Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 438/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 438/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 438
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă P. M., domiciliată în G., ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. E., cu domiciliul în G., ., jud. G., având ca obiect “cerere de valoare redusă”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța pentru a delibera și pentru a da posibilitate părșilor să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 09.06.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 16.09.2014, sub nr._, formulată în procedura specială a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 1025 și următoarele NCPC, reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâta B. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumei de 4023 lei reprezentând impozit datorat de către pârâtă în urma vânzării la licitație a imobilului proprietatea acesteia. A solicitat și cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că la data de 18.08.2014 în urma participării la licitația organizată de către B.E.J.A „M. C. și B. F.” privind vânzarea la licitație a bunului imobil,proprietatea pârâtei B. E., ca urmare a achitării integrale a prețului de pornire a licitației, în conformitate cu dispozițiile art. 516 Cod Proc.Civ., i-a fost emis actul de adjudecare nr.918/2012.
A învederat că obligația de plată a impozitului rezultat din transferul proprietății revenea pârâtei. A precizat că pârâta nu a făcut declarația pentru declararea venitului în termen de 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului, după cum îi impuneau prevederile art.771 alin. 6 din Codul Fiscal,motiv pentru care executorul judecătoresc s-a adresat organului fiscal competent pentru stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere.
A precizat că i-ar fi fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a imobilului adjudecat până nu se plătea impozitul, astfel încât a fost nevoită să achite în numele și pe seama pârâtei impozitul datorat.
În drept, a invocat art. 1341 alin.1 din Codul Civil.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei conform art.6 alin.1 din OUG 80/2013.
Legal informată cu privire la cererea reclamantei, în condițiile art. 1029 alin. 3 NCPC, pârâta nu a depus la dosar niciun răspuns.
Prin sentința civilă nr._/11.12.2014, Judecătoria G. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de adjudecatară a apartamentului proprietatea pârâtei, a achitat impozitul aferent venitului obținut de către pârâtă în urma vânzării la licitație a imobilului, pentru a înscrie în cartea funciară imobilul adjudecat. Astfel, la data de 11.09.2014, reclamanta a achitat suma totală de 4023 lei în baza deciziei de impunere anuale emisă de ANAF pe numele pârâtei.
Instanța a reținut că termenul în care pârâta trebuia să achite aceste sumă era de 60 de zile de la data comunicării cuantumului de plată, la dosarul cauzei neexistând dovada comunicării deciziei către pârâtă, ci doar putând fi observată data la care aceasta a fost emisă, 04.09.2014.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit art. 1341 alin. 3 din Codul Civil, se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie, precum și că potrivit art.1346 lit. c din Codul Civil, îmbogățirea este justificată atunci când rezultă dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica. A concluzionat că dispozițiile art. 1341 alin. 1 cod civil nu pot fi interpretate decât prin coroborare cu dispozițiile art. 1341 alin. 3 Cod civil.
Instanța a constatat că reclamanta a plătit urmărind un interes al său personal, cunoscând faptul că nu datorează acea sumă de bani, deci că nu este o datorie proprie, așa cum prevede textul de lege mai sus menționat, astfel că nu se poate reține nicio culpă a pârâtei, deoarece reclamanta de bună-voie a achitat această sumă, nefiind îndeplinite condițiile plății nedatorate, ci ale îmbogățirii justificate, neexistând în acest caz o obligație de restituire.
A mai constatat prima instanță că reclamanta a plătit foarte aproape de termenul la care a fost emisă decizia de impunere pe numele pârâtei, în condițiile în care aceasta avea la dispoziție un termen de 60 de zile de la data comunicării pentru a achita, termen ce s-ar fi împlinit după data de 04.11.2014.
A mai reținut și că nu s-a făcut dovada respingerii cererii de intabulare a imobilului de către OCPI, chiar și în aceste condiții reclamanta având posibilitatea de a se adresa instanței printr-o plângere împotriva încheierii de carte funciară pentru intabularea imobilului adjudecat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta P. M., apreciind-o netemeinica si nelegala, solicitand anularea ei si in rejudecare, admiterea actiunii privind restituirea sumei de 4023 lei si obligarea acesteia si plata cheltuielilor de judecata.
A aratat ca prima instanta a apreciat ca ar fi incidente in speta prevederile art. 1341 alin.3 Cod civil, ceea ce este eronat in opinia apelantei, care a aratat ca nu avea cum sa datoreze catre ANAF impozitul pentru transferul de proprietate a paratei.
A redat prevederile art. 77 indice 1 Cod fiscal si ale art. 1512 din Normele metodologice, pentru a arata ca este contribuabil persoana fizica careia ii revine obligatia de plata a impozitului, iar in cazul transferului dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii, contribuabil este cel din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate. Cum actul de adjudecare al unui imobil in urma unei licitatii organizate de executorul judecatoresc in cadrul unei proceduri de executare silita este actul prin care se transfera silit dreptul de proprietate imobiliara din patrimoniul debitorului in patrimoniul celui care a oferit pretul de adjudecare.
Astfel, obligatia de plata a impozitului rezultat din transferul proprietatii revenea paratei, debitoare in dosarul de executare nr. 918/2012 al B. M. C. si B. F..
Apelanta a aratat ca in speta nu sunt incidente in speta nici prevederile art. 1346 lit. c C.civ. deoarece plata impozitului nu a fost un act facut in interesul sau personal si exclusiv. A invederat ca a achitat impozitul pentru a putea intabula la OCPI dreptul de proprietate asupra imobilului, cu atat mai mult cu cat parata era supusa executarii silite de catre mai multi creditori si exista riscul ca imobilul sa fie supus unui noi vanzari silite daca parata figura ca proprietar.
A precizat ca acesta este motivul pentru care plata impozitului a fost facuta la o data foarte apropiata de cea a emiterii deciziilor de impunere, cu atat mai mult cu cat procedura eliberarii deciziei de impunere a fost anevoioasa si a durat aproximativ o luna de la data emiterii actului de adjudecare.
Apelanta a aratat ca raportat la prevederile constitutionale si ale legislatiei europene, dreptul de proprietate trebuie aparat in orice modalitate legala, plata impozitului fara respectarea termenului de 60 de zile fiind o masura de a-si proteja dreptul de proprietate.
A invederat ca instanta a apreciat ca nu a dovedit ca i s-a respins cererea de intabulare, dar este de notorietate ca intabularea noului proprietar se poate face doar dupa ce proprietarul anterior a achitat impozitul pe tranzactie si face dovada in acest sens. A aratat ca si Curtea Constitutionala s-a pronuntat in acest sens, admitand exceptia de neconstitutionalitate, si a constatat ca disp. art. 77 indice 1 alin. 6 teza finala din Legea nr. 571/2003 sunt constitutionale in masura in care legea nu-l obliga pe cumparatorul adjudecatar sa faca dovada platii impozitului datorat de instrainatorul debitor pentru a-si putea inscrie in cartea funciara dreptul sau de proprietate.
A concluzionat ca nelegal a apreciat prima instanta ca nu sunt indeplinite conditiile platii nedatorate si ca nu se impune restituirea sumei de 1242 lei, fiind incidente prevederile art. 1341 alin.1 C.civ. potrivit carora cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire, parata fiind in situatia unei imbogatiri fara justa cauza (art. 1345 C.civ.).
Apelul a fost legal timbrat cu taxa judiciara de timbru de 100 lei.
Intimata B. E. nu a depus intampinare
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, dar ținând seama și de prevederile art. 477 C.pr.civ., Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii cu care a fost învestită prima de instanță de către apelanta-reclamantă a fost ca, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, să fie obligată intimata-pârâtă să plătească suma de 4023 lei cu titlu de plată nedatorată.
Temeiul juridic invocat a fost art. 1341 alin.1 Cod civil.
Instanța de apel constată că, raportat la principiul disponibilității, prima instanța a aplicat corect normele de drept incidente situației de fapt reținute, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, ce nu se impune a fi reformată.
Astfel, raportat la obiectul și cauza acțiunii, instanța de apel constată că nu prezintă relevanță cine era debitorul obligației de plată a impozitului aferent transferului proprietății, dar după cum a învederat apelanta, acesta trebuia într-adevăr achitat de înstrăinător, în speță, de intimată, indiferent de împrejurarea că vânzarea-cumpărarea s-a realizat la licitație în procedura executării silite.
Ceea ce prezintă relevanță este dacă, raportat la cauza juridică a acțiunii, acțiunea putea fi admisă. Or, art. 1341 alin. 1 Cod civil, invocat de apelantă, prevede că cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire, dar restituirea plății nedatorate se face potrivit dispozițiilor art. 1635-1.649, după cum impune art. 1344 Cod civil. Totodată, din art. 1341 alin.2 Cod civil rezultă că nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri, iar conform alin.3 al aceluiași articol, se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate rezultă că pentru a se naste raportul juridic in temeiul caruia debitorul sa fie obligat la restituirea catre creditor a ceea ce a primit, este necesara indeplinirea mai multor conditii: existenta unei plăți, plata sa fi urmarit o datorie inexistenta din punct de vedere juridic in raporturile dintre cei doi și să fi fost facută din eroare, in sensul ca in lipsa ei, plata n-ar fi facuta.
Dacă primele două condiții sunt îndeplinite, nu se poate reține că apelanta nu a cunoscut că nu datora, ci aceasta a făcut plata în cunoștință de cauză, știind că nu datorează, dar a plătit deoarece a urmărit să înscrie imobilul în cartea funciară, iar la momentul plății, înscrierea nu se putea efectua fără a fi fost achitat impozitul pe venitul obținut din transferul proprietății imobiliare, abia ulterior, prin Decizia nr. 662/11.11.2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei, publicata in M.Of. nr. 47 din 20.01.2015, fiind admisa excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art.771 alin.(6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.
Prin urmare, cât timp nu este îndeplinită una dintre condițiile plății nedatorate, acțiunea reclamantei întemeiată pe acest temei de drept este nefondată, astfel încât în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., apelul acesteia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă P. M., domiciliată în G., ..5, ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. E., cu domiciliul în G., ., jud. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 Iunie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
L. B. D. G. NechiforFlorina D.
Red. jud. N.D.G./01.07.2015
Dact. gref./01.07.2015/4 ex./
Jud. fond: L.I.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul GALAŢI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
