Fond funciar. Decizia nr. 1056/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1056/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 12474/233/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 1056
Ședința publică din data de 28.11.2013
Completul constituit din:
Președinte – R. G. F.
Judecător – M. A.
Judecător - M. M.
Grefier – N. F.-C.
La ordine se află recursurile civile având ca obiect „fond funciar”, promovate de către recurenta – pârâtă D. Maghița, cu domiciliul în mun. G., ., ., . și de către recurenta – pârâtă C. Județeană G. privind stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Județului G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 1632 pronunțată la data de 21.02.2013 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu: intimatul – reclamant D. M., cu domiciliul în mun. G., ., ., jud. G., intimata – pârâtă C. N., cu domiciliul în loc. Tg. B., ., jud. G., intimata – pârâtă C. L. privind stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei R., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: reprezentanta recurentei – pârâte, avocat D. G., cu delegație la dosar și intimatul – reclamant personal, asistat de avocat Gaibăr E., cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâții - intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
S-a trecut la identificarea intimatului – reclamant D. M., care s-a legitimat cu CI ., nr._, CNP._.
Reprezentanta recurentei – pârâte depune la dosarul cauzei practică judiciară a Curții de Apel C., în care arată că se face distincția între puterea de lucru judecat și autoritatea de lucru judecat. Afirmă că prezentat un exemplar reprezentantei intimatului – reclamant care confirmă această afirmație.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției tardivității recursului promovat de către recurenta – pârâtă C. Județeană G. privind stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Județului G..
Reprezentanta recurentei – pârâte arată că încă de la termenul anterior de judecată instanța a stabilit că recursul promovat de C. Județeană este în termen.
Instanța constată că la termenul de judecată din data de 25.09.2013 au fost prorogate discuțiile privind excepția tardivității.
Reprezentanta recurentei – pârâte lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției tardivității promovării recursului de către recurenta C. Județeană G. privind stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991.
Apărătorul intimatului – reclamant solicită admiterea acestei excepții. Arată că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 02.05.2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 28.05.2013, astfel încât a fost depășit termenul legal de 15 zile. Consideră că recurenta C. Județeană G. a formulat recurs peste termenul legal.
Întrebate fiind, părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat și probe de administrat, Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Asupra recursului promovat de către recurenta – pârâtă D. Maghița, reprezentanta acesteia consideră că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de fond este neîntemeiată, întrucât a fost acceptat în mod greșit punctul de vedere al intimatului D. M. privind constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate emis tatălui acestuia.
Arată că prin motivele de recurs formulate a invocat faptul că intră sub puterea de lucru judecat cele stabilite prin Decizia civilă nr. 66/2011 a Tribunalului G., decizie ignorată în totalitate de prima instanță.
Mai arată că, așa cum rezultă și din conținutul Deciziei pronunțată de Curtea de Apel C. și depusă la dosarul cauzei la acest termen, prezenta cauză se află sub imperiul puterii de lucru judecat. Dă citire, în ședință publică, unor paragrafe din Decizia Curții de Apel C. depusă la dosar.
Reprezentanta recurentei mai arată că puterea de lucru judecat urmărește evitarea contrazicerilor ce pot apărea între două hotărâri judecătorești, iar în doctrină, în ceea ce privește excepția, s-a arătat că sunt două reguli care trebuie respectate: în primul rând prima cerere de chemare în judecată trebuie să fie soluționată definitiv, iar în al doilea rând această soluție nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Susține astfel că, printr-o decizie civilă anterioară, Tribunalul G. a constatat că este nul absolut Titlul de proprietate al intimatului D. M.. Inițial a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei G. dosarul civil nr._, prin care D. Maghița a solicitat anularea Titlului de proprietate emis în anul 2008 pentru D. M., iar în calea de atac a recursului Tribunalul G. a admis recursul promovat, în tot, și a dispus anularea Hotărârii în baza căreia a fost emis Titlul contestat, fiind dispusă totodată și anularea Titlului de proprietate emis pe numele lui D. M..
Mai susține că intimata C. Județeană G. a procedat la eliberarea Titlului de proprietate, deși decizia pronunțată de Tribunalul G. purtând mențiunea că este definitivă, tatăl reclamantului ulterior a decedat, iar Titlul emis a intrat în circuitul civil fără a putea fi posibilă o modificare a acestuia, cu excepția modificărilor dispuse de instanța de judecată. Astfel, a fost stabilit faptul că nu există un titlu de proprietate în baza căruia D. M. să poată emite pretenții pentru suprafața de 1800 mp, așa cum era menționat în Titlul de proprietate emis defunctului D. V. – tatăl reclamantului.
Reprezentanta recurentei – pârâte mai susține că intimatul –reclamant trebuia să solicite anularea titlului de proprietate, însă nu a procedat în acest sens. Prin verificarea titlului de proprietate, a formulat acțiune de constatare a nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate aparținând tatălui său.
Mai arată că, așa cum a precizat și prin motivele de recurs invocate – pe care le citește în ședință publică, nu este precizat motivul de nulitate.
Consideră că instanța de fond nu a respectat dispozițiile legale în vigoare la momentul eliberării titlului de proprietate aparținând tatălui intimatului – reclamant.
Susține că împrejurarea potrivit căreia D. M. nu a înțeles dispozițiile legii nr. 18/1991, acesta formulând cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea dreptului de proprietate, înlătură orice discuții pe această temă. Afirmă că prin întâmpinarea formulată, intimatul a precizat că cererea pentru eliberarea Titlului a fost formulată în anul 2008 și arată că împrejurarea că în anul 2008 D. M. s-a adresat pentru eliberarea unui titlu de proprietate în condițiile în care tatălui său i-a fost eliberat titlul de proprietate din anul 1997, nu poate să ducă la stabilirea unui drept de proprietate pentru suprafața de 1800 mp teren, drept pentru care consideră că titlul de proprietate emis intimatului este nul absolut.
Mai consideră că nu trebuie ignorat faptul că la momentul la care bunicii au vândut casa era în vigoare legea care interzicea înstrăinarea terenului. Conform Legii nr. 18/1991, dispozițiile privind procedura pentru stabilirea dreptului de proprietate includ formularea unei cereri pentru eliberare titlu, iar în cauză s-a constatat că titlul astfel emis este nul absolut.
În concluzie, având în vedere motivele de recurs invocate și practica judiciară depusă la dosar la acest termen privind puterea de lucru judecat, reprezentanta recurentei – pârâte solicită admiterea recursului promovat împotriva Sentinței civile nr. 1632 pronunțată la data de 21.02.2013 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, modificarea acestei hotărâri și respingerea acțiunii formulată de către reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul, apărătorul intimatului – reclamant solicită respingerea excepției puterii de lucru judecat, și invocă dispozițiile art. 1202 C. civil coroborat cu art. 166 Cod de procedură civilă.
Arată că pe rolul instanței de judecată a fost înregistrat un alt dosar prin care s-a solicitat anularea Titlului de proprietate emis pe numele lui D. M., fiind pronunțată hotărâre definitivă și irevocabilă. Cauza menționată a fost înregistrată ca urmare a faptului că intimata C. Județeană nu a soluționat corespunzător cererea înaintată în anul 2008, iar instanța a apreciat că nu a fost respectată procedura aflată în vigoare.
Susține că prin Decizia nr. 66/2011 nu a fost pus în discuție fondul cauzei privind dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1800 mp, ca urmare consideră că excepția puterii de lucru judecat trebuie respinsă ca nefondată.
Mai arată că prezenta acțiune a fost promovată în temeiul art. 36 coroborat cu art. 23 din Legea nr. 18/1991, sub aspectul terenului de sub casa vândută de către bunici.
Afirmă că, în ceea ce privește decizia despre care s-a făcut vorbire, dispozitivul acesteia se bucură dacă și considerentele sunt apreciate prin dispozitiv. Astfel, arată că prin Decizia nr. 66/2011, Tribunalul G. nu a judecat dreptul lui D. M. de a primi suprafața de teren de 1800 mp.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea ca nefondată a excepției puterii de lucru judecat.
Cu privire la recursurile promovate, solicită respingerea acestora ca nefondate, având în vedere probele administrate la dosarul cauzei. Arată că au fost administrate probele cu acte, cu interogatoriu și cu martori.
Consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind emiterea titlului de proprietate și solicită și obligarea recurentei – pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reprezentanta recurentei – pârâte arată că în cauză, imobilul este compus din grădină și teren.
Tribunalul reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantul D. M., în contradictoriu cu pârâții: D. MAGHIȚA, C. N., C. JUDEȚEANĂ G. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CONSITUITĂ ÎN BAZA LEGII NR. 18/1991 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL JUDEȚEAN G. și C. L. PRIVIND STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CONSITUITĂ ÎN BAZA LEGII NR. 18/1991 DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COMUNEI R. a solicitat ca prin hotărârea ce se pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._-1/06.08.1997 emis pe numele tatălui său, D. V., având în vedere că suprafața de 1800 mp teren intravilan, situată în ., județul G., inclusă în acest titlu aparține reclamantului, fiind dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976, vânzători fiind bunicii materni, G. I. ( decedat în anul 1982) și G. V. ( decedată în anul 1983).
A solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976, bunicii materni, G. I. ( decedat în anul 1982) și G. V. ( decedată în anul 1983) au vândut reclamantului imobilul compus din casa de locuit și terenul aferent, bunicii materni locuind în imobilul respectiv până la decesul lor.
Arată că tatăl reclamantului, D. V. a demolat abuziv casa în anul 1985, fără acordul reclamantului, care era proprietar, casa fiind locuibilă. Tatăl reclamantului avea construită o casă în curtea bunicilor încă din anul 1967, fără autorizație de construire, pentru că nu era proprietarul terenului.
Ulterior, tatăl reclamantului, recunoscându-și greșeala, a declarat verbal că îi va lăsa acestuia casa nou construită, însă din cauza opoziției pârâtei D. Maghița, actele nu s-au mai perfectat.
A mai arătat că în anul 1997, reclamantul, împreună cu tatăl său și cele două surori au făcut demersurile pentru a obține autorizație de construire pentru casa edificată pe teren, fiind chemat în acest sens un topometrist, însă la insistențele pârâtei D. Maghița, tatăl s-a răzgândit.
A arătat că la data de 02.04.2008 a solicitat Primăriei Comunei R.-C. L. radierea din titlul de proprietate nr._-1/1997 a suprafeței de teren de 1800 mp, identificat în T32, P12 în . Județeană, prin hotărârea nr._/04.04.2008 a radiat această suprafață de teren din titlul de proprietate nr._-1/1997 și a dispus emiterea titlului de proprietate nr._/23.04.2008 pe numele reclamantului pentru suprafața de 1800 mp curți-construcții.
Pârâta D. Maghița a formulat acțiune în instanță, prin care a solicitat anularea hotărârii nr._/04.04.2008 a Comisiei Județene G. și a titlului de proprietate nr._/23.04.2008, iar prin Sentința civilă nr. 9468/30.09.2010, Judecătoria G. a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D. Maghița, iar prin Decizia nr. 66/2011, Tribunalul G. a anulat în parte hotărârea nr._/04.04.2008 a Comisiei Județene G. și a dispus anularea titlului de proprietate nr._/23.04.2008.
A mai arătat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976, erau incidente disp. Legii nr. 58/1974, astfel încât terenul aferent casei de locuit, consemnat în act în suprafață de 250 mp era în proprietatea statului, însă voința reală a vânzătorilor a fost de a înstrăina întreaga suprafață de teren aferentă construcției, în suprafață totală de 1800 mp, așa cum rezultă din interpretarea clauzelor contractului.
S-a mai arătat că din interpretarea disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, completate prin Legea nr. 247/2005, în referire la art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, legiuitorul a statuat că dobânditorul unei construcții anterior anului 1990 este îndreptățit să primească în proprietate întreaga suprafață de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora.
S-a mai susținut că imobilul construcție nu mai există, însă acest lucru nu trebuie să afecteze proprietatea reclamantului asupra terenului intravilan de 1800 mp.
În drept au fost invocate disp. art. III alin. 1 lit. a, pct. i) din Legea nr. 169/1997, art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 274 C.pr.civ.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
Acțiunea a fost scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în baza disp. art. 42 din Legea nr. 1/2000, introdus prin Titlul VI din Legea nr. 247/2005 raportat la art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997 si art. 1 al. 2 din O.G. nr. 32/1995.
În ședința publică din data de 06.04.2012, judecătorul investit inițial cu soluționarea cauzei a formulat cerere de abținere, admisă prin încheierea din data de 12.04.2012.
În urma admiterii cererii de abținere, dosarul a fost repartizat completului CC11.
Pârâta C. N., legal citată, s-a prezentat în instanță și a arătat că este de acord cu acțiunea.
Pârâta D. Maghița, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, deoarece dosarele nr._ și nr._ au același obiect, părți și cauză.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Instanța a dispus atașarea la dosar a înscrisurilor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._-1/06.08.1997 ( filele 33-41).
În ședința publică din data de 07.06.2012, instanța a admis pentru reclamant proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei D. Maghița, proba testimonială cu doi martori și expertiză topo.
Declarațiile martorilor D. Ș. și G. I.-R. au fost atașate la filele 58-59 dosar, iar interogatoriul propus de reclamant pentru pârâta D. Maghița la filele 60-61, pârâta neprezentându-se în instanță pentru a răspunde la interogatoriu, deși a fost citată în acest sens.
Raportul de expertiză topo întocmit de expert B. C., avizat tehnic de OCPI G. a fost depus la filele 65-69 și 98-99 dosar.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topo.
În ședința publică din data de 27.09.2012, instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta D. Maghița, pe care a respins-o cu motivarea prevăzută în acea încheiere.
Prin Sentința civilă nr. 1632/2013 a Judecătoriei G. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâții D. Maghița, C. N., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. R. privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor constituite în baza Legii nr. 18/1991.
Prima instanță a constat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._-1/06.08.1997 emis pe numele defunctului D. V., sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate al acestuia asupra suprafeței de 1800 mp teren intravilan, situat în tarlaua 33 . 1000 mp vie și 800 mp curți-construcții ( din măsurători 1826 mp pe conturul punctelor 1-2-3-4-5-6 și 124 mp pe conturul A-5-4-B, conform Raportului de expertiză întocmit de expert B. C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre), suprafață ce aparține reclamantului D. M.. A obligat pe pârâții D. Maghița, C. Județeană G. privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Județean G. și C. L. privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Comunei R., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2600 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
S-a reținut în motivarea hotărârii că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976 de notariatul de Stat Județean G. (filele 13-14), bunicii părților, G. I. și G. V. au vândut reclamantului D. M. casa de locuit situată în satul Suhurlui, .. Terenul în suprafață de 250 mp nu a făcut obiectul acestui contract, el trecând în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974. Întregul imobil se învecina la est- șoșeaua comunală, la nord-cu G. A., la sud- cu M. N. I. și la vest-cu teren CAP.
Prin Titlul de proprietate nr._-1/06.08.1997 emis pe numele autorului D. V. ( fila 33), suprafața de teren intravilan de 1800 mp situată în . 6 ( 1000 mp arabil și 800 mp vii) a fost reconstituită pe numele tatălui reclamantului, D. V..
La data de 02.04.2008, reclamantul a solicitat Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar a Comunei R. ( fila 38), eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 1800 mp în intravilanul satului Suhurlui, . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976, susținând că în mod eronat a fost atribuit autorului D. V. pe titlul de proprietate nr._-1/1997.
În urma cererii formulate, C. Județeană G. a emis hotărârea nr._/04.04.2008 prin care se dispune radierea din Titlul de proprietate nr._-1/06.08.1997 emis pe numele D. V. a imobilului situat în tarlaua 33 . unui titlu de proprietate pentru suprafața de 1800 mp pe numele reclamantului, D. M. ( titlul de proprietate nr._/04.04.2008).
Pârâta D. Maghița a formulat acțiune în instanță, solicitând anularea hotărârii nr._/04.04.2008 a Comisiei Județene G. și a titlului de proprietate nr._/23.04.2008, iar prin Sentința civilă nr. 9468/30.09.2010, Judecătoria G. a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D. Maghița, iar prin Decizia nr. 66/2011, Tribunalul G. a anulat în parte hotărârea nr._/04.04.2008 a Comisiei Județene G. cu privire la numitul D. M. și a dispus anularea titlului de proprietate nr._/23.04.2008.
Constatarea nulității - totale sau parțiale - absolute a unui titlu de proprietate este condiționată, pe de o parte, de un interes personal și actual de a invoca aceea nulitate, iar pe de altă parte, de existența unei cauze de nulitate de care este viciat titlul.
În ceea ce privește prima condiție, interesul reclamantului a constat în faptul că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976 de Notariatul de Stat Județean G. (filele 13-14), acesta a devenit proprietarul imobilului constând în casa de locuit situată în satul Suhurlui, ., terenul în suprafață de 250 mp pe care era construită casa trecând în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974, iar autorului D. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru terenul în suprafață de 1800 mp, aferent imobilului reclamantului.
În privința existenței unei cauze de nulitate de care este viciat titlul de proprietate nr._-1/1997, instanța a reținut că nulitatea absolută a titlului de proprietate presupune examinarea respectării prevederilor legale în materie la data emiterii titlului de proprietate contestat, respectiv, având în vedere prevederile art. II din Legea nr. 169/1997 ce asigură respectarea principiului stabilității raporturilor juridice, statuând că: „Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere de niciun fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.”
Titlul de proprietate contestat parțial în prezenta cauză a fost emis cu nerespectarea parțială a dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lui.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, „ Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.”
Aceste dispoziții au fost completate de Legea nr. 247/2005, stabilindu-se prin art. 23 alin. 2 ind. 1 că în cazul înstrăinării construcțiilor suprafețele de teren prevăzute la alineatul 2 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite cu orice mijloc de probă.
Din interpretarea disp. art. 8 din Decretul – lege nr. 42/1990 sa dedus că suprafețele terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina nu au fost stabilite prin acest text de lege și că acestea sunt diferite și nu pot fi determinate prin lege, fiind vorba de o suprafață de teren aferentă gospodăriei, bine determinată prin împrejmuiri.
Astfel, instanța a considerat că dobânditorul unei construcții anterior anului 1990 este îndreptățit să primească în proprietate întreaga suprafață deținută ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, respectiv tot terenul ce s-a avut în vedere de părțile convenției de înstrăinare și în urma căruia a fost deținut în fapt de dobânditor.
Prin urmare, a considerat că nu prezintă relevanță suprafața trecută în actul de înstrăinare, ci intenția reală a părților la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trecând în proprietatea statului.
Din aceleași dispoziții legale, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991 rezultă că nu este necesar a se emite un titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru această categorie de persoane, dreptul de proprietate fiind recunoscut "de iure", însă, având în vedere interesul persoanelor aflate în această situație și nevoia lor de a avea un act de proprietate, nimic nu-i împiedică a obține un titlu de proprietate, potrivit dispozițiilor acestei legi sau dreptului comun.
În cauză, din probele administrate, instanța a reținut că intenția reală a părților, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976 a fost ca, odată cu locuința, pârâtul să primească întreaga suprafață de teren aferentă acestei construcții, respectiv suprafața de 1.800 mp.
Această situație a rezultat din declarațiile martorilor D. Ș. și G. I.-R. (filele 58-59 dosar) care au arătat că știu că bunicii părților au convenit ca odată cu locuința, să fie înstrăinată către reclamant și suprafața de 1800 mp, neputându-se vinde și terenul ca urmare a legislației existente la momentul respectiv.
A reținut că imobilul-construcție vândut pârâtului nu mai există, fiind demolat de către tatăl reclamantului, așa cum au declarat și martorii, însă această situație nu a putut afecta dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului aferent construcției.
La data apariției Decretului-lege nr. 42/1990, reclamantul se afla în posesia terenului în litigiu și nu autorul D. V., astfel încât dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului aferent imobilului cumpărat este incontestabil.
Așa cum rezultă din Raportul de expertiză topo efectuat de expert B. C. ( filele 65-69 și 98-99 dosar), terenul în litigiu a fost identificat în cvartalul 33 . Suhurlui, ., având ca vecini: la nord-G. A., la est-drum comunal, la sud-M. I. și la vest-fost teren CAP cu proprietar actual D. V..
În urma măsurătorilor a rezultat suprafața de 1826 mp teren pe conturul punctelor 1-2-3-4-5-6, în conformitate cu planul cadastral al satului Suhurlui și suprafața de 124 mp pe conturul A-5-4-B, îngrădită în teren în plus față de planul cadastral.
Este evident că suprafața de teren identificată de expert este aceeași cu suprafața de teren existentă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3102/05.07.1976 de Notariatul de Stat Județean G., întrucât vecinii imobilului în litigiu sunt aceiași.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._-1/06.08.1997 emis pe numele defunctului D. V., sub aspectul reconstituirii dreptului de proprietate al acestuia asupra suprafeței de 1800 mp teren intravilan, situat în tarlaua 33 . 1000 mp vie și 800 mp curți-construcții ( din măsurători 1826 mp pe conturul punctelor 1-2-3-4-5-6 și 124 mp pe conturul A-5-4-B, conform Raportului de expertiză întocmit de expert B. C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre), suprafață ce aparține reclamantului D. M., conform art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod de procedură civilă. Precizează că litigiul nu s-a datorat culpei reprezentanților săi, ci a neînțelegerilor familiale, motiv pentru care solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
D. Maghița a invocat faptul că, chiar dacă nu se poate reține excepția autorității de lucru judecat, decizia civilă nr. 66/2011 pronunțată de Tribunalul G. a intrat în puterea de lucru judecat, instanța de fond ignorând-o în totalitate.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul – reclamant D. M. a solicitat respingerea recursurilor declarate de către pârâte ca fiind nefondate, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea sentinței civile nr. 1632/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 3041 Cod de procedură civilă, instanța de control judiciar reține următoarele:
Potrivit disp. art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, comunicarea hotărârii către recurenta-parata C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost făcută la data de 02.05.2013, așa cum rezultă din dovada de comunicare existentă la fila 113 dosar fond. Cererea de recurs a fost depusă la data de 22.05.2013, după termenul prevăzut de lege.
Față de această situație, în baza disp.art. 312 ind.4 al.1 C.pr.civ., recursul declarat de C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor urmează a fi respins, ca tardiv formulat.
Recursul declarat de parata D. Maghita urmeaza a fi respins ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:
Exceptia autoritatii lucrului judecat a fost corect respinsa de catre instanta de fond. Prin actiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecatoriei Galati, D. Maghita si C. N. au solicitat anularea hotararii Comisiei Judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nr._/04.04.2008, actiunea fiind respinsa prin sentinta civila nr. 9468/2010. Insa, prin decizia civila nr. 66/01.02.2011 pronuntata de Tribunalul Galati a fost admis recursul declarat de catre reclamante si s-a modificat in tot sentinta mai sus mentionata. A fost admisa actiunea si s-a dispus anularea in parte a hotararii nr._/2008 emisa de C. Judeteana, numai cu privire la paratul D. M.. S-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/2008 emis de C. Judeteana pentru suprafata de 1800 mp teren intravilan, avand ca beneficiar pe D. V M..
Instanta de control judiciar a retinut ca prin hotărârea nr._/4.04.2008 emisă de C. Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a validat propunerea Comisiei Locale pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor R. de modificare a titlului de proprietate numărul_-1/6.08.1997 .
Tribunalul a apreciat că această manieră de a proceda a celor două comisii este nelegală și s-a realizat cu încălcarea dreptului la apărare a moștenitorilor lui D. V. și a principiului securității circuitului civil.
Indiferent care au fost considerentele avute în vedere la modificarea titlului de proprietate emis inițial, odată ce acesta a fost emis și comunicat titularului, intrând astfel în circuitul civil, orice modificare a lui trebuia realizată prin intermediul instanței de judecată și cu citarea tuturor părților interesate. Mai concret, cele două comisii ar fi trebuit să ceară instanței judecătorești competente anularea titlului de proprietate prin radierea suprafeței ce a fost reconstituită în mod nelegal și nu să procedeze la o modificare unilaterală a acestuia.
Prin actiunea ce face obiectul dosarului de fata reclamantul D. M. a solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate emis pe numele autorului sau, dand eficienta celor statuate de instanta de control judiciar in dosarul nr._ .
. prin decizia civila nr. 66/01.02.2011 pronuntata de Tribunalul Galati se bucura de puterea lucrului judecat si nu au fost ignorate de catre instanta de fond.
Prin actiunea ce face obiectul dosarului de fata reclamantul D. M. a solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate emis pe numele autorului sau, dand eficienta celor statuate de instanta de control judiciar in dosarul nr._ .
Tribunalul Galati, pronuntand decizia civila nr. 66/01.02.2011, nu a statuat cu privire la fondul raporturilor dintre partile din prezenta cauza, apreciind ca modalitatea in care au procedat cele doua comisii, sub aspect procedural, nu a fost corecta, fiind necesara declansarea unei proceduri judiciare in ceea ce priveste modificarea titlului de proprietate.
In ceea ce priveste fondul cauzei, in mod corect, instanta de fond a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr._-1/1997. Reclamantul a cumparat in anul 1976, potrivit contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3102, o casa de locuit in satu Suhurlui, . acesteia intrand in proprietatea statului in baza Legii nr. 58/1974.
Din interpretarea dispozitiilor legilor fondului funciar rezulta ca proprietarul unei case de locuit dobandita anterior anului 1990 este indreptatit sa primeasca in proprietate intreaga suprafata de teren aferenta acesteia, convenita la momentul incheierii contractului, bine determinata prin hotarele existente(art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, Legea nr. 247/2005).
Astfel, reclamantul este indreptatit sa primeasca in proprietate intreaga suprafata de teren aferenta casei de locuit, cum a fost identificata prin raportul de expertiza topometrica intocmit in cauza. Conventia partilor cu privire la instrainarea intregii suprafete de teren aferente casei de locuit a fost confirmata si de depozitiile martorilor D. Stefanache si G. I.-R., reclamantul fiind cel ce a stapanit terenul in toata aceasta perioadă.
Recurenta a mai invocat faptul ca reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de teren. Insa, o astfel de cerere nu trebuia intocmita in mod expres de catre reclamant, el beneficiind de dispozitiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, fara a fi conditionat de existenta acesteia. Cererea prevazuta de dispozitiile legilor fondului funciar se refera strict la terenurile intrate in proprietatea statului in mod abuziv si restituite persoanelor indreptatite in baza acestor legi, cu referire stricta la cele din extravilanul localitatilor . Reclamantul nu a fost deposedat niciodata de acesta suprafata de teren, posedand-o de la momentul cumpararii casei pana in prezent. Emiterea unui titlu de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit se realizeaza in temeiul legii, nefiind necesara formularea unei cereri exprese in acest sens.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 312 c. proc civ, in ref. La art. 304 pct 9 cpc va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind tardiv, recursul declarat de pârâta C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Consiliul Județean G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 1632 pronunțată la data de 21.02.2013 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu: intimata – pârâtă D. Maghița, cu domiciliul în mun. G., ., ., intimatul – reclamant D. M., cu domiciliul în mun. G., ., ., jud. G., intimata – pârâtă C. N., cu domiciliul în loc. Tg. B., ., jud. G., intimata – pârâtă C. L. privind stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei R., cu sediul în ..
Respinge ca fiind nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă D. Maghița, cu domiciliul în mun. G., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1632 pronunțată la data de 21.02.2013 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu: intimata – pârâtă C. Județeană G. privind stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Județului G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., intimatul – reclamant D. M., cu domiciliul în mun. G., ., ., jud. G., intimata – pârâtă C. N., cu domiciliul în loc. Tg. B., ., jud. G., intimata – pârâtă C. L. privind stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor constituită în baza Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei R., cu sediul în ..
Obligă recurenta-pârâtă D. Maghița la plata către intimatul-reclamant D. M. a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.11.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
R. G. F. M. AlexaMagdalena M.
Grefier,
N. F.-C.
Red. Jud. M.M./ 17.01.2014
Dact. Gref. N.F.C./ 2 ex/ 17.01.2014
Fond: S.Civ. 1632/21.02.2013; jud. A.M.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 475/2013. Tribunalul GALAŢI | Validare poprire. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
