Pretenţii. Încheierea nr. 28/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 8049/233/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 28.11.2013
Completul constituit din:
Președinte – R. G. F.
Judecător – M. A.
Judecător - M. M.
Grefier – N. F.-C.
La ordine se află recursul civil având ca obiect „pretenții”, promovat de către recurentul – pârât P. T., cu domiciliul în com. Independența, .. 3, jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 4087 pronunțată la data de 19.04.2013 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă Asociația de proprietari nr. 314 G., cu sediul în mun. G., ., jud. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul personal, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, fiind primul termen în recurs, recursul este motivat și netimbrat, motivele de recurs au fost comunicate intimatei care a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentului, acesta depunând la dosar, prin serviciul registratură al Tribunalului G., precizări într-un singur exemplar, după care:
S-a trecut la identificarea recurentului P. T. care s-a legitimat cu CI ., nr._, CNP._. Acesta depune la dosar taxa judiciară de timbru de 52 lei.
Întrebat fiind, recurentul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat și probe de administrat, Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul – pârât arată că a solicitat să nu plătească penalitățile care i-au fost solicitate în afara legii.
Afirmă că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pentru ca ședințele Comitetului Executiv al Asociației să fie validate, prezența membrilor Comitetului trebuie să fie de 50% plus 1, iar la stabilirea penalităților nu a fost îndeplinită această condiție, în sensul că din Comitetului fac parte 15 membri, iar jumătate ar fi însemnat 7,5, la care se adaugă un membru obligatoriu, adică prezența trebuie să fie de 8,5 – respectiv de 9 membri.
Având în vedere că la ședință au participat doar 8 membri, consideră că nu poate fi validată, iar reclamanta a apreciat în mod greșit asupra validării ședinței în aceste condiții.
Mai arată că potrivit dispozițiilor legale, Comitetul Executiv duce la îndeplinire hotărârile Adunării Generale, respectând Statutul, iar în cauză a demonstrat că nu există o hotărâre a Adunării generale privind calculul penalităților. Mai mult, susține că potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 19, penalitățile „pot fi aplicate”. Pentru aceste considerente, recurentul – pârât consideră că nu trebuiau aplicate penalizări.
În continuare, recurentul mai arată că a formulat recurs și împotriva dispoziției privind obligarea sa la plata onorariului pentru efectuarea expertizei, probă solicitată de prima instanță deoarece timp de 5 luni de zile Asociația nu a răspuns la solicitările instanței și nu a depus la dosarul cauzei înscrisurile privind calculul penalităților.
Susține că nu locuiește la apartamentul de la adresa indicată – din cadrul Asociației reclamante, locuind în fapt în . care nu a cunoscut faptul că a fost chemat în judecată, iar la data la care s-a prezentat în instanță, afirmă că instanța deja a pus în vedere reclamantei să depună la dosar toate listele privind penalitățile solicitate.
Având în vedere lipsa răspunsului la solicitarea instanței, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Pentru aceste motive, solicită admiterea acestui motiv de recurs, iar onorariul pentru efectuarea expertizei contabile să fie plătit de către reclamantă, având în vedere că aceasta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță.
Cu privire la cheltuielile de curățenie solicitate de către Asociație, recurentul arată că nu locuiește la acel imobil, ca urmare nu produce gunoi. Afirmă că potrivit dispozițiilor legale, cheltuielile de curățenie sunt clasificate în funcție de numărul de persoane care locuiesc în imobilul respectiv, și în funcție de cota indiviză. Ca urmare, consideră că trebuie repartizate doar cheltuielile de cotă indiviză, având în vedere că nu locuiește în apartamentul aflat în litigiu.
Se opune achitării lucrărilor de curățenie și afirmă că prima instanță a motivat hotărârea pronunțată având în vedere că nu a fost formulată contestație împotriva acestor cheltuieli în termen de 10 zile de la data afișării lor. Susține că în acest caz, Asociația a luat o hotărâre ilegală și dă citire dispozițiilor legale prevăzute de art. 34 și art. 37 din Legea Asociațiilor de proprietari.
Mai arată că potrivit hotărârii pronunțată în cauză de prima instanță, pârâtul fiind de rea credință trebuie să plătească.
Mai susține că a depus la dosarul cauzei acte din care rezultă că instalațiile sanitare și termice sunt blindate și, cu toate că este debranșat, are de plătit repartitoare de costuri, costuri despre care afirmă că Asociația nu avea dreptul să le solicite, având în vedere și faptul că a depus la Asociație actele privind debranșarea sa.
Recurentul arată că potrivit dispozițiilor legale, Asociația are obligația să inventarieze toate mijloacele de încălzire.
Mai arată că a fost montată o vană, contra unei sume de bani foarte mare, operațiune pentru care nu a fost organizată licitație, iar lucrarea a durat 40 zile, timp care nu demonstrează urgența lucrării. Arată că înțelege să refuze plata acestei lucrări.
Mai susține că au fost emise facturi și au fost efectuate lucrări care nu au fost acceptate de către Asociație și, cu toate acestea, ele se regăsesc în facturile emise locatarilor.
Având în vedere motivele expuse în fața instanței și motivele prezentate prin cererea de recurs, recurentul – pârât solicită admiterea recursului.
Tribunalul reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 C. pr. civ.;
Pentru ca părțile să depună la dosarul cauzei concluzii scrise;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 05.12.2013.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.11.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
R. G. F. M. AlexaMagdalena M.
Grefier,
N. F.-C.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.12.2013
TRIBUNALUL
ÎN ACEEAȘI COMPUNERE
Mai având nevoie de timp pentru deliberare;
Față de dispozițiile art. art. 260 alin. 1 C.pr.civ.;
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 12.12.2013.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.12.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
R. G. F. M. AlexaMagdalena M.
Grefier,
N. F.-C.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.12.2013
TRIBUNALUL
ÎN ACEEAȘI COMPUNERE
Mai având nevoie de timp pentru deliberare;
Față de dispozițiile art. art. 260 alin. 1 C.pr.civ.;
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 19.12.2013.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.12.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
R. G. F. M. AlexaMagdalena M.
Grefier,
N. F.-C.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1204
Ședința publică din data de 19.12.2013
Completul constituit din:
Președinte – R. G. F.
Judecător – M. A.
Judecător - M. M.
Grefier – N. F.-C.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului civil având ca obiect „pretenții”, promovat de către recurentul – pârât P. T., cu domiciliul în com. Independența, .. 3, jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 4087 pronunțată la data de 19.04.2013 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă Asociația de proprietari nr. 314 G., cu sediul în mun. G., ., jud. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 05.12.2013, 12.12.2013 și 19.12.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 14.04.2011, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 314 G., în contradictoriu cu pârâtul P. T., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 913 lei reprezentând cota sa de contribuție la cheltuielile asociației aferente perioadei 01.09._10 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 481 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a achitat cota de contribuție la cheltuielile asociației în ultimele 90 de zile.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007.
În temeiul art. 242 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
Prin precizările formulate la data de 30.10.2012, reclamanta a arătat că penalitățile au fost calculate pentru perioada 01.01._10.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că toate datoriile prescrise până în anul 2009 au fost incluse, sub formă de restanțe pe lista de plată ianuarie 2009 aferentă apartamentului nr. 67.
A apreciat pârâtul că data întreruperii termenului de prescripție este data primei înfățișări la proces, respectiv 30.03.2012.
Cu referire la fondul cauzei, pârâtul a învederat că penalitățile trebuiau calculate conform dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007 și a apreciat că reclamanta trebuie să prezinte justificări pentru lucrările a căror contravaloare o solicită, respectiv contracte de prestări servicii, facturi, dovada realizării licitației și selecției de oferte.
A mai apreciat pârâtul că reclamanta trebuie să prezinte pentru fiecare an în parte bugetul de venituri și cheltuieli din care să rezulte cheltuielile anticipate de întreținere și funcționare a proprietății, fondul de reparare și întreținere și cheltuielile comune neprevăzute.
De asemenea, pârâtul a solicitat ca reclamanta să prezinte statutul asociației din care să rezulte care este procentul de penalitate stabilit.
În opinia pârâtului, acesta este exonerat de la plata sigiilor pentru repartitoare deoarece nu a consumat și nu consumă apă și gaze; a dezinfecției deoarece nu a contribuit la infecție; a reparațiilor pentru uscător, deoarece nu a folosit niciodată uscătorul, a desfundărilor, deoarece nu a contribuit la înfundarea instalației, a repartitoarelor-etalon revizie gaze, deoarece nu folosește instalația de gaze și a apei meteorice deoarece nu cunoaște lucrarea.
A mai învederat pârâtul că nu este membru al asociației și reclamanta nu a făcut dovada apartenenței sale la asociație.
In drept, cererea nu a fost motivata.
Prin precizările formulate la data de 23.05.2012, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 660,39 lei reprezentând cote de contribuție restante ce îi revin la cheltuielile asociației de proprietari acumulate în perioada mai 2008-martie 2011 și la plata sumei de 646,7 lei reprezentând penalități de întârziere actualizate la data de 01.05.2012.
Reclamanta a arătat că pârâtul refuză să achite datoriile sale către asociației deși a fost somat în acest sens.
A precizat reclamanta că debitul din luna iunie 2009 de 194,33 lei include și suma de 174,40 lei reprezentând cota de contribuție a pârâtului la repararea conductei colectoare din subsolul blocului.
Cu referire la penalități, reclamanta a arătat că acestea au fost calculate având în vedere un procent de 0,2%, conform art. 49 din Legea nr. 230/2007 și procesului-verbal al comitetului executiv din data de 10.10.2007.
A arătat reclamanta că pârâtul avea obligația de a participa la adunările generale ale asociației când au fost prezentate bugetele, iar repararea conductei de la subsol s-a realizat în sistem de avarie conform reglementărilor în vigoare.
Prin memoriul înregistrat la data de 30.05.2012, pârâtul a apreciat că, în fapt, costurile reparației instalației de la subsol nu sunt justificate și nici situația de avarie nu se justifică din moment ce lucrarea a durat 40 de zile și nu există aprobarea comitetului executiv.
A apreciat pârâtul că nu este legală stabilirea unor penalități de întârziere în cuantum de 0,2% deoarece comitetul executiv, conform dispozițiilor Legii nr. 230/2007 și Legii nr. 114/1996, nu putea stabili un sistem propriu de penalizări decât dacă exista o prevedere expresă imperativă în statutul asociației. Au fost invocate și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 230/2007.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.
Prin sentința civilă nr. 4087/19.04.2013 Judecătoria G. a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1.222,66 lei din care 654,89 lei reprezintă cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2008-martie 2011, iar 567,77 lei reprezintă penalități de întârziere calculate asupra debitului în perioada 01.01._12.
De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în drept, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr.158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, s-a retinut ca prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Reținând faptul că obligația de plată a cotei din cheltuielile de întreținere lunare ce revine proprietarului conform Legii nr. 230/2007 este o obligație succesivă și are un caracter independent, instanța constată că, potrivit art. 2517 din Noul Cod Civil, incident în cauză începând cu data de 01.10.2011, termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar, în sensul art. 1503 alin. 1 din Noul Cod Civil, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, dreptul la acțiune al reclamantei împotriva pârâtului pentru neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari s-a născut, pentru fiecare cotă în parte, la 90 de zile de la scadența acesteia.
Date fiind concluziile de mai sus, coroborate cu listele de întreținere depuse, în copie, la dosarul cauzei instanța a reținut că, pentru cotele de întreținere aferente perioadei mai 2008-martie 2011, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut abia în luna septembrie 2008(data afișării listei de plată pentru luna mai 2008 fiind 15.06.2008).
Or, acțiunea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2011, înainte ca termenul de 3 ani indicat de Decretul nr. 167/1958 să fi expirat.
Contrar susținerilor pârâtului, instanța a reținut că potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958 și art. 2537 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod Civil, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, iar nu doar la prima zi de înfățișare stabilită în cauza ce are, ca obiect, acțiunea reclamantei.
Cu referire la penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, instanța a reținut că acestea au fost calculate, conform raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat Caliga Gigel prin raportare la cotele de întreținere restante aferente perioadei 01.01._12, iar dreptul la acțiune în ceea ce le privește nu este prescris.
În consecință, pentru argumentele expuse, a respins excepția invocată, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, în perioada mai 2008-martie 2011, coroborate cu fișa de cont pentru pârâtul P. T. aferentă perioadei 2008-2011, a rezultat că pârâtul, având calitatea de proprietar al apartamentului situat în G., .. 3, ., jud. G., nu a achitat, la termenele stabilite, cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare pentru perioada mai 2008-martie 2011.
În ședința Comitetului Executiv al Asociației de P. nr. 314, au fost stabilite penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere conform procesului-verbal din data de 10.10.2007.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Contrar susținerilor pârâtului, instanța a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, declarație de înregistrare fiscală, certificat de înregistrare fiscală, Statutul asociației de proprietari nr. 314, Asociația de Proprietari nr. 314 a fost legal constituită. De asemenea, a reținut că, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unu din numărul proprietarilor apartamentelor și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, din cadrul unei clădiri. Astfel, pentru ca pârâtul să facă parte din asociația de proprietari, nu era necesar acordul acestuia.
Cu referire la penalitățile de întârziere, s-a constatat că acestea au fost legal stabilite de către Comitetul executiv al Asociației de P. nr. 314, în condițiile în care, potrivit art. 30 alin. 1 lit. j din Legea nr. 230/2007, comitetul executiv stabilește sistemul propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale.
Argumentele pârâtului referitoare la nelegala aplicare a unor penalizări în cuantum de 0,1% în condițiile în care cuantumul penalităților a fost stabilit la 0,2% nu a fost reținut în împrejurările în care reclamanta a solicitat obligarea sa la plata penalităților calculate conform raportului de expertiză întocmit în cauză, iar expertul desemnat a avut în vedere un procent de 0,2%. Pe de altă parte, argumentul era lipsit de interes, dat fiind faptul că procentul de 0,1% este mai mic decât procentul de 0,2% stabilit.
Instanța a reținut că, date fiind dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007, Comitetul Executiv a stabilit, în mod legal, penalități de întârziere în cuantum de 0,2%.
Cu referire la cheltuielile comune înscrise pe listele de întreținere aferente perioadei mai 2008-martie 2011, instanța a reținut că acestea au cuprins, într-adevăr, contravaloare unor lucrări de reparație realizate în temeiul hotărârilor Adunării Generale a asociației.
S-au avut in vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia.
De asemenea, s-a reținut ca potrivit art. 12 pct. A. lit. a și d din HG nr. 1588/2007, proprietarii au dreptul să participe, cu drept de vot, la adunarea generală a asociației de proprietari și să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată.
În cauză, pârâtul nu a făcut dovada că a solicitat anularea unor hotărâri ale Adunării Generale a Asociației de P. nr. 314 sau că a contestat în termenul indicat de HG nr. 1588/2007 cota de cheltuieli comune aferentă apartamentului proprietatea sa înscrisă în listele de plată afișate de reclamantă.
Faptul că pârâtul a ales să nu folosească imobilul și să locuiască în altă localitate nu îi poate fi imputat reclamantei în condițiile în care, conform Legii nr. 230/2007 și HG nr. 1588/2007, pârâtul păstrează drepturile și obligațiile unui proprietar.
Astfel, instanța a apreciat că eventuale obiecțiuni ale pârâtului referitoare la sumele cuprinse în listele de plată sau referitoare la efectuarea lucrărilor ce au determinat calculul acestor sume nu pot fi formulate în cauza de față, pârâtul având la dispoziție o altă procedură reglementată de norme în vigoare de care nu a înțeles să se folosească.
Potrivit extraselor pentru pârâtul P. T. din listele de întreținere, coroborate cu fișa de cont a acestuia și concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat Caliga Gigel, restanțele la cotele de întreținere pentru perioada mai 2008-martie 2011 au ajuns la cuantumul de 660,39 lei.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, a mai rezultat ca valoarea cotelor de întreținere aferente apartamentului în cauză, corespunzătoare perioadei indicate, are la bază capitolele de cheltuieli prevăzute de lege, respectiv cheltuieli cu salarii și indemnizații, reparații, dezinsecții, apa meteorică, căldura spații comune, cheltuieli în legătură cu scopul și obiectivele asociației de proprietari, conform art. 34 și art. 44 din HG nr. 1588/2007.
Contrar susținerilor pârâtului, în sarcina sa, în calitate de proprietar, conform art. 34 și art. 44 din HG nr. 1588/2007, se regăsește obligația de a achita cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate reprezentate de cheltuielile asociației cu privire la proprietatea comună, cu privire la: fondul sau fondurile pentru lucrări de întreținere, service, reparații și, după caz, de consolidare, reabilitare, eficiență energetică, modernizare la părțile de construcții și instalații aflate în și pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a construcției și în acordul de asociere: subsolul; conductele de distribuție și coloanele instalațiilor de apă, canalizare, încălzire, energie electrică; casa scării; podul; spălătoria; uscătoria; terasa; ascensorul; interfonul - partea de instalație de pe proprietatea comună; centrala termică proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a deșeurilor menajere; structura de rezistență; fațadele; acoperișul și altele asemenea, conform prevederilor din acordul de asociere; personalul angajat sau contractat al asociației: salarii sau remunerații pentru administrator, contabil, casier, instalator, electrician, portar, cheltuieli pentru curățenie etc.; indemnizații acordate membrilor asociației de proprietari ori persoanelor alese: președintele, membrii comitetului executiv și ai comisiei de cenzori; prime; credite bancare; contracte sau polițe de asigurări; alte servicii administrative către proprietatea comună.
Astfel, s-a apreciat ca fiind lipsit de relevanță argumentul pârâtului referitor la faptul că nu mai locuiește efectiv în imobilul în cauză din moment ce simpla calitate de proprietar implică anumite obligații în sarcina sa.
Nu a fost reținută, însă, obligația pârâtului de a achita contravaloarea corespondenței purtate de reclamantă în cuantum de 5,5 lei, înscrisă în lista de plată aferentă lunii martie 2011, în condițiile în care cererea reclamantei nu vizează și astfel de cheltuieli și, mai mult, o astfel de cheltuială nu este cuprinsă în Legea nr. 230/2007.
Așa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat Caliga Gigel, penalitățile aferente debitului restant calculate în perioada 01.01._12, au fost în cuantum de 567,77 lei.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a promovat și motivat recurs pârâtul P. T., care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, s-a arătat că sentința civilă este nelegală și netemeinică întrucât s-au aplicat penalități de întârziere în mod nelegal, fiind criticat cuantumul acestora, precum și faptul că hotărârea prin care s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere a fost dată fără a fi respectat cvorumul legal.
Mai arată că în categoria cheltuielilor cu proprietatea comună sunt trecute în mod nelegal și cheltuieli de altă natură, respectiv cheltuieli cu citirea repartitoarelor, cheltuielile pentru curățenie, precum și alte cheltuieli făcute cu încălcarea legii, respectiv montaj vană la subsolul blocului.
În final, acesta susține că în mod greșit a fost obligat să plătească onorariu expert, întrucât instanța a dispus efectuarea expertizei datorită refuzului reclamantei de a răspunde la cerințele instanței, astfel că onorariul trebuia să rămână în sarcina reclamantei.
În drept, cererea nu a fost motivată.
A fost achitată taxa de timbru în cuantum de 52 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Legal citată, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea cererii, a arătat că instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru aflarea adevărului, prin care s-au lămurit toate aspectele invocate de către pârât.
Mai arată reclamanta că pârâtul nu înțelege să achite obligațiile care-i revin potrivit Legii nr. 230/2007. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, arată că au fost corect stabilite conform art. 49 din Legea nr. 230/2007.
Referitor la cheltuielile comune arată că și acestea au fost stabilite corect, fapt confirmat prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată se susține că trebuie suportate de pârât, întrucât acesta a pierdut procesul.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În calea de atac a recursului nu s-a administrat nicio probă.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond dispozițiile art. 50 din Legea nr.230/2007, potrivit cărora asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În această situație se găsește și recurentul-pârât, deși a beneficiat pentru apartamentul pe care îl deține de serviciile furnizorilor de utilități, refuză plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere.
Astfel, în privința penalităților de întârziere, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta a stabilit un sistem propriu de penalizări de 0,2%/zi de întârziere prin procesul verbal din data de 10.07.2007 al Comitetului Executiv al Asociației, cu respectarea dispozițiile art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007, în sensul că penalitățile nu pot depăși valoarea cheltuielilor de întreținere aferente.
Se constată că acest proces-verbal care este opozabil recurentului-pârât în condițiile în care în termen de 45 de zile de la adoptarea acestuia nu l-a contestat potrivit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 230/2007. Toate apărările invocate privind acest proces-verbal ar fi putut fi avute în vedere doar cu ocazia judecării contestației astfel formulate.
În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere se reține că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit că acestea sunt corect calculate.
În ceea ce privește cotele de contribuție la cheltuielile comune se susține de către recurentul-pârât că în mod greșit au fost incluse și cheltuielile cu citirea repartitoarelor, pentru curățenie și cheltuielile privind montarea vanei la subsolul blocului, se reține că acestea intră în această categorie, avându-se în vedere dispozițiile art. 44 din HG nr. 1588/2007 și sunt suportate de fiecare proprietar de apartament în funcție de suprafața utilă a apartamentului pe care îl are în proprietate.
Faptul că recurentul-pârât nu locuiește în apartament, având stabilit domiciliul în altă localitate, nu poate conduce la ideea că nu trebuie obligat la cheltuielile pentru întreținerea și reparația părților de construcții și instalații aflate în folosință comună din condominiu proporțional cu cota parte ce revine fiecărui apartament în parte, în care sunt incluse uscătoriile, casa scării, subsolul, terasa sau acoperișul, podul, ascensorul sau alte asemenea părți, bineînțeles dacă există.
Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligat de instanța de fond, se reține că acestea reprezintă onorariu expert și că au fost acordate în temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ.
Conform acestor dispoziții legale partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, atât cele efectuate de ea, cât și cele efectuate de partea adversă, temeiul juridic al restituirii fiind culpa procesuală.
Astfel, pentru a fi acordate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv să fie făcută o cerere în acest sens-condiție îndeplinită în cazul nostru fiind solicitate prin însăși cererea de chemare în judecată, partea să fi căzut în pretenții și să se facă dovada unor astfel de cheltuieli.
Instanța de fond a apreciat că au fost îndeplinite cumulativ condițiile, reținând că recurentul-pârât este parte căzută în pretenții, atât timp cât a fost admisă cererea și a fost obligat la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere, iar dovada plății onorariului expertului s-a făcut cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
În consecință, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul civil având ca obiect „pretenții”, promovat de către recurentul – pârât P. T., cu domiciliul în com. Independența, .. 3, jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 4087 pronunțată la data de 19.04.2013 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă Asociația de proprietari nr. 314 G., cu sediul în mun. G., ., jud. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
R. G. F. M. AlexaMagdalena M.
Pentru grefier
promovat la Curtea de Apel G.,
Conf.art. 426 alin. 4 NCPC
semnează
P.-grefier C. I.
Red. Dact. Jud. M.A./ 04.02.2014
Gref. C.S./ 2 ex/ 04.02.2014
Fond: S.Civ. 4087/19.04.2013; jud. R.J.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 507/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 545/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
