Contestaţie la executare. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 704/838/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Operator personal de date nr. 2949
DECIZIE CIVILA Nr. 365/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Judecător I. R.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor civile având ca obiect „contestație la executare” promovate de recurentele-intimate B. C. CARPATICA SA și N. T., împotriva sentinței civile nr. 13/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. E. S..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015 când Tribunalul, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat succesiv pronunțarea la data de 30.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești sub nr._ la data 03.04.2013, contestatorul S. E. S. a formulat contestație la executare solicitând anularea procesului verbal de licitație întocmit la data de 20.03.2013 de B. M. S. C..
În motivarea cererii, se arată că procesul verbal de licitație indicat este nelegal și netemeinic din următoarele considerente: lipsește numărul dosarului de executare ce atrage nulitatea actului juridic conform art. 388 alin. 2 din C.pr.civ., publicația de vânzare vizează un alt imobil, fapt ce atrage nulitatea actului conform art. 504 alin. 1 din C.pr.civ, ofertantul a depus o cauțiune de numai 9375 lei în loc de 12.500, fapt ce atrage încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 504 alin. 1 pct. 12 din C.pr.civ. sancționată cu nulitatea procesului verbal de licitație, executorul judecătoresc nu a organizat o nouă licitație în condițiile acceptării unei oferte sub prețul de pornire al licitației încălcând prevederile art.509 alin. 5 teza a 2-a C.pr.civ., precum și faptul că prețul de vânzare nu este sincer și serios.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 388 alin. 1, art. 504 alin. 1, 5 C.pr.civ.
A fost achitată timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și s-a depus timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citată, intimata B. C. Carpatica SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepție respingerea contestației la executare ca fiind tardiv introdusă și pe cale principală respingerea contestației la executare ca fiind nefondată.
În motivare, intimata a arătat că prin somația nr. 275/1820/02.09.2011 s-a pus în vedere garantei ipotecare S. E. S. să achite datoria către bancă, aceasta neîndeplinindu-și obligațiile contractuale față de creditoare, contestația fiind formulată cu depășirea termenului legal în raport cu primul act de executare.
De asemenea, pe fond intimata a motivat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 388 din C.pr.civ., lipsa numărului dosarului de executare putând atrage cel mult o nulitate relativă, publicația de vânzare indicată de contestator a fost pusă din eroare la dosarul de executare, procesul verbal de executare cuprinzând imobilul proprietatea contestatorului, licitația a fost organizată cu respectarea cerințelor legale, cu depunerea unei cauțiuni în cuantum legal și oferirea în final a unui preț sincer și serios.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 969, art. 973, art. 970, art. 1774 și art. 1776 C.civ., art. 371 alin. 3 ind. 3 C.pr.civ., OUG nr. 99/2006.
Pentru justa soluționarea cauzei, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 599/29.07.2013 Judecătoria Liești s-a pronunțat asupra excepției tardivității și asupra fondului, dispunând respingerea excepției tardivității cererii și respingerea contestației la executare, ca fiind nefondată, soluție ce a fost atacată cu recurs de contestatoare.
Tribunalul G., prin decizia civilă nr. 181/25.02.2014, a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 599/29.07.2013 și a trimis cauza spre rejudecare, dispunând ca în rejudecare să se pună în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive exclusive, avându-se în vedere coparticiparea procesuală în sensul art. 47 C.pr.civ.(creditor, debitor, adjudecatar).
Prin urmare, la data de 16.05.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Liești sub nr._ * dosarul trimis spre rejudecare de Tribunalul G., în urma pronunțării deciziei nr. 181/25.02.2014.
În rejudecare, s-a depus o cerere completatoare, atât în privința cadrului procesual pasiv, cât și în ceea ce privește obiectul și motivele contestației.
Prin cererea completatoare a fost solicitată introducerea în cauză a adjudecatarei N. T., admiterea contestației pentru motive de nelegalitate, precum și anularea actului subsecvent procesului verbal de licitație întocmit la data de 20.03.2013 de B. M. S. C., respectiv a actului de adjudecare încheiat la data de 23.04.2013 de către B. M. S. C., în dosarul execuțional nr. 730/2012.
Totodată, a fost solicitată întoarcerea executării silite, în sensul ca adjudecatara să fie obligată să lase contestatoarei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în loc. Liești, jud. G., constând în teren arabil și curți construcții în suprafață totală de 2.481 mp și construcția aflată pe acesta reprezentând casă de locuit, CF nr. 145/N și cu număr cadastral 156.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 20.03.2013 B. M. C. a vândut la licitație pentru prețul de 70.000 lei, subevaluat și în condiții nelegale, imobilul situat în . în suprafața de 2481 m.p. înscris în CF 145/N a loc. Liești, identificat cu nr. cadastral 156 care reprezenta locuința sa, a familiei mele, formata din 2 copii minori, ea și soțul ei, construită de ei, fiind, astfel, ramași fără nicio locuință și fiind nevoiți să doarmă disparați, la rude, în condițiile în care au depus eforturi foarte mari să achite integral tot creditul pentru care au girat la ..
Mai arată că vânzarea la licitație a imobilului în cauză s-a realizat fără a fi precedată de publicația de vânzare obligatorie reglementata de art. 509 alin. 5 raportat la art. 404 alin. 2 și 3 C.pr.civ., afirmație îndreptățită de împrejurarea că la dosar, la fila 82 (dosarul nr._ ), se află dovada de comunicare a publicației de vânzare care se refera la dosar execuțional nr. 732/2012 care vizează un alt imobil și alți proprietari și în care a fost emisa publicația de vânzare nr. 4/14.02.2013.
Contestatoarea apreciază că atâta timp cât ei nu i-a fost comunicată publicația de vânzare care a precedat licitația din 20.03.2013, au fost încălcate disp. art. 504 alin. 5 C.pr.civ. care prevăd că debitorul va fi anunțat despre data, ora și locul la care se efectuează vânzarea. Se mai precizează că abia ulterior întocmirii procesului verbal de licitație din 20.03.2013 și adjudecării imobilului, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal de îndreptare eroare materială cu nr. 730/2012/ 30.07.2013 prin care, a recunoscut indirect că publicația de vânzare privea un alt dosar execuțional și că în procesul verbal de licitație din 20.03.2013 s-a menționat nr. de somație ca fiind 275/1820/2.09.2011 în loc de 730/24.09.2012, erori care nu pot fi interpretate ca fiind doar simple erori materiale atâta timp cat și nr. de dosar dar și data emiterii acestora sunt greșite și vizau un alt imobil. Mai precizează că acest proces-verbal ce a fost întocmit la 30.07.2013, nu poate produce efecte juridice (decât în sensul recunoașterii neregularității comise) deoarece este întocmit post factum, după consumarea licitației și după adjudecarea imobilului.
Mai arată contestatoarea că și în condițiile în care ar admite că publicația de vânzare nr. 6 din 14.02.2013 a fost emisă legal și a fundamentat în mod corect organizarea licitației din data de 20.03.2013, oricum, licitația organizată pentru data de 20.03.2013 este contrară dispozițiilor legale care reglementează termenele în care se poate stabili licitația de la momentul afișării acesteia ,fiind, astfel, anulabilă și pentru acest motiv.
Se face referire la prevederile art. 504 alin. 2 C.pr.civ. care stipulează că termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile și nici mai lung de 60 de zile de la afișarea publicației de vânzare la locul unde va avea loc licitația.
Contestatoarea arată că în finalul publicației de vânzare nr. 6/14.02.2013 există mențiunea că aceasta a fost afișată la data de 20.02.2013 la locurile arătate de art. 504 alin. 3 C.pr.civ., iar în aceste condiții, termenul stabilit pentru licitație nu putea fi fixat anterior datei de 25 martie 2013, termen calculat conform art. 101 alin. 1 și 5 C.pr.civ. (care nu putea fi mai scurt de 30 de zile).
Astfel, publicația de vânzare este anulabilă și pentru acest motiv, în baza art. 399 alin. 2 C.pr.civ., iar pe cale de consecință, actul subsecvent acestuia, adică, actul de adjudecare, este nul, potrivit principiului “quod nullum est, nullum producit efectum”.
Se mai arată că au fost încălcate și disp. imperative ale art. 509 alin. 5 teza final din C.pr.civ. care prohibește ca vânzarea silită să se poată efectua la un preț mai redus decât 75% din cel la care a fost evaluat imobilul, daca la licitație se prezintă un singur ofertant. Se precizează că în aceasta situație, vânzarea la licitație putea avea loc numai dacă se oferea prețul de la care începe licitația, adică, 75% din prețul de evaluare. Prin urmare, dacă ar admite, în extremis, că ar fi legală organizarea a mai mult de 2 licitații, oricum, vânzarea către un singur ofertant nu se putea face decât la un preț de cel puțin 93.750 lei și nu la acela de 70.000 lei, cum s-a întâmplat în cauză.
Contestatoarea menționează că organizarea și desfășurarea celei de-a 5 a licitații din 20.03.2013 este nelegala, nu are cadru legal de desfășurare și nu poate fi fundamentată legal pe licitațiile a 3 a și a 4 a, respectiv, cea din 14.01.2013 și 14.02.2013.
Apreciază aceasta că dispozițiile care reglementează vânzarea la licitație a imobilelor, în mod special, art. 509 alin. 5 C.pr.civ. raportat la art. 500-508 C.pr.civ. care reprezintă cadrul legal, trebuie să se aplice cu strictețe, în mod restrictiv și imperativ. Astfel, se precizează că din interpretarea disp. art. 509 alin. 2 și alin. 5 C.pr.civ., rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul a reglementat organizarea doar a 2 licitații pentru vânzarea silită a unui imobil, astfel ca organizarea oricărei licitații succesive celei de-a doua este nelegala și se impune anularea procesului verbal de licitație astfel efectuat și a actului subsecvent acestuia, adică, a celui de adjudecare.
Arată contestatoarea că art. 509 alin. C.pr.civ. reglementează în mod riguros condițiile în care trebuie să aibă loc prima licitație și stipulează: executorul va oferi spre vânzare imobilul, prin 3 strigări succesive, la intervale de timp care să permită opțiuni și supralicitări, pornind de la prețul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar la acest preț.
Se face referire la prevederile art. 509 alin. 5 C.pr.civ. care instituie cadrul legal și condițiile în care poate avea loc cea de-a doua licitație și doar pentru organizarea celei de-a doua licitații, legiuitorul în mod imperativ a reglementat că în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la alt termen, de cel mult 60 de zile pentru care se va face o noua publicație în condițiile art. 504 alin. 3 C.pr.civ. La acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat . Daca nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar daca se prezintă o singura persoana care oferă prețul de la care începe licitația .
Față de aceste prevederi, contestatoarea a precizat că legiuitorul a înțeles să instituie un cadru legal cu termeni, proceduri riguroase și a reglementat vânzarea la licitație, iar prin folosirea termenilor de genul “la acest termen“, respectiv “ la același termen” a înțeles, fără dubiu, că aceste proceduri sunt aplicabile doar pentru desfășurarea a două licitații, nepermițând extinderea acestora la un număr mai mare de licitații, din contra, iar executorul judecătoresc nu are voie sa extindă prin analogie aplicarea acestor prevederi legale imperative care sunt de strictă și imediată aplicare.
Se arată în continuare că în situația în care imobilul nu este vândut nici la cel de-al doilea termen, executorul ar fi trebuit să închidă cea de-a doua licitație, neavând posibilitatea de a amâna din nou vânzarea la o dată ulterioară, iar dacă ulterior, imobilul este scos din nou la vânzare silită, prin licitație, acest fapt putea avea loc conform art. 509 C.pr.civ., prin reluarea de la capăt a procedurii de vânzare silită, făcându-se o nouă evaluare a imobilului, la prețul real, actualizat de la momentul reluării licitației. mai precizează contestatoarea că acest mod legal de vânzare la licitație, nu aduce atingere drepturilor creditorului de a-și realiza creanța ce o are față de debitoare, ci asigură respectarea drepturilor debitoarei în procedura executării silite.
Totodată, contestatoarea arată că așa cum rezultă din publicația de vânzare nr. 6/ 14.02.2013 prin care s-a stabilit organizarea celei de-a 5 a licitații, cât și din procesul verbal de licitație din 20.03.2013, însăși creanța, pentru care s-au efectuat aceste acte de executare silită asupra imobilului, nu este certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, în publicația de vânzare nr. 6/14.02.2013 se menționează că executarea silită se efectuează ”pentru recuperarea creanței din titlul executoriu: 83.370,96 lei + dobânda, comisioanele, penalitățile de întârziere contractuale și cheltuielile de executare, conform titlului executoriu ”.
Față de aceste mențiuni, contestatoarea arată că nu este stipulată, nu este calculată și nu este precizată în mod cert creanța pentru care se efectuează executarea silita imobiliara, ci, doar generic, fără a se arata componenta acesteia(și a se arata modul de calcul pentru a putea fi verificabil în privința corectitudinii), cât reprezintă dobândă, pe ce perioadă, cât reprezintă penalități, pe ce perioadă sunt calculate și ce sumă reprezintă comisioane și care sunt acestea, iar niciunul din actele aflate în dosarul de executare silita nu indică modul de calcul al creanței totale pentru care se efectuează executarea silita.
Contestatoarea face trimitere la prevederile art. 371/2 C.pr.civ. care stipulează că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să se fi stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii.
Iar potrivit alin. 3 al art. 371/2 Cpr.civ. dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului și la actualizarea acestei sume.
Contestatoarea reclamă faptul că din actele de executare silită nu rezultă modul în care au fost calculate sumele accesorii creanței principale, iar acestea, oricum trebuiau calculate doar de executorul judecătoresc, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
F. de cele arătate, contestatoarea apreciază că nu este întrunită cerința existenței unei creanțe certe pentru care poate fi supusă executării silite, această condiție nefiind atestată de procesul verbal de licitație contestat sau de publicația de vânzare care l-a precedat.
Mai arată că, deși executorul judecătoresc a instituit poprire asupra pensiilor garanților S. G. și S. I., respectiv, asupra veniturilor din salarii ale garantului S. C. (familia subsemnatei) și s-au încasat, de către executorul judecătoresc pentru creditoare, sume pentru executarea debitului/titlului executoriu emis față de debitoare, din actele întocmite de executorul judecătoresc nu rezultă dacă acestea au fost scăzute din debitul pentru care am fost executată silit ă prin cea de-a 5 a licitație. aceeași situație se regăsește și în privința sumei de 2500 lei achitată de garantul S. C. în acest dosar de executare executorului judecătoresc, așa cum atestă adeverința întocmita de acesta la data de 22.08.2012, nefiind cert daca această sumă a fost scăzută din suma pentru care s-a procedat la executarea silita, nerezultând din actele întocmite de acesta.
Mai arată contestatoarea că din adresa nr. 18/14.01.2014 emisa de B. Comerciala Carpatica, reiese că ., debitorul principal din contractul de credit, a rambursat integral toate creditele acordate de aceasta banca, nemaiavând obligații față de aceasta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 C.pr.civ.
Instanța a admis pentru contestatoare proba cu înscrisuri și expertiză contabilă și pentru intimat proba cu înscrisuri, iar din oficiu a dispus atașarea dosarului de executare nr. 707/2012 al B. C. C..
La termenul din data de 26.06.2014 a fost pusă în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive exclusive și a fost introdusă în cauză în calitate de intimată pe numita N. T..
Intimata B. C. Carpatica SA, legal citată, a depus întâmpinare la cererea completatoare a contestatoarei, prin care a solicitat admiterea capătului de cerere privind introducerea în cauză a adjudecatarei N. T. și respingerea capătului de cerere privind anularea actului subsecvent procesului verbal de licitație întocmit la data de 20.03.2013 de B. M. S. C., respectiv a actului de adjudecare încheiat la data de 23.04.2013 de către B. M. S. C., în dosarul execuțional nr. 730/2012, ca nefondat. Totodată a solicitat și respingerea capătului de cerere privind întoarcerea executării silite, ca nefondat.
În motivare, intimata a arătat că nu sunt de acord cu motivele privind anularea procesului verbal de licitație întocmit la data de 20.03.2013 și a actului de adjudecare încheiat la data de 23.04.2013 de către B. M. S. C. în dosarul execuțional nr. 730/2012, întrucât afirmația contestatoarei cu privire la faptul că imobilul a fost subevaluat este lipsită de suport probator, atâta timp cât în cadrul contestației la executare nu a fost contestat niciodată raportul de evaluare a imobilului scos la licitație.
Se mai arată că vânzarea la licitație a imobilului a fost efectuată cu respectarea prevederilor art. 509 alin. 5 rap. la art. 404 alin. 2 și 3 C.pr.civ., executorul judecătoresc, în mod corect, a întocmit proces-verbal de îndreptare eroare materială și acesta produce efecte juridice, astfel că Publicația de Vânzare nr. 6 din 14.02.2013 a fost emisă legal, iar licitația organizată în data de 20.03.2013 a fost efectuată în mod legal.
Se precizează că nu au fost încălcate nici prevederile art. 509 alin. 5 teza finală din C.pr.civ., prețul fiind unul serios, iar art. 510 alin. 1 face precizarea că B. va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitație, a oferit prețul de vânzare potrivit disp. art. 509 și că la preț egal, va fi preferat cel care are un drept de preemțiune asupra bunului urmărit, ori în cazul de față contestatoarea nu a oferit nici acest preț considerat derizoriu și neserios.
Față de afirmația că nu sunt îndeplinite cele 3 condiții obligatorii ale creanței, respectiv să fie certă, lichidă și exigibilă, se arată că nu are suport probator, deoarece la dosarul de executare se află o cerere efectuată de către creditorul banca, după ce debitorul a fost notificat în mod legal, după ce s-a declarat scadența anticipată a creditului, conform clauzelor contractuale și a normelor în vigoare la acea dată.
S-a mai precizat că prin instituirea măsurii popririi asupra veniturilor realizate de către garanții S. G. și S. I., respectiv asupra veniturilor obținute din salarii de către garantul S. C., nu se poate aprecia că s-ar fi încălcat legea, făcând referire la prevederile art. 371 alin. 3 din C.pr. civ, iar toate aceste sume au fost luate în calcul și scăzute din debitul restant pe care debitorul l-a înregistrat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Intimata N. T., legal citată, a depus întâmpinare la cererea principală și cererea completatoare a contestatoarei, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii modificatoare din data de 26.06.2014 sub aspectul suplimentării petitului cererii introductive și nu sub aspectul extinderii cadrului procesual.
În motivare, intimata a arătat că în susținerea excepției invocate face referire la prevederile art. 134 C.pr.civ., în sensul că este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii,așadar în cauză prima zi de înfățișare s-a împlinit în cadrul primei judecări în fond a cauzei, iar cererea modificatoare, în temeiul art. 132 C.pr.civ. poate fi formulată cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Mai arată intimata că cererea modificatoare poate fi admisă în situația în care soluția pronunțată în fond s-a făcut pe baza unei excepții, aspect ce nu este valabil în cauza de față, unde soluția a fost dată ca urmare a analizării fondului cauzei și a întregului material probator. Prin urmare, intimata solicită admiterea excepției, întrucât cererea modificatoare a fost formulată abia în faza de rejudecare, iar acțiunea nu a fost respinsă pe cale de excepție.
A mai precizat intimata că prin această cerere, contestatoarea încearcă modificarea acțiunii în sine de la o acțiune având ca obiect contestația la executare (contestându-se procesul-verbal de licitație) la o acțiune având ca obiect contestație la titlu (prin contestarea actului de adjudecare).
Se mai precizează că o contestare a actului de adjudecare apare ca fiind tardiv introdusă atâta timp cât acesta nu a fost contestat în termenul legal, respectiv acela de 15 zile de la data la care a luat cunoștință.
Pe fondul cauzei, intimata a precizat că procesul verbal de licitație din data de 20.03.2013 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Se precizează că procesul verbal de îndreptare eroare materială întocmit de B. este valabil, chiar dacă a fost post factum.
Mai arată intimata că prin motivarea cererii completatoare, contestatoarea încearcă inducerea în eroare a instanței prin interpretarea trunchiată a textelor legale. Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 504 alin. 2 C.pr.civ. re referă la primul termen de vânzare la licitație, termen la care bunul se vinde la valoarea de 100 % din evaluare. În cauză la momentul vânzării bunului, se aflau la o procedură posterioară celei inițiale, în sensul art. 509 alin. 5: în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art. 504 alin. 3 C.pr.civ. la acest termen licitația va începe la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
Intimata precizează că prin aplicarea textului legal mai sus menționat la situația de față se observă că termenul de licitație era cel în cadrul căruia prețul imobilului începea de la 75% din evaluare, termen ce a fost stabilit în interiorul celor 60 de zile indicate de legiuitor, fără a exista un termen minim de 30 de zile.
Față de prețul oferit de intimată, aceasta arată că situația existentă în cauză se încadrează în textul legal prevăzut de teza finală din art. 509 alin. 5 C.pr.civ. dacă nu se obține prețul de începere a licitației la același termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Astfel, intimata interpretează că legiuitorul dă posibilitatea în cadrul acestui tip de licitație ca adjudecarea să se facă la cel mai mare preț oferit, chiar dacă acesta este inferior prețului de pornire.
Intimata mai arată că susținerile contestatoarei conform cărora vânzarea la licitație a bunului imobil se poate face doar în două termene nu are susținere, iar instituția închiderii licitației după două termene ca urmare a nevânzării, nu este decât o interpretate personală a apărătorului contestatoarei, încălcând principiul conform căruia acolo unde legiuitorul nu prevede, nici nu se4 poate adăuga.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 500 și urm. C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 13/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Liești, s-a admis contestația la executare, s-a anulat publicația de vânzare nr. 6/14.02.2013 emisă de B. M. C., în cadrul dosarului de executare nr. 730/2012 în vederea organizării licitației de la data de 20.03.2013, precum și toate actele de executare ce au urmat acesteia, inclusiv procesul verbal de licitație din data de 20.03.2013 și actul de adjudecare încheiat la data de 23.04.2013.
De asemenea, s-a dispus întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară adjudecării imobilului și a obligat intimata adjudecatară N. T. să lase în deplină proprietate și posesie contestatoarei S. E.-S., imobilul situat în localitatea Liești, jud. G. constând în teren arabil și curți construcții în suprafață totală de 2.481 mp și construcția aflată pe acesta reprezentând casă de locuit, CF nr. 145/N și cu număr cadastral 156, imobile identificate prin Raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul P. G.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că titlul executoriu în baza căruia au fost efectuate acte de executare silită în dosarul nr. 730/2012 al B. M. C. este reprezentat de contractul de credit nr. 535/05.01.2007, modificat prin actele adiționale nr. CCCCCXXXV/05.06.2007 și nr. 535.2/28.09.2009 încheiate între creditoarea B. C. Carpatica SA, debitoarea . și garanții S. G., S. I. S. E. S. și S. C..
Dată fiind împrejurarea că debitoarea nu s-a conformat de bună voie dispozițiilor din titlul executoriu, creditorul a apelat la concursul forței coercitive a statului pentru punerea în executare a acestuia. Astfel, în baza contractului de credit nr. 535/05.01.2007, modificat prin actele adiționale nr. CCCCCXXXV/05.06.2007 și 535.2/28.09.2009 a fost demarată procedura de executare silită împotriva contestatoarei S. E. S. prin întocmirea dosarului de executare nr. 730/2012 de către B. M. C..
Totodată, s-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 22.04.2011, pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 535/05.01.2007 modificat prin actele adiționale nr. CCCCCXXXV/05.06.2007 și nr. 535.2/28.09.2009, față de garantul S. E. S.(fila 46 dosar nr_ ).
De precizat că, prin adresa comunicată instanței de B. M. C. pentru termenul din 09.12.2014, s-a adus la cunoștința instanței că cererea de încuviințate a executării silite, care a stat la baza pronunțării încheierii din 22.04.2011, a fost formulată prin intermediul executorului bancar A. G. din cadrul corpului executorilor bancari al Băncii Comerciale Carpatica SA. În această situație, B. M. C. a precizat că nu a mai procedat la formularea unei noi cereri de încuviințare a executării silite față de contestatoarea S. E. S., procedând doar la continuarea executării silite față de aceasta.
Astfel, potrivit înscrisurilor existente la dosarul de executare a rezultat faptul că contestatoarea S. E. a fost somată și notificată la datele de 26.07.2012(fila 48-dosar nr._ ), 24.09.2012(fila 53-dosar nr._ ) și 04.10.2012 (fila 62-dosar nr._ ) prin intermediul executorului judecătoresc să achite sumele restante către intimata B. C. Carpatica SA.
În urma demersurilor efectuate, garanta ipotecară S. E. S. nu a achitat datoria către intimată în termenul fixat în somație, executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile legale având încuviințarea instanței de executare a emis publicația de vânzare nr. 2/17.09.2012 prin care anunța vânzarea la licitație publică la data de 23.10.2012 orele 13.00 la sediul B. M. C. a bunului imobil situat în intravilanul comunei Liești. Jud. G. înscris în CF 145/N a localității Liești nr. cadastral 156, imobil compus din teren arabil și curți construcții în suprafață totală de 2481 mp și construcție locuință compusă din 2 sufragerii, 2 camere de zi, 1 baie, 1 hol, 2 debarale, cu centrală termică, 2 magazii din cărămidă, imobil situat în tarlaua 46, . ipotecare S. E. S., pentru recuperarea creanței din titlul executoriu în valoare de 83.370,96 lei la care se adaugă dobândă, comisioane, penalități de întârziere contractuale și cheltuieli de executare (fila 52 - dosar_ ). Prețul de pornire a licitației a fost de 129.442,5 lei, însă în urma organizării licitației imobilul nu a fost vândut, urmând să fie organizată o nouă licitație.
Conform raportului de evaluare a imobilului aparținând garantei ipotecare S. E. S. întocmit la data de 08.10.2012 de expert evaluator G. PAVALOIU, valoarea de piață recomandată a fost de 125.000 de lei echivalentul a 29.110 EURO( filele 75-79 dosar nr._ ).
La data de 26.11.2012 executorul judecătoresc a emis o nouă publicație de vânzare( nr. 4) a imobilului aparținând contestatoarei S. E. S. pentru data de 12.12.2012 orele 16.00, prețul de pornire al licitației fiind de 125.000 de lei conform raportului de evaluare din 08.10.2012, însă în urma organizării licitației imobilul nu a fost vândut, urmând să fie organizată o nouă licitație( fila 65 dosar nr._ ).
La data de 14.01.2013 executorul judecătoresc a emis o nouă publicație de vânzare(nr. 5) a imobilului aparținând contestatoarei S. E. S. pentru data de 29.01.2013 orele 09.00, prețul de pornire al licitației fiind de 93.750 de lei( preț redus cu 25%), însă în urma organizării licitației imobilul nu a fost vândut, urmând să fie organizată o nouă licitație( fila 54 dosar nr._ ).
La data de 14.02.2013 executorul judecătoresc a emis o nouă publicație de vânzare(nr. 6) a imobilului aparținând contestatoarei S. E. S. pentru data de 20.03.2013 orele 15.00, prețul de pornire al licitației fiind de 93.750 de lei( preț redus cu 25%).
La data de 18.03.2013 s-a depus o ofertă de cumpărare la publicația de vânzare nr. 6 pe numele N. T. la suma de 70.000 lei, iar la data de 19.03.2013 s-a achitat cauțiunea de 10% în sumă de 9375 lei conform OP nr. 7 din 19.03.2013.
La data de 20.03.2013 bunul imobil scos la licitație a fost adjudecat la prețul de 70.000 de lei, fiind singura ofertă de cumpărare așa cum rezultă din procesul verbal de licitație încheiat la data de 20.03.2013( fila 93 dosar nr._ ).
Procesul verbal de licitație încheiat la data de 20.30.2013 a fost comunicat cu confirmare de primire contestatoarei S. E. S. la data de 25.03.2013( fila 92 dosar nr._ ).
La data de 23.04.2013 a fost întocmit de către executorul judecătoresc actul de adjudecare în favoarea numitei N. T. în baza procesului verbal de licitație din 20.03.2013 (fila 94 dosar nr._ ).
Totodată, potrivit adresei comunicată instanței de B. M. C. pentru termenul din 09.12.2014 a mai rezultat că singurul raport de evaluare întocmit în cadrul dosarului de executare nr. 730/2012 este cel din data de 08.10.2012 al expertului evaluator P. G., prin care s-a stabilit o valoare a imobilului de 125.000 lei care a stat la baza emiterii publicației de vânzare nr. 4/26.11.2012. Cu privire la publicațiile nr. 2/17.09.2012 și nr. 3/04.10.2012, executorul judecătoresc a menționat că aceste înscrisuri reprezintă niște ciorne care în mod eronat au fost puse la dosarul de executare, acesta fiind și motivul pentru care prima publicație de vânzare a purtat nr. 4/26.11.2012(fila 61dosar nr._ *).
S-a reținut că executarea silită este definită ca fiind procedura prin mijlocirea căreia creditorul (titularul dreptului subiectiv) poate constrânge-cu concursul organelor de stat competente-pe debitorul său, care nu-și execută de bună voie obligațiile, de a și le aduce la îndeplinire în mod silit. Actul juridic cu forță obligatorie, în temeiul căruia creditorul poate recurge la procedura executării silite, este „titlul executoriu”.
Contestația la executare este mijlocul procedural creat de legiuitor pentru înlăturarea neregularităților săvârșite cu ocazia desfășurării activității de executare silită, prin care părțile, sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente. Contestația la executare este practic o cale de atac specială pentru înlăturarea, în anumite condiții stabilite de lege, a unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de către organele de executare, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, reprezentând de fapt o plângere specifică acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndreptarea unor acte sau chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
În drept, s-au reținut dispozițiile art. 399 alin. 1 C.pr.civ. care prevăd că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. În speță, contestatorii au invocat faptul că împrumutul a fost achitat în cea mai mare parte.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
În speță, instanța a constatat că în urma comunicării somației, garanta ipotecară S. E. S. nu a achitat debitul consemnat în somație, fapt pentru care executorul judecătoresc, în temeiul art. 500 alin. 1 C.pr.civ., a procedat la executarea silită a contestatoarei, fiind urmărit silit bunul imobil aparținând acesteia compus din teren arabil și construcții în suprafață de 2481 mp și casa situată pe acest teren, imobil din intravilanul ..
Referitor la valoarea reală a imobilului, s-au avut în vedere faptul că potrivit art. 500 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile.
Astfel, conform art. 411 alin. 3 C.pr.civ., executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie de pe raportul de expertiză se comunică și debitorului.
În cazul de față, executorul judecătoresc M. C. nu a reuși să evalueze bunul urmărit cu acordul părților, fapt pentru care a apelat la un evaluator.
În cuprinsul dosarului de executare există raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul P. G. care a stabilit că valoarea de piață a imobilului este de 125.000 lei, din care terenul în suprafață de 2.481 mp în valoare de 56.700 lei.
Analizând conținutul dosarului de executare nr. 730/2012, instanța a constatat că executorul judecătoresc a întocmit mai multe publicații de vânzare, astfel:
- publicația de vânzare nr. 2/17.09.2012, publicația de vânzare nr. 3/04.10.2012 publicația de vânzare nr. 4/26.11.2012, publicația de vânzare nr. 5/14.01.2013 și publicația de vânzare nr. 6/14.02.2013.
Deși instanța a solicitat întreaga documentație din cadrul dosarului de executare nr. 730/2012, executorul judecătoresc a menționat că publicațiile de vânzare nr. 2/17.09.2012 și nr. 3/04.10.2012 nu reprezintă decât niște ciorne și din eroare au fost cusute la dosarul de executare. Cu toate că instanța a solicitat executorului judecătoresc să înainteze și publicația nr. 1 din cadrul dosarului de executare, acesta a precizat că prima publicație emisă este cea cu nr. 4/26.11.2012.(fila 61 verso dosar nr._ *)
Pornind de la publicația de vânzare nr. 4/26.11.2012, instanța a constatat că prețul de pornire a licitație a fost fixat la suma de 125.000 lei conform raportului de evaluare întocmit de către evaluatorul P. G.. Tot în cuprinsul publicației de vânzare s-a consemnat că vinderea la licitație va avea loc la data de 12.12.2012. Referitor la această publicație, instanța a constatat că aceasta încalcă dispozițiile art. 504 alin. 2 C.pr.civ. (Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile și nici mai lung de 60 de zile de la afișarea publicației de vânzare la locul unde va avea loc licitația), deoarece este evident că nu a fost respectat termenul minim de 30 de zile.
Referitor la publicația de vânzare nr. 5/14.01.2013, instanța a constatat că prețul de pornire a licitație a fost fixat la suma de 93.750 lei conform raportului de evaluare întocmit de către evaluatorul P. G., preț redus cu 25%, conform art. 509 alin. 5 C.pr.civ. Tot în cuprinsul publicației de vânzare s-a consemnat că vinderea la licitație va avea loc la data de 29.01.2013. Cu privire și la această publicație, instanța a constatat că au fost încălcate din nou dispozițiile art. 504 alin. 2 C.pr.civ., fiind evident că nu a fost respectat nici de această dată termenul minim de 30 de zile.
În fine, în legătură cu publicația de vânzare nr. 6/14.02.2013, instanța a constatat că prețul de pornire a licitație a fost fixat la suma de 93.750 lei conform raportului de evaluare întocmit de către evaluatorul P. G., preț redus cu 25%, conform art. 509 alin. 5 C.pr.civ. Tot în cuprinsul publicației de vânzare s-a consemnat că vinderea la licitație va avea loc la data de 20.03.2013. Instanța a mai constatat că în subsolul publicației s-a consemnat faptul că înscrisul a fost afișat în locurile prev. de art. 504 alin. 3 C.pr.civ. la data de 20.02.2013, prin urmare și în acest din urmă caz, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 504 alin. 2 C.pr.civ., nefiind respectat termenul minim de 30 de zile.
Instanța a constatat că atât în cazul publicației de vânzare nr. 4/26.11.2012, cât și în cazul publicației de vânzare nr. 5/14.01.2013, nu au fost întocmite procese-verbale de licitație în datele 12.12.2012, respectiv 29.01.2013, când a fost stabilită vânzarea prin licitație a imobilului.
Cu privire la prețul vânzării, instanța a reținut că potrivit art. 509 alin. 5 C.pr.civ., în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.
Dacă imobilul nu este vândut nici la al doilea termen, a apreciat că executorul ar trebui să închidă licitația, el neavând posibilitatea să amâne din nou vânzarea. Dacă ulterior imobilul este scos din nou în vânzare, licitația va începe de la prețul stabilit în condițiile art. 500 alin. 2, iar nu de la cel redus cu 25 %.
Așa cum se poate observa, executorul judecătoresc a întocmit 3 publicații de vânzare, deși avea obligația ca după publicația a doua, în condițiile în care nu s-a obținut prețul solicitat, să închidă licitația, existând posibilitatea să pornească o nouă licitație, însă nu de la prețul redus cu 25%, ci de la prețul întreg stabilit în condițiile art. 500 alin. 2 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, executorul judecătoresc a nesocotit dispozițiile art. 509 alin. 5 teza finală C.pr.civ., dispunând vânzarea bunului sub pragul de 75 % din prețul stabilit inițial, deși dispoziția legală amintită prevede că (...) bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, iar vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.
Prin urmare, chiar dacă la licitația din data de 20.03.2013 s-a prezentat doar intimata N. T., aceasta nu putea adjudeca imobilul decât la prețul de la care s-a început licitația, respectiv 93.750 lei și nu 70.000 lei, cum s-a întâmplat în fapt.
Față de motivele de fond ale contestației privind însăși creanța, în sensul că nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, instanța a reținut că în urma formulării cererii executorului bancar A. G. de încuviințare a executării silite împotriva garantului S. E.-S., Judecătoria Liești, prin încheierea din data de 22.04.2011 a admis cererea și a încuviințat executarea silită a contractul de credit nr. 535/05.01.2007, modificat prin actele adiționale nr. CCCCCXXXV/05.06.2007 și nr. 535.2/28.09.2009 și contractul de credit nr. 17/18.01.2007, modificat prin actul adițional nr. 17.1/04.09.2009, contractul de garanție imobiliară nr. 535.2/05.01.2007 și contractul de garanție imobiliară nr. 17.2/18.01.2007 privind pe debitorul S. E.-S..
Prin . Legii nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare, în temeiul art. 5 alin. 1 executările silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit (...) aflate in curs la data intrării in vigoare a dispozițiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită. Cu toate acestea, creditorul, instituție bancară sau instituție financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.
Intimata B. C. Carpatica SA la data de 13.06.2012 a formulat către M. S. C. cerere de executare silită împotriva debitorului bancar ., garantului ipotecat/avalist S. G., garantului ipotecat/avalist S. I., garantului ipotecat/avalist S. E.-S. și garantului ipotecat/avalist S. C., precizând faptul că față de aceștia, la acea dată, banca are o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sumă totală de 83.370,96 lei (fila 47 dosar nr._ )
Prin procesul-verbal de constatare a cheltuielilor de executare din 26.07.2012, B. M. S. C. a arătat cuantumul cheltuielilor de executare în cadrul dosarului execuțional 730/2012, respectiv 7.808,8 lei, dosar format în vederea recuperării creanței de 83.370,96 lei, reprezentând credit și dobânzi restante datorate la data de 13.06.2012, la care se vor adăuga dobânzi aferente. (fila 50 dosar nr._ )
Prin urmare, B. M. S. C. a procedat la executarea sumei indicate de creditoare în cererea sa, fără a mai fi nevoie de alte calcule înafara celor de executare, motiv pentru care instanța apreciază că, în cauză, creanța era certă, lichidă și exigibilă.
Instanța a mai constatat că în judecarea recursului, pentru termenul din data de 13.01.2014, contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea susținerii că după pronunțarea pe fond(în primul ciclu procesual, respectiv dosarul nr._ ), de bună credință, a achitat în contul creditoarei întregul debit pretins de către aceasta (filele 82-126 – dosar recurs_ ).
Privitor la cererea contestatorilor de întoarcere a executării, instanța a observat că adjudecatara a evacuat-o din imobil pe contestatoare, prin urmare imobilul nu se mai află în posesia contestatoarei.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că actele de executare efectuate de executorul bancar în dosarul de executare nr. 730/2012 au fost efectuate cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 509 C.pr.civ. rap. la art. 500-508 C.pr.civ., motiv pentru care a admis acțiunea având ca obiect contestație la executare.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Liești au declarat recurs intimatele B. C. Carpatica SA și N. T., arătând că este netemeinică și nelegală.
În motivarea cererilor, au invocat aceleași motive, arătând că în mod greșit au fost respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii modificatoare din 26.06.2014, sub aspectul suplimentării petitului acțiunii introductive, având în vedere dispozițiile art. 132 C.pr.civ., precum și faptul că în rejudecare acțiunea nu a fost respinsă pe baza unei excepții.
Mai arată că a se contesta actul de adjudecare în cadrul contestației la executare este inadmisibilă, întrucât acesta nu reprezintă un act de executare în sensul art. 399 C.pr.civ., fiind vorba de un veritabil act juridic translativ de proprietate.
Pe fondul cauzei, a arătat că au fost interpretate greșit textele de lege referitoare la respectarea termenului minim de 30 zile pentru realizarea vânzării la licitate, acesta fiind valabil doar pentru prima publicație de vânzare, precum și cele referitoare la prețul de vânzare.
Cu privire la întoarcerea executării silite, arată că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 404 1, 2 C.pr.civ., întrucât în mod corect operațiunea ar fi trebuit să constea și în restituirea prețului și a cheltuielilor de executor achitate de adjudecatar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 300, 304 pct. 9 și art. 304 1 C.pr.civ.
A fost achitată taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, de către fiecare dintre recurente.
Legal citată, intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
În motivarea cererii, a arătat că recursul este nefondat întrucât nu a fost contestată și încheierea interlocutorie din data de 20.01.2015 prin care instanța s-a pronunțat și a respins cele două excepții.
Pe fond, a arătat că instanța a fost reinvestită prin decizia de casare, care este obligatorie, apreciindu-se că este necesară lărgirea cadrului procesual pasiv, delimitându-și totodată și limitele cererii de chemare în judecată și ale apărării la prima zi de înfățișare, astfel cum este definită prin art. 134 C.pr.civ.
Mai arată că potrivit dovezii de la filele 82-126 dosar de recurs, adresa nr. 18/14.01.2014 emisă de B. C. Carpatica SA, debitorul principal și-a executat integral obligația din contractul de credit, a rambursat integral toate creditele, nemaivând obligații față de aceasta. A mai arătat că a trimis prin mandat poștal recurentei N. T. suma de 70.000 lei, prețul pe care l-a plătit aceasta cu ocazia adjudecării imobilului.
Cu privire la vânzarea la licitație arată că s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 509 alin. 2,3,5 raportat la art. 404 alin. 2 și 3 C.pr.civ.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În calea de atac a recursului nu s-a administrat nicio probă.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că s-a pornit executarea silită împotriva garantului ipotecar S. E. S. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 535/05.01.2007, modificat prin actele adiționale nr. CCCCCXXXV/05.06.2007 și nr. 535.2/28.09.2009 la cererea creditoarei B. C. Carpatica SA, prin care a solicitat recuperarea debitelor actualizate și a dobânzilor aferente.
Astfel, în dosarul de executare nr. 730/2012 al B. M. C. s-a emis somație de plată și notificări la data de 26.07.2012, 24.09.2012 și 04.10.2012 către garantul ipotecar S. E. S., prin care i s-a pus în vedere să achite sumele restante către creditoarea B. C. Carpatica SA. Întrucât aceasta nu s-a conformat s-a demarat procedura vânzării la licitație a imobilului proprietatea acesteia, situat în ..
În ceea ce privește susținerile că în mod greșit au fost respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii modificatoare din 26.06.2014, sub aspectul suplimentării petitului acțiunii introductive, față de dispozițiile art. 132 C.pr.civ., se reține că sunt nefondate, întrucât prin decizia civilă nr. 181/25.02.2014 Tribunalul G. a admis recursul, a casat sentința civilă atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru stabilirea cadrului procesual.
Astfel, cu ocazia rejudecării, instanța se comportă ca o instanță de fond care judecă în prima instanță, din nou fondul cauzei, putând fi administrate orice probe pe care instanța le apreciază utile cauzei. În prezenta pricină, s-a modificat cadrul procesual prin introducerea în cauză a adjudecatarului imobilului, respectiv N. T., judecata fondului fiind reluată, părțile având posibilitatea să formuleze orice cerere, inclusiv cereri de modificare sau completare a acțiunii.
În aceste condiții, a fost formulată și cererea completatoare la termenul de judecată din data de 22.05.2014, prima zi de înfățișare în sensul art. 132 C.pr.civ., întrucât la primul termen de judecată din 22.05.2014 contestatoarea a solicitat termen pentru apărare.
Se mai reține, în același timp, că prin cererea completatoare formulată la termenul de judecată din 22.05.2014 contestatoarea a invocat de fapt un motiv de ordine publică care poate fi invocat în tot cursul procesului atât de parte, cât și din oficiu de către instanță.
Nu poate fi avută în vedere nici susținerea intimatei-contestatoare S. E.-S. în sensul că nu a fost contestată în mod expres încheierea de ședință din data de 20.01.2015 prin care au fost respinse cele două excepții, întrucât este vorba de încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din data de 20.01.2015 când instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, pronunțare care a fost amânată până la data de 27.01.2015. Această încheiere face corp comun cu hotărârea care a fost atacată, nefiind vorba de o încheiere premergătoare.
Pe fondul cauzei, se reține că au fost interpretate greșit textele de lege referitoare la respectarea termenului minim de 30 zile pentru realizarea vânzării la licitație, întrucât potrivit dispozițiilor art. 504 alin. 2 C.pr.civ. acesta vizează doar prima publicație de vânzare, emisă în termen de 5 zile de la stabilirea prețului de vânzare a imobilului.
În cazul în care vânzarea se amână la un alt termen întrucât nu este oferit prețul de vânzare, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 5 C.pr.civ. se fixează un nou termen de vânzare, care nu poate fi mai mare de 60 zile, pentru care se face o nouă publicație de vânzare. Astfel, se reține că dispozițiile legale stabilesc un termen maxim de 60 zile, lăsând la latitudinea executorului judecătoresc posibilitatea reducerii acestuia, având în vedere inclusiv data demarării executării silite.
În aceste condiții, se reține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că publicațiile de vânzare au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 504 alin. 2 C.pr.civ.
În cerea ce privește criticile referitoare la prețul de vânzare, se reține că sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. 5 C.pr.civ., potrivit cărora în cazul în care la termenul stabilit pentru reluarea vânzării la licitație nu este oferit prețul redus cu 75 % din cel la care imobilul a fost evaluat, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, în cauză 70.000 lei, prețul de pornire fiind de 95.000 lei.
Nu poate fi avută în vedere susținerea potrivit căreia, în cazul în care bunul nu se vinde, vânzarea la licitație ar fi trebuit închisă, după care să se reia procedura vânzării de la prețul stabilit inițial, întrucât nu este reglementată de lege o astfel de procedură. Astfel, executorul judecătoresc poate stabili mai multe termen pentru vânzarea la licitație în condițiile în care legea nu limitează numărul acestora, finalitatea executării silite fiind vânzarea imobilului pentru acoperirea debitelor restante.
Nu poate fi avut în vedere nici faptul că s-ar fi achitat debitul restant de către debitorul principal, întrucât, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că plățile sunt efectuate după emiterea actului de adjudecare, respectiv 23.04.2013, iar pe de altă parte nu se poate verifica dacă a fost achitat integral debitul restant.
În aceste condiții, se reține că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale privind executarea silită imobiliară și a anulat actele de executare silită, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte motive referitoare la contestarea actului de adjudecare și întoarcerea executării silite.
Având în vedere toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că recursurile sunt fondate, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. le va admite, va modifica în tot sentința civilă atacată și în rejudecare va respinge contestația la executare ca fiind nefondată.
Față de această soluție, instanța va respinge cererea privind suspendarea executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile având ca obiect „contestație la executare” promovate de recurentele-intimate B. C. CARPATICA SA cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu și N. T., domiciliată în com. Liești, . nr. 1924 împotriva sentinței civile nr. 13/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. E. S. domiciliată în T., .. 14, ., ..
Modifică în tot sentința civilă nr. 13/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Liești și în rejudecare:
Respinge contestația la executare ca fiind nefondată.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării ca fiind rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
M. A. R. G. F. I. R.
-pentru judecator R. G. F. aflat în C.O. cf.
Disp.art. 261 VCPC semnează
PRESEDINTELE TRIBUNALULUI GALATI
Judecator A. P.
GREFIER,
L. C.
Red. M.A.
CL/2 ex.
1.09.2015
Fond: judecator M. S. E.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 366/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
