Pretenţii. Hotărâre din 24-01-2013, Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 12012/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 42/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. M.
Judecător M. C.
Grefier L. C.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 558 G. împotriva sentinței civile nr. 5507/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât F. R. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă avocat P. M. C. fără împuternicire la dosar și personal intimatul F. R..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că este părimul termen de judecată, recursul este motivat iar la dosar s-au depus concluzii scrise din partea intimatului.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
În susținerea recursului, apărătorul recurentei învederează instanței că sentința recurată este netemeinică și nelegală în sensul că prima instanță a interpretat greșit actele depuse la dosar reținânând în mod eronat că reclamanta ar fi solicitat obligarea pârâtului la plata unor sume anterioare anului 2008, considerând că o parte din pretenții erau achitate la momentul aprecierii probelor. Astfel, din eroare instanța a confundat 2 din instrumentele de plată, respectiv chitanțele de la filele 129 și 133 dosar fond. Astfel, prin chitanța de la fila 129 nr. 1117/27.03.2012 suma de 2038,71 lei nu reprezintă penalități de întârziere pentru perioada 2008 – 2011 așa cum greșit a apreciat instanța, întrucât nu se indică pe chitanță perioada de plată ci sunt sume datorate din perioada anterioară. Din listele de plata depuse la dosar rezultă că intimatul datora și alte penalități de întârziere din perioada anterioară anului 2008, nesolicitate de reclamantă cum greșit reține instanța de fond. La aceste penalități de întârziere pentru perioada 2000-2006 s-au adăugat și penalitățile de întârziere pentru anul 2007, astfel că începând cu luna august 2008, pârâtul datora 3958,44 lei penalități din perioada 2000 – 2007. Faptul că pârâtul a achitat suma de 2038,71 lei cu titlu de penalizări nu înseamnă că a achitat pretențiile reclamantei atât timp cât pe chitanța de la fila 129 nu s-a specificat perioada pentru care au fost datorate, ci doar o parte din totalul de 3958,44 lei. În speță sunt aplicabile prevederile art. 1113 din vechiul cod civil și Decretul nr. 167/1958, pârâtul știa de existența debitului mai vechi asupra căruia s-au aplicat penalitățile de întârziere. Având în vedere că în mod greșit a apreciat instanța de fond că s-au stins pretențiile reclamantei, deși suma nu este achitată solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare obligarea intimatului la plata sumei de 2038,71 lei penalități de întârziere. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului de la fond.
În combaterea recursului, intimatul arată că la fila 22 se află cererea formulată de dânsul către Asociație în sensul de a plăti suma de 2038,71 lei în contul penalităților din anii 2008 – 2010 și debitul 5315,35 lei, în total suma de 7354,06 lei, iar la fila 21 sunt chitanțele prin care a achitat această sumă, însă recurenta avea obligația de a specifica pe fiecare chitanță perioada pentru care sunt datorate penalitățile. Mai arată intimatul că la 10 mai 2012 a solicitat Asociației o situație a debitelor sale fiindu-I necesara pentru montarea unei central termice. La fila 133 dosar fond se află adeverința Asociației pe care se specific faptul că debitul de este achitat integral, rămânând penalitățile pentru perioada 2000 – 2007 de 3958,44 lei, care sunt prescrise. Față de aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul rămâne în pronunțare și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Galati, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 558 a solicitat obligarea pârâtului F. R. la plata sumei de 5.315,35 lei cu titlu de cheltuieli comune de întreținere și utilități și sumei de 2.038,71 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate în perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a mai achitat cotele de întreținere aferente apartamentului proprietatea sa, deși beneficiază de toate serviciile și utilitățile, înregistrând o datorie însumată de 7.354,06 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49-50 din Legea nr. 230/2007, art. 25 din HG nr. 1588/2007, Legea nr. 210/2005. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în fotocopie fișa de cont, calcul penalități, notificare, proces verbal din 23.02.2011, încheiere nr._/31.05.2011, liste lunare de plată.
Prin cererea depusă la în data de 10.04.2012, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 9.699,97 lei, din care 5.720,96 lei reprezentând debite din perioada aprilie 2011 – februarie 2012 și 3.979,01 lei penalități, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. A arătat reclamanta că inițial a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.038,71 lei penalități de întârziere pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere, calculate pentru debitele din perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010, iar chitanțele depuse de pârât se referă la cheltuielile de întreținere, nu la penalități de întârziere, prin chitanța nr. 1117/27.03.2012 nu se indică penalitățile achitate, respectiv cele solicitate prin acțiune, ci prin acea chitanță s-au stins penalități anterioare, care nu fuseseră solicitate deoarece erau prescris. Astfel suma respectivă a stins penalități din perioada din 2000 – 2007, care se ridicau la 3.958,44 lei, întrucât nu s-a efectuat imputația plății, astfel că sunt aplicabile regulile instituite de art. 1113 alin.2 din vechiul Cod civil.
La termenul din 06.04.2012 reclamanta a solicitat prin cererea depusă de apărătorul ales, obligarea pârâtului la plata sumei de 12.970,61 lei din care 8.997,60 lei debit pentru perioada ianuarie 2009 – februarie 2012 și 3.973,01 lei penalități de întârziere pentru debitele din perioada ianuarie 2008 – februarie 2012, fiind aplicată cota de 0,1% aplicată și de furnizori, întrucât asociația nu a stabilit un sistem propriu de penalități.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă a depus copii de pe chitanțele nr. 1115/27.03.2012, nr. 1116/27.03.2012 și nr. 1117/27.03.2012, care atestă plata sumelor de 5.000 lei, 345,35 lei și 2.038,71 lei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că penalitățile depășesc debitul datorat, contrar disp. art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007, au fost calculate din 2007, deși procentul de 0,2 % a fost stabilit abia în 30.09.2009, precum și că reclamanta nu a depus un calcul cu privire la cota ce îi revine din costul gazelor, apei calde și reci, curentului electric și a încălzirii. A mai arătat pârâtul că a achitat suma de 800 lei din debit, depunând în copie chitanța nr._/27.10.2011.
La termenul din 11.05.2012 pârâtul a depus din nou copii de chitanțele nr. 1115/27.03.2012, nr. 1116/27.03.2012 și nr. 1117/27.03.2012, precum și de pe chitanțele nr. 1707/10.05.2012 și nr. 1666/03.05.2012, ce atesta plata sumelor de 3.690 lei (debit restant și luna februarie 2012 la întreținere) și 1.934,30 lei (majorări întârziere an 2011, achitat pe 2008 – 2011), nr. 1706/10.05.2012 (343,55 lei luna martie 2012).
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5507/23.05.2012, Judecatoria Galati a admis excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere anterioare anului 2008, invocată de pârât, a respins ca prescrise pretențiile reclamantei Asociația de Proprietari nr. 558, în contradictoriu cu pârâtul F. R., având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere anterioare anului 2008, a respins restul pretențiilor ca rămase fără obiect si a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotarâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul este proprietarul . C2 de pe ..
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Conform dispozițiilor art. 50 din aceeași lege, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform art. 137 C.pr.civ., instanța a analizat cu precădere excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere anterioare anului 2008, invocată de pârât.
Instanța a reținut că, având în vedere termenele prevăzute de art. 49 alin. 2 și art. 50 din Legea nr. 230/2007, precum și termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, și de data modificării acțiunii (06.04.2012), rezultă că penalitățile solicitate de reclamantă anterioare anului 2008 sunt prescrise. Pe cale de consecință, instanța a admis excepția și a respins ca prescrise pretențiile având ca obiect obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere anterioare anului 2008.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din fișa de cont aferentă apartamentului pârâtului, coroborată cu sumele înscrise pe listele lunare de cheltuieli comune pentru perioada ianuarie 2009 – februarie 2012, afișate la avizierul asociației și depuse la dosar în copie, rezultă că soldul restant al cotelor de contribuție la cheltuielile comune de întreținere datorate de pârât, ținându-se cont și de plățile efectuate este de 0 lei. De altfel, chiar în chitanța nr. 1706/10.05.2012 eliberată de reclamant, prin se atestă plata sumei de 343,55 lei, se menționează că restul de plată este zero (fila 131 dosar fond).
Reclamanta nu a stabilit un sistem propriu de penalizări așa cum îi dădea posibilitatea art. 49 din Legea nr. 230/2007, cuantumul penalităților fiind calculat prin raportare la procentul aplicat de furnizori.
Din chitanțele nr. 1117/27.03.2012 și nr. 1707/10.05.2012 rezultă că pârâtul a achitat sumele de 2.038,71 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010 și de 1.934,30 lei pentru perioada aprilie 2011 – februarie 2012, solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost modificată, astfel încât a respins restul pretențiilor reclamantei (cheltuieli comune ulterioare anului 2008 și majorările solicitate) ca rămase fără obiect. Contrar susținerilor reclamantei, cu privire la plata atestată de chitanța nr. 1117/27.03.2012 s-a efectuat imputația plății, arătându-se că se achită în contul majorărilor an 2011, achitat pe 2008 – 2011.
Cum pârâtul nu a căzut în pretenții, achitând pe parcursul procesului sumele invocate de reclamantă, instanța a constatat ca acesta este în culpă procesuală, astfel încât a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari nr. 558, aratand ca instanța de fond în mod gresit a considerat că suma de 2.038,71 lei achitata de catre parat în cursul judecarii fondului ar reprezenta penalitatile de întârziere solicitate de reclamantă prin cererea introductivă. Arată că paratul mai datora si alte penalitati de intarziere, aferente perioadei 2000 – 2007 si că atat timp cât pe chitanța care atestă plata sumei de 2.038,71 lei nu este specificată perioada pentru care sunt calculate penalitațile, se face imputația plății pentru cea mai veche datorie, chiar daca aceasta este prescrisă.
Legal citat, paratul F. R. a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratând că suma de 2.038,71 lei pe care a achitat-o reclamantei reprezintă exact penalitațile solicitate de reclamanta prin cererea introductivă.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată urmatoarele:
In ceea ce privește chitanța nr. 1117/27.03.2012, în sumă de 2.038,71 lei, aceasta reprezinta în mod indubitabil suma solicitată cu titlu de penalitați de întarziere de catre reclamanta prin cererea introductiva. Acest lucru rezulta pe de o parte din concordanta perfecta dintre cele doua sume iar pe de alta parte din înscrisul de la fila 17 din dosarul de recurs (emis de catre reprezentantii reclamantei) din care rezulta că la data de 10.05.2012 (ulterioara chitantei sus-mentionate) paratul figura înca cu penalitatile de 3.958,44 lei aferente perioadei 2000 – 2007, ceea ce înseamna că reclamanta a înteles să faca imputația plații sumei de 2.038,71 lei exact asupra sumei solicitata de reclamanta prin cererea introductivă.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că paratul a recunoscut și achitat debitul restant, astfel încat nu poate fi considerat parte cazuta în pretenții, facându-se aplicarea art. 275 C. proc. civ.
Față de aceste considerente tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotarare legala și temeinică și pe cale de consecința urmeaza să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 558 G. cu sediul în G., ., Micro 21, ..3 împotriva sentinței civile nr. 5507/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât F. R. domiciliat în G., ., Micro 21, ..2, . obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.01.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
R. G. FloreaMagdalena MuscăMirela C.
GREFIER,
L. C.
Red.R.G.F.
CL/2 ex.
25.03.2013
Fond: G.D.N.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 1064/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
