Stabilire a valorii lucrului. 574 C.p.c.. Decizia nr. 1241/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1241/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 1967/121/2014
Dosar nr._/233/2012
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1241/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător R. G. F.
Judecător M. A.
Grefier G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți T. D. și T. I. D., cu domiciliul ales la C.. Av. A. D. R., cu sediul în G., .. 12, ., Județul G., în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C. F. E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD S.A., cu sediul în G., .. 35 A, județul G., împotriva sentinței civile nr. 4589/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._/233/2012, având ca obiect "stabilire a valorii lucrului (574 C.p.c.) ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, data la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2012 la data de 26.11.2012, creditorii Ț. D. și T. I. D., în contradictoriu cu . MUNTENIA NORD SA-SDEE G., a solicitat să se stabilească suma pe care aceasta o datorează ca echivalent al imobilului situat în G., ., în suprafață de 1936 mp.
A solicitat totodată și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditorii au arătat că prin sentința civilă nr. 781/08.04.2005 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3861/14.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis contestația formulată de Buiucas M. A., a anulat dispoziția nr. 82/02.02.2004 prin care pârâta respingea solicitarea de restituire în natură a unui teren aflat în sfera sa de dispoziție juridică și a obligat pârâta să restituie reclamantei prin echivalent imobilul situat în G., . în suprafață de 1936 mp.
Mai susțin creditorii că încercarea debitoarei de a transmite îndeplinirea obligației de plată în echivalent bănesc a bunului imposibil de restituit în natură pe seama Comisiei centrale de Stabilire a Despăgubirilor în temeiul Titlului VII din Legea nr. 273/_ prim emiterea în acest sens a Deciziei nr. 1159/26.09.2011 a eșuat prin sentința civilă nr. 777/12.04.2012 a Tribunalului G., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului această măsură fiind anulată.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 574 alin. 1 C.pr.civ.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței că la data de 04.02.2011 a fost somată prin intermediul B. T. Ș. să-și îndeplinească în totalitate obligațiile stabilite în titlul executoriu sentința civilă nr. 781/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul G. și a procesului verbal de cheltuieli din data de 03.02.2011, în sensul restituirii prin echivalent a imobilului situat în G., ., în suprafață de 1936 mp, în favoarea creditorilor T. D. și T. I. D., în calitate de cumpărători ai dreptului de la Buicas M. A..
Față de această executare a fost introdusă o contestație la executare de către pârâtă care a fost respinsă. Precizează pârâta că prin această decizie s-a analizat numai termenul de prescripție aplicabil, care s-a apreciat ca fiind de 10 ani, titlul decurgând dintr-o acțiune reală imobiliară.
Mai afirmă contestatoarea că odată cu această contestație, în baza sentinței civile nr. 781/2005 a Tribunalului G. a transmis Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu adresa 1819/31.03.2011, documentația prevăzută de lege, cu precizarea că prin contractul de vânzare doamna Buiucas M. A. a vândut către reclamanți dreptul de a solicita în echivalent imobilul situat în G., . în suprafață de 1936 mp. Dosarul a fost restituit cu adresa RG/_/18.04.2011, din care reiese faptul că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 se finalizează prin emiterea unei dispoziții/decizii/ordin de restituire în natură, de acordare despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv de acordare a măsurii compensării cu bunuri și servicii, în condițiile în care această măsură este posibilă și acceptată de persoana îndreptățită.
Urmare a acestei adrese, afirmă pârâta, a fost emisă Decizia nr. 1159/26.09.2011 prin care a fost admisă cererea reclamanților nr._/27.12.2010 de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul de 1936 mp, situat în G., ., jud. G., cu propunerea de acordarea a despăgubirilor prin echivalent.
Împotriva aceste decizii reclamanții au formulat contestație ce a fost admisă de Tribunalul G. prin sentința civilă nr. 777/12.04.2012 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 563/R/19.10.2012 a Curții de Apel G..
Învederează pârâta că prin adresa din 26.09.2011 i-a fost comunicat faptul că în dosarul execuțional nr. 1222/233/21/TS/2011, în baza titlurilor executorii sentința civilă nr. 781/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul G., conform prevederilor Codului de procedură civilă și la cererea și stărunița creditorului, s-a procedat la poprirea conturilor societății pârâte, până la concurența sumei totale de 2.387.651,85 lei, din care 2.309.020 lei reprezentând echivalent imobil situat în G., ., în suprafață de 1936 mp, preț stabilit prin expertiză tehnică și 78.631,85 lei reprezentând cheltuieli de executare aferente.
La data de 03.10.2011 pe rolul judecătoriei G. a fost înregistrat dosarul nr._/233/2011, având ca obiect contestația la executare formulată de pârâtă prin care a solicitat să se constate nulitatea expertizei tehnice efectuată în dosarul execuțional nr. 1222/233/21/TS/2011. Contestația a fost admisă prin sentința civilă nr. 2120/05.03.2012 a Judecătoriei G. prin care s-a dispus anularea expertizei tehnice de evaluare a terenului din G., ., în suprafață de 1936 mp și a tuturor actelor de executare ulterioare efectuate în același dosar de executare iar sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului.
Având în vedere aspectele mai sus prezentate, pârâta a invocat excepția inadmisibilității prezentei cereri, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 574 alin. 1 C.pr.civ., iar stabilirea despăgubirilor prin echivalent se realizează printr-o legislație specială-Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 și nu prin aplicarea dreptului comun.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 22.04.2013 instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității.
P. sentința civilă nr. 4589/29.04.2013 Judecătoria G. a admis excepția excepția inadmisibilității si a respins cererea de chemare in judecata ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut din sentința civilă nr. 781/2005 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 582/C/2004 ca Buiucaș M. A. s-a adresat instanței de judecată pentru a-i fi recunoscut dreptul asupra terenului din G., .-8, în temeiul disp. art. 10 al. 2 și art. 7 din Legea nr.10/2001, înainte de a primi comunicarea dispoziției nr. 82/2004, prin care i se răspunsese la notificarea făcută potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Din motivarea hotărârii s-a reținut ca instanța a avut în vedere disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001, dispunând restituirea prin echivalent pentru întreaga suprafață de 1936 mp, situată in G., ., întrucât terenul are o destinație specială și este necesar pentru buna desfășurare a activității societății pârâte, care prestează o activitate de interes general, terenul fiind traversat de cabluri subterane de transport curent electric.
Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3861/14 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
La data de 20 decembrie 2010 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2433 de BNP C. M., Buiucaș M. A. a vindut reclamanților Ț. D. și T. I. D. (în cote egale și indivize de ½) dreptul de a solicita în echivalent imobilul situat în G., .-8, compus din teren în suprafața de 1936 mp. În contractul de vânzare cumpărare se precizează ca in cauza cumpărătorii vor solicita de la .-SDFEE G., precum și de la orice alte organe sau instituții competente stabilirea și restituirea echivalentului pentru imobilul indicat.
La data de 13.01.2011 reclamanții T. D. și T. I. D. au solicitat executorului judecătoresc executarea silita a sentinței civile nr. 781/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul G..
Într-o primă contestație la executare formulată de pârâtă a fost pronunțată de către Tribunalul G., decizia civilă nr. 581/01.09.2011 în dosarul cu nr._ . În considerentele acestei hotărâri s-a aratat că acțiunea în cadrul căreia s-a obținut hotărârea ce constituie titlu intră în categoria acțiunilor reale imobiliare, întrucât recunoaște reclamantei un drept real imobiliar și anume, dreptul său de proprietate asupra imobilului –teren din G., .. S-a mai reținut în această hotărâre că dacă reclamantei i s-a recunoscut dreptul la restituirea imobilului în echivalent bănesc nu schimbă natura juridică a acțiunii în cadrul căreia s-a emis titlul. P. urmare, a aratat instanța, în cauză devin incidente dispozițiile art. 405 alin. 1 ultima teză C.pr.civ. potrivit cărora, în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, terenul de prescripție este de 10 ani, prin decizia civilă indicată fiind respinsă contestația la executare.
În cea de-a doua contestație la executare formulată tot de către pârâtă sub nr._/233/2011, s-a pronunțat sentința civilă nr. 2120/05.03.2012 a Judecătoriei G. prin care s-a admis contestația la executare, dispunându-se anularea expertizei tehnice de evaluare a terenului din G., ., efectuată în dosarul de executare silită nr. 1222/233/21/TS/2011 al B. T. Ș., precum și a tuturor actelor de executare ulterioare efectuate în același dosar de executare, cu privire la executarea silită a sumei rezultate în urma expertizei.
Printre altele s-a reținut că executarea silita începută împotriva contestatoarei este nelegală, având în vedere că deși autoarei creditorilor li s-a recunoscut doar dreptul la restituirea prin echivalent a unui teren, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, aceștia execută prin poprire suma de bani reieșită în urma expertizei, deși în competenta organului de executare nu este inclusă și stabilirea contravalorii bunului.
S-a mai reținut de către instanță că singura justificare a efectuării expertizei în faza executării silite a fost executarea silită a pârâtei cu privire la o sumă de bani, deși hotărârea judecătorească pusă în executare nu cuprindea dispoziții de această natură.
Această sentință civilă a fost confirmată de decizia civilă nr. 635/18.09.2012 a Tribunalului G.. În analiza hotărârii instanța de recurs a concluzionat că dreptul creditorilor-intimați, astfel cum a fost stabilit de sentința civilă nr. 781/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul G., explicitat de decizia civilă nr. 581/2011 pronunțată de aceiași instanță, nu poate fi concretizat și valorificat pe calea dreptului comun ci numai pe calea specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea 247/2005.
În prezenta cauză reclamanții au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească suma pe care pârâta o datorează ca echivalent al imobilului situat în G., ., în suprafață de 1936 mp, obligație stabilită prin titlul executoriu-sentința civilă nr. 781/08.04.2005 rămasă irevocabilă prin decizia 3861/14.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-au reținut dispozițiile art. 574 C.pr.civ., potrivit cărora „Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părților.”
Atât practica cât și doctrina au stabilit că aceste dispoziții legale se aplică în situația în care instanța a dispus în sarcina debitorului predarea unui bun mobil sau imobil, însă acesta nu mai este în ființă la momentul în care se solicită de creditor predarea acestuia. În speța dedusă judecății, în dispozitiv nu este prevăzută o obligare de predarea a unui lucru ci de a restitui prin echivalent valoarea unui bun.
Dintr-un alt punct de vedere, s-a observat că hotărârea pusă în executare privește stabilirea obligației în sarcina intimatei de a restitui prin echivalent bunul imobil. La aprecierea unei astfel de măsuri instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pentru executarea hotărârilor prin care s-a stabilit restituirea prin echivalent a imobilului există o procedură specială administrativă de punere în executare, reglementată de Legea nr. 247/2005.
În aceste condiții, s-a apreciat ca in cauză este exclusă aplicarea procedurii de drept comun, respectiv executarea silită prin una din modalitățile prevăzute de C.proc.civ. sau prin modalitatea aleasă de reclamanți, de a apela la instanța în vederea stabilirii valorii imobilului, deoarece singura instituție abilitată în materie de acordare și stabilire a măsurilor reparatorii este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. O soluție contrară, respectiv acordarea unor măsuri reparatorii în afara cadrului prevăzut de Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, ar crea o jurisprudență în afara legii și ar încălca exigențele de previzibilitate impuse de CEDO.
S-a mai reținut ca reclamanții au posibilitatea să se adreseze intimatei pentru a face propuneri de acordare de măsuri reparatorii Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva hotărârii date de acest organism legea prevăzând încă o cale de atac menită să rectifice eventualele greșeli de evaluare.
Având în vedere aceste aspecte instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au promovat și motivat recurs reclamanții T. D. și T. I. D., care au criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, s-a arătat că în titlul reclamanților s-a stabilit în sarcina intimatei obligația de a restitui prin echivalent bunul imobil, iar susținerea instanței de fond că aceasta se poate realiza prin procedura specială administrativă reglementată de Legea nr. 247/2005, încalcă puterea de lucru judecat care rezultă din decizia nr. 581/01.09.2011 a Tribunalului G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C.pr.civ.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Legal citată, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 574 alin. 1 C.pr.civ., toate actele de executare au fost anulate, iar stabilirea despăgubirilor prin echivalent se realizează printr-o legislație specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și nr. 247/2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 10/2001 și nr. 247/2005.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții-reclamanții au solicitat stabilirea valorii terenului în suprafață de 1936 mp situat în ., G., motivat de faptul că prin sentința civilă nr. 781/08.04.2005 pronunțată de Tribunalul G. intimata-pârâtă a fost obligată să restituie prin echivalent imobilul în cauză.
Tribunalul constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 574 alin. 1 C.pr.civ., întrucât acestea devin incidente doar în cazul în care obligația stabilită prin titlu executoriu este alternativă, în sensul că debitorul este obligat la predarea unui bun sau contravaloarea acestuia, în situația imposibilității restituirii.
Cum în prezenta cauză nu s-a stabilit o obligație alternativă, cum terenul pentru care a fost formulată cererea de chemare în judecată nu a putut fi restituit în natură motiv pentru care s-a și dispus restituirea prin echivalent, cum terenul nu a pierit și nici nu a dispărut, astfel încât să se considere că nu există o imposibilitate în sensul art. 574 alin. 1 C.pr.civ., în mod corect a apreciat că nu poate proceda la o evaluare a bunului.
Într-adevăr în condițiile în care recurenții-reclamanți dețin un titlu executoriu prin care s-a stabilit restituirea prin echivalent a imobilului în suprafață de 1936 mp situat în ., G., nu se mai putea emite decizia nr. 1159/26.09.2011 privind acordarea de despăgubiri, care a și fost anulată prin sentința civilă nr. 777/12.04.2012 a Tribunalului G.. Aceștia ar putea doar pe calea unei contestații la titlu să solicite să se stabilească echivalentul imobilului restituit.
În consecință, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți T. D. și T. I. D., cu domiciliul ales la C.. Av. A. D. R., cu sediul în G., .. 12, ., Județul G., în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C. F. E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD S.A., cu sediul în G., .. 35 A, județul G., împotriva sentinței civile nr. 4589/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._/233/2012, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Președinte, M. M. | Judecător, R. G. F. | Judecător, M. A. |
Grefier, G. R. |
Red. MA/Tehn. RG/2ex/07.02.2014
Jud fond A. T
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1185/2013. Tribunalul GALAŢI | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 895/2013.... → |
|---|
