Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr. 22/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 6007/121/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL GALATI
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 22.03.2013
P. – M. A.
Judecător – R. G. F.
Judecător – M. M.
Grefier – N. J.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă R. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații-pârâți R. F., cu domiciliul în București, sector 6, ., .. 1, ., R. A., cu domiciliul în loc. Ariceștii Rahtivani, nr. 348, jud. Prahova, R. C. R., cu domiciliul în com. Corbeni, ., jud. Argeș, R. R., cu domiciliul în sector 5, București, ., R. J., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., R. A. N., cu domiciliul în București, sector 4, ., . S. T., cu domiciliul în .,intimatul-pârât R. NEGUȚA, cu domiciliul în ., ., jud. Giugiu, intimații-pârâți R. R., cu domiciliu în loc. Ariceștii Rahtivani, nr. 348, jud. Prahova, R. I. O., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., ., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., . civile nr. 2047/05.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria T., având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic „.
La apelul nominal au răspuns recurenta, personal și asistată de avocat P. M., cu împuternicire avocațială aflată la fila 43 dosar, și pentru intimatul – reclamant S. T. – avocat Ratz O., cu împuternicire avocațială aflată la fila 37 dosar, fiind lipsă celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul reclamantei depune la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare prin publicitate lărgită a intimaților R. J. și R. V..
Tribunalul, având în vedere că s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii de citare a intimaților R. J. și R. V. prin publicitate lărgită, constată că procedura este completă.
Tribunalul pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active exclusive, invocată din oficiu de instanță.
Apărătorul intimatului arată că a formulat precizări scrise cu privire la această excepție, în sensul respingerii acesteia. Arată că acțiunea a fost introdusă în momentul în care Codul familiei era în vigoare și indică ca temei de drept art. 35 alin. 1 din Codul familie, care consacră mandatul tacit între soți în ceea ce privește administrarea și folosirea bunurilor comune; de asemenea, indică alin. 2 teza I din art. 35 Codul familiei și art. 30 alin. 1 C fam. Din coroborarea celor două texte rezultă indubitabil că art. 35 Codul familie se aplică în situația introducerii unei acțiuni de către unul din soți prin care se urmărește dobândirea unui bun imobil, altfel spus, nu se impune coparticiparea procesuală activă a reclamanților. Face referire și la Decizia civilă nr. 371/07.04.2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Tribunalul, față de excepția invocată, pune în discuție disp. art. 643 NCC raportat la art. 63 din Legea 71/2011.
Apărătorul pârâtului lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul reclamantei arată că a considerat că se judecă în condițiile vechiului de procedură civilă.
Tribunalul, față de disp. art. 643 NCC raportate la disp art. 63 din Legea 71/2011, respinge excepția lipsei calității procesuale active exclusive, ca fiind neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Apărătorul recurentei susține concluziile pe care le-a depus la dosar și arată că va puncta numai câteva aspecte.
În cuprinsul motivelor de recurs și în scurtele concluzii depuse la dosar a detaliat situația de fapt ce constituie sorgintea litigiului de față.
În acest sens, a arătat că 1983 reclamantul S. T. și defuncta R. M. au întocmit o chitanță prin care și-au promis reciproc, reclamantul să cumpere și pârâta să vândă un imobil casă de locuit împreună cu terenul aferent, teren în suprafață de 200 mp delimitat mai târziu în titlul de proprietate. Tot atunci s-a stabilit un preț de 30.000 lei ce reprezintă costul casei din care s-au plătit doar 20.000 lei, urmând ca restul sumei de 10.000 lei să o primească la întocmirea actului de vânzare-cumpărare.
Este important de reținut că instanța a soluționat pricina fără să aibă la dosar actul de proprietate al vânzătoarei pentru a stabilit situația imobilului și a elucida când și cu cine l-a dobândit.
Susține că dacă totuși a avut loc o vânzare în 1983, aceasta nici într-un caz nu se putea referi și la terenul în suprafață de 5600 mp, pe care vânzătoarea l-a dobândit abia în anul 1998, la data vânzării, practic, neavându-l în proprietate.
Critica ce o aduce soluției atacate cu recurs, constă în aceea că peste chitanța care constituia promisiunea de vânzare din 1983, și care stipula că se vinde un imobil casă de locuit cu terenul aferent din jurul casei, teren care este clar delimitat doar în titlu de mai târziu și în certificatul de atestare fiscală ca fiind 200 p curte –construcții, nu și în chitanță, instanța interpretează chitanța întocmită la data de 26.12.1991 pentru primirea restului de 10.000 lei ca reprezentând „plata totală a casei vândute și a terenului din jurul casei, ignorând atât lipsa unui act de proprietate al vânzătoarei cât și faptul că nici în 1991 suprafața de 5600 mp nu-i aparținea vânzătoarei.
Cum este posibil ca instanța trimițând la prevederile art. 1073 și 1077 cod civil să constate ca fiind îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea acțiunii, fără a ține seama și de neîndeplinirea în totalitate a cerințelor art. 948 Cod civil, convenția, respectiv chitanța din 1983 necuprinzând un obiect determinat potrivit art. 948 pct. 3 Cod civil.
Astfel instanța a dat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică prevăzute de art. 948 Cod civil potrivit cărora, chitanța nefiind scrisă de vânzător trebuia să aibă mențiunea bun și aprobat.
Face referire la martorii propuși de recurentă, în sensul că, deși audiați, instanța nu face nici o referire la aceștia. De asemenea, precizează că suprafața de 5600 mp a fost dacă în folosință mai multor persoane de la an la an.
În consecință, solicită admiterea recursului, desființarea soluției pronunțate de instanța de fond și, pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantul S.. Depune adeverință, din care rezultă că R. M. care semnează actul, nu trebuia să plătească impozit pe casa respectivă. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.2047/05.09.2011 a Judecătoriei T., întrucât consideră că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic. În speță, a existat consimțământul părților în a se realiza acest antecontract de vânzare-cumpărare, prețul a fost achitat așa cum rezultă din chitanțele prezentate și din depozițiile martorilor care au participat la această vânzare. Vânzătoarea era proprietara bunului, chiar dacă în 1983 era doar proprietară asupra casei, la acel moment având în folosință terenul. La data încheierii celei de-a doua chitanțe avea și proprietatea terenului. Precizează că nu există niciun moștenitor trecut pe titlu deoarece este singura care a formulat cerere în tem Legii 18/1991, așa cum rezultă din titlul de proprietate. În mod cert a demonstrat faptul că cel care a cumpărat a posedat terenul, ridicând gardul și cultivând terenul. A arătat cu chitanțele depuse la dosar că intimatul a plătit impozitul chiar din anul cumpărării - 1983. În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, chitanța fiind depusă la dosar.
Tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și disp. art. 260 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 29.03.2013.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.03.2013
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și disp. art. 260 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 05.04.2013.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL GALATI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 357
Ședința publică din 05.04.2013
P. – M. A.
Judecător – R. G. F.
Judecător – M. M.
Grefier – N. J.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă R. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații-pârâți R. F., cu domiciliul în București, sector 6, ., .. 1, ., R. A., cu domiciliul în loc. Ariceștii Rahtivani, nr. 348, jud. Prahova, R. C. R., cu domiciliul în com. Corbeni, ., jud. Argeș, R. R., cu domiciliul în sector 5, București, ., R. J., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., R. A. N., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . S. T., cu domiciliul în .,intimatul-pârât R. NEGUȚA, cu domiciliul în ., ., jud. Giugiu, intimații-pârâți R. R., cu domiciliu în loc. Ariceștii Rahtivani, nr. 348, jud. Prahova, R. I. O., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., ., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., . civile nr. 2047/05.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria T., având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic „.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 22.03.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria tecuci sub nr._ din 23.09.2010, reclamantul S. T. a chemat în judecată pe pârâții R. C., R. Neguța, R. R., R. I. – O., R. Lucreția pentru perfectarea convenției de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul casă de locuit și teren aferent în suprafață de 5800 m.p., situat în ., T.107 P.2, cu următorii megieși: nord și sud - drum comunal, est - S. N., vest – baza de recepție Corod, pentru un preț de 10.000 lei vechi, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
In fapt, arată reclamantul că pe data de 18 aprilie 1983 el, reclamantul și R. M., mama pârâților din prezenta acțiune, R. V., fiu, în prezent ambii decedați și R. I. – decedat s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare, intitulat „Chitanță”, prin care i s-a vândut imobilul situat în ., T.107 P.2, constând din suprafața de 5800 m.p. teren și casa de locuit edificată pe acest teren, formată din 2 camere, o sală și un chiler, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, fără cercevele, fără geamuri, fără uși, având următorii megieși: la nord și sud - drum comunal, la est – propr. S. N. și la vest - baza de recepție Corod.
Prețul vânzării a fost de 30.000 lei, din care suma de 20.000 lei a fost achitată la data de 18 aprilie 1983, data întocmirii ei, iar diferența de 10.000 lei a fost achitată prin chitanța întocmită în data de 26.12.1991.
Precizează că vânzarea s-a făcut în prezența martorilor M. N., Caluian C., C. G., I. M. și B. G., urmând ca să se prezinte la notariat, pentru a încheia actul în forma autentică.
La momentul respectiv vânzătorii locuiau în București însă, după anul 2000 R. M., împreună cu fiul ei R. I. au revenit să în .-au cerut voie să locuiască în imobilul cumpărat, imobil în care mama pârâților a și decedat .
Așa cum rezultă din încheierea de certificare nr._ din data de 6 septembrie 2010 i-a notificat pe pârâți pentru a perfecta la Notariat antecontractul de vânzare - cumpărare.
Urmare faptului că vânzătorii și moștenitorii nu și-au respectat promisiunea, refuzând să se prezinte la Notariat, a introdus această acțiune pentru pronunțarea unei hotărâri care să constituie titlul de proprietate prin perfectarea vânzării - cumpărării a imobilului situat în ., T.107 P.2, constând din suprafața de 5800 m.p. teren și casa de locuit edificată pe acest teren, formată din 2 camere, o sală și un chiler, construită din vălătuci și acoperită cu tablă, fără cercevele, fără geamuri, fără uși, având următorii megieși: la nord și sud - drum comunal, la est - propr.S. N. și la vest - baza de recepție Corod.
In drept, se invocă disp.art.969, 1294 și 1176 C.civ.
In susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri. actul sub semnătură privată intitulat „chitanță încheiată la data de 18 aprilie 1983”, chitanța din 26.12.1991, încheierea de certificare nr._/6.09.2010, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale notariale după defuncta R. N. M., sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale după def.R. Al. P., extras de deces R. M., extras deces - R. P., titlul de proprietate nr._-0471.10.1998, eliberat de Comisia Județeană G. pe numele R. N. M..
La termenul de judecată din 16.11.2010, reclamantul prin apărător a depus și certificatul fiscal pentru imobil ( fila 29 dosar).
La termenul de judecată din 25.01.2011, pârâta R. Neguța a arătat că nu este de acord cu acțiunea deoarece imobilul în litigiu nu a fost vândut vreodată. a mai arătat că nici mama sa, pe care a îngrijit-o mult timp nu i-a comunicat că i-ar fi vândut imobilul.
Pârâta R. C. a formulat întâmpinare ( filele 62-63 dosar) solicitând respingerea acțiunii, pe excepția prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, ca nefondată.
A arătat în cuprinsul întâmpinării următoarele:
- în calitate de fiică a lui R. M. arată că mama sa nu a vândut niciodată imobilul către reclamant, dimpotrivă a locuit pentru scurte perioade de timp în acest imobil din Corod; mama sa nu știa carte și nu și-a dat niciodată acordul la această promisiune de vânzare ;
- mai mult, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate dovadă fiind eliberarea titlului de proprietate nr._-04/1.10.1998;
- s-a manifestat permanent ca o adevărată proprietară a imobilului, locuind în acest imobil până la sfârșitul vieții ei;
- în anul 1983 terenul nu se afla în circuitul civil;
- reclamantul nu a făcut nici un demers în vederea perfectării vânzării - cumpărării în perioada în care mama sa și frații săi au fost în viață;
- înscrisul nu este scris de către vânzător, iar aceștia nu au scris la sfârșit mențiunea „ bun și aprobat” .
La propunerea reclamantului au fost audiați martorii I. M. și B. G..
La propunerea pârâtei R. C. au fost audiați martorii S. Balașa și C. P..
Reclamantul a mai depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de atestare fiscală pentru imobilul în litigiu, adeverința nr.6407/2.09.2010 eliberată de Primăria . filele din registrul agricol din perioada 1983-2000, chitanțe de plată a taxelor și impozitelor locale .
A mai depus la dosar și un set de 10 fotografii reprezentând imobilul - casă de locuit ( fila 108), precum și documentația cadastrală privind imobilul în suprafață de 5800 m.p. situat în . 107 P.2.
Prin sentința civilă nr. 2047/05.09.2011 a Judecătoriei T. a fost respinsă ca nefondată excepția prescrierii dreptului material la acțiune. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. T. în contradictoriu pârâții R. C., R. Neguța, R. I., decedat, prin moștenitorii R. R., R. Ivoca O., R. Lucreția . S-a constatat cu caracter autentic convenția de vânzare-cumpărare încheiată între reclamant în calitate de cumpărător și autoarea R. M. în calitate de vânzătoare, convenție având ca obiect un imobil - casă de locuit în stare de degradare si terenul aferent în suprafață de 5800 m.p. situat în intravilanul comunei Corod, județul G., în Cv.107 P 2 conform planului de amplasament întocmit de către expertul A. F., pentru un preț de 30.000 lei convenție constatată printr-un înscris sub semnătură privată intitulat"chitanță" și datat 18 aprilie 1983.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 2715 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea hotărârii că acțiunea având ca obiect perfectarea vânzării - cumpărării cu privire la un imobil casă și teren aferent este prescriptibilă în termen de 3 ani, dar acest termen nu s-a împlinit deoarece reclamantul a intrat în posesia imobilului încă din anul 1983, negarea dreptului său de proprietate de către moștenitorii def.R. M. începând cu anul 2010, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză. După Revoluție, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, bătrâna a mai locuit în casă, a mai muncit terenul dar cu acordul reclamantului care era cunoscut în ..
Ca atare, instanța a respins ca nefondată excepția prescripției de la acțiune.
La data de 18 aprilie 1983 între reclamant, în calitate de promitent - cumpărător și autoarea R. M. în calitate de promitent - vânzător, s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare intitulat „chitanță” având ca obiect - o casă de locuit situată în . terenul aferent ( „ în curtea imobilului se află 2 salcâmi și pomi fructiferi care rămân definitiv cumpărătorului” ), pentru un preț de 30.000 lei .
La momentul încheierii convenției prin act sub semnătură privată, alături de promitenta - vânzătoare R. M. se aflau și fiii săi R. V. și R. I., în prezent decedați, care au și semnat actul juridic. Alături de părți s-au mai aflat la încheierea convenției și martorii I. M., B. G., N. N., C. C. și C. G., care au și semnat actul .
Ulterior, la data de 26.12.1991, reclamantul S. T. a plătit autoarei R. M. precum și fiilor săi R. I. și R. V. restul prețului convenit de 10.000 lei, iar în chitanța ce s-a semnat atunci - 26.12.1991 s-a stipulat expres: „ reprezentând plata totală de la casa vândută și terenul din jurul casei „.
Deci intenția părților la momentul încheierii înțelegerii rezultă cu claritate, în sensul ca obiectul antecontractului îl reprezintă atât casa, cât și terenul aferent acesteia .
Ulterior, autoarea R. M. a decedat la data de 09.12.2004 ( fila 9 dosar), după ce în baza legilor fondului funciar i s-a eliberat titlul de proprietate nr._-04/1.10.1998 ( fila 13 dosar) de către Comisia Județeană G., cuprinzând și suprafața de 5800 m.p., din care 200 m.p. curți - construcții și 5600 m.p. teren arabil, teren situat în T.107 P.2.
Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, rezultă că reclamantul nu a locuit efectiv în această casă, dar a lucrat terenul și înainte de revoluție și după Revoluție.
Cu toate acestea, reclamantul a permis bătrânei R. M. și fiului acesteia R. I. să locuiască în casă. R. M. a locuit în casă, unele perioade de timp atunci când venea de la București, atât ea, cât și fiul ei R. I. decedând în această casă. Insă instanța reține că reclamantul a permis acestora să locuiască în casă, deoarece R. M. nu mai avea unde să locuiască în București, de asemenea și R. I. care a murit „ pe drumuri”.
Din declarațiile martorilor audiați, din evidențele Primăriei . reclamantul era cunoscut ca și proprietar al imobilului așa după cum rezultă din Registrul agricol, de asemenea el plătea taxele și impozitele aferente acestui imobil ( filele 87-101 dosar).
Mai rezultă că imobilul nu are carte funciară deschisă, nu este grevat de sarcini, de asemenea nu se datorează taxe pentru acest imobil.
Ca atare, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic și anume:
- există un antecontract valabil încheiat;
- antecontractul de vânzare - cumpărare a fost dovedit în condițiile dreptului comun;
- refuzul pârâților - moștenitori legali ai proprietarului R. M. de a autentifica actul de înstrăinare;
- partea reclamantă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract;
- promitentul - vânzător este proprietar al bunului vândut, iar promitentul - cumpărător nu este incapabil de a dobândi acest bun la data pronunțării hotărârii .
Intemeiat pe principiile executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a prejudiciilor cauzate prin neexecutarea obligațiilor asumate care se desprind din disp.art.1073 și art.1077 C.civ., instanța va admite acțiunea și va constata cu caracter autentic convenția de vânzare-cumpărare încheiată între reclamant în calitate de cumpărător și autoarea R. M. în calitate de vânzătoare, convenție având ca obiect un imobil - casă de locuit în stare de degradare si terenul aferent în suprafață de 5800 m.p. situat în intravilanul comunei Corod, județul G., în Cv.107 P 2 conform planului de amplasament întocmit de către expertul A. F., pentru un preț de 30.000 lei convenție constatată printr-un înscris sub semnătură privată intitulat"chitanță" și datat 18 aprilie 1983.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs R. C..
Arată că la instanța de fond a solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise la dosar, deși instanța a încuviințat cererea, s-a pronunțat în aceeași zi în care au fost declarate închise dezbaterile. Consideră că procedând în această modalitate i-a fost încălcat dreptul la apărare. Critică respingerea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, dar și admiterea acțiunii, în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile de valabilitate ale convenției încheiate.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și, în rejudecare, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune sau respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Intimatul reclamant, prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat.
Verificând legalitatea sentinței civile nr. 2047 din 05.09.2011 pronunțată de Judecătoria T., prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar reține ca recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Art. 47 cod de procedură civilă reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi, activă, pasivă sau mixtă.
Potrivit art. 48 al. 2 cod de procedură civilă, „ dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții legale, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc celorlalți”.
Deși din cuprinsul art. 48 al. 2 cod de procedură civilă nu rezultă expres, prin aceste dispoziții se reglementează posibilitatea derogării de la principiul independenței procesuale, ce guvernează litisconsorțiul simplu, sau, altfel spus, poate să rezulte un litisconsorțiu necesar și, în raport de natura acțiunii, care poate fi apreciat ca o varietate a litisconsorțiului necesar ce rezultă din natura raportului juridic.
Însă, dispozițiile referitoare la coparticiparea procesuala au fost reglementate prin noul cod civil. Astfel, potrivit art. 643 NCC, fiecare proprietar poate sta singur in justiție, indiferent de calitatea procesuala, in orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul acțiunii in revendicare.
Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari.
Când acțiunea nu este introdusă de toți coproprietarii, pârâtul poate cere instanței de judecată introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și condițiile prevăzute în codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 643 alin. (1) și (2) din Codul civil se aplică și în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a Codului civil, iar cele ale art. 643 alin. (3) se aplică și în situațiile în care pricina nu a fost soluționată în primă instanță până la data intrării în vigoare a Codului civil.
Acțiunea de fata a fost introdusa si soluționata după . noului cod civil, dispozițiile art. 63 din Legea nr. 71/2011 fiind pe deplin aplicabile.
Prin urmare, chiar daca soția reclamantului nu a înțeles sa formuleze acțiunea alături de soțul sau nu se poate retine excepția lipsei calității procesuale active exclusive dat fiind cele mai sus reținute. Constatând ca legiuitorul prin noul cod civil a reglementat posibilitatea ca un singur coproprietar sa poată sta singur in judecata in orice litigiu referitor la coproprietate, excepția lipsei calității procesuale active exclusive va fi respinsa.
Din practicaua sentinței civile nr. 2047/2011 pronunțata de Judecătoria T. rezulta ca la termenul de judecata din data de 05.09.2011 au fost prezenți reclamantul si paratele R. C. si R. Neguta, asistate de apărătorii aleși, care si-au expus punctele de vedere cu privire la fondul cauzei. Nici una dintre părți nu a solicitat amânarea pronunțării in vederea depunerii de concluzii scrise. In aceste condiții nu se poate retine încălcarea dreptului la apărare al vreunei părți in condițiile in care acestea au prezentat concluzii ample cu privire la fondul cauzei.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune a fost corect respinsa. Reclamantul S. T. a avut tot timpul posesia imobilului, s-a comportat ca un adevărat proprietar, fapt ce a întrerupt cursul prescripției. Prescripția începea sa curgă de la momentul in care vânzătorul sau moștenitorii acestuia contestau dreptul reclamantului asupra imobilului, respectiv începând cu anul 2010, aspect ce rezulta din depozițiile martorilor audiați in cauza. Acțiunea a fost introdusa in luna septembrie 2010, in interiorul termenului de prescripție de 3 ani, motiv pentru care se impunea respingerea exceptivei invocate de către parata.
In ceea ce privește fondul cauzei instanța retine ca la întocmirea înscrisului sub semnătura a participat atât vânzătoarea dar si fiii acesteia, R. V. si R. I., care au semnat alături de cumpărător si martori chitanța întocmita cu ocazia înstrăinării imobilului. R. M. nu știa sa scrie si nici sa semneze, motiv pentru care înscrisul poarta amprenta degetului acesteia. Nu se poate retine lipsa consimțământului acesteia, in condițiile in care a fost asistata de cei doi fii iar depozițiile martorilor prezenți la perfectarea vânzării au atestat clar voința acesteia in sensul înstrăinării bunului. Voința reala a părților a fost in sensul înstrăinării totale a bunului, atât a casei de locuit cat si a terenului aferent . Chiar daca in prima chitanța nu se face mențiune de teren, in înscrisul întocmit ulterior este cuprinsa si mențiunea referitoare la înstrăinarea terenului. Daca terenul nu ar fi făcut obiectul vânzării, părțile nu aveau nici un interes sa consemneze acest aspect in chitanța întocmita ulterior. Pe de alta parte, casa de locuit la momentul înstrăinării era in stare avansata de degradare. Prețul vânzării in cuantum de 30 000 lei nu putea sa reprezinte doar valoarea casei de locuit in condițiile in care aceasta era in stare avansata de degradare. El a reprezentat si valoarea terenului aferent construcției, astfel cum corect a reținut instanța de fond. Prin urmare, fata de ansamblul probelor administrate in cauza, instanța de fond a reținut in mod corect existenta vânzării - cumpărării intervenita intre reclamant si autorii pârâților, suplinind consimțământul acestora.
Expertiza criminalistica a fost de asemenea corect respinsa. Vânzătoarea decedase in anul 2004, astfel ca proba nu se mai putea efectua. Însă, celelalte probe administrate au atestat in mod clar si fără nici un dubiu intenția reala a părților, în sensul înstrăinării, respectiv cumpărării bunului.
Constatând ca instant de fond a aplicat in mod corespunzător dispozițiile 1073-1076 c. civ, in temeiul art. 312 c. proc civ va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active exclusive ca fiind nefondată.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă R. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații-pârâți R. F., cu domiciliul în București, sector 6, ., .. 1, ., R. A., cu domiciliul în loc. Ariceștii Rahtivani, nr. 348, jud. Prahova, R. C. R., cu domiciliul în com. Corbeni, ., jud. Argeș, R. R., cu domiciliul în sector 5, București, ., R. J., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., ., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., R. A. N., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . S. T., cu domiciliul în .,intimatul-pârât R. NEGUȚA, cu domiciliul în ., ., jud. Giugiu, intimații-pârâți R. R., cu domiciliu în loc. Ariceștii Rahtivani, nr. 348, jud. Prahova, R. I. O., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., ., cu domiciliul în București, sector 3, .. 3, ., . civile nr. 2047/05.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria T., având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic „, ca fiind nefondat.
Obligă pe recurentă către intimat la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. A. R. G. F. M. M. N. J.
Red. MM
Tehnored. NJ/2ex./25.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2013. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Hotărâre din 24-01-2013, Tribunalul GALAŢI → |
|---|
