Obligaţie de a face. Decizia nr. 325/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 5522/324/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 325
Ședința publică de la 21.11.2013
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: R.-G. F.
Grefier: V. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de către apelanții-reclamanți G. N.–V. și G. M. și de către intimații-pârâți D. M. și D. NATALIȚA, împotriva sentinței civile nr. 1140/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect – „obligație de a face –pretenții”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 27.11.2012 sub nr._, reclamanții G. N. V. și G. M. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții D. M. și D. Natalița să-și ridice construcțiile efectuate ilegal de lângă hotarul dintre proprietăți și la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune, să fie obligați să zidească ferestrele orientate spre proprietatea lor, să monteze uluce care să împiedice scurgerea apelor pe proprietatea lor, iar în subsidiar, dacă pârâții nu se vor conforma hotărârii, să fie ei autorizați să execute hotărârea pe cheltuiala pârâților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 2957/16.11.2012 irevocabilă, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile lor pe aliniamentul B-C din raportul de expertiză efectuat în cauza respectivă.
Pârâții, deși nu aveau autorizație de construcție, au edificat o construcție cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 612 și 615 C.civ., dar și a planului de urbanism general al municipiului T., având o parte a construcției la circa 35 cm de linia de hotar, precum și ferestrele îndreptate spre proprietatea reclamanților, încălcând astfel dispozițiile art. 612 și 615 C.civ.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 612, 615 C.civ. și art.1 din Legea nr. 50/1991.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, deoarece nu este vorba de construcții efectuate ilegal, ci doar de faptul că apele pluviale se scurg de pe colțul streșinii lor pe gardul reclamanților, dar că au fost montate uluce, așa încât apele care se scurg de pe acoperișul casei lor să nu mai cadă în curtea reclamanților.
Pârâții au mai arătat că sunt de acord să-și retragă colțul streșinii, deși D. M. a dobândit imobilul ca moștenitor de pe urma defunctei D. B., conform certificatului de moștenitor nr. 95/20.02.1986, ceea ce înseamnă că reclamanții la momentul cumpărării imobilului, așa cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare nr. 858/25.02.2010, exista deja această stare de fapt.
Au mai menționat pârâții că una din ferestrele la care se referă reclamanții este doar o gură de aerisire de la baie, la care a fost montat geam mat și că nu sunt de acord cu sumele de bani solicitate de reclamanți.
Printr-o cerere depusă ulterior, pârâții au invocat excepția lipsei de obiect a cererii reclamanților, motivat de faptul că s-au conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 2957/2012 și i-au lăsat pe reclamanți să construiască gardul ce separă cele două proprietăți și de asemenea a fost îndeplinită și obligația de a scoate rădăcinile sălciilor și ale salcâmului încă din august 2012.
De asemenea, au invocat și excepția lipsei calității procesuale a reclamantului față de cererea de ridicare a construcțiilor efectuate cu încălcarea planului de urbanism, întrucât o persoană privată nu poate solicita instanței civile demolarea unor construcții edificate cu nerespectarea regulilor de urbanism, dar și excepția inadmisibilității acțiunii în raport de temeiul de drept invocat, deoarece în speță nu sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, întrucât construcțiile existau deja la data intrării în vigoare a acestuia, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864 în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 71/2011.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 137 alin.1 C.pr.civ., art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art. 1169 C.civ.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, cercetare locală și proba cu expertiză tehnică construcții.
Prin sentința civilă nr. 1140/20.05.2013 Judecătoria T. a admis în parte cererea, a respins excepțiile lipsei de obiect, inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, a obligat pârâții să monteze în fața ferestrelor de la baie și de la bucătărie din partea de vest a imobilului paravane pentru opacizarea vederii către proprietatea reclamanților, a obligat pârâții să monteze în partea de vest a construcției opritori de zăpadă și jgheaburi pentru scurgerea apelor pluviale, astfel încât să fie captate și dirijate pentru a nu cădea pe trenul proprietatea reclamanților.
De asemenea, au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor și la plata daunelor cominatorii, precum și cel referitor la autorizarea reclamanților la executarea hotărârii pe cheltuiala pârâților în această fază procesuală.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepțiile că în mod neîntemeiat au susținut pârâții că acțiunea este lipită de obiect pe motiv că ei și-au respectat obligațiile dispuse prin sentința civilă nr. 2957/2011 a Judecătoriei T., deoarece, prin această hotărâre s-a soluționat un alt litigiu dintre părți, litigiu referitor la stabilirea liniei de hotar și la obligația pârâților de a scoate rădăcinile unor arbori și la obligația pârâților de a permite reclamanților să construiască gardul dintre cele două proprietăți.
Or, prezenta cauză având un alt obiect, s-a apreciat că pârâții în mod neîntemeiat au susținut că și-au îndeplinit deja obligațiile pretinse în acțiunea de față, excepția lipsei de obiect fiind nefondată.
De asemenea, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale a reclamantului referitor la capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor efectuate cu încălcarea planului urbanism al orașului T..
S-a reținut că în mod eronat, pârâții au interpretat că reclamanții au solicitat ridicarea construcțiilor ca fiind ilegale doar pentru că încalcă planul de urbanism general al orașului, deoarece prin acțiune, reclamanții au precizat clar că aceste construcții îi prejudiciază în mod direct deoarece nu respectă distanța de la hotarul dintre proprietăți, fapt care a determinat ca apele pluviale să se scurgă pe proprietatea lor și ferestrele practicate pe peretele construcției respective să nu respecte la rândul lor distanța permisă de lege.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că în mod eronat aceasta a fost întemeiată în drept pe dispozițiile noului cod civil și că de fapt sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, instanța a apreciat că și această excepție este neîntemeiată, întrucât indicarea eronată a unor temeiuri legale nu pot determina respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
De altfel, instanța a solicitat reclamanților să precizeze care sunt dispozițiile legale incidente în cauză, dacă aplicabile sunt cele ale noului Cod civil sau cele prevăzute de Codul civil de la 1864, iar aceștia prin avocat au arătat clar că-și întemeiază acțiunea pe dispozițiile noului Cod civil, respectiv art. 612 și art. 615.
Cu toate acestea, instanța a considerat că sunt aplicabile în speță sunt dispozițiile Codului civil de la 1864, motivat de faptul că din probele administrate în dosarul atașat nr._ al Judecătoriei T., a rezultat cu claritate că respectiva construcție ce face obiectul litigiului a fost construită înainte de . noului Cod civil.
Astfel, în această cauză, în care s-a soluționat un alt litigiu dintre părți, s-a efectuat o expertiză topo, data efectuării expertizei fiind 29.07.2011.
Atât din raportul de expertiză, cât și din schițele anexate efectuate în cauza respectivă de expert B. M. D., a rezultat că o parte din peretele casei pârâților se apropie mai mult de hotarul dintre proprietăți.
Așadar, dacă aceasta era configurația construcției la data efectuării expertizei respective, 29.07.2011, a rezultat că această construcție avea aceeași formă și deci că a fost astfel concepută și ridicată, înainte de . noului Cod civil, respectiv 01.10.2011, fiind deci aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art.6 alin. 2 din noul Cod civil.
Deci reclamații nu puteau pretinde că, pârâții au adăugat ceva la construcție și anume la peretele dintre proprietăți, ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, dacă la data de 29.07.2011( data efectuării expertizei în cauza anterioară) peretele casei are aceeași formă.
Mai mult, tot în cauza respectivă, anterior datei de 01.10.2011, s-au făcut și o . fotografii, care au fost depuse la dosar și din a rezultat că la acea dată existau și ferestrele cu vederea spre proprietatea reclamanților.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.858/25.02.2010 un teren arabil situat în intravilanul municipiului T., .. G., care se învecinează în partea de est cu imobilul proprietatea pârâtului D. M..
Pârâtul a dobândit proprietatea asupra imobilului pe care îl are în posesie împreună cu soția sa, pârâta D. Natalița, prin moștenire legală conform certificatului de moștenitor nr. 95/1986.
Așadar, pârâții stăpânesc imobilul de 28 de ani, în timp ce reclamanții au devenit proprietari în anul 2010, între părți soluționându-se deja un litigiu referitor la grănițuire prin sentința civilă nr. 2957/2011 a Judecătoriei T..
Ca urmare a stabilirii liniei de hotar, între peretele din partea de vest a imobilului proprietatea pârâților și gardul ridicat de reclamanți pe linia de hotar a rămas o distanță variabilă, deoarece acest perete nu are un aliniament drept, cel mai mult apropiindu-se de hotar la o distanță de 37 cm, așa cum a rezultat din schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert F. G..
Expertul a arătat că în zona apropiată de gard, pârâții au montat un jgheab din tablă galvanizată cu secțiune semicirculară întors spre verticală în ideea ca apa de pe acoperiș să fie reținută la un debit mai mare din precipitații, care însă nu reprezintă o soluție sigură. Expertul a propus ca pe această zonă să se monteze opritori de zăpadă pentru a rezista la acțiunile combinate ale apei, gheții și zăpezilor care alunecă de pe acoperiș.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu excepția faptului că, reclamanții au arătat că expertul nu a făcut trimitere la temeiuri legale, însă instanța a apreciat că nu este necesar întrucât expertul nu are obligația să indice și textele legale aplicabile în cauză.
Instanța a constatat că ceea ce îi nemulțumește pe reclamanți este faptul că imobilul casă de locuit a fost construit cu nerespectarea dispozițiilor art.611-614 C.civ. referitoare la servitutea de vedere și a disp. art. 615 C.civ. de la 1864 referitoare la servitutea picăturii streșinii.
Atât cu ocazia cercetării la fața locului, cât și cu ocazia efectuării expertizei s-a constatat că cele două ferestre, cea de la baie cu deschidere directă și cea de la bucătărie, nu respectă distanța prevăzută de art. 612 C.civ., 19 decimetri (1,90), iar distanța dintre hotar( gardul edificat de reclamanți) și peretele casei variază între 37 cm și 113 cm.
Chiar dacă fereastra de la bucătărie nu are deschidere directă spre proprietatea reclamanților, cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că din interiorul imobilului aceasta permite vizibilitate perfectă spre proprietatea reclamanților, încălcându-se dreptul la intimitate al acestora.
Referitor la servitutea picăturii streșinii, de asemenea, având în vedere distanța mică dintre construcție și terenul proprietatea reclamanților, precum și constatările efectuate de expert în cauză, s-a reținut că apele pluviale se scurg de pe acoperișul casei pe terenul învecinat, ceea ce este de natură să afecteze proprietatea reclamanților.
Însă, pentru soluționarea litigiului, instanța a considerat că ar fi inechitabil și exagerat a se dispune ridicarea construcției pârâților, așa cum au cerut reclamanții, deoarece aceștia au în posesie construcția respectivă din anul 1986, iar reclamanții au devenit proprietarii terenului învecinat mult mai târziu preluând această situație de fapt.
Așadar, pentru soluționarea litigiului, instanța a considerat necesar să rezolve cele două servituți, chiar dacă pârâții au luat unele măsuri, care nu pot fi cu caracter permanent.
În ceea ce privește cele două ferestre, una la baie și una la bucătărie, având în vedere că acestea sunt singurele prin care se poate face aerisirea celor două încăperi, instanța nu a dispus zidirea lor, ci acoperirea acestora cu niște paravane.
Referitor la picătura streșinii, instanța a avut în vedere propunerea expertului de a se monta opritori de zăpadă și jgheaburi, iar în ceea ce privește daunele cominatorii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5803 alin. 5 C.pr.civ. conform cărora pentru neexecutarea obligațiilor( de a face sau de a nu face) nu se pot acorda aceste daune.
Reclamanții au mai solicitat să fie autorizați ei să execute hotărârea în cazul în care pârâții nu se vor conforma, iar instanța a apreciat ca nefiind justificată această cerere în prezenta fază procesuală și că solicitarea pârâților ține de faza executării silite, după ce în cauză se va pronunța o hotărâre.
Conform art. 276 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților în parte cheltuielile de judecată, având în vedere că pretențiile cestora au fost încuviințate doar în parte.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au promovat apel atât reclamanții, cât și pârâții, care au criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, reclamanții G. N. V. și G. M. au arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus doar montarea în fața ferestrelor a unor paravane pentru opacizarea vederii, în condițiile în care soluția corectă era de desființare a acestora prin zidire potrivit art. 616 alin. ultim C.civ.
Aceste paravane sunt lucruri mobile, ușor de îndepărtat în cazul în care pârâții doresc să observe curtea și casa reclamanților, astfel că nu li se va respecta viața privată.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor și la plata daunelor cominatorii sau autorizarea reclamanților la executarea hotărârii pe cheltuiala pârâților au arătat că instanța de fond au tratat problema cu sentimentalism, întrucât la dosarul cauzei există probe din care rezultă că acele construcții se află la o distanță mai mică decât cea permisă de lege, respectiv 60 cm față de linia de hotar.
În drept, cererea nu a fost motivată.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
În motivarea cererii, pârâții D. M. și D. Natalița au arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, a încălcat principiul rolului activ al judecătorului, iar sentința civilă este lipsită de temei legal.
Astfel, instanța de fond nu putea să schimbe temeiul juridic al susținerilor reclamanților și să intervină în favoarea acestora.
De asemenea, în mod greșit a i-a obligat instanța de fond să achite reclamanților suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat, întrucât acesta nu se justifică având în vedere apărările făcute de acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La termenul de judecată din data de 14.11.2013 pârâții au arătat că prezenta cale de atac promovată este apel.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile Vechiului Cod Civil și cele ale Noului Cod Civil, se reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea normelor Vechiului Cod civil, deoarece, potrivit art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, prevederile Noului Cod civil privind servituțile nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.
În ceea ce privește apelul reclamanților G. N. V. și G. M., se reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că pârâții stăpânesc imobilul de 28 de ani, în timp ce reclamanții au devenit proprietari în anul 2010, precum și faptul că între părți s-a soluționat deja un litigiu referitor la grănițuire prin sentința civilă nr. 2957/2011 a Judecătoriei T..
Dacă până la soluționarea acestui litigiu erau respectate distanțele legale privind servitutea de vedere, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, între peretele din partea de vest a imobilului proprietatea pârâților și gardul ridicat de reclamanți pe linia de hotar a rămas o distanță variabilă, deoarece acest perete nu are un aliniament drept, cel mai mult apropiindu-se de hotar la o distanță de 37 cm, așa cum a rezultat din schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert F. G..
Nu poate fi avută în vedere susținerea apelanților-reclamanți în sensul că trebuia să se dispună zidirea celor două geamuri de la bucătărie și de la baie, având în vedere că imobilul este în această formă de 28 de ani și a fost doar renovat, fiind schimbate cu această ocazie și cele două ferestre.
Astfel, sunt incidente în cauză prevederile cuprinse în art. 612-613 Vechiul C.civ., care trebuie interpretate coroborat cu textul care constituie dreptul comun în materia restricțiilor fundamentale, respectiv art. 53 din Constituție, care instituie principiul că orice restricție trebuie temeinic justificată.
Astfel, dreptul de proprietate trebuie exercitat, potrivit normelor constituționale, în concordanță cu conceptul de bună credință, cu obligația de neatingere a drepturilor și libertăților altor persoane (art. 57), precum și de asigurare a bunei vecinătăți (art. 44 alin. 8).
În sensul acestor reguli de drept, textul art. 611-613 C.civ. limitează exercițiul dreptului de proprietate prin obligarea proprietarilor fondurilor limitrofe de a nu deschide ferestre, balcoane, etc. la o distanță mai mică de 1,90 m, dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau de 0,60 m, când vederea este oblică asupra acestuia. Limitele arătate sunt însă fără aplicare în cazul deschiderilor destinate exclusiv luminării și aerisirii imobilului, dacă ele nu afectează vederea fondului vecin.
Textele menționate limitează, ca atare, exercițiul dreptului de proprietate în cazul vederii directe asupra fondului vecin, dar, concomitent, ele recunosc, neîngrădit, existența servituții de lumină.
Numai că, limitarea, în sensul arătat, a exercițiului dreptului de proprietate și, corelativ, recunoașterea existenței unei servituții de lumină, au un caracter reciproc, în sarcina și, respectiv beneficiul, tuturor proprietarilor unor fonduri limitrofe.
Acest lucru înseamnă că acțiunea confesorie de servitute pornită de unul dintre proprietarii învecinați împotriva celorlalți nu poate avea ca obiect decât consacrarea judiciară a obligației și, în același timp a dreptului de servitute, ambele prevăzute de art. 611-613 C.civ.
Cum în cauză, ferestrele în cauză sunt destinate exclusiv luminării și aerisirii camerelor imobilului, dispozițiile legale menționate ar rămâne fără finalitate, fiind respectată doar obligația (îngrădirea) impusă de art. 611-613 C.civ. și înlăturat beneficiul servituții de lumină și aerisire.
Mai mult, ferestrele în cauză există de foarte mult timp, încă de pe vremea autorilor părților și au fost doar înlocuite, iar soluția instanței de fond în sensul montării unor paravane în fața acestora, coroborat cu faptul că geamul este mat, se reține că sarcina este impusă fondului aservit de proprietarul originar, iar pârâții nu au înființat geamuri noi.
În ceea ce privește apelul pârâților D. M. și D. Natalița, instanța reține că într-adevăr reclamanții au făcut precizări cu privire la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, indicând dispozițiile art. 612 și art. 615 din Noul C.civ., însă nu poate reține susținerea potrivit căreia instanța a schimbat temeiul de drept pentru a putea admite acțiunea reclamanților, întrucât instanța de judecată nu este ținută de temeiul juridic indicat, încadrarea în textul de lege făcând-o judecătorul.
În ceea ce privește obligarea lor la plata onorariului apărătorului în cuantum de 400 lei, arată că acesta nu se justifică, însă față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ. se reține că în mod corect s-au acordat aceste cheltuieli de judecată, fiind părți căzute în pretenții, prin admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
Mai mult, se constată că onorariul a fost redus la suma de 400 lei, motivat de faptul că cererea a fost admisă doar în parte, iar faptul că apreciază că apărătorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile este o chestiune care ar fi putut afecta contractul încheiat între părți și apărător, dar nu și obligația de plată a cheltuielilor de judecată a părții căzută în pretenții.
În aceste condiții, se apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 296 C.pr.civ., Tribunalul va respinge apelurile formulate ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de către apelanții-reclamanți G. N.–V. și G. M., ambii domiciliați în T., .. 1, jud. G. și de către intimații-pârâți D. M. și D. NATALIȚA, domiciliați în T., .. 3, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1140/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. A. R.-G. F. B. V.
Red. Jud. A.M../31.01.2014
Tehnored. Gref. B.V./ 31.01.2014/ex.6
Comunicat 4ex..
Jud. fond. L. V.-G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 769/2013. Tribunalul GALAŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
