Contestaţie la executare. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 242/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 242/2015
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Judecător N. D. B.
Grefier V. T.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul C. L. GHIDIGENI, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimații S. A. și S. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. L., cu sediul în mun.T., ., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 1204/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, după care:
Instanța, în temeiul art. 104 alin.13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns pentru intimați doamna av. L. C. care depune delegație la dosar, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care:
Tribunalul acordă cuvântul pe probele solicitate.
Apărătorul intimaților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța, în baza disp.art. 255 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind utilă cauzei.
În temeiul art. 244 alin.1 și 4 NCPC, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în apel.
Apărătorul intimaților solicită respingerea apelului ca nefondat cu acordarea cheltuielilor de judecată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de la fondul cauzei. Mai arată că cererea de executare silită a fost formulată peste termenul general de prescripție prevăzut de lege, așadar contestația la executare a fost întemeiată, fiind prescris dreptul de a obține executarea silită.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 și art. 395 NCPC reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T. sub număr de înregistrare_ din 25 03 2014, contestatorii S. A. și S. E. au formulat în contradictoriu cu intimatul C. local Ghidigeni, contestație la executare, prin care au solicitat a se constata prescrisă executarea silită a sumei de 5038 lei, conform sentinței civile nr.2456/20.11.2009 a Judecătoriei T. .
In motivare, contestatorii au arătat că, prin somația din 12.03.2014, au fost somați de B. G. R., pentru creditorul C. L. Ghidigeni, în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 2456/20.11.2009 a Judecătoriei T., să achite debitul de 5038 lei . Au fost încălcate disp.art.663 NCPC în sensul că la cererea de executare silită nu s-a atașat titlul executoriu în original sau în copie legalizată. La somația primită au fost doar invocate cele două titluri, însă nu au fost atașate.
In drept, și-au întemeiat cererea pe disp.art.663, 666, 705 și 706 NCPC.
In dovedirea cererii au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
Contestatorii au depus la dosar adresa nr.444/12.03.2014, decizia civilă nr. 249/24.03.2010 a Tribunalului G., sentința civilă nr.2456/20.11.2009 a Judecătoriei T. .
In urma comunicării către intimat a cererii introductive, conform art. 201 NCPC, acesta nu a depus întâmpinare.
Din oficiu, instanța de fond a dispus atașarea dosarului de executare nr. 444/2013 .
Prin sentința civilă nr. 1204 din 04.07.2014 prima instanță a admis contestația la executare promovată de contestatorii S. E. și S. A. in contradictoriu cu intimatul C. L. Ghidigeni, județul G..
A constatat prescris dreptul de a obține executarea silită a sumei de 3018 lei reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere, la care au fost obligați contestatorii prin sent.civ.nr.2456/20.11.2009 a Judecătoriei T. și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a formelor de executare emise pentru această sumă în dosarul de executare nr.444/2013 al B. G. R..
În baza art.453 al.1 NCPC, a obligat intimatul să plătească contestatorilor suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar, în baza art.18 din OUG nr.51/2008, a obligat intimatul să plătească statului suma de 356,90 lei reprezentând taxă judiciară de timbru de care au fost scutiți contestatorii.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2456/ 20.11.2009 a Judecătoriei T., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 249/24.03.2010 a Tribunalului G. și care reprezintă titlul executoriu în dosarul de executare nr.444/2013, contestatorii din cauza de față au fost obligați să-i plătească intimatului C. L. Ghidigeni suma de 3018 lei reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere.
Potrivit art. 2 pct. 58 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, veniturile bugetare sunt definite ca resursele bănești care se cuvin bugetelor, prevăzute la art.1 alin. 2 lit.a – c, după caz, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri, cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și cele prevăzute la art. 5 alin. 1 lit.b-d.
De asemenea, sumele încasate din închirierea unor bunuri aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ - teritoriale reprezintă creanțe bugetare, evidențiate în detaliu în anexa nr. 1 la Legea nr. 273/2006.
Potrivit art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creanțele fiscale reprezintă drepturile determinate constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.
Suma de 3018 lei reprezintă chirie restantă și penalități de întârziere derivând din contractul de închiriere nr. 2188/1.08.2001, astfel că raporturile dintre părți au fost stabilite de legislația civilă, iar veniturile realizate din închirieri nu se încadrează în sfera creanțelor fiscale.
Ca urmare, termenul de prescripție nu este de 5 ani, aplicabil creanțelor fiscale, conform OG nr. 92/2003, ci este de 3 ani, prevăzut de art.405 alin.1 C.p.c. anterior, aplicabil în cauza de față întrucât prescripția a început înainte de . noului cod civil .
Ori, din economia dosarului de executare nr. 444/15.10.2013 a rezultat că cererea de executare silită a fost formulată de creditor la data de 15.10.2013, în condițiile în care dreptul, acestuia de a solicita executarea silită a început la data de 24.03.2010, când titlul executoriu a rămas definitiv și irevocabil, peste termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, instanța a constatat prescris dreptul de a obține executarea silită a sumei de 3018 lei, astfel cum este menționată în titlul executoriu și a anulat în parte formele de executare, întrucât prin titlul executoriu au fost stabilite și alte obligații în sarcina contestatorilor din speța de față.
Întrucât contestatorii au făcut precizări cu privire la cererea introductivă, în sensul că au invocat doar excepția arătată mai sus, instanța nu a mai analizat celelalte apărări formulate de aceștia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul C. local Ghidigeni.
În motivarea apelului formulat au arătat că intimații contestatori au fost de rea credință, că au solicitat instanței să amâne pronunțarea pentru a depune înscrisuri, dar că cererea a fost respinsă ca neutilă cauzei.
A arătat că era vorba de excepția ridicată, respectiv prescripția dreptului de a mai executa debitorii, iar înscrisul respectiv era cel care dovedea că debitorii au fost notificați cu mult timp înainte de a se împlini termenul de prescripție, respectiv la 18.07.2012, conform înștiințării de plată 4712.
A arătat că potrivit art. 405 ind. 2 al. 1 și 2 din vechiul cod de procedură civilă cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice mod a datoriei, după întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripție.
A arătat că prin respingerea cererii ca nefiind utilă a încălcat dreptul apelantei de a proba situația de fapt. A arătat că instanța a reținut buna credință a contestatorilor prin consemnarea sumei la CEC, iar acest aspect întărește susținerile apelantei în sensul că termenul de prescripție a fost întrerupt.
A mai menționat că intimații contestatori știau despre obligația de plată, dovedită prin depunerea sumei la CEC și retrasă la scurt timp, că notificarea realizată de intimați a fost în termenul legal și a întrerupt termenul de prescripție, iar cererea de executare silită a fost formulată în termenul legal.
A solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii și în rejudecare respingerea contestației formulate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C..
Apelantul a depus înscrisuri (f. 5-6).
Intimații contestatori au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că simpla notificare a intimaților nu are nici o relevanță întrucât nu s-a realizat nici un act de executare împotriva acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 205, art. 705 și urm. NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța urmează să respingă apelul ca nefondat, având în vedere următoarele:
Titlul executoriu pus în executare silită împotriva intimaților contestatori este reprezentat de sentința civilă nr. 2456/20.11.2009 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul cu nr._ prin care au fost obligați intimații contestatori din prezenta cauză S. A. și S. E. să plătească reclamantului C. L. Ghidigeni suma de 3.018 reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere dispunându-se și evacuarea acestora din imobilul intitulat Casa Agronomului, situat în ..
Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 249/24.03.2010, pronunțată de Tribunalul G., în recurs, fiind respins ca nefondat recursul formulat de pârâți.
La data de 15.10.2013 Primăria . punerea în executare silită a titlului executoriu iar prin somația din 23.10.2013 emisă în dosarul de executare silită 444/2013 al B. G. R., contestatorii au fost somați să evacueze imobilul și să achite creditorului C. local Ghidigeni suma de 5038 lei reprezentând chirie restantă, penalități și cheltuieli de executare.
Hotărârea reprezentând titlul executoriu a fost pronunțat sub imperiul codului de procedură civilă de la 1865, hotărârea pronunțată fiind putând fi atacată cu recurs, după cum rezultă din decizia nr. 249/2010 a tribunalului G..
Potrivit disp. art. 377 al. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel sunt hotărâri definitive, care puteau fi puse în executare, conform art. 376 al. 1 din același act normativ.
Ca atare, intimații creditori puteau solicita punerea în executare a hotărârii reprezentând titlul executoriu de la data pronunțării acesteia respectiv de la 20.11.2009, aceasta fiind data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită și data de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Creanța avută de intimat împotriva contestatorilor nu era o creanță fiscală, fiind guvernată de dispozițiile codului de procedură civilă, creanța pusă în executare rezultând din pronunțarea unei hotărâri judecătorești, în urma soluționării unui litigiu de natură civilă.
Deși hotărârea pronunțată a fost pronunțată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, executarea silită a fost începută după . noului cod de procedură civilă.
Având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul legii vechi, instanța apreciază că regulile aplicabile prescripției extinctive a dreptului de a executa silit sunt cele prevăzute de reglementările legale la momentul nașterii dreptului de a cere executarea silită, conform principiului tempus regit actum.
Potrivit disp. art. 405 C. anterior „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
Aceleași dispoziții se regăsesc în art. 705 al. 1 și 2 și art. 706 al. 2 NCPC.
Apelantul a invocat ca motive de întrerupere a termenului de prescripție notificarea realizată la data de 18.07.2012, prin intermediul unui înscris intitulat înștiințare de plată, în care contestatorul S. A. era înștiințat despre faptul că figurează în evidențele fiscale cu obligații bugetare de plată restante, printre sumele reprezentând impozit și taxe local fiind inclusă și creanța rezultând din sentința civilă nr. 249/2009 (f. 5).
Cauzele de întrerupere a termenului de prescripție sunt reglementate de disp. art. 405 ind. 2 C., cauzele de întrerupere fiind reglementate în mod asemănător și de disp. art. 705 NCPC.
Instanța reține că această creanță rezultată din hotărârea civilă menționată nu este o creanță fiscală astfel încât această înștiințare de plată nu putea produce nici un efect întrerupător al termenului de prescripție, neputând fi asimilat unui act de executare, executarea silită a creanței începând prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc la data de 15.10.2013.
A mai invocat apelantul actul voluntar de executare reprezentat de consemnarea sumei datorate la CEC. Așa cum rezultă din înscrisurile dosarului (f. 106, 107) la data de 29.10.2009 contestatorul a pus la dispoziția creditorului său suma de 4.000 lei, reprezentând chirie restantă pentru perioada noiembrie 2005 – octombrie 2009, precum și penalități de întârziere, apelantul refuzând plata întrucât exista pe rolul instanței dosarul cu nr._, arătând că așteaptă soluția instanței de judecată (f. 111)
Oferta de plată, fiind realizată anterior pronunțării hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu nu poate reprezenta un act întrerupător al termenului de prescripție al dreptului de a realiza executarea silită, nu poate reprezenta un act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ( în sensul art. 405 ind. 2 al. 1 lit. a C. sau art. 705 al., 1 lit. a NCPC). Neexistând titlul executoriu nu se născuse nici dreptul de a cere executarea silită și ca atare nefiind născut dreptul, termenul de prescripție nu se poate întrerupe.
Rezultă așadar că termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită nu a fost întrerupt nici prin notificarea din 18.07.2012 (care nu reprezintă un act de executare pentru a putea întrerupe prescripția) și nici prin oferta de plată realizată de contestator la data de 29.10.2009.
Executarea silită începută la 15.10.2013 împotriva intimaților apelanți a fost pornită după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, indiferent dacă acest termen este calculat de la data pronunțării hotărârii (20.11.2009) sau de la data rămânerii irevocabile (24.03.2010) și indiferent dacă se au în vedere dispozițiile codului de procedură civilă de la 1865 sau dispozițiile Noului cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente urmează să fie respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul C. L. GHIDIGENI, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimații S. A. și S. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. L., cu sediul în mun.T., ., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 1204/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
Pt.PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, pt.GREFIER,
R. N. N. D. B. V. Ț.
Aflat în C.O. aflat în C.O.
Conf.art.426 C.pr.civ., Conf.art.426 C.pr.civ.,
Semnează,Semnează,
Președintele Tribunalului G., P.-Grefier cu delegație,
Judecător A. P. M. M.
Red.NDB/tehn.CB
Ex.5/13.07.2015
Fond – B. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul GALAŢI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 35/2015.... → |
|---|
