Validare poprire. Decizia nr. 268/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 8044/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.268
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Judecător A. P.
Judecător R. N.
Grefier C. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-creditor B. E. JUDECĂTORESC T. Ș., cu sediul în G., ., ., în contradictoriu cu intimata-debitoare B. V., cu domiciliul în G.,. și intimat-terț poprit ., cu sediul în G., .. 21, . civile nr._/5.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „validare poprire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurentului-creditor, avocat T. Ș., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al pricinii, fiind primul termen de judecată, recursul este motivat, netimbrat, după care;
Reprezentantul recurentului-creditor depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Tribunalul acordă cuvântul asupra căii de atac exercitată în prezenta cauză.
Reprezentantul recurentului-creditor consideră că este recurs.
Tribunalul, având în vedere disp.art.2821 C.pr.civ., recalifică prezenta cale de atac ca fiind apelul, completul de judecată urmând a fi format din primii doi membri ai completului de recurs de astăzi, Președinte: N. D. B. și Judecător A. P..
În complet legal constituit:
Întrebat fiind, reprezentantul apelantului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului creditor solicită admiterea apelului și în rejudecare, admiterea cererii de validare poprire, fără cheltuieli de judecată. În mod eronat instanța de fond a obligat creditoarea la plat onorariului curator, având în vedere că judecata validării popririi s-a făcut pe vechiul Cod de procedură civilă, iar instituția curatelei s-a introdus prin Noul Cod de procedură civilă. Potrivit art. 456 al.1 C.pr.civ. terțul poprit era obligat ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi să consemneze sumele de bani. Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la 18.07.2013. În mod greșit, instanța de fond a constatat că termenul de scadență s-a împlinit la 15 zile de la comunicarea cererii de înființare poprire. Conform art. 460 C.pr.civ. termenul de trei luni în care trebuia introdusă cererea de validare a popririi este de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, care era de 4129,44 franci elvețieni și 1828,48 lei, sumă care nu a fost plătită. Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului, în rejudecare, admiterea cererii de validare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei G. sub nr._ la data de 06.05.2014 , B. T. Ș. a chemat în judecată pe debitorul B. V. și terțul poprit . G., solicitând instanței validarea popririi asupra salariului lunar pe care îl primește debitorul de la terțul poprit, până la concurența sumei de 4.129,44 CHF și 1.828,48 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că creditoarea Piraeus Bank România a solicitat executarea silită a debitoarea B. V. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 380002J_/16.04.2008.
A precizat petentul că prin adresa nr. 4499/12.06.2012 a dispus înființarea popririi asupra salariului debitoarei la terțul poprit . G., iar prin adresele din 15.02.2013 și 18.07.2013 a revenit solicitând confirmarea înființării popririi.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 460 și urm. C.pr.civ.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri (filele 4-21).
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare.
La termenul din 21.11.2014, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității cererii.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2014 Judecătoria G. a admis excepția tardivității introducerii cererii.
A respins cererea avand ca obiect validare poprire formulata de creditorul B. E. JUDECĂTORESC T. Ș. în contradictoriu cu debitoarea B. V. și terțul poprit ., ca tardiv introdusă.
A obligat B. T. Ș. să achite curatorului special, av. T. S., suma de 200 lei, reprezentând remunerație pentru asistența juridică.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod de Procedură Civilă întrucât executarea silită a demarat în anul 2010, anterior datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă.
În dosarul de executare silită constituit, cu nr. 795/2010, executorul judecătoresc T. Ș. a emis mai multe adrese de înființare a popririi ultima fiind cea cu nr. 795/2010 din data de 18.07.2013 (fila 13), comunicată terțului poprit în data de 23.07.2013, conform dovezii de la fila 14 dosar.
Conform art. 456 alin.1 lit. a C.pr.civ., terțul poprit era obligat să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora,
Potrivit art. 460 alin.1 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, conform art. 103 alin.1 C.pr.civ, efectul decăderii fiind pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termenul legal imperativ, iar actul de procedură îndeplinit peste termenul prevăzut de lege este considerat tardiv.
În speță, termenul legal de 3 luni în care petentul putea sesiza instanța cu o cerere de validare a popririi, termen care curge de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze suma urmăribilă, respectiv 23.07.2013 (data primirii adresei de înființare a popririi), s-a împlinit în data de 23.10.2013.
Instanța a constatat că față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 05.05.2014 (data poștei aplicată pe plicul în care a fost expediată instanței), termenul de 3 luni prevăzut de lege era deja depășit și, prin urmare, cererea având ca obiect validarea poprii a fost tardiv introdusă.
Prin urmare, excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu, a fost admisă, iar cererea respinsă ca tardiv formulată.
În ceea ce privește remunerația curatorului special, instanța a constatat că potrivit art. 58 NCPC, aceasta se fixează de către instanță, fără a se preciza cine suportă această cheltuială.
În aceste condiții, instanța s-a raportat la prevederile art. 48 din OUG 80/2013, potrivit cărora sumele cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul.
Pentru aceste motive, instanța a obligat reclamanta la plata către curatorul special, av. T. S., a sumei de 200 lei, reprezentând remunerație pentru asistența juridică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. T. Ș. care a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului a arătat că prima instanță nu a intrat pe fondul cauzei pentru a analiza motivul neintroducerii cererii la termen și a apreciat greșit cu privire la termen, întrucât terțul poprit nu a refuzat înființarea popririi. A arătat că potrivit art. 456 al. 1 C. terțul poprit era obligat în termen de 15 zile de la comunicarea popririi să consemneze sumele de bani iar în cazul sumelor datorate în viitor, de la scadența acestora, precizând că adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la 18.07.2013 iar cu adresa nr. 795/10 înregistrată la 21.08.2013 terțul poprit a comunicat înființarea popririi pe 173 din veniturile debitoarei, 200 de lei lunar. Raportat la rata lunară a popririi termenul de scadență urma să se împlinească peste mai mult de 10 ani.
A apreciat că în mod greșit instanța a constatat că termenul de scadență s-a împlinit la 15 zile de la comunicarea cererii de înființare a popririi. Terțul poprit a confirmat înființarea popririi iar în speță se aplică teza a 2-a respectiv data scadenței sumei datorate, apreciind că la plata sumelor în rate scadența se realizează la plata integrală a sumei.
A arătat că art. 460 C. menționează că termenul de 3 luni în care trebuia să fie introdusă cererea de validare a popririi este de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă care era de 4129,44 franci elvețieni și 1828,48 lei, sumă ce nu a fost plătită.
A apreciat că terțul poprit a fost de rea credință în sensul că în trei luni de la înființarea popririi a menționat că a încetat contractul de muncă cu debitoarea dar a refuzat să comunice decizia de desfacere a contractului de muncă.
De asemenea, a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul obligării B. T. Ș. la plata onorariului curatorului întrucât judecarea cauzei s-a realizat potrivit disp. vechiului cod procedură civilă iar instituția curatelei s-a introdus în NCPC.
A solicitat admiterea recursului și în rejudecare respingerea excepției tardivității și admiterea cererii de validare a popririi.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
A depus înscrisuri (f. 5-8).
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 15.04.2015 instanța a recalificat calea de atac ca fiind apelul.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisurile dosarului împotriva debitoarei B. V. a fost începută executarea silită în dosarul de executare nr. 795/TS/2010 al B. T. Ș..
La data de 18.07.2013 B. T. Ș. a emis o adresă de înființare a popririi asupra salarului debitoarei, comunicată ., până la concurența sumei de 4129,44 franci francezi și 1828,48 lei. La data de 21.08.2013 terțul poprit a confirmat faptul că va vira lunar, începând cu luna august 2013 1/3 din veniturile salariale nete ale debitoarei, respectiv suma de 200 lei, în toată perioada în care va fi valabil contractul de muncă al salariatei. Anterior, la data de 15.02.2013 și respectiv 12.06.2012 fuseseră emise alte adrese de înființare a popririi, rămase fără răspuns din partea terțului poprit.
Instanța de apel va analiza doar ultima adresă de înființare a popririi din 18.07.2013, comunicată terțului poprit la 23.07.2013, pentru care s-a solicitat validarea popririi.
Așa cum a reținut prima instanță, potrivit disp. art. 460 C. anterior, aplicabil, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Cu privire la termenul de 3 luni în care poate fi sesizată instanța cu cererea de validare a popririi, ICCJ s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 7 din 15 aprilie 2013. Prin această decizie s-a stabilit că” în interpretarea si aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila stabilește ca termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribila, in care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare in vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.”.
În motivarea deciziei s-a arătat că „pentru a opera decăderea nu este necesar ca legea sa prevadă sancțiunea decăderii pentru nerespectarea fiecărui termen in parte, fiind suficient faptul ca partea nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul peremptoriu fixat de lege.
In condițiile in care Codul de procedura civila instituie ca regula decăderea pentru nerespectarea termenelor imperative prevăzute de lege, aceasta operează ori de cate ori exista un termen legal si imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procedural, iar legea nu prevede o derogare expresa de la sancțiunea decăderii. „
Potrivit disp. art. 456 al. 1 lit. a C. „În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat:
a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1”.
Așa cum rezultă din chiar cererea formulată în fața primei instanțe terțul poprit, precum și din adresa din 18.03.2014 emisă de apelant (f. 6 dosar apel) deși a confirmat primirea adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu a virat nici o sumă de bani.
Interpretarea apelantului, în sensul că era în termen să formuleze cererea de validare a popririi întrucât terțul poprit avea obligația periodică să vireze sumele, nu poate fi reținută, o atare interpretare lipsind de conținut disp. art. 460 C. precum și interpretarea dată acestui text prin Decizia ICCJ, mai sus menționată.
Art. 460 C. instituie termenul de 3 luni fără a diferenția după cum poprirea vizează o sumă globală sau venituri salariale, art. 452 al. 1 C. anterior reglementând că sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Chiar dacă a primit confirmarea terțului poprit, privind primirea adresei de înființare a popririi precum și faptul că urmează să vireze sumele de bani începând cu luna august 2013, terțul poprit nu și-a îndeplinit această obligație, nevirând sumele nici în luna august, nici în septembrie.
Cu privire la data de la care începe să curgă termenul de 3 luni, art. 456 al. 1 lit. a C. mai sus citat, instituie regula potrivit căreia în termen de 15 zile de la comunicarea adresei de comunicare a popririi sau de la scadență (pentru sumele datorate pentru viitor) terțul poprit este obligat să consemneze sumele de bani.
Chiar dacă nu am aprecia corectă data avută în vedere de către prima instanță, ca dată a împlinirii termenului de 3 luni, respectiv data de 23.10.2013, calculată prin raportare la data comunicării adresei de poprire, și am aprecia că data de la care trebuia să fie virate prima rată era în termen de 15 zile de la scadența obligației de plată a terțului poprit către debitorul poprit, care putea fi eventual data plății salariului aferent lunii august în luna septembrie, ceea ce eventual ar conduce la calcularea termenului de 3 luni cu începere din luna octombrie 2013, trebuie observat că deși terțul poprit nu a virat nici o sumă de bani din veniturile salariale ale debitorului poprit, apelantul nu a formulat cererea de validare a popririi decât la data de 05.05.2014, cu depășirea evidentă a termenului de 3 luni, termen de decădere, termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut.
Ca atare, soluția pronunțată de prima instanță, în sensul admiterii excepției tardivității formulării cererii de validare a popririi este legală și temeinică.
Reaua sau buna credință a terțului poprit, invocată de către apelant, nu poate avea relevanță la calculul termenului de 3 luni, atâta timp cât deși nu s-a virat nici o sumă de bani apelantul a lăsat să treacă termenul de 3 luni fără să formuleze cererea de validarea popririi în fața instanței competente.
Cu privire la critica adusă hotărârii primei instanțe, în sensul că în mod greșit a fost obligat la plata remunerației curatorului desemnat pentru debitoarea B. V., instanța de apel constată că această critică este întemeiată.
Deși a reținut că prezenta cauză se soluționează potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă de la 1865, cu privire la citarea intimatei debitoare prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor Noului Cod de procedură Civilă, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 24.10.2014 din care rezultă că s-a dispus desemnarea unu curator special dintre avocații baroului G., în temeiul disp. art. 58 al.3 C., care în cazul NCPC se referă la desemnarea unui curator dintre avocații baroului de avocați.
Ori din moment ce erau aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă de la 1865, dispozițiile acestuia trebuiau aplicate nu numai cu privire la analiza cererii de validare poprire ci se aplicau și în privința actelor de procedură ale instanței, citarea debitoarei trebuind să fie realizată conform art. 95 C. anterior iar nu potrivit disp. art. 167 Noul cod proc. civilă, vechiul cod neconținând reglementări privind numirea curatorului pentru partea citată prin publicitate.
Pentru toate aceste considerente, văzând și disp. art. 480 NCPC, urmează să fie admis apelul formulat de B. T. Ș. și va fi schimbată în parte hotărârea primei instanțe, în sensul înlăturării din dispozitivul sentinței apelate a mențiunilor privind obligarea B. T. Ș. la plata sumei de 200 lei cu titlu de remunerație pentru asistența juridică cuvenită curatorului special av. Ț. S., urmând să fie menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-creditor B. E. JUDECĂTORESC T. Ș., cu sediul în G., ., ., în contradictoriu cu intimata-debitoare B. V., cu domiciliul în G.,. și intimat-terț poprit ., cu sediul în G., .. 21, . civile nr._/5.12.2014 a Judecătoriei G. pe care o schimbă în parte în sensul că:
Înlătură din dispozitivul sentinței civile apelate mențiunea privind obligarea B. T. Ș. la plata sumei de 200 lei reprezentând remunerație pentru asistența juridică cuvenită curatorului special - av.Ț. S..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2015.
Președinte, N. D. B. | Judecător, A. P. | |
Grefier, C. B. |
Red.NDB/tehn.CB
Ex. 5/06.07.2015
Fond – Jud.R. D.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
