Rezoluţiune contract. Decizia nr. 475/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 5558/233/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 475
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător C.-R. M.
Judecător E. M.
Grefier C. B.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta C. S., domiciliată în G., ..2, ., . cu intimata-pârâtă C. MILIȚA, domiciliată în G., Țiglina 3, micro 16, . civile nr. 7468/2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „rezoluțiune contract”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat L. Z., fără împuternicire avocațială la dosar și intimata-pârâtă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Încheierea din Camera de Consiliu din 16.04.2013 s-a admis cererea de reexaminare și s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru, recurenta-reclamanta urmând a plăti după reducere o taxă judiciară de timbru de 500 lei, după care;
Apărătorul recurentei-reclamante depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 500 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Tribunalul constată legal satisfăcută taxa judiciară de timbru.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv, combaterea recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Există două motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3182/2000 de BNP M. V. încheiat cu pârâta-intimată, respectiv neplata prețului și nulitatea actului pentru viciu de consimțământ – eroarea obstacol. Solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, admiterea acțiunii reclamantei și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru eroarea obstacol. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței reprezentând onorariu avocat, pe care o depune la dosar.
Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului reclamantei și păstrarea contractului de vânzare-cumpărare. Învederează instanței că a ajutat-o pe recurentă timp de 2 ani. Este adevărat că i-a dat apartamentul fiicei sale, dar a primit prețul pe apartament. A fost dată afară din casă, iar acum locuiește la fiica sa.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta C. S. a solicitat in contradictoriu cu parata C. M. rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de habitație viagera autentificat sub nr. 3128/26.10.2000 de catre BNP M. V., privind imobilul situat in G., .. 2, ., .> În fapt in motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca, la data de 26.10.2000 a vândut paratei, imobilul situat in G., .. 2, ., . sora reclamantei, aceasta sperând ca parata va avea grija de ea, fiind bătrâna si suferinda.
Arata reclamanta ca de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare parata nu a mai trecut pe la ea si nu i-a acordat niciun ajutor.
A arătat reclamanta ca nu a știut ce a semnat in fata notarului, aflând ca de fapt a vândut imobilul fara clauza de întreținere abia la momentul in care a solicitat notarului public o copie a actului de vânzare-cumpărare.
Astfel reclamanta arata ca nu a primit nicio suma de bani pentru imobil.
La termenul din data de 18.01.2010 reclamanta a precizat ca prezenta acțiune are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, fiindu-i viciat consimtamantul la momentul încheierii actului, reclamanta având reprezentarea încheierii unui act de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere.
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu acte, interogatoriul paratei si martori.
Legal citata, parata s-a prezentat in fata instanței si a depus întâmpinare arătând ca la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a achitat suma de bani arătata in cuprinsul actului si ca prezenta acțiune este pur șicanatorie, având drept scop vânzarea imobilului către un nepot al reclamantei.
Față de precizările reclamantei făcute la termenul din data de 18.01.2010 parata a arătat ca acestea reprezintă de fapt o modificare a acțiunii făcuta tardiv, după prima zi de infatisare.
Parata a mai invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând ca nulitatea invocata de către reclamanta este una relativa, astfel încât acțiunea se prescrie in termen de trei ani de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.
În apărare a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei si martori.
Instanța a admis si administrat proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul parților.
Prin sentința civilă nr.1326/15.02.2011 s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii și s-a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta C. S. a solicitat in contradictoriu cu parata C. M. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3128/26.10.2000 de către BNP M. V., privind imobilul situat in Galati, .. 2, ., . faptul ca i-a fost viciat consimțământul la încheierea actului autentic, reclamanta având reprezentarea ca semnează un contract de întreținere, întrucât nu a primit nicio suma de bani la momentul încheierii contractului.
Din probele administrate in cauza rezulta ca prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3128/26.10.2000 de catre BNP M. V. reclamanta a transmis dreptul sau de proprietate asupra imobilul situat in G., .. 2, . a 40.000.000 lei vechi suma pe care vânzătoarea a primit-o integral anterior semnării contractului in forma autentica.
In ceea ce privește precizările făcute de către reclamanta la termenul din data de 18.01.2010 instanța a retinut ca acestea reprezintă . a acțiunii insa, făcuta in termen, întrucât la data respectiva nu era trecuta prima zi de infătisare, nefiind timbrata acțiunea si nici nu era rezolvata cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de către parata, instanța a reținut ca reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, aceasta acțiune fiind imprescriptibila.
Reclamanta nu a făcut nicio dovada ca ar fi exista vreo înțelegere cu parata pentru încheierea unui contract de întreținere iar in cuprinsul actului autentic se precizează ca acesta a fost citit parților si ca reclamanta a primit suma de bani reprezentând prețul.
Reclamanta nu a făcut practic nicio proba in dovedirea pretențiilor sale. Mai mult, parte din acestea s-au dovedit a fi false. Astfel a afirmat in cuprinsul acțiunii ca parata, după încheierea contractului nu a mai trecut pe la ea, insa in cuprinsul interogatoriului a arătat ca parata a locuit cu ea cel puțin câteva luni.
În cuprinsul aceluiași interogatoriu reclamanta a arătat ca s-a supărat pe parata deoarece i-a reproșat nepotului ce locuiește cu reclamanta ca nu are un loc de munca, ceea ce conduce la ideea ca într-adevăr reclamanta a fost determinata de acest nepot sa promoveze prezenta acțiune.
Reclamanta nu face nicio dovada ca ar fi avut reprezentarea faptului ca încheie un contract de întreținere.
Mai mult, parata a dovedit ca, anterior cumpărării imobilului reclamanta a vândut un imobil proprietatea sa cu același preț cu care a cumpărat imobilul in cauza.
Din toate actele si lucrările dosarului instanța a reținut ca de fapt reclamanta a avut reprezentarea corecta a contractului pe care îl semnează si a primit si prețul pentru imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. S., criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Acțiunea are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare,motivat de faptul că i-a fost viciat consimțământul.
Instanța a admis proba cu acte,interogatoriu și martori,iar la termenul la care pârâta a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii,instanța a administrat doar proba cu interogatoriu și a rămas în pronunțare pe excepția invocată. Cu toate acestea, instanța s-a pronunțat și pe fondul acțiunii, lipsind-o de posibilitatea de a administra proba cu martori,care fusese încuviințată.
Intimata a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului. Arată că reclamanta a primit un exemplar din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de habitație care i-a fost citit în prealabil și a fost de acord cu condițiile specificate și suma primită. Arată că a locuit cu sora ei aproape doi ani și au achitat împreună cheltuielile casnice,dar de când aceasta găzduiește un nepot care nu avea serviciu și nici casă, nu s-au mai înțeles.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Galati a constata ca recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 01.11.2010 instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu câte 2 martori pentru fiecare parte.
La termenul din data de 11.01.2011 au fost prezente ambele părți asistate de apărători cât și martorii.
A fost administrată proba cu interogatoriu și s-a dat cuvântul părților asupra excepției tardivității introducerii acțiunii.
Cu toate că etapa administrării probatoriilor nu a fost încheiată, nefiind audiați martorii prezenți, și nu s-a dat cuvântul părților asupra fondului cauzei, instanța s-a pronunțat nu numai asupra excepției tardivității ci și asupra fondului cauzei, respingând acțiunea ca nefondată.
În această situație, au fost încălcate normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod procedură civilă iar recurenta a fost în imposibilitate de a-și dovedi susținerile, ceea ce i-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.
În consecință, în baza art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, prin dec.civ. nr. 981/18.11.2011, s-a admis recursul, s-a casat sentința civilă 1326/15.02.2011 și s-a trimis trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea administrării tuturor probelor încuviințate.
În rejudecare, dosarul a primit numărul de înregistrare_ .
Prin sent. civ. nr. 7468/04.07.2012, Judecătoria G. a respins excepția prescriptiei dreptului al acțiune, ca nefondata și a respins cererea ca nefondată.
Pentru a decide astfel, Judecătoria G. a reținut ca reclamanta a invocat nulitatea absoluta si nu cea relativa, si deci, fata de obiectul actiunii formulata de reclamanta, respectiv constatare nulitate a contractului de vanzare cumparare, a respins exceptia prescripritiei dreptului de actiune ca nefondata.
Instanta a constatat ca, atat timp cat a afirmat in actiunea principala si in notele de sedinta depuse la data de 18.01.2010, ca intre parti a intervenit un contract de vanzare cumparare, si, ca la momentul incheierii contractului nu a primit nicio suma de bani, nu poate fi retinuta declaratia martorului C. V., potrivit careia reclamanta nu a avut nici un exemplar al contractului de vanzare cumparare si nici cea potrivit careia nu a stiut ce a semnat.
Imprejurarea potrivit careia a semnat contractul de vanzare cumparare in fata notarului public, “pe incredere”, pentru ca nu stie sa scrie sau sa citeasca sau ca nu vede de 15 ani, nu poate conduce la concluzia potrivit careai reclamanta nu a inteles ceea ce a semnat.
In ceea ce priveste achitarea pretului, prezenta fiind la termenul de judecata din data de 22.06.2012 si fiind intrebata de catre instanta, reclamanta a aratat ca a primit pretul, dar acasa, recunoastere care se coroboreaza cu intrebarea si raspunsul nr 4 din interogatoriul administrat acestei reclamante.
Astfel, sustinerile sale, formulate prin actiunea principala cat si prin notele de sedinta si concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, conform carora nu a primit pretul, sunt nefondate.
De asemenea, declaratiile martorilor C. V. si M. Saftica, in acest sens, au fost inalturate pentru considerentele mai sus expuse, venind in cnotradictie cu recunoasterile reclamantei.
Instanta a constatat ca exista contradictii evidente intre cele declarate de acesti martori.
Astfel, martorii au aratat ca “reclamanta mi-a spus de mai multe ori ca nu a primit suma, “ reclamanta nu a primit de la parata nici un ban, asa mi-a spus reclamanta”.
F. de recunoasterea reclamantei din sedinta de judecata mai sus amintita, instanta nu a putut aprecia aceste declaratii ca fiind sincere, inlaturandu-le.
Astfel, fata de motivul de nulitate absoluta privind lipsa pretului, instanta a constatat ca acesta nu subzista.
Potrivit intrebarilor si raspunsurilor nr 1, 9 si 11 din intergatoriul administrat reclamantei, instanta a constatat ca intentia de a materializa aceasta instrainare a apartinut chiar reclamantei si nu paratei, parata a plati pretul contractului, instrainand un alt imobil al sau, iar obligatia de intretinere a acceptat-o doar verbal, sub conditia locuirii in comun a partilor si nu in ipoteza locuirii separate.
Din intrebarea si raspunsul nr 3 din interogatoriul administrat reclamantei, de catre parata, s-a constatat ca aceasta, desi, nu recunoaste ca ar fi avut in posesia sa un exemplar al contractuui de vanzare cumparare cu clauza de habitatie viagera, recunoaste ca a semnat in data de 26.10.2000 acest contract.
De asemenea, nu este incidenta nici institutia erorii obstacol, destructiva de vointa.
Eroarea obstacol, cea mai grava forma a erorii, impiedica insasi formarea actului.
In cazul acestui tip de eroare, falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic ce se incheie, error in negotium, de exemplu o parte crede ca incheie un contract de locatiune, in timp ce cealalata parte are credinta incheierii unui contract de vanzare cumparare, fie asupra identitatii fizice a obiectului, error in corpore.
Insa, eroarea obstacol este mai mult decat un viciu de consimtamant, deoarece practic, partea nu si-a dat consimtamantul pentru incheierea actului juridic in cauza, or, viciul de consimtamant presupune totusi un consimtamant exprimat
Cum reclamanta a recunoscut prin raspunsul la interogatoriul administrat acesteia, mai sus aminitit, ca a semnat contractul, nu se poate aprecia ca nu a inteles care ii sunt drepturile si obligatiile sau ca nu a avut reprezentarea a a ceea ce a semnat.
Analizand in continuare declaratiile martorilor si raspunsurile la interogatoriile formulate, instanta a constatat ca, in realitate, reclamanta a alungat-o din casa pe parata, motivat de dorinta acesteia a asigura o locuinta nepotului sau -intrebarea si raspunsul nr 7 al interogatoriului administrat reclamantei- in care acesta recunoaste ca a dat-o afara din casa parata, si din acel moment s-a mutat cu reclamanta nepotul T. G., care nu are locuinta.
Astfel, chiar si intretinerea pe care parata si-ar fi asumat-o, verbal, nu mai putea fi indeplinita, atat timp cat partile nu mai locuiau in acelasi imobil.
Or, chiar si in ipoteza incheierii unui contract de intretinere, parata, in mod obiectiv, nu ar mai fi avut posibilitatea acordarii intretinerii catre reclamanta, atat timp cat aceasta a alungat-o din imobil, aspect confirmat si de martora M. Saftica.si N. T..
Din analiza declaratiei martorei N. T., instanta a constatat ca partile au locuit impreuna aproximativ doi ani, iar la aparitia nepotului, reclamanta a alungat-o pe aceasta, declaratie ce se coroboreaza cu intrebarea si raspunsul nr 6 si 7 al interogatoriului administrat reclamantei .
Acesta declaratie este sustinuta si de cele declarate de martora M. Saftica.
F. de toate aceste probe, instanta a constatat ca reclamanta a alungat-o pe parata din apartament, cu intentia de a procura o locuinta nepotului sau.
Tot din declaratiile martorilor instanta a constatat ca nepotul reclamantei nu realiza venituri, la acea vreme, si era intretinut din pensia acesteia, ulterior dobandind un loc de munca.
Reclamanta a aratat ca nu a primit nici un ban, caci de aceasta suma ar fi avut nevoie, intrucat are o pensie mica, si nu ca ar fi solicitat intretinere si nu i s-ar fi acordat, atat timp cat personal a alungat-o din casa pe parata, in favoarea nepotului.
Noitunea de intretinere presupune intretinere in natura, in cnoditiile prevazute in contract, iar in lipsa unor stipulatii speciale, potrivit regulilor aplicabile obligatiilor de a face, contractate intuitu personae.
Intretinerea in natura inseamna hrana, imbracaminte, ingrijiri medicale, etc, pe timpul cat va trai vanzatoarea, iar dupa moarte sa o inmormanteze.
Daca in contract s-a prevazut expres dreptul vanzatorului la habitatie, fara referiri la eventuale prestatii de intretinere, din partea cumparatorului, contractul este de vanzare-cumparare, iar nu de intretinere. Tot astfel daca vanzatorul isi rezerva alte drepturi dar fara obligatia cumparatorului de a-i presta intretinere.
Instanta a constatat din examinarea contractului de vanzare cumparare incheiat intre parti, ca, in realitate cupirnde doua acte juridice distincte, incorporate in acelasi inscris, si anume, pe de o parte contractul de vanzare cumparare, act translativ, avand ca si obiect proprietatea unui apartament, si, pe de alta parte, convenția prin care pârtile au constituit un drept de abitație viagera asupra acestui apartament, care este titlu abitației prin voința omului, ca act constitutiv al acestuia.
Nu se distinge din cuprinsul contractului sau din materialul probatoriu analizat in cauza, ca reclamanta ar fi solicitat întreținere, întreținere pe care parata nu i-a acordat-o, refuzând fara cuvânt.
Dimpotriva, in calitate de titular al dreptului de abitatie viagera, reclamanta a indepartat-o pe parata din imobil, cu scopul de a-si sprijini nepotul, astfel incat orice solicitare de a i se acorda întreținere in aceste condiții, este nejustificata.
Din cele administrate in cauza, precum si din susținerile si recunoașterile reclamantei, reiese cu claritate ca aceasta avea nevoie de resurse materiale in primul rand, mai cu seama ca si-a ajutat nepotul . care acesta nu realize venituri, astfel incat, aceasta nici nu era lipsita de ajutor, atâta timp nu locuia singura.
In ceea ce privește asistarea reclamantei la încheierea contractului, instanța a constatat ca aceasta a avut reprezentarea corecta a contractului încheiat, iar susținerea potrivit careia nu i s-a citit conținutul contractului nu este susținuta de nici un mijloc de dovada, atât timp cat martorii au arata ca acest aspect il cunosc de la reclamanta si nu l-au constata personal, nici unul dintre aceștia nefiind prezent la momentul încheierii actului si al semnării in fata notarului public.
Desi, aparent se afla . prevăzute de art. 3 al acestui act normativ, nu s-a procedat la evaluarea situației acesteia, pentru a se stabili daca se impune asistarea din oficiu a acestei in fata notarului public.
In plus, asistarea se putea efectua si la cererea persoanei vârstnice, ceea ce reclamanta nu dovedește ca a intenționat.
Cum asistarea persoanei vârstnice presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 27-29 din L 17/2000, republicata, instanța a constatat ca nici acesta chestiune nu poate atrage nulitatea absoluta a contractului.
Pentru toate aceste considerente a respins acțiunea reclamantei ca nefondata.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs reclamanta C. S., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că înțelegerea părților a fost ca imobilul să treacă în proprietatea pârâtei în schimbul obligației de întreținere pe care acesta urma să o presteze. Eroarea aceasta este una obstacol, afectând însuși consimțământul. Se poate folosi și o prezumție simplă și considera că vârsta înaintată a determinat-o pe reclamantă să încheie contractul cu un singur scop – întreținerea. Nu pot fi reținute susținerile instanței conform cărora nu s-a probat prestarea întreținerii, neexistând niciun motiv pentru care reclamanta să ceară abitație viageră, și nu întreținere.
Reclamanta nu a primit prețul, ceea ce rezultă din declarațiile martorilor ce nu au constatat personal situația. Lipsa prețului atrage nulitatea absolută.
În drept, a invocat disp. art. 3041 C.pr.civ.
În susținerea recursului, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, au arătat că înțelegerea dintre părți a fost ca intimata să se mute în casă cu recurenta în schimbul prețului și să aibă grijă de ea. Recurenta a dat-o afară din casă ulterior.
Nu a invocat niciun temei de drept.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În condițiile în care partea s-a prezentat personal în fața notarului public, agent al statului însărcinat cu exercițiul unei autorități publice și care se bucură de o prezumție de corectitudine și competență profesională în exercitarea atribuțiilor de serviciu, tribunalul apreciază că probele legate de existența erorii obstacol trebuie să fie deosebit de clare. Notarul public este dator să constate starea mintală aparentă în care se afla partea și să citească acesteia conținutul actului pe care urmează să îl semneze.
Eroarea care privește natura actului juridic încheiat este o eroare-obstacol (error in negotio), care atrage nulitatea absolută a actului.
Instanța de fond a analizat în mod corect declarațiile martorilor și răspunsurile părților la interogatoriu, reținând că intenția părților a fost de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de abitație viageră, nu un contract de întreținere.
Tribunalul consideră că vârsta înaintată a recurentei nu constituie automat, prin sine (per se), un motiv pentru a se considera că aceasta nu ar fi avut niciun interes să obțină o sumă de bani în schimbul vinderii imobilului, varianta oferită de intimată referitoare la faptul că recurenta a dorit și banii și ca intimata să se mute cu ea fiind plauzibilă.
Acest fapt, alături de analiza probatoriului făcută în mod corect de instanța de fond, conduce la concluzia că reclamanta nu a reușit să își dovedească susținerile dincolo de orice îndoială rezonabilă, or, astfel cum am arătat, probele ce contravin conținutului actului redactat de notarul public, trebuie să fie deosebit de clare.
Rezultând așadar intenția de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, se presupune că părțile s-au înțeles cu privire și la existența unui preț. Neplata prețului ar putea atrage rezoluțiunea contractului numai dacă ar fi fost cerută (și dovedită) în termenul de prescripție de 3 ani de la data încheierii actului.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C. S., domiciliată în G., ..2, ., . cu intimata-pârâtă C. MILIȚA, domiciliată în G., Țiglina 3, micro 16, ., împotriva sentinței civile nr. 7468/2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2013.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. B. C.-R. M. E. M. C. B.
promovat la Curtea de Apel G.
Conf.art.261 C.pr.civ.
Semnează,
Președintele Tribunalului G.,
Judecător A. P.
Red.CRM/tehn.CB
Ex. 2/21.06.2013
Fond – C.F.M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1009/2013. Tribunalul GALAŢI | Fond funciar. Decizia nr. 1056/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
