Contestaţie la executare. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4813/324/2013
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 280
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte - A. F.
Judecător - M. M.
Grefier - F. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor civile formulate de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. - Trezoreria T., cu sediul procesual ales în T., ., nr.43, jud. G. și apelanta-intimată T. M., domiciliată în T., ..35 C, jud. G., în contradictoriu cu intimata-contestatoare U. A. Teritorială a Municipiului T. - prin Primar, cu sediul în T., ., nr.66, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1541/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestatia la executare înregistata la data de 11.11.2013 pe rolul Judecatoriei T. sub nr._, contestatoarea UAT Mun.T., în contradictoriu cu T. M., D. G., AJFP G.-Trezoreria T. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
-anularea încheierii pronunțate de Judecătoria T. la data de 04.11.2013 în dosarul nr._ de încuviințare a executării silite;
-suspendarea tuturor actelor de executare silită, în baza art.2 din OUG nr.71/2009;
-reîntoarcerea executării silite pentru suma poprită.
În motivarea în fapt a contestatiei la executare, contestatoarea a arătat că, prin decizia nr.998/R/2009 a Curții de Apel G., funcționarii publici din cadrul Primăriei Mun.T. au câștigat o . drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Această categorie de drepturi bănești se încadrează în acele drepturi care fac obiectul eșalonării la plată prevăzute de către OUG nr.71/2009 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acestui act normativ, instituția a achitat către angajații săi sumele conform graficului de eșalonare, cu încadrarea acestor cheltuieli în bugetul local așa cum prevede Legea nr.273/2006, republicată cu modificările și completările ulterioare. Doamna T. M. a primit sumele respective conform graficului și nu există vreun indiciu că eșalonarea nu s-ar respecta și pe viitor. Precizează că OUG nr.72/2009 cu modificările și completările ulterioare a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională. Mai mult, decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4.09.2012 pronunțată în cauza D. și alții c.României (cererea nr._/08), au fost respinse plângerile formulate de trei magistrați români, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne. Curtea Europeană a apreciat că nu a existat o încălcare a art.6 din Convenție și a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, cât timp a fost păstrat un echilibru între interesele particulare aflate în joc și interesul general, eșalonarea de către debitor a plăților nefiind un argument suficient pentru o constatare a încălcării drepturilor amintite, în condițiile în care calendarul plăților a fost respectat și nu există indicii cum că nu va fi respectat pe viitor. Curtea a reamintit jurisprudența sa recentă în care a reținut că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar pot fi considerate ca urmărind un scop legitim (a se vedea deciziile pronunțate în cauzele M. și S. c.României (6 decembrie 2011), Panfile c.României ( 20 martie 2012) și Sules c.Letoniei (6 decembrie 2011). In speță, dată fiind criza economică și financiară cu care se confruntă România din 2009, rămâne valabilă aprecierea privind existența unui scop legitim pentru măsurile contestate. Trecând la analizarea proporționalității acestor măsuri cu scopul urmărit - menținerea echilibrului bugetar, cu evitarea degradării situației sociale a persoanelor vizate de respectivele măsuri - Curtea a constatat următoarele: In legătură cu drepturile salariale cuvenite reclamanților, Guvernul a stabilit un mecanism de eșalonare a plăților care, deși a suferit unele modificări pe parcurs, a fost respectat de către autoritățile interne, autorități care au manifestat diligență în executarea hotărârilor menționate. Mai mult, potrivit legii, cuantumul sumelor virate reclamanților a fost indexat cu indicele de inflație la data plății . Până în prezent, reclamanții au încasat mai mult de o treime din suma totală, restul sumelor urmând a fi virate până în 2016. Având în vedere că o parte substanțială din creanțe a fost deja plătită reclamanților și având în vedere că nu există vreun indiciu în sensul nerespectării pe viitor a calendarului eșalonărilor, Curtea a apreciat că mecanismul de achitare a acestor creanțe nu este nerezonabil. In consecință, a dispus respingerea plângerilor ca vădit neîntemeiate.
La art.1 alin.4 din OUG nr.72/2009 cu modificările și completările ulterioare, se specifică ce se înțelege, în înțelesul prezentei ordonanțe, prin sector bugetar. Faptul că doamna T. M. nu mai are calitatea de funcționar public al instituției (solicitând încetarea raportului de serviciu în luna octombrie 2013) nu înseamnă că OUG nr.72/2009 nu mai are aplicabilitate în ceea ce privește eșalonarea la plată, întrucât și pensia sa se asigură de la bugetul asigurărilor sociale de stat, instituție prev.de OUG nr.72/2009.
În ceea ce privește suspendarea executării silite, a făcut următoarele precizări:
- Potrivit art.2 din OUG nr.72/2009, în termenul eșalonării orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Deci orice act de executare silită întreprins de către executorul judecătoresc în baza încheierii de încuviințare a executării silite se suspendă de drept până în anul 2016. In interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate efectua executarea silită în timpul eșalonării numai dacă aceasta nu este respectată de către debitor, ori în cazul de față nu se poate vorbi de acest lucru, UAT mun. T. și-a respectat obligațiile de plată față de doamna T. M. conform OUG nr.72/2002 .
În drept, au fost invocate dispoz. art. NCPC, OUG nr.71/2009, OG nr.22/2002.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Conform art.30 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.6 alin.5 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii contestatoarea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și de la plata cauțiunii, pentru suspendarea executării silite.
Contestatoarea a anexat la cererea formulată copii conformate cu originalul de pe următoarele înscrisuri: ordine de plată (f.21), acte-dosar executare silită nr.461/2013 B. G. R. (f.22-23,29), încheierea de încuviințare a executării silite – dosar nr._ (f.24-26), decizia civilă nr.998/R/_ a Curții de Apel G. (f.27,28), acte normative (f.30-49).
La solicitarea instanței, contestatoarea a mai depus la dosarul cauzei dovezi privind plățile efectuate către intimată de la data pronunțării deciziei nr.998/R/2009 a Curții de Apel G. și până la momentul începerii executării silite (f.116-125).
Intimata T. M. a formulat intampinare la contestația la executare introdusa, solicitand respingerea acesteia ca nefondată, motivat de faptul că, susținerile contestatoarei sunt contrazise de Recursul ÎCCJ în interesul Legii nr.1/2012, în care s-a statuat că nu se impune respingerea unei contestații privind drepturile salariale deoarece supremația legii este un principiu fundamental într-un stat de drept. De asemenea, intimata face trimitere la art.11 alin.21 din Constituția României, cauza Ruianu împotriva României, cauza Burdov împotriva Rusiei, Immobiliare Saffi împotriva Italiei, cauza Trungaru împotriva României, în care s-a statuat că executarea unei hotărâri nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pentru o perioadă lungă de timp iar neconformarea autorităților cu o hotărâre definitivă într-un termen rezonabil poate duce la o încălcare a art.6 paragraful 1 din Convenție. Intimata mai arată că, însăși Curtea Constituțională a reținut că termenul rezonabil în executarea unei hotărâri trebuie privit atât din perspectiva cetățeanului creditor, cât și din cea a statului debitor, trebuind să existe un just echilibru între interesele ambelor părți. Controlul realizat de Curtea Constituțională în ceea ce privește convenționalitatea normelor OUG nr.71/2009 nu exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de compatibilitate a respectivelor dispoziții cu cele ale Convenției, în raport cu situația particulară a fiecărei spețe. Intimata învederează instanței că, suma de bani ce reprezintă creanța sa a fost obținută în baza unui titlu executoriu necontestat de către UAT T. iar neexecutarea de bună voie a sumelor datorate reprezintă culpa contestatoarei, care îi acordă un drept neechivoc și legal de a solicita recuperarea întregii creanțe, mai ales că situația sa materială este una dificilă. Cu privire la suspendarea executării silite, solicită respingerea ca fiind rămasă fără obiect, motivat de faptul că sumele de bani au fost deja executate.
În drept, au fost invocate dispoz.art.200, art.701 și urm. NCPC.
Intimata D. G., AJFP G.-Trezoreria T. nu a formulat întâmpinare, în termenul prev. de art.201 NCPC, la contestația la executare introdusă de către UAT Mun.T..
În temeiul art.716 alin.2 NCPC, instanta a solicitat Biroului Executorului Judecatoresc G. R. să înainteze instanței copia dosarului de executare nr.461/2013, acesta fiind atașat la f.71-105.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către contestatoare, în temeiul art.258 NCPC, ca fiind concludente și pertinente soluționării cauzei.
Instanta a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expert L. M., raportul de expertiză fiind atașat la dosar la f.165-173.
Prin sentința civilă nr. 1541/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria T., a fost admisă contestația la executare formulată de U. A. Teritorială T., prin Primar, în contradictoriu cu intimata T. M. și terțul poprit D. G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. – Trezoreria Municipiului T.. S-a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul 461/2013 al B. G. R.. S-a respins capătul de cerere privind respectarea executării silite ca fiind nefondat. A fost admis capătul de cerere privind întoarcerea executării silite și s-a dispus întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului nr. 461/2013 - B. G. R., restabilirea situației anterioare acesteia și a fost obligată intimata la restituirea către contestatoare a sumei de_ lei, ce a fost poprită de către B. G. R..
S-a reținut în motivarea hotărârii că prin cererea înregistrată la data de 29.10.2013 pe rolul B. G. R., creditorul T. M. a solicitat executarea silită în contra debitorului UAT T., pentru suma de 22.184 lei reprezentând drepturi salariale, calculate conform notei de lichidare emisă de Primăria T..
Instanta a retinut ca, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 04.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu constând din decizia civilă nr. 998/R/05.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel G., la cererea creditorului T. M., pentru suma de 22.184 lei și a cheltuielilor de executare, datorate de debitoarea U. A. Teritorială T., în cadrul dosarului de executare silită nr.461/2013 aflat pe rolul B. G. R. iar prin cererea din data de 06.11.2013 s-a solicitat înființarea popririi asupra conturilor bancare, conform art.728 NCPC, pe care debitorul UAT Mun.T. le deține la terțul poprit Trezoreria Municipiului T., până la concurența sumei de 24.604, reprezentând drepturi salariale și cheltuieli de executare.
Trezoreria Mun.T. a comunicat executorului judecătoresc că s-a achitat suma de 2420 lei cu OP nr.338/15.11.2013 și suma de 22.184 lei cu OP nr.337/15.11.2013, astfel că prin încheierea din data de 25.11.2013 executorul judecătoresc G. R. a constatat că executarea silită a încetat, datorită faptului că obligațiile dispuse în titlu executoriu au fost achitate integral.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză, ce a avut ca obiective: să se stabilească la ce sume de bani avea dreptul intimata, ce sume de bani au fost achitate intimatei și la ce sume de bani ar mai fi avut dreptul intimata, expertul menționează că intimata avea dreptul la suma de 27.686 lei, sumele achitate până în prezent sunt în valoare de 4.179 lei, ea mai având dreptul la suma de 26.307 lei (suma brută), instanța constatând faptul că expertul nu a avut în vedere sumele de bani virate prin ordine de plată de către Trezoreria Mun.T. în contul executorului judecătoresc și în baza cărora acesta a constatat încetarea executării silite.
Potrivit art.1 din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr.230/2011, plata sumelor prevazute prin hotărâri judecatoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pâna la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare dupa cum urmeaza:
a) în anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin Decizia nr.1533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.905 din 20 decembrie 2011, cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.71/2009 sunt constitutionale, fiind analizata masura esalonarii sumelor stabilite în titluri executorii în favoarea personalului din sectorul bugetar.
Instanța a reținut că, prin decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4 septembrie 2012 pronunțată în cauza D. și alții c.României (cererea nr._/08), au fost respinse plângerile formulate de trei magistrați români, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor lor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne. Curtea Europeană a apreciat că nu a existat o încălcare a art.6 din Convenție și a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, cât timp a fost păstrat un echilibru intre interesele particulare aflate în joc și interesul general, eșalonarea de către debitor a plăților nefiind un argument suficient pentru o constatare a încălcării drepturilor amintite, în condițiile în care calendarul plăților a fost respectat și nu există indicii cum că nu va fi respectat pe viitor.
În jurisprudența sa anterioară, Curtea a sancționat neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de instanțele interne, apreciind că faza executării unei hotărâri face parte din „proces”, în sensul articolului 6 din Convenție. Totodată, în măsura în care s-a considerat că o creanță recunoscută printr-o hotărâre judecătorească îndeplinea condițiile pentru a fi considerată un ”bun” în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut și încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, ce protejează dreptul la proprietate (cauza Bourdov c. Rusiei, hotărârea din 7 mai 2002). Obligația de a pune în executare hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești interne a fost analizată cu o exigență sporită în cazul în care debitor al obligațiilor ce rezultau din hotărâre era Statul însuși, prin instituțiile sale (S. c.României hotãrârea din 29 septembrie 2005, Miclici c.României hotărârea din 20 decembrie 2007, O. c.României hotărârea din 29 iulie 2008, T. c.României hotărârea din 29 iulie 2008, N. c.României hotărârea din 21 aprilie 2009). Curtea a sancționat, astfel, nu doar neexecutarea hotărârilor interne, dar și întârzierea în executarea lor, inclusiv prin eșalonarea pe o perioadă nerezonabilă a sumelor datorate.
În cauza D. și alții c.României, analizând proporționalitatea măsurii de eșalonare de către Stat a plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților, Curtea a luat în considerare două aspecte importante: criza economică și financiară cu care se confruntă România din 2009 și care a necesitat luarea unor măsuri pentru păstrarea echilibrului bugetar și în al doilea rând, s-a apreciat, pe baza probelor existente la dosar, că debitorul, Statul român, a depus diligențe rezonabile pentru onorarea obligațiilor către reclamanți, achitând acestora o parte semnificativă din sumele cuvenite și respectând calendarul eșalonărilor.
Curtea a analizat măsura eșalonării ca măsura generală aplicată de Guvern și a constatat că aceasta nu este nerezonabilă. Totodată, procentul constatat de Curte ca fiind executat din creanța datorată reclamanților nu a fost aspectul principal care a determinat Curtea să constate că eșalonarea nu este nerezonabilă. Altul a fost argumentul Curții, anume respectarea calendarului eșalonărilor, chiar dacă acesta a suferit modificari, autoritățile dovedind diligență în executarea hotarârilor judecătorești.
Astfel, conform referatului emis de Biroul buget contabilitate al Primăriei Mun.T. nr._/R/PJ din 06.03.2014 (f.116) întocmit de contestatoare, cu privire la efectuarea plăților reprezentând drepturi bănești, în baza deciziei civile nr.998/R/05.11.2009, dnei T. M., potrivit eșalonării prev.de OUG nr.71/2009, i s-au achitat următoarele sume:
-ianuarie 2012-348 lei brut (net 285 lei); martie 2012-348 lei brut (net 285 lei); iunie 2012-348 lei brut (net 285 lei); septembrie 2012-349 lei brut (net 246 lei); pentru anul 2012 reprezentând 5% din valoarea titlului executoriu; martie 2013-696 lei brut (net 491 lei); iunie 2013-696 lei brut (net 491 lei); septembrie 2013-696 lei brut (net 491 lei); noiembrie 2013-698 lei brut (net 493 lei); pentru anul 2013 reprezentând 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 urmând să se plătească 25%, în anul 2015 -25% iar în anul 2016 restul de 35% din valoarea titlului executoriu.
Așa cum legea o impunea și după cum însăși contestatoarea a precizat și intimata a confirmat, sumele eșalonate au fost achitate la termen, fără a exista întârzieri la plată și indicii că, pe viitor, calendarul plăților nu ar fi respectat.
Instanța a apreciat că, dacă pâna la analiza efectuată de instanța europeană, statuarile ÎCCJ au justificat o analiză a unei eventuale incompatibilități a dispozitiilor OUG nr.71/2009 cu garanțiile menționate, din momentul pronunțării deciziei D. si alții împotriva României, analiza efectuată de Curtea Europeană devine obligatorie pentru instanțele naționale în toate situațiile în care se invoca încălcarea, prin OUG nr.71/2009, a art.6 CEDO și art.1 Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Astfel, deși creanța împotriva contestatoarei UAT Mun.T. invocată de creditor cu titlu de drepturi salariale și constatate prin titlul executoriu - decizia civilă nr. 998/R/05.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. - este certă și lichidă, fiind îndeplinite condițiile art.662 alin.2,3 NCPC, totuși nu sunt îndeplinite conditiile stipulate de art.662 alin.4 NCPC, întrucât creanța nu este exigibilă, situație în care nu poate fi pornită executarea silită.
Totodata, întrucât potrivit art.1 alin.2 din OUG nr.71/2009 executarea silita este suspendată de drept, instanța a apreciat că orice act de executare efectuat în acest interval de timp pentru recuperarea unor sume din creanță care nu erau încă scadente, iar nu a tranșelor scadente, este lovit de nulitate și se impune a fi anulat pe calea contestatiei la executare.
Pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța a admis capătul de cerere privind contestația la executare și a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul nr.461/2013 al B. G. R..
În privința suspendării executării silite, având în vedere atât mențiunile mai sus făcute dar și faptul că prin încheierea privind încetarea executării silite emisă la data de 29.11.2013 executorul judecătoresc G. R., în conformitate cu art.702 alin.1 pct.1 NCPC a constatat că executarea silită a încetat, motivat de faptul că au fost îndeplinite integral obligațiile dispuse în titlu executoriu iar măsura suspendării executării produce efecte doar pentru viitor, neavând nici o înrâurire asupra actelor de executare deja îndeplinite, instanța a respins capătul de cerere privind suspendarea executarii silite ca nefondat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța a reținut că, potrivit art.722 alin.1 NCPC „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acsteia.”
Conform art.723 alin.1 NCPC „în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, a dispus, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.”
Având în vedere concluzia la care instanța a ajuns asupra capătului de cerere privind executarea silită, prin anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr.461/2013 și față de faptul că, suma pentru care s-a început executarea silită a fost plătită de către Trezoreria Mun.T. și încasată de creditor, conform încheierii de eliberare din 29.11.2013 a B. G. R., instanța a dispus întoarcerea executarii silite ce a facut obiectul dosarului nr.461/2013-B. G. R., restabilirea situatiei anterioare acesteia si pe cale de consecinta obligarea intimatei la restituirea către contestatoare a sumei de 24.604 lei, ce a fost poprită de către B. G. R..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intimata T. M. și terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice G. consideră că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și aprecierea eronată a probelor administrate în cauză. Arată că UAT T. a efectuat plăți în mod voluntar, fiind achitată suma totală de 24.604 lei, cu ordinele de plată în 337 și 338. În aceste condiții, nu se poate vorbi de o executare silită, neputându-se dispune o întoarcere a executării, întrucât sumele au fost plătite voluntar și nu prin poprire.
Critică și faptul că, deși s-au anulat actele de executare și s-a dispus întoarcerea executării, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea încheierii de ședință din data de 04.12.2013, prin care s-a încuviințat executarea silită.
T. M. considera ca drepturile salariale trebuie încasate integral și în mod rezonabil, iar acestea se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor. A solicitat să se constate că raporturile sale cu intimata-contestatoare au încetat și nu mai are calitatea de funcționat public, aspect în raport de care nu i se aplică OUG 71/2009.
Forța obligatorie a efectelor deciziei civile nr.998/R/05.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. putea fi limitată numai printr-un act juridic cu forță juridică egală și nu printr-o ordonanță de urgență, motiv pentru care consideră că în cauză s-au încălcat disp. art. 115 alin.6 din Constituția României. Prin modul în care s-a procedat la eșalonarea drepturilor salariale acordate printr-o hotărâre judecătorească, consideră că a avut loc încălcarea principiului separației puterilor în stat, cu consecința limitării accesului liber la justiție și la un proces echitabil.
Prin eșalonarea la plată pe o perioadă de 2-3 ani, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece titlul executoriu nu este pus în executare în termen rezonabil. A solicitat să se constate că această măsură nu este justificată, nu este necesară și proporțională, iar lipsa resurselor materiale pentru plată nu poate fi invocată de stat pentru a amâna plata.
În sensul motivelor invocate a invocat jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și opinia Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la eșalonarea la plată a unor drepturi salariale.
A solicitat instanței să efectueze un control de compatibilitate și convenționalitate a OUG 71/2009 cu Constituția României și cu drepturile garantate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și să constate că măsurile de eșalonare la plată sunt neconstituționale și contrare drepturilor fundamentale.
A invocat faptul că există colegi aflați în situații similare, care au pus în executare titlurile executorii și deși și-au încasat integral creanțele, debitoarea nu a formulat contestație la executare.
În apărare, intimata U. A. Teritoriala T. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, deoarece modul de eșalonare a creanțelor a fost confirmat de Curtea Constituțională dar și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 4.09.2012, în cauza D. și alții c. României, prin care au fost respinse plângerile formulate de trei magistrați români, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne.
În referire la suspendarea executării silite, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 2 din OUG nr.72/2009, potrivit cu care în termenul eșalonării orice procedură de executare silită se suspendă de drept. În opinia sa în acest interval nu se poate efectua nici un act de executare silită.
A solicitat să se constate că pierderea calității de funcționar public nu afectează aplicabilitatea OUG 71/2009, apelantul fiind în continuare supus acestor dispoziții.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Apelantul este beneficiarul unui titlu executoriu, decizia civilă nr.998/R/05.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel G., iar drepturile acordate au fost eșalonate la plată în baza OUG 71/2009.
Apelantul este nemulțumit de faptul că plata a fost eșalonată, motiv pentru care a solicitat și obținut executarea silită.
Contestatoarea a contestat executarea silită și a solicitat întoarcerea executării silite.
Cererea sa a fost admisă prin sentința ce face obiectul prezentei analize.
Este adevărat că drepturile salariale trebuie încasate integral și în mod rezonabil, iar acestea se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor, dar nașterea unor evenimente imprevizibile și insurmontabile(criza economică mondială) pot justifica amânarea la plată pentru o perioadă rezonabilă.
În acest sens este relevantă decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4.09.2012, în cauza D. și alții c. României, prin care au fost respinse plângerile formulate de trei magistrați români, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne.
Totodată, în analiza controlului de constituționalitate a OUG 71/2009, Curtea Constituțională a reținut că eșalonarea la plată a drepturilor acordate prin hotărâri judecătorești, este constituțională și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare.
Eșalonarea la plată a drepturilor salariale acordate prin hotărâri judecătorești, a fost determinată de apărarea securității naționale, respectiv acele aspecte din viața statului, precum cele economice, financiare, sociale, care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit securitatea națională. În condițiile în care amenințarea la adresa stabilității economice se menține, Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acestuia. Una dintre aceste măsuri este eșalonarea la plată a drepturilor salariale acordate prin hotărâri judecătorești.
Reținând și că în cauză nu este vorba de drepturile salariale lunare, ci numai de acele drepturi acordate prin hotărâri judecătorești, se reține că acest motiv de apel nu poate atrage reformarea sentinței civile apelate.
În referire la susținerea potrivit cu care raporturile cu intimata-contestatoare au încetat și apelantul nu mai are calitatea de funcționat public, aspect în raport de care nu i se aplică OUG 71/2009, se reține că admiterea unei asemenea apărări ar crea premisa aplicării neunitare a acestei măsuri excepționale, cu consecința aplicării discriminatorii a efectelor Ordonanței amintite.
Indiferent de calitatea actuală a apelantului, izvorul drepturilor pretinse este același, aspect în raport de care rămâne supus procedurii de eșalonare prevăzut de OUG 71/2009.
A susținut, dar nu a dovedit, că unii colegi aflați în situații similare și-au încasat prin executare silită drepturile acordate prin decizia civilă nr.998/R/05.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel G., dar aplicarea greșită și neunitară a OUG 71/2009 nu poate constitui un motiv pentru perpetuarea acestei neregularități și față de apelant.
Ca urmare, această susținere nu poate determina reformarea sentinței apelate.
În referire la solicitarea de a se efectua un control de compatibilitate și convenționalitate a OUG 71/2009 cu Constituția României și cu drepturile garantate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se rețin următoarele:
Toate măsurile fiscale dispuse în perioada de criză economică(reducerea salarială, eliminarea pensiilor speciale, inclusiv eșalonarea la plată a drepturilor acordate prin hotărâri judecătorești) au fost supuse controlului de constituționalitate, compatibilitate și convenționalitate, ocazie cu care la nivel intern s-a reținut că eșalonarea la plată a drepturilor acordate prin hotărâri judecătorești, este constituțională și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare.
Chiar dacă statul reprezintă un terț, prin prerogativa legiferării exercitată prin organele sale reprezentative, statul poate să intervină asupra drepturilor stabilite prin respectivele hotărâri judecătorești și care au ca părți personal plătit din fonduri publice.
Analizând condițiile în care OUG 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230 din 5 decembrie 2011 a fost adoptată, legiuitorul constituțional a reținut că diminuarea cheltuielilor bugetare a fost determinată de apărarea securității naționale, respectiv acele aspecte din viața statului, precum cele economice, financiare, sociale, care ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit securitatea națională. Totodată, având în vedere faptul că, diminuarea drepturilor salariale se aplică în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod, că măsura nu aduce atingere substanței dreptului,condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție sunt respectate,
Cu privire la caracterul antieuropean al măsurii eșalonării, se rețin următoarele:
Caracterul acestei măsuri a fost analizat prin decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4.09.2012, în cauza D. și alții c. României, prin care au fost respinse plângerile formulate de trei magistrați români, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne.
Eșalonarea la plată este o măsură care respectă proporționalitatea situației care a determinat restrângerea în raport de scopul urmărit: reducerea cheltuielilor bugetare și reechilibrarea bugetului de stat, care în caz contrar, ar putea genera consecințe mult mai grave, care să afecteze în mod cert drepturi fundamentale, cum este cel referitor la salarizarea personalului bugetar.
Reținând că este dreptul statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi de la bugetul de stat, că a existat o lege publică și accesibilă, că a existat o motivație rezonabilă de restrângere a dreptului(stabilirea echilibrului bugetar),că măsura nu afectează substanța dreptului deoarece plata nu este exclusă ci eșalonată, că a fost aplicată cu caracter temporar, până în anul 2016 și s-a aplicat față de toți salariații bugetari, nu se poate reține că OUG 71/2009, este contrară drepturilor fundamentale recunoscute prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cum este art.6, la care s-a referit apelantul.
A susținut apelantul că forța obligatorie a efectelor deciziei civile nr.998/R/05.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel G. putea fi limitată numai printr-un act juridic cu forță juridică egală și nu printr-o ordonanță de urgență. În raport de această apărare se rețin următoarele:
Decizia menționată are aceiași valoare ca și legea.
OUG.71/2009 a fost aprobată prin Legea 230/2011. Ca urmare, o lege a fost modificată printr-o lege, iar principiul forței juridice egale a fost respectat.
În consecință nu se poate invoca încălcarea disp. art. 115 alin.6 din Constituția României.
Prin modul în care s-a procedat la eșalonarea drepturilor salariale acordate printr-o hotărâre judecătorească, apelantul consideră că a avut loc încălcarea principiului separației puterilor în stat, cu consecința limitării accesului liber la justiție și la un proces echitabil.
Încălcarea principiului separației puterilor în stat ar fi fost constatată dacă prin OUG 71/2009 adoptată prin Legea 230/2011 s-ar fi eliminat dreptul la sumele acordate prin deciziile instanțelor de judecată.
După cum rezultă din actul juridic amintit, în speță nu a avut loc o eliminare a acestor drepturi ci o amânare a caracterului exigibil al acestor creanțe, determinată de considerente ce țin de echilibrul bugetar al României.
În consecință nici acest motiv nu poate atrage reformarea sentinței apelate.
Instanta reține că apelantul a încercat și reușit o executare silită cu nerespectarea dispozițiilor OUG 71/2009 adoptată prin Legea 230/2011, că în această modalitate se ajunge la crearea unor discriminări în raport de ceilalți creditori aflați în situații similare.
Nu se poate retine nici sustinerile celuilalt apelant. Plata sumelor nu s-a facut benevol de catre debitor ci numai după declansarea executarii silite si comunicarea adresei de infiintare a popririi. Intrucat executarea silita se declanșase si au fost achitate sumele datorate creditoarei, in mod corect s-a dispus intoarcerea executarii. Incheierea de incuviintare a executarii nu a fost anulata de catre instanta de fond. Creditoarea se afla in posesia unui titlu si-n conditiile in care nu se respecta procedura de esalonare prev de OUG nr. 71/2009 poate proceda la executarea sumelor scadente si neachitate. Executorul nu putea decat sa execute sumele scadente si neachitate si nu intreaga suma care era esalonata. Prin urmare, in mod corect s-a dispus intoarcerea executarii pentru sumele achitate si care nu respectau graficul prev. de OUG nr. 71/2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică care, potrivit art. 480 N.C.proc.civ., va fi menținută prin respingerea apelurilor ca fiind nefondate.
Va fi respinsa si exceptia netimbrarii apelului exercitat de catre T. M., intrucat aceasta si-a indeplinit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 500 lei, conform chitantei nr. 9345/08.04.2005, aflata la fila 43 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția netimbrării apelului exercitat de apelanta T. M..
Respinge apelurile exercitate de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. - Trezoreria T., cu sediul procesual ales în T., ., nr.43, jud. G. și apelanta-intimată T. M., domiciliată în T., ..35 C, jud. G., în contradictoriu cu intimata-contestatoare U. A. Teritorială a Municipiului T. - prin Primar, cu sediul în T., ., nr.66, jud. G., împotriva sentinței civile nr.1541/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria T., ca fiind nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.04.2015.
Președinte, A. F. | Judecător, M. M. | |
Grefier, F. D. |
Red. jud. M.M./24.07.2015
Dact. gref. F.D./24.07.2015/ 5 ex.
Jud.fond: G. A. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
