Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 766/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIE I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 524/2015
Ședința publică de la 26.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – N. D. B.
Judecător – R. N.
Grefier – M. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului promovat de apelanta-intimată – intervenienta RD P. - ., .. 40-44, .. 1, Cod poștal_ în contradictoriu cu intimatul - contestator . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR FIVE SPRL - ., .. 33A, Cod poștal_ și executor judecătoresc B. T. Ș. - G., ., ., Cod poștal_, J. G., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014 pronunțata de Judecătoria G., in dosarul nr._ ,având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.06.2015 ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 17.01.2014 sub nr._ contestatoarea .-în insolvență prin administrator judiciar FIVE SPRL a formulat în contradictoriu cu . IFN SA contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 031/TS/2014 al B. T. Ș.. prin care a solicitat constatarea suspendării de drept a executării silite pornite împotriva contestatoarei conform art. 36 din Legea 85/2006, anularea tuturor formelor de executare silită și anularea Încheierii nr. 69/10.01.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, si anularea executării înseși.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că în speță sunt întrunite premisele intervenirii suspendării de drept conform art. 36 din legea 85/2006.
În ceea ce privește fondul cauzei, contestatoarea a arătat că executarea silită se efectuează în lipsa unui titlu executoriu deoarece contractul de leasing este un contract în derulare, astfel că nu poate avea putere de titlu executoriu în ceea ce privește predarea bunului, atât timp ca utilizarea bunului este de esența contractului.
A mai susținut contestatoarea că executarea este nelegală deoarece administratorul judiciar a menținut, în temeiul art.86 din legea insolvenței contractul de leasing, astfel incât bunul este deținut în baza dreptului de utilizare acordat prin contractul de leasing aflat în derulare.
A mai arătat contestatoarea că încheierea de încuviințare a executării silite nr. 69/10.01.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ este nelegală întrucât nu există titlu executoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36,77 din Legea 85/2006, art. 711, 718, alin. 7, art. 622, alin. 1 și art. 624, pct. 2 NCPC.
În susținerea cererii formulate, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată în mod legal intimatei care a formulat întâmpinare (f 52 dosar), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a precizat că în ceea ce privește suspendarea de drept a executării silite, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006 întrucât creditoarea nu a inițiat nici un act pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau asupra bunurilor acestuia.
S-a aratat că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing nu fac parte din patrimoniul debitoarei pentru a fi valorificate pe calea procedurii insolvenței, acestea fiind proprietatea creditoarei.
Intimata a precizat că susținerea contestatoarei conform căreia utilizarea bunurilor conform contractelor de leasing este de esența contractului este total greșită, deoarece este cunoscut că esența operațiunilor de leasing este faptul că locatorul/finanțatorul rămâne proprietarul bunurilor pe întreaga perioadă a leasingului, locatorul neavând decât un drept de folosință asupra bunurilor.
A apreciat intimata că în conformitate cu revederile clauzelor 10.7, 10.8 și 10.9 din contractele de leasing, după momentul notificării rezilierii contractelor de leasing, debitoarea nu mai un titlu legal de deținere a bunurilor, obligația de predare a acestora fiind necondiționată.
Intimata a mai arătat că contractele de leasing sunt titluri executorii prin raportare la dispozițiile art. 638 Cod procedură civilă și art. 8 din OG 51/1997.
A învederat ca prin Hotărârea 203/24.04.2014, Curtea de Apel Galati a respins ca nefondata acțiunea formulata de A. prin Administratorul judiciar, hotararea fiind irevocabila.
Astfel, soluția din dosarul_ /a9, evidențiază ca Fortis Lease, prin executorul judecătoresc, a inițiat in mod legal demersurile pentru executarea silita a bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
La solicitarea instanței B. T. Ș. a depus în copie certificată dosarul de executare nr.031/TS/2014.(f 92 dosar)
Prin sentința civilă nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis contestația la executare, formulată de contestatoarea . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR FIVE SPRL în contradictoriu cu intimata FORTIS LEASE ROMÂNIA IFN S.A., în temeiul disp art 36 din Legea 85/2006, a constatat suspendată de drept executarea silită pornită împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contract de Leasing financiar nr. 3083/31.10.2008., a anulat toate formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 031/TS/2014 al B. T. S., a anulat Încheierea de încuviințare nr. 69/10.01.2014 pronunțată de Judecătoria G. în cadrul dosarului nr._ și a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasa fără obiect. Totodată, instanța a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata de către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea formulată de creditoare la data de 16.12.2013 (f 93 dosar) s-a solicitat B. T. Ș. punerea în executare a unor contracte de leasing printre care și contractul 3083/31.10.2008.
Prin Încheierea nr. 69/10.01.2014 pronunțată de Judecătoria G. în cadrul dosarului nr._ instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite privind predarea silită a Macaralei Palfinger PK 100002H pe autoșasiu DAF 8X4 (SS XLRAD85MCO6829233) în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 3083/31.10.2008 (f 145 dosar)
La data de 15.01.2014 executorul judecătoresc emis Somația prin care a somat debitoarea să execute titlul executoriu (f 147 dosar) – obligația de predare a bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing 3083/31.10.2008.
Prin contractul de leasing nr. 3083/31.10.2008, părțile au convenit transmiterea dreptului de folosință a utilajului Macaralei Palfinger PK 100002H pe autoșasiu DAF 8X4 (SS XLRAD85MCO6829233), art. 9.1 pe toată durata contractului de leasing.
Potrivit dis part 9.2 din contract, “Începând cu data predării efective a bunului, Finanțatorul transmite Utilizatorului toate atributele dreptului de proprietate, mai puțin dreptul de dispoziție, in conformitate cu termenii contractuali”.( f 100 dosar)
Finanțatorul este proprietarul bunului iar conform art. 10.3 „În toate cazurile, Utilizatorul este obligat să restituie bunul în termen de 24 ore de la data rezilierii…”
La data de 06.12.2012 prin sentința civilă nr. 1001 CC a Tribunalului G., pronunțata in dosarul_, a fost deschisă procedura insolvenței a debitoarei ..
Prin notificarea nr._/28.01.2013 intimata a notificat contestatoarei rezilierea de drept contractului, creditoarea înțelegând să facă aplicabilă dispoziția prevăzută la art. 10.5 din Contract potrivit căreia „în toate cazurile, contractul va fi reziliat de drept fără punere în întârziere sau fără îndeplinirea altor formalități prealabile sau proceduri prevăzute de lege și fără intervenția instanțelor de judecată (pact comisoriu de grad IV). Rezilierea a operat ca urmare a încălcării obligației prevăzute de art. 10.2, lit. c, respectiv neplata sumelor de bani timp de luni consecutive.
Prin adresa emisă de la data de 27.12.2012 (f 39 dosar) administratorul judiciar și-a manifestat intenția menținerii contractului de leasing în temeiul art. 86 alin. 1 din Legea 85/2006.
A apreciat instanța că, în împrejurarea în care administratorul judiciar a înțeles să mențină contractul, rezilierea unilaterală din partea creditorului nu putea avea loc.
Potrivit art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, toate contractele în derulare pe care debitoarea le-a încheiat cu terțe persoane fizice sau juridice sunt menținute de drept și rămâne doar la latitudinea practicianului în insolvență, ținând cont exclusiv de interesele debitoarei, să solicite denunțarea contractelor sau menținerea acestora.
Având în vedere dispozițiile texului legal și față de manifestarea de voință a administratorului judiciar al contestatoarei în sensul continuării executării, instanța a constatat că, în speță nu a operat rezilierea contractului mai ales că debitoarea in insolvență a înțeles să-și execute obligațiile achitând suma de 34 781,33lei, ulterior deschiderii procedurii.
În consecință, având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că obligația debitorului de restituire a utilajului, obligație rezultată din dispozițiile art. 10.2, lit. c ale contractului, nu este ajunsă la scadență întrucât nu a operat rezilierea contractului.
Instanța a dat eficiență și prevederilor art 36 din legea 85/2006 având în vedere că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare împotriva debitoarei pentru realizare creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
F. de apărările contestatoarei vizând soluția pronunțata de Curtea de apel G. in decizia civila 259/R/20 iunie 2014, instanța va a constatat ca aceasta este pronunțata in urma judecării unei cai extraordinare de atac a revizuirii, cale de atac respinsa de altfel, cale de atac extraordinara prin care s-a urmărit desființarea deciziei civile 203/R/24.04.2014, decizie pronunțata in judecarea caii de atac a recursului promovat împotriva sentinței civile 142/03.02.2014 pronunțată in dosarul_ /a9.
A reținut C. de Apel in cuprinsul considerentelor deciziei civile 259/R/20 iunie 2014, ca „societatea de leasing Fortis a purces la executarea silita a unor contracte încheiate cu debitoarea, in condițiile in care a fost deschisa procedura insolventei.
In cauza sunt incidente dis part 36 si 38 din L 85/2006.
In cadrul contestațiilor la executare poate fi invocat direct art. 36 din Legea insolventei, ca si apărare de fond, paralizându-se astfel executarea silita.
Se va mai retine ca acțiunea formulata de reclamanta este o acțiune care nu poate fi pusa in executare silita, neavând nicio finalitate practica.”
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 430 al 2 noul C.proc.civ., potrivit cărora nu numai dispozitivul hotărârii judecătorești dobândește autoritatea de lucru judecat, ci si considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.
F. de aceste prevederi, instanța a constatat ca, în drept, considerentele menționate mai sus au intrat sub autoritate de lucru judecat, iar dezlegarea data pricinii nici nu va puta fi una contradictorie acestora.
Împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a declarat apel intimata FORTIS LEASE ROMÂNIA IFN SA. A solicitat apelanta admiterea apelului formulat și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare formulate și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta – intimată a arătat că, între Fortis Lease, în calitate de finanțator și contestatoarea, în calitate de utilizator, s-au încheiat mai multe contracte de leasing având ca obiect bunurile menționate în aceste contracte, iar apelanta a aplicat pactul comisoriu de gradul IV reziliind contractele de leasing având în vedere că A. nu și-a respectat obligațiile de plată asumate prin contractele de leasing astfel cum au fost modificate prin actele adiționale.
A subliniat apelanta că este proprietarul bunurilor, iar contestatoarea refuză să execute de bunăvoie obligația de predare a acestora, deși nu mai deține nici un drept asupra bunurilor ca urmare a rezilierii contractelor de leasing, iar acestea din urmă sunt titluri executorii potrivit legii.
În opinia apelantei, sentința civilă apelată este nelegală și neîntemeiată, dat fiind faptul că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar această împrejurare este confirmată cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 203/24.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ prin care s-a constatat atât rezilierea contractelor de leasing, cât și inaplicabilitatea dispozițiilor art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Apelanta a invocat considerentele deciziei menționate și a arătat că, în situația în care un contract este menținut în temeiul Legii insolvenței, această împrejurare nu presupune că cealaltă parte nu are dreptul de a rezilia acel contract în condițiile existenței unui pact comisoriu de gradul IV pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată.
A mai arătat apelanta că nici art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu este aplicabil în cauză întrucât nu a inițiat executarea silită pentru recuperarea creanței, ci pentru a reintra în posesia bunului proprietatea Fortis Lease care se afla în posesia A. în mod nelegal.
Au fost invocate dispozițiile art. 8, art. 10 și art. 15 din OG nr. 15/1997, art. 622 alin. 2 C.proc.civ., respectiv art. 10.3 din contractul de leasing și s-a concluzionat că A. are obligația de a preda către Fortis Lease bunul proprietatea acesteia din urmă, iar omisiunea contestatoarei de a preda bunul de bunăvoie justifică recuperarea acestuia cu ajutorul forței coercitive a statului.
Invocând dispozițiile art. 44 din Constituția României, apelanta a arătat că a fost victima unei exproprieri ilegale prin efectul sentinței apelate, întrucât bunul este proprietatea sa, iar contestatoarea va continua să îl folosească fără nicio plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ..
Apelanta a solicitat judecata în lipsă.
A fost atașată la dosar, în copie, decizia civilă nr. 203/R/24.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel G.. De asemenea, au fost atașate, la dosar, în copie, hotărâri judecătorești, cu titlu de practică judiciară.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 500 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata – contestatoare ., prin administrator judiciar Five SPRL, a solicitat respingerea apelului formulat, ca nefondat.
În motivare, intimata – contestatoare a arătat că, în fapt, contractul de leasing în baza căruia se solicită executarea silită este în derulare în baza adresei administratorului judiciar emise conform art. 86 din Legea nr. 85/2006, la data de 27.12.2012, iar notificarea de reziliere transmisă de apelantă la data de 28.01.2013 nu și-a produs, astfel, efectele prin Răspunsul din data de 29.01.2013, la Notificarea de reziliere din data de 28.01.2013, administratorul judiciar precizând că menține în derulare contractele în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței, inclusiv contractul indicat în contestația la executare.
A subliniat intimata că măsura administratorului judiciar de menținere a contractelor nu a fost contestată până în prezent de către apelantă în cadrul procedurii insolvenței.
A fost invocată puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 259/R/20.06.2014, pronunțate de Curtea de Apel G. prin care s-ar fi statuat că, în cazul său, sunt incidente dispozițiile art. 36 și art. 86 din Legea nr. 85/2006. A apreciat intimata că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 reprezintă un impediment la a proceda la executarea silită.
A mai arătat intimata că toate facturile emise de apelantă după data deschiderii procedurii insolvenței au fost achitate integral, iar Fortis Lease urmează a-și recupera integral creanța garantată.
S-a mai învederat că art. 8, art. 10 și art. 15 din OG nr. 15/1997 nu pot fi incidente în cauză, întrucât contractul este în derulare și nu se poate vorbi de o obligație de predare a bunului în acest context. Totodată, s-a subliniat că, atâta timp cât contractul este în derulare, nu poate fi vorba de o expropriere a apelantei cu privire la bunul ce face obiectul contractului de leasing, întrucât A. nu a dobândit un drept de proprietate prin hotărârea apelată, ci doar i-a fost consolidat un drept de folosință, în temeiul contractului semnat de apelantă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 și art. 86 din legea nr. 85/2006.
În susținerea cererii formulate, au fost depuse, la dosar, în copie, Notificarea de reziliere nr._/28.01.2013, emisă de Fortis Lease, adresă emisă de Five SPRL la data de 29.01.2013, decizia nr. 259R/20.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel G., decizia nr. 265/20.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel G., practică judiciară.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, apelanta a reluat argumentele invocate în susținerea cererii de apel și a subliniat că obligația de plată a unor sume de bani de către A., sume rezultate din contractul de leasing este independentă de obligația de predare a bunului către proprietar.
Prin cererea formulată la data de 27.04.2015, apelanta a solicitat introducerea în cauză a RD P. și scoaterea Fortis Lease din cauză.
În motivare, s-a arătat că, prin cererea nr._/11.09.2014, admisă de Registrul Comerțului la data de 15.09.2015 a fost depus pentru menționarea în Registrul comerțului și publicarea în Monitorul Oficial, Proiectul de divizare parțială a Fortis Lease prin care o parte din patrimoniul acesteia a fost transferat către RD P..
A subliniat apelanta că litigiul ce face obiectul cauzei de față a fost transferat către RD P. în urma divizării, iar, potrivit art. 38 C.proc.civ., calitatea sa procesuală a fost transmisă către societatea menționată.
În ședința publică din data de 30.04.2015, instanța a constatat transmiterea calității procesuale către RD P. și s-a dispus introducerea acestuia în cauză.
Analizând legalitatea sentinței civile nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel instanța de control judiciar reține următoarele:
În fapt, la data de 06.12.2012, prin sentința civilă nr. 1001 CC a Tribunalului G., a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei ..
Hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței este cauza generatoare a tuturor efectelor deschiderii procedurii și atrage competența funcțională a judecătorului sindic pentru toate procedurile judiciare prevăzute de legea insolvenței, precum și pentru toate litigiile și pricinile aferente.
Prin deschiderea procedurii insolvenței judecătorul sindic asigură controlul judiciar al procedurii debitorului insolvent și numește administratorul judiciar/lichidatorul.
Potrivit art. 36 alin. 1 teza ultimă din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Ca urmare, împotriva debitorului aflat în insolvență, nu poate fi începută nicio executare, creditorii acestuia trebuind să urmeze calea indicată în Legea nr. 85/2006, respectiv să se înscrie la masa credală.
Apelanta susține că în cauză nu există niciun impediment la executarea silită, deoarece nu urmărește executarea silită a creanțelor pe care le are împotriva debitorului ci urmărește redobândirea unor bunuri care-i aparțin și pentru care dreptul de folosință al debitorului a încetat.
Nu poate fi reținută apărarea apelantei legată de lipsa oricărui impediment la executarea silită demarată pentru recuperarea bunului ce face obiectul contractului de leasing nr. 3083/31.10.2008. Astfel, orice argumente în sprijinul acțiunii de recuperare a bunului, inclusiv argumentele legate de eventuala reziliere a contractului de leasing, trebuie invocate și susținute în fața judecătorului sindic, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la executarea silită a debitoarei pe calea dreptului comun, contrar principiilor enunțate de legea nr. 85/2006.
Legea 85/2006 prevede, în acest caz, alte mijloace și căi procedurale prin care creditoarea își poate recupera bunul. În acest sens sunt prevederile art. 90 alin.1 din Legea 85/2006 potrivit cărora, dacă un debitor deține marfă în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparține altuia la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori a respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să își recupereze bunul, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanție valabil asupra bunului.
De altfel, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 87/R/08.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel G., cererea apelantei de restituire a bunurilor de formează obiectul contractelor de leasing a fost analizată de judecătorul sindic, însă s-a apreciat că aceasta nu este întemeiată. A reținut instanța că, față de dispozițiile art. 86 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, în cauză nu a operat rezilierea contractelor de leasing menționate în notificarea de reziliere nr._/28.01.2013, întrucât după deschiderea procedurii insolvenței administratorul judiciar a notificat creditoarei Fortis Lease Romania IFN măsura menținerii contractelor de leasing.
Dispozițiile art.36 din Legea insolvenței, care reglementează efectul suspensiv de urmărire silită individuală au prioritate în aplicare, întrucât este vorba de o normă specială în raport de normele din C.proc.civ., care reprezintă norma generală în materie de executare silită. Dacă procedura insolvenței față de debitor este deschisă, executarea silită nu poate începe/continua, deoarece procedura insolvenței este un impediment la executare, iar orice măsură de indisponibilizare a bunurilor urmărite devine caducă, executarea silită pe calea dreptului comun nemaiputând fi continuată.
Prezenta soluție nu este contrară deciziei 203/R/24.04.2014, pronunțate de Curtea de Apel G., deoarece, în cuprinsul considerentelor deciziei menționate, instanța a reținut doar faptul că . IFN SA București are dreptul să rezilieze contractul de leasing, are dreptul să-și recupereze bunul, dar nu a fost indicată modalitatea de recuperare a acestuia care nu poate fi circumscrisă decât procedurii prevăzute de Legea 85/2006. Mai mult, în condițiile în care instanța nu a fost sesizată cu o cerere având ca obiect rezilierea contractelor de leasing iar această împrejurare nu a format obiectul discuțiilor contradictorii ale părților, mențiunile din considerentele deciziei civile nr. 203/24.04.2014 referitoare la rezilierea contractelor exced obiectului acțiunii și nu reprezintă justificarea și susținerea soluției adoptate pentru a se bucura de putere de lucru judecat.
Fiind vorba de o cerere de reposesie a bunului proprietatea finanțatorului - în speță apelanta – aceasta trebuia adresată administratorului judiciar /lichidatorului desemnat în procedură, iar eventualul refuz al acestuia de predare a bunului, supus controlului de legalitate al judecătorului sindic învestit.
O soluție contrară ar crea premisele ca o societate aflată în procedura falimentului să fie supusă executării silite prin intermediul a două proceduri execuționale, una de drept comun și una specială, deși prioritate are norma specială.
Față de argumentele legate de incidența art. 8, art. 10 și art. 15 din OG nr. 15/1997, reține că operațiunea de leasing este reglementată cu titlu general în actul normativ menționat, iar dreptul societății de leasing asupra bunului ce face obiectul contractului este limitat în cazul utilizatorului insolvent prin dispozițiile legii insolvenței.
Condițiile în care poate opera rezilierea contractului de leasing pentru un utilizator în insolvență și modalitățile de recuperare a bunului sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006 și, astfel, nu pot fi reținute argumentele apelantei legate de o expropriere a sa de facto cu referire la bunul ce face obiectul contractului. Așa cum în mod corect a subliniat intimata, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 85/2006, dreptul de folosință al utilizatorului asupra bunului ce face obiectul contractului de leasing este menținut, dată fiind manifestarea de voință a administratorului judiciar adusă la cunoștința societății de leasing potrivit adresei emise la data de 27.12.2012.
De altfel, menținerea contractelor de leasing încheiate cu apelanta, conform dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006, conduce și la obținerea de către apelantă a unor prestații din partea debitoarei, reprezentând prețul contractului, iar limitarea dreptului de folosință al apelantei asupra bunului în cauză, în temeiul unei convenții însușite de aceasta nu poate fi calificată drept o expropriere de facto.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 36 și 90 din Legea 85/2006 în ref. la art.480 N.C.proc.civ., va menține sentința apelată cu consecința respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta Fortis Lease România IFN SA cu sediul in ., .. 40-44, .. 1, a cărei calitate procesuală s-a transmis către apelanta - intimată – intervenienta RD P. SRL cu sediul in ., .. 40-44, ._ în contradictoriu cu intimatul - contestator . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR FIVE SPRL - ., .. 33A, Cod poștal_ și executor judecătoresc B. T. Ș. - G., ., ._, J. G., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014 pronunțata de Judecătoria G., in dosarul nr._ ,având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publica azi, 26.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru N. D. B. R. N. M. R.
Aflata in C.O. semnează, conf..art.426 C.p.c.
Președintele Tribunalului G.,
Judecător A. P.
Tehnoredactat judecător N. R./14.08.2015
Dact.R.M./17.08.2015/5 ex.
Fond judecător – C.F. M. - Judecatoria Galati
Comunicat.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
