea ..
În motivarea recursului formulat, recurenta – intimată a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și a arătat că prima instanță a omis a se pronunța asupra probei cu expertiza solicitată de intimată acordând cuvântul părților în dezbateri după ce anterior, la data de 04.10.2012, prorogase discuția asupra acesteia, fiind încălcat, astfel, dreptul la apărare al intimatei.
În opinia intimatei, proba cu expertiza solicitată era determinantă pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, întrucât, printr-un raport de expertiză întocmit anterior, respectiv în anul 2006, expertul G. A. a stabilit că s-a construit o cameră de frig la etaj și nu la parter, așa cum era prevăzut în titlu, iar contestatoarea nu a fost în măsură să prezinte vreun document de proveniență a agregatelor frigorifice din care să rezulte autenticitatea utilajelor montate care sunt diferite decât cele indicate în contractul de vânzare – cumpărare.
A mai învederat recurenta – intimată că, la termenul la care instanța a rămas în pronunțare, cauza a fost apelată în lipsa apărătorului acesteia a cărui împuternicire se afla la dosar, fiind încălcat dreptul la apărare al intimatei.
Recurenta – intimată a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a ignorat acte de executare ulterioare pronunțării deciziei civile nr. 35/15.01.2007 de către Tribunalul G., neanulate, prin care s-a constatat faptul că, în speță, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația menționată în titlul executoriu.
Recurenta – intimată a arătat că intimata – contestatoare nu și-a îndeplinit obligațiile asumate conform Minutei încheiate între părți la data de 17.05.2006, nefiind aduse dovezi cu privire la proveniența agregatelor care sunt diferite de cele menționate în contractul de vânzare – cumpărare din data de 17.02.1998, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate a fost constatată prin procese – verbale încheiate la 19.02.2007 și 20.02.2007, ulterioare deciziei invocate în sentința recurată.
În același sens, a fost invocată și adresa nr. 158/29.03.2007, emisă de B. V. C..
În opinia recurentei – intimate, în mod nejustificat, instanța a înlăturat valoarea juridică a mențiunilor efectuate de executorul judecătoresc T. Ș. pe titlul executoriu în sensul că nu s-a constatat îndeplinirea obligației de predare a camerei de frig, fiind ignorate normele care reglementează executarea silită și rolul executorului judecătoresc ca reprezentant al forței publice, respectiv caracterul actelor emise de acesta, efectele actelor menționate fiind asemănătoare cu efectele unor acte autentice.
S-a învederat, de asemenea, că există statuări contrare cu privire la situația de fapt, respectiv modalitatea în care intimata contestatoare și-a îndeplinit obligațiile, fiind invocată sentința civilă nr. 4756/30.06.2006, pronunțată de Judecătoria G..
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., recurenta – intimată a solicitat judecata în lipsă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata – contestatoare a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat și obligarea recurentei – intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata – contestatoare a arătat că administrarea unei alte probe nu se impune în împrejurările speței, dat fiind faptul că obligațiile pe care și le-a asumat au fost îndeplinite. A precizat intimata – contestatoare că, prin titlul executoriu, nu s-a stabilit în sarcina sa obligația de a pune la dispoziția creditoarei acte de proveniență pentru agregatele camerei de frig, iar obligația de a monta camera de frig a fost executată, așa cum s-a reținut prin hotărâri judecătorești anterioare.
Intimata – contestatoare a învederat că nu din culpa sa obligația a fost executată abia în anul 2006, iar prima încercare de executare a avut loc la data de 10.01.2002 când a predat creditoarei un vaporizator și un agregat de tip Frigocoom, însă s-a constatat că nu mai există instalația electrică.
S-a precizat că recurenta a fost cea care a început să amenajeze camera de frig la etaj, iar, la data de 30.05.2006, i-a predat recurentei camera de frig cu 2 agregate, așa cum solicitase.
A invocat intimata – contestatoare procesul – verbal întocmit la data de 06.03.2007 de către B. V. C. care a considerat ca fiind executat titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 589/A/2001 a Curții de Apel G..
Analizând legalitatea sentinței civile sentinței civile nr. 1892/28.02.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect, prima instanță a reținut incidența, în cauză, a puterii de lucru judecat în ceea ce privește decizia civilă nr. 35/15.01.2007, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 4067/_.
Astfel, prin decizia menționată, instanța a respins ca nefondat recursul declarat de intimata . B., împotriva sentinței civile nr.4756 din 30.06.2006 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ (număr în format vechi 5040/C/2005) în contradictoriu cu contestatoarea ., având ca obiect –contestație la executare.
În considerentele aceleiași decizii s-a reținut că actele de executare a căror anulare s-a solicitat, respectiv, somația din 4.05.2005, procesul –verbal din 16.05.2005 și somația din 5.08.2005 vizează notificarea contestatoarei de a da curs obligației stabilite prin decizia civilă nr.589 din 19.12.2001 și respectiv decizia civilă nr.630/R/26.06.2003 de Curtea de Apel G., respectiv de a pune în funcțiune, monta și preda camera frig cumpărată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1623/17.02.1998(primele două acte de executare mai sus-menționate), și înștiințarea de poprire pentru suma de 5335 RON reprezentând daunele cominatorii datorate în baza hotărârii ce constituie titlu(cel de-al treilea act de executare mai sus-menționat).
Instanța a apreciat că s-a făcut dovada că obligația stabilită în sarcina contestatoarei a fost îndeplinită, iar întârzierea în efectuarea lucrării s-a datorat intimatei care nu a permis de la început accesul contestatoarei în imobil, iar atunci când l-a permis, lucrarea era deja începută, părțile convenind ca lucrarea să fie finalizată de contestatoare, pe locul ales de intimată, loc diferit de vechiul amplasament al camerei frig.
Tribunalul reține că, în manifestarea sa pozitivă, puterea de lucru judecat impune consecvență în judecată și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie contrazis printr-o alta
Existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu putere de lucru judecat când se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces sa fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Deși, în principiu, doar prin dispozitivul hotărârii se statuează asupra conflictului de interese dedus judecății, argumentele de fapt și de drept care lămuresc înțelesul și întinderea dispozitivului intră în puterea lucrului judecat dacă acestea se referă la aspectul asupra căruia s-a purtat litigiul între părți.
Prin prisma argumentelor de mai sus, tribunalul reține că, în drept, cele statuate de Tribunalul G. prin decizia civilă nr. 35/15.01.2007 cu referire la îndeplinirea obligației stabilite în sarcina intimatei – contestatoare nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, decizia menționată bucurându-se de putere de lucru judecat.
Fără a contesta rolul executorului judecătoresc în sistemul nostru de drept, contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul reține că efectele unei hotărâri judecătorești se impun părților în orice cadru, respectiv și în fața unui funcționar al statului care nu poate trece peste puterea de lucru judecat a unei hotărâri, pronunțate de o instanță judecătorească. În acest context, este de reținut că, potrivit art. 126 din Constituția României, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar, în sensul art. 1200 alin. 4 C.civ., puterea de lucru judecat este consacrată drept o prezumție legală.
Astfel, nu pot fi reținute argumentele recurentei – intimate legate de valoarea constatărilor unor executori judecătorești ulterioare pronunțării deciziei civile nr. 35/15.01.2007 de către Tribunalul G..
Pe de altă parte, reține că, potrivit procesului – verbal din data de 06.03.2007 întocmit de B. V. C., se consideră executat titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 589/A/2001 a Curții de Apel G..
În ceea ce privește sentința civilă nr. 4679/30.06.2006, pronunțată de Judecătoria G., tribunalul reține, pe de o parte, că aceasta a fost pronunțată la aceeași dată la care a fost pronunțată și sentința civilă nr. 4756/30.06.2006 împotriva căreia a fost formulat recursul soluționat ulterior prin decizia civilă nr. 35/15.01.2007, pronunțată de Tribunalul G., iar, pe de altă parte, că, prin sentința civilă nr. 4679/30.06.2006, pronunțată de Judecătoria G. a fost respinsă contestația la executare reținându-se că, în fapt, contestatoarea . a început executarea obligatorie doar în urma somațiilor emise de executorul judecătoresc.
Contrar susținerilor recurentei – intimate, este de reținut că, în considerentele sentinței civile nr. 4679/30.06.2006, pronunțate de Judecătoria G., instanța a statuat doar asupra culpei în neîndeplinirea obligațiilor intimatei – contestatoare pentru o perioadă neprecizată, constatând, însă că aceasta a început executarea obligatorie.
Astfel nu este întemeiat argumentul recurentei – intimate referitor la o contrarietate între mai multe decizii pronunțate în aceeași cauză care să fi impus un probatoriu suplimentar și excluderea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 35/15.01.2007, pronunțate de Tribunalul G..
Decizia civilă nr. 35/15.01.2007, pronunțată de Tribunalul G. vizează, în mod cert, somația din 4.05.2005, procesul –verbal din 16.05.2005 și somația din 5.08.2005 privind notificarea contestatoarei de a da curs obligației stabilite prin decizia civilă nr.589 din 19.12.2001 și decizia civilă nr.630/R/26.06.2003 de Curtea de Apel G., respectiv de a pune în funcțiune, monta și preda camera frig cumpărată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1623/17.02.1998, în timp ce, în cuprinsul sentinței civile nr. 4679/30.06.2006, pronunțată de Judecătoria G., nu sunt menționate actele de executare contestate, respectiv creanța creditoarei, fiind analizată doar o culpă în neîndeplinirea obligațiilor intimatei – contestatoare pentru o perioadă neprecizată.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, tribunalul reține că, potrivit încheierii din data de 04.10.2012, prima instanță a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și a prorogat discuția asupra probei cu expertiza tehnică de specialitate după administrarea probei cu înscrisuri, iar, la termenele ulterioare acordate în cauză, respectiv la termenele din 15.11.2012, 13.12.2012, 10.01.2013 și 13.02.2013, utilitatea probei cu expertiza tehnică de specialitate nu a mai fost pusă în discuția părților.
Date fiind dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, reține că, în cauză sunt incidente dispozițiile Codului de procedură 1865 sub incidența căruia au fost emise actele de executare contestate în cauză și sub incidența căruia a fost formulată contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 28.08.2012.
În drept, potrivit art. 105 alin. 2 C.proc.civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra unei probe a cărei administrare a fost solicitată de una dintre părți nu este sancționată, conform Codului de procedură civilă – art. 167 și urm.- cu nulitatea expresă, astfel încât partea interesată este ținută să dovedească o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea hotărârii pronunțate în cauză.
Prin prisma considerentelor de mai sus referitoare la puterea de lucru judecat, tribunalul reține că proba cu expertiza tehnică de specialitate nu era utilă soluționării cauzei și nu ar fi putut determina o altă soluție în cauză, indiferent de cele constatate de expert.
În consecință, nefiind dovedită vătămarea invocată de recurenta – intimată, omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra utilității probei cu expertiza tehnică de specialitate, respectiv omisiunea instanței de a administra această probă nu poate conduce la desființarea sentinței recurate.
În ceea ce privește lipsa apărătorului recurentei – intimate de la dezbateri, este de reținut că, potrivit art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, în cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
În fapt, în ședința publică din data de 13.02.2013, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul contestatoarei, lipsă fiind intimata.
În contextul indicat mai sus și în împrejurarea în care, conform dispozițiilor art. 153 alin. 1 C.proc.civ., recurenta – intimată avea termen în cunoștință (potrivit încheierii din data de 13.09.2012), în mod corect, conform normelor menționate mai sus, instanța a acordat cuvântul reprezentantului contestatoarei asupra fondului cauzei.
Pentru toate considerentele de mai sus,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta- intimată ., cu sediul în B., Complex M. Hipodrom, ., județul B., în contradictoriu cu S.C. M. B. S.A., cu sediul în sector 2, București, . nr. 3-5, împotriva sentinței civile nr. 1892/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._/233/2012, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013.
Președinte, R. J. | Judecător, F. L. N. | Judecător, A. F. |
Grefier, G. R. |
Red RJ/Tehn RG/2EX/20.11.2013
Jud Fond G. N. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 967/2013. Tribunalul GALAŢI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
