Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 20/2013. Tribunalul GALAŢI

S-a mai arătat că, în ceea ce privește terenul, așa cum rezultă din titlul de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate după O. M. C., sunt menționați 6 comoștenitori printre care și O. C. Jenică, bunicul reclamantului.

În ceea ce privește reparațiile de natură patrimonială privind inventarul agricol, pentru aportul în natură adus la înscrierea în GAC/CAP, foștii coproprietari sau moștenitori legali ai acestora au primit despăgubiri la lichidarea C.A.P.-urilor, așa cum s-a petrecut și la C.A.P. „Podgoria” din satul Fântâni, .. De altfel, reclamantul nu a formulat nicio cerere pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, așa încât este decăzut din drepturi și oricum la apariția Legii nr.18/1991 erau în viață atât bunicul, cât și mama reclamantului. Mai arată că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii nici în temeiul Legii nr.10/2001 și niciunul din moștenitorii legali ai autorului O. M. C. nu au solicitat restituirea vreunui imobil preluat de statul român în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989. Mai mult, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 era în viață mama reclamantului C. C..

Prin sentința civilă nr.405/22.02.2012, Judecătoria T. a anulat ca netimbrată acțiunea și a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție. Prin decizia civilă nr.642/21.09.2012 a Tribunalului G. s-a admis recursul declarat de reclamant și s-a casat sentința civilă nr.405/2012 a Judecătoriei T., dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .

U.A.T. Nicorești a formulat o nouă întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, motivat de faptul că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prevăzută de Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005 și Legea nr.10/2001 și, la rândul său, a chemat în garanție pe O. A. I., L. M. (decedată), moștenitor fiind L. C. N., P. I., O. D., T. A. (decedat – moștenitor fiind T. Eaterina); O. Jenică (decedat) – moștenitori fiind N. I. M. și C. C. (decedată) cu moștenitor C. G. - E.. Se menționează că pentru persoanele decedate nu se cunosc toți moștenitorii.

În motivarea cererii, U. Nicorești arată că nu a beneficiat de uzufructul bunurilor pentru care reclamantul solicită despăgubiri, iar cererea este întemeiată pe art.60-63 C.p.c. întrucât moștenitorii defunctului O. M. C. să fie obligați la plata sumelor respective, în situația în care vor cădea în pretenții.

Întrucât nu au fost indicați toți moștenitorii celor chemați în garanție și se tindea la tergiversarea soluționării cauzei, instanța a dispus disjungerea acestei cereri în temeiul art.63, alin.2 C.pr.civ.

2. Prin sentința civilă nr. 371 din 13.02.2013, Judecătoria T. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. G. E. doar pentru capătul de cerere privind compensarea lipsei de câștig pentru neexploatarea suprafețelor de teren indicate la pct.4 din cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru revendicare imobiliară și a respins această excepție invocată pentru celelalte capete de cerere. D. urmare, instanța a respins pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului capătul de cerere privind compensarea lipsei de câștig pentru neexploatarea suprafețelor de teren indicate la pct.4 din cererea de chemare în judecată.

Instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind compensarea lipsei de câștig prin imposibilitatea fructificării bunurilor indicate la pct.5 din cererea de chemare în judecată, de la data promovării acesteia și până la plata efectivă a bunurilor.

Totodată, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată pentru celelalte capete de cerere, indicate la pct.1, 2 și 3 în cererea de chemare în judecată și în consecință respinge aceste capete de cerere ca fiind inadmisibile. În consecință, a respins cererea de chemare în garanție formulată de S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu U.A.T. ., ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a formulat prezenta acțiune în contradictoriu cu S. R., acțiune pe care a intitulat-o „revendicare”, dar prin care a solicitat despăgubiri constând în contravaloarea bunurilor rămase de pe urma autorului O. M. C., bunuri confiscate de autoritățile comuniste, precum și compensarea lipsei de câștig ce ar fi rezultat din exploatarea acestora și pentru neexploatarea terenului în suprafață de 2 ha teren arabil și 2,80 ha vie în perioada 1959–1991. Reclamantul însuși precizează că bunurile pentru care solicită despăgubiri nu mai există.

În cauză s-au invocat mai multe excepții asupra cărora instanța trebuie să se pronunțe cu prioritate.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada cu actele de stare civilă depuse la dosar că este strănepot al lui O. M. C., respectiv nepotul lui O. Jenică, bunicul său.

Însă, în ceea ce privește capătul de cerere de la punctul 4 privind compensarea lipsei de câștig pentru neexploatarea suprafeței de teren agricol de 2 ha arabil și 2,80 ha vie, instanța apreciază că, reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, nu este menționat pe titlul de proprietate nr.0505-58/2001 în calitate de moștenitor și, de altfel, nici nu putea solicita acest lucru, întrucât la data apariției Legii nr.18/1991 era în viață bunicul său O. Jenică, care figurează de altfel pe titlu în calitate de comoștenitor. Reclamantul nu putea solicita despăgubiri pentru neexploatarea acestui teren nici în calitate de moștenitor al bunicului său deoarece nu a făcut dovada dezbaterii succesiunii nici după acesta și nici după C. C., mama sa.

Conform art.13, alin.2 din Legea nr.18/1991 sunt considerați că au acceptat moștenirea numai cei care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Or, reclamantul nici nu putea să formuleze o astfel de cerere, deoarece era în viață bunicul său și pe de altă parte nu a făcut nicio dovadă că a acceptat moștenirea după acesta sau după mama sa. În concluzie, neavând calitate de moștenitor nu are calitate nici de a solicita despăgubiri pentru neexploatarea terenului.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității aceasta este întemeiată în ceea ce privește capătul de cerere nr.1 referitor la despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit și anexe gospodărești, dată fiind decizia nr.27/2011 a Î.C.C.J. pronunțată în recursul în interesul legii. Astfel, conform acestui recurs în interesul legii, acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VIII al Legii nr.247/2005 îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun ale art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art.13 din această convenție sunt inadmisibile.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, însă instanța consideră că excepția inadmisibilității în acest caz primează, deoarece prin decizia nr.27/2011 a Î.C.C.J. se stabilește că aceste acțiuni formulate în contradictoriu cu S. R. sunt inadmisibile, așa încât, se înțelege că, această inadmisibilitate a fost stabilită prin referire la calitatea procesuală a Statului R..

La punctul 2 din cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat contravaloarea obiectelor de inventar agricol confiscate de autoritățile comuniste, ele fiind evidențiate în registrul agricol. Instanța consideră că și acest capăt de cerere este inadmisibil, deoarece în drept să le revendice sau să ceară despăgubiri a fost bunicul său O. Jenică, care era în viață la data apariției Legii nr.18/1991, lege care prevedea măsuri reparatorii. Pe de altă parte, nu se poate presupune că aceste bunuri au fost confiscate doar prin simplul fapt că ele apar în registrul agricol. Instanța mai are în vedere și faptul că, la data cooperativizării, moștenitorii lui O. M. C. (printre care și bunicul reclamantului) se aflau în proces de partaj, iar aceștia au formulat cereri de înscriere în C.A.P. cu partea ce urma să li se atribuie. Ulterior acești moștenitori nu au cerut despăgubiri, renunțând tacit la acest drept. Față de aceste considerente, cererea contravalorii obiectelor de inventar de la S. R., se privește ca fiind inadmisibilă.

La punctul 3 din cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat compensarea lipsei de câștig ce ar fi rezultat din exploatarea imobilelor și a obiectelor de inventar în perioada 1959 – 2010. Instanța privește și acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil, soluție ce decurge din inadmisibilitatea primelor două capete de cerere prin care se solicită de la S. R. contravaloarea imobilelor și a obiectelor de inventar agricol. În plus, instanța are în vedere și susținerile U.A.T. . reprezentanți cunosc situația imobilelor pentru că sunt din . că imobilul casă a fost folosit de unul din moștenitorii autorului O. M. C., după care a fost demolat, iar în prezent O. E., unul din strănepoții autorului, și-a construit, în anul 2010, o altă casă pe vechiul amplasament. Astfel, se explică și faptul că niciunul din moștenitori nu a formulat cerere de restituire a imobilului conform Legii nr.10/2001, la apariția căreia era în viață și mama reclamantului, care nu a înțeles să uzeze de acest drept.

De altfel, se constată că după autorul O. M. C. nu s-a reconstituit și dreptul de proprietate pentru terenul intravilan, ceea ce înseamnă că acesta a fost atribuit proprietarului construcției, dovadă că la data apariției Legii nr.18/1991, proprietar (sau considerat a fi proprietar) era un alt moștenitor, de unde se deduce că imobilul casă se afla în posesia acestui moștenitor și deci nu se afla în proprietatea statului. Or, în aceste condiții cererea reclamantului de a fi obligat S. la compensarea lipsei de câștig ce ar rezulta din exploatarea imobilelor în perioada 1959 – 2010, apare în mod evident ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește capătul 5 de cerere prin care se solicită despăgubiri ce reprezintă compensarea lipsei de câștig până la plata efectivă a despăgubirilor, instanța apreciază că, față de soluția ce urmează a se pronunța în referire la celelalte capete de cerere, pe cale de consecință, se privește a fi neîntemeiat. Este evident că, odată ce se va stabili că S. R. nu datorează reclamantului despăgubirile solicitate la punctele 1-4, capătul de cerere prin care solicită aceste despăgubiri în continuare până la data achitării lor, apare ca fiind neîntemeiat.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în conformitate cu art.60, alin.1 din C.pr.civ., atâta timp cât pârâtul care a formulat această cerere nu a căzut în pretenții, deoarece urmează a se respinge cererea de chemare în judecată, cererea de chemare în garanție apare ca fiind rămasă fără obiect.

3. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul C. G.-E., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru soluționare pe fond de către Judecătoria T.. În motivare a arătat că hotărârea încalcă dreptul la un proces echitabil, violând dreptul său de proprietate, deși a făcut dovada că este strănepot al autorului său O. M. C.. În drept a invocat art.304¹ din Codul de procedură civilă.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 20.06.2013 instanța a recalificat calea de atac drept apel și a judecat în complet legal constituit.

Analizând cererea de recurs din perspectiva probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, apelantul C. G.-E. critică sentința civilă nr. 371 din 13.02.2013 a Judecătoriei T. pe motiv că încalcă dreptul la un proces echitabil, violând dreptul său de proprietate. Astfel, cererea de chemare în judecată i-a fost respinsă, deși a făcut dovada că este strănepot al autorului său O. M. C., care a deținut mai multe bunuri preluate în mod abuziv de statul comunist.

În drept, simpla descendență în raport cu un fost proprietar deposedat de bunurile sale, chiar și abuziv, în perioada comunistă, nu dă naștere, automat, la dreptul la despăgubiri pentru acele bunuri. Acest drept există numai în măsura în care un text de lege îl prevede, iar îndeplinirea condițiilor legale se constată de către instanță.

Din această perspectivă, corect a reținut Judecătoria T., referitor la excepția lipsei calității procesuale active, că apelantul-reclamant C. G.-E. a făcut dovada că este strănepot al lui O. M. C., respectiv nepotul lui O. Jenică, bunicul său. Totuși, în ce privește capătul de cerere de la punctul 4 privind compensarea lipsei de câștig pentru neexploatarea suprafeței de teren agricol de 2 ha arabil și 2,80 ha vie, reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform procedurii instituite de Legea nr.18/1991 a fondului funciar. Mai mult, nici nu putea solicita acest lucru, întrucât la data apariției Legii nr.18/1991 încă era în viață bunicul său O. Jenică, cel care era primul îndreptățit la reconstituire. Reclamantul nu putea solicita despăgubiri pentru neexploatarea acestui teren nici în calitate de moștenitor al bunicului său deoarece nu a făcut dovada dezbaterii succesiunii nici după acesta și nici după C. C., mama sa.

Tot în mod legal a reținut Judecătoria T., în ceea ce privește excepția inadmisibilității, că este întemeiată în ceea ce privește capătul de cerere nr.1 referitor la despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit și anexe gospodărești, dată fiind Decizia nr.27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Conform acesteia, acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VIII al Legii nr.247/2005, îndreptate direct împotriva STATULUI R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun ale art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art.13 din această convenție, sunt inadmisibile. De asemenea, într-adevăr excepția lipsei calității procesuale pasive nu primează în raport cu excepția inadmisibilității.

La punctul 2 din cererea de chemare în judecată, apelantul-reclamant a solicitat contravaloarea ustensilelor agricole confiscate de autoritățile comuniste, ele fiind evidențiate în registrul agricol. Și acest capăt de cerere este inadmisibil, deoarece în drept să le revendice sau să ceară despăgubiri a fost bunicul său, O. Jenică, cel care era în viață la data apariției Legii nr.18/1991, lege care prevedea măsuri reparatorii. Mai mult, moștenitorii celui deposedat nu au cerut despăgubiri, renunțând tacit la acest drept, deci cererea contravalorii obiectelor de inventar de la S. R. este inadmisibilă.

La punctul 3 din cererea de chemare în judecată, apelantul-reclamant a solicitat compensarea lipsei de câștig ce ar fi rezultat din exploatarea imobilelor și a obiectelor de inventar în perioada 1959 – 2010. Într-adevăr, și acest capăt de cerere este inadmisibil dată fiind inadmisibilitatea primelor două capete de cerere.

În ceea ce privește capătul 5 de cerere prin care se solicită despăgubiri ce reprezintă compensarea lipsei de câștig până la plata efectivă a despăgubirilor, față de soluția dată celorlalte capete de cerere, solicitarea este neîntemeiată: este evident că S. R., nedatorând reclamantului despăgubirile solicitate la punctele 1-4, nu le datorează nici în continuare până la data achitării lor efective.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în conformitate cu art.60, alin.1 din C.pr.civ., atâta timp cât pârâtul care a formulat această cerere nu a căzut în pretenții, ea într-adevăr rămâne fără obiect.

În consecință, instanța va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant C. G.-E. împotriva sentinței civile nr. 371 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică astăzi 27.06.2013.

Pt. Președinte pt. Judecător pt. Grefier

A. B. F. L. N. A. P.

Promovat la Curtea de Apel Aflat în concediu de odihnă Aflat în concediu de odihnă

-cf. disp.art. 261 C.pr.civilă -cf. disp.art. 261 C.pr.civilă -cf. disp.art. 261 C.pr.civilă

Semnează Semnează Semnează

PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G. PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G. Grefier șef secție S. B.

JUDECĂTOR A. P. JUDECĂTOR A. P.

Red. AB

Tehn. PA/5 ex.

Fond: V.G. L.