Rezoluţiune contract. Decizia nr. 283/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 4508/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.283
Ședința Publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător E. M.
Judecător D. B.
Grefier L. Talpes
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant R. A., domiciliat în G., ..13, ..1, . cu intimații S. C. și S. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în G., ..13, ..2, ., împotriva sentinței civile nr. 6237/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.03.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /1 martie 2011 la Judecătoria G., reclamantul R. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâșii Ș. Gh. M. și Ș. C. rezoluția contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și de habitație viageră autentificat sub nr.844/5 aprilie 2005.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare sus – menționat, reclamantul a vândut pârâților imobilul situat în G., ..13, ..1, . patru camere și dependințe, în suprafață utilă de 56,88 mp cu schimbul obligației acestora de a-l întreține pe tot parcursul vieții.
S-a mai arătat că, după încheierea contractului, reclamantul nu a primit de la pârâți niciun fel de întreținere și, când a fost în stare de nevoie, a apelat la diferite persoane cunoscute.
S-a precizat, de asemenea, că pârâții au acumulat datorii mari la întreținere și plata utilităților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1020 și 1021 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.6237/8 iunie 2012, Judecătoria G. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii s-a arătat, în esență, că neplata cheltuielilor de întreținere de către pârâți nu le poate fi imputată și nu are nicio incidență asupra rezoluțiunii contractului de vânzare – cumpărare.
S-a mai reținut, totodată, că din declarațiile martorului audiat în cauză nu rezultă cu certitudine neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract de către pârâți.
Pe de altă parte instanța de fond a apreciat că din declarațiile martorului audiat nu rezultă cu certitudine neîndeplinirea obligațiilor asumate de părți prin contract, iar cu privire la interogatoriul formulat de reclamant s-a apreciat că atitudinea pârâților constituie un început de dovadă în favoarea reclamantului, dar nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul și a arătat că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- că, în mod greșit, prima instanța a apreciat faptul potrivit căruia neplata cheltuielilor de întreținere de către pârâți nu le poate fi imputată și nu poate avea vreo incidență asupra rezoluțiunii contractului;
- că, în mod greșit, s-a reținut împrejurarea conform căreia pârâții nu au un drept de folosință asupra imobilului, întrucât împreună cu copii, aceștia locuiesc efectiv în imobil.
S-a mai arătat că din declarațiile martorului audiat rezultă cu certitudine neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți prin contract, contrar aprecierilor primei instanțe.
S-a arătat, de asemenea, că interogatoriul administrat în cauză, care a fost considerat de instanță ca un început de dovadă în favoarea reclamantului, se coroborează cu toate probele administrate în cauză.
S-a solicitat modificarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii în sensul de a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, și motivelor de recurs invocate, se constată că recursul este fondat.
Potrivit art.129 alin.5 C.pr.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Acest text de lege consacră principiul rolului activ al judecătorului, alături de principiul disponibilității și al contradictorialității, îndreptățirea și chiar obligația instanței de a descoperi adevărul judiciar și de a da părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
În cauza de față, prima instanță a nesocotit principiul sus – menționat întrucât nu a stăruit prin administrarea probei testimoniale pentru aflarea adevărului cu privire la împrejurarea dacă, după încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și de habitație, pârâții și-au îndeplinit sau nu obligațiile asumate față de reclamant.
În atare situație, potrivit art.312 alin.2 – 4 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 din același cod, se impune admiterea recursului declarat de reclamant în sensul casării sentinței și rejudecării cauzei de către instanța de recurs pentru a se pune în discuția părților necesitatea administrării probei testimoniale, utilă justei soluționări a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – reclamant R. A., domiciliat în G., ..13, ..1, . cu intimații S. C. și S. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în G., ..13, ..2, ., împotriva sentinței civile nr. 6237/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Casează cu reținere sentința recurată.
Fixează termen de judecată la data de 11.04.2013 S. 3 T1, cu citarea părților, când se va pune în discuția părților necesitatea și oportunitatea administrării probei testimoniale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.03.2013.
Președinte, C. R. M. | Judecător, E. M. | Judecător, D. B. |
Grefier, L. Talpes |
Red.jud.E.M./08.04.2013
Terhnored/gref.L.T./09.04.2013
Fond judecător R. J.
Ex.2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința Publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R. M.
Judecător E. M.
Judecător D. B.
Grefier L. Talpes
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant R. A., domiciliat în G., ..13, ..1, ., în contradictoriu cu intimații S. C. și S. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în G., ..13, ..2, ., împotriva sentinței civile nr. 6237/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal au răspuns recurentul personal, asistat de avocat O. R., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul prin apărător depune la dosar dovada citării pârâților prin publicitate lărgită.
Tribunalul, în temeiul art.167 C.pr.civ,. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Recurentul prin apărător solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond admiterea acțiunii și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză și habitație viageră față de faptul că prețul nu a fost plătit. Solicită amânarea pronunțării pentru a se depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților din proces să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, potrivit disp. art. 146 C.pr.civilă;
Văzând și disp. art. 260 al.1 C.pr.civilă;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 15.03.2013.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.
Președinte, C. R. M. | Judecător, E. M. | Judecător, D. B. |
Grefier, L. Talpes |
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2437/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 132/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
