Contestaţie la executare. Decizia nr. 366/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 22233/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 366/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Judecător I. R.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de către recurenta P. B. ROMANIA S.A. în contradictoriu cu intimatul B. I. C. împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2015 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea la data de 30.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 13.11.2012, contestatorul B. I. C. în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA SA a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 1/13.09.2012, a popririi asupra drepturilor salariale și a procesului-verbal privind cheltuielile de executare emis la 24.07.2012 întocmite în dosarul de executare nr. 162/2012 al B. C. C., având ca obiect plata sumei de 9.034,18 lei reprezentând credit restant, accesorii către intimată și cheltuieli de executare silită.
A solicitat în temeiul dispozițiilor art. 403 al. 1 C.pr.civ. și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, a arătat că la data de 13.09.2012 a fost emisă somația nr. 1 întocmită în dosarul execuțional nr. 162/2012 al B. C. C. prin care i se solicită achitarea sumei de 9.034,18 lei din care 8.035,62 lei debitul restant și accesorii către creditoarea P. B. SA iar suma de 988,56 lei cheltuieli de executare silită. Prin adresa din 14.09.2012 comunicată . SRL, al cărui salariat este contestatorul, B. C. C. a înființat măsura popririi asupra veniturilor bănești ale contestatorului.
A precizat contestatorul că la data de 15.04.2008 a încheiat un contract de împrumut pentru nevoi personale cu P. B., ce trebuia restituit în termen de 60 de luni, conform unui grafic de rambursare, achitând din credit un număr de 13 rate, dar la un moment dat nu a mai realizat venituri și nu a mai putut respecta graficul de rambursare a creditului. A arătat că după reangajarea s-a a fost înființată poprire asupra contului său pentru salariu, pentru suma de 9.081,20 lei (credit restant și accesorii) în cadrul dosarului de executare nr._/PF/2010 al executorului bancar I. M. D., în total fiind plătită suma de 8.040 lei, de unde rezultă că mai trebuia plătită suma de doar 1.041,20 lei.
A apreciat că nu datorează intimatei creditoare suma de 9.034,18 lei ci o sumă mult mai mică, fiind aproape achitat creditul, actele de executarea fiind nelegale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399, art. 400, art. 401 Cod procedură civilă.
A fost depusă la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 204 lei și timbru judiciar în valoare de 2 lei.
Legal citată, creditoarea . SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii a arătat că la data de 15.04.2008 contestatorul a încheiat cu P. B. România SA contractul de credit de nevoi personale nr. 180102J_ în valoare de 8.925 lei. Ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către contestator, la cererea creditoarei s-a început recuperarea creanței pe calea executării silite, la data de 02.12.2010 fiind înființată poprire asupra conturilor contestatorului deschise la 35 de terți popriți pentru un debit în valoare de 9.081,2 lei compus din credit principal restant-7746,22 lei, dobândă restantă la zi-1162 lei, penalizare pentru dobândă restantă-68,87 lei și penalizare pentru principal restant- 103,39 lei.
Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 287/2011 dosarul de executare silită a fost preluat de către un executor judecătoresc, care a continuat executarea silită începută, la data preluării dosarului contestatorul înregistrând în continuare un debit de 1.041,2 lei compus din diferența dintre valoarea titlului executoriu(9.081,2 lei) și valoarea achitată deja(8.040 lei).
Executorul judecătoresc a continuat executarea silită prin emiterea somației nr. 1/13.09.2012 până la concurența sumei de 9.081,2 lei, poprirea înființată de executorul judecătoresc fiind o revenire asupra vechii popriri înființate de către executorul bancar, fiind dispusă exclusiv în scopul actualizării valorii creanței. A precizat că executarea din dosarul executorului judecătoresc reprezintă o continuare a vechii executări și nu o nouă executare.
A arătat că au fost respectate dispozițiile legale, contestatorul nefiind vătămat prin executarea silită continuată împotriva sa.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul de executare nr. 162/2012 al B. C. C..
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză realizat de d-na expert B. C. fiind depus la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr._/09.12.2013 Judecătoria G. a admis în parte contestația la executare, a anulat în parte procesul verbal nr. 1/24.07.2012 emis de B. C. CARMAN în dosarul de executare cu nr. 162/2012 în sensul că a diminuat onorariul executorului judecătoresc de la suma de 803,56 lei la suma de 263 lei, a anulat în parte somația nr. 1 din 13.09.2012, precum și toate actele de executare ulterioare efectuate în sensul că diminuează suma ce reprezintă creanța executată de la suma de 8.035,62 lei la suma de 2.627,05 lei.
De asemenea, a fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 15.04.2008 între contestatorul B. I. C. și intimata P. B. România SA a fost încheiat contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 180102J_, suma împrumutată de contestator fiind de 8.925 lei.
La data de 29.06.2010 creditoarea intimată a solicitat corpului executorilor bancari ai P. B. Romania SA executarea silită împotriva contestatorului, executarea silită a titlului executoriu menționat fiind admisă împotriva contestatorului prin încheierea de ședință nr. 6222/02.12.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr._/233/2010. În dosarul de executare nr._/PF/2010 al executorului bancar M. D. I. au fost realizate acte de executare, dispunându-se înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatorului, la data de 05.04.2011 pentru creanța de 9.081,2 lei.
La data de 20.06.2012 intimata-creditoare a solicitat biroului executorului judecătoresc continuarea executării silite împotriva contestatorului până la recuperarea sumei de 8.035,62 lei.
La data de 24.07.2012 în dosarul de executare nr. 162/2012 al B. C. C. a fost emis procesul verbal nr. 1 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare pentru creanța de 8.035,62 lei în cuantum total de 998,56 lei(din care suma de 803,56 lei-onorariul executorului judecătoresc, iar suma de 195 lei alte cheltuieli), stabilind suma totală de plată ca fiind de 9.034,18 lei.
La data de 14.09.2012 în dosarul nr. 162/2012 al B. C. C. s-a înființat poprire asupra unei cote de 1/3 din venitul net lunar pe care contestatorul le primește de la terțul poprit . SRL, până la concurența sumei de 9.034,18 lei.
Din expertiza contabilă realizată în cauză a rezultat că suma datorată de către contestator cu titlu de capital, dobânzi și penalități era de 1.377,05 lei la momentul efectuării expertizei, din înscrisurile existente la dosar rezultând că în urma înființării popririi asupra veniturilor salariale obținute de către contestator de la terțul poprit . SRL s-au realizat 2 plăți a câte 625 lei fiecare, de unde rezultă că la data înființării popririi de către B. C. C. suma datorată cu titlu de creanță nu era de 8.035,62 lei, ci de 2.627,05 lei.
S-au reținut dispozițiile art. 3713 alin. 1 C.pr.civ. potrivit cărora ”veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor”. În conformitate cu dispozițiile art. 373 1 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ. obligația stabilită prin titlul executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către debitor, iar în ipoteza în care debitorul nu execută benevol obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, aceasta putând avea loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
S-a apreciat că una din modalitățile de executare silită reglementate de codul de procedură civilă este și executarea silită prin poprire, potrivit dispozițiilor art. 454 al. 2 C.pr.civ., putând fi declarate poprite sumele de bani(sau bunurile mobile incorporale) ce i le datorează sau i le va datora debitorului cea de a treia persoană, în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Din aceste dispoziții legale a rezultat cu evidență faptul ca executarea silită are drept scop realizarea dreptului recunoscut creditorului prin titlu executoriu, numai în măsura necesara realizării acestui drept.
Din dispozițiile art. 399 alin. 1 și 2 C.pr.civ. s-a reținut că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
S-a apreciat că prin înființarea popririi pentru suma de 8.035,62 lei cu titlu de creanță, deși contestatorul datora doar 2.627,05 lei la momentul la care s-a procedat la continuarea executării silite prin intermediul executorului judecătoresc, contestatorului i s-a produs o vătămare constând în executarea sa pentru o sumă mai mare decât cea real datorată.
De asemenea și prin calcularea onorariului judecătoresc prin raportare la o creanță de 8.035,62 lei în loc de o creanță de 2.627,05 i s-a produs o vătămare, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale în materie onorariul executorului este stabilit prin raportare la valoarea creanței ce se execută silit.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 39 al. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv la un onorariu maximal de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În speță s-a constatat că respectiva creanță ce se executa, așa cum a fost stabilita prin expertiza contabilă efectuată în cauză nu este de 8.035,62 lei, pentru care a fost stabilit un onorariu de 803,5 lei, ci o creanță mult mai mică, de 2.627,05 lei pentru care onorariul executorului nu poate depăși 10% din această valoare, respectiv 263 lei.
În același timp însă menționarea unei creanțe mai mari decât cea reală nu poate conduce la anularea în totalitate a actului de executare contestat, anularea putând fi și parțială.
Pentru aceste considerente instanța a admis în parte contestația la executare.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata-creditorare P. B. Romania SA, arătând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, a arătat că instanța de fond a luat în considerare un calcul greșit stabilit de expertul contabil, deoarece în stabilirea sumelor rămase de achitat de către contestator în baza contractului de credit, fiind calculate în mod greșit penalitățile pentru întârzierea plății, cu nerespectarea dispozițiilor din cap. II art. 8.6 din contract, rezultând astfel o sumă mai mică decât cea reală.
Astfel, sumele achitate au fost alocate către acoperirea parțială a penalităților și a debitului principal, precum și pentru acoperirea integrală a dobânzilor restante, nefiind suficiente pentru acoperirea integrală a penalităților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată, recurenta-creditoare depunând la dosarul cauzei taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Legal citat, intimatul-debitor nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 800/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. a fost admis apelul, a fost anulată sentința civila nr._/09.12.2013 a Judecătoriei G. și a reținut cauza spre rejudecare, pentru completarea probatoriului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 180102J_/15.04.2008, suma împrumutată de intimatul-contestator fiind de 8.925 lei, precum și faptul că acesta nu și-a respectat obligația de a achita ratele la termenele stabilite. Ca urmare, recurenta-creditoare a pornit executarea silită a acestuia pentru debitul restant în cuantum de 8.035,62 lei, în cadrul dosarului de executare nr. 162/2012 al B. C. C..
Executarea silită promovată a fost contestată de către debitor, arătând că debitul pentru care s-a pornit executarea silită este foarte mare, având în vedere plățile pe care le-a efectuat. Prin urmare, la cererea acestuia s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Banuc C. s-a reținut că suma datorată este în cuantum de 2.627,05 lei și nu de 8.035,62 lei.
În cauză recurenta-creditoare a contestat modul de calcul a debitului efectuat de expertul contabil, invocând faptul că nu au fost respectate dispozițiile din cap. II art. 8.6 din contract referitoare la dobânda penalizatoare de 12% care se adaugă la dobânda curentă pentru împrumutul restant, rezultând astfel un debit mai mic decât cel real.
Cum din raportul de expertiză întocmit în cauză nu s-a putut verifica dacă au fost avute în vedere și aceste dispoziții contractuale raportat la plățile efectuate de către intimatul-debitor, instanța a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize contabile.
În consecință, s-a constatat că sentința atacată este netemeinică, motiv pentru care în temeiul art. art. 305 pct. 9 și art. 312 alin. 3 C.pr.civ. a admis recursul, a casat sentința recurată și a reținut cauza spre judecare pentru completarea probatoriului.
În rejudecare după casare, analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Ca urmare a criticilor recurentei-creditoare s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile în calea de atac a recursului. Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert Ș. I. instanța reține, având în vedere dispozițiile contractuale, inclusiv cele prevăzute de cap. II art. 8.6 din contract, precum și plățile efectuate, că intimatul-debitor figurează la data de 04.03.2015 cu debitul total în cuantum de 8.920,44 lei, compus din suma de 5.561 lei reprezentând credit principal restant, suma de 3.174,36 lei reprezentând penalități de întârziere pentru creditul principal restant și suma de 184,63 lei reprezentând comision de administrare cont și dobânzi penalizatoare(file 59-62 dosar recurs).
Este adevărat că în cauză intimatul-debitor a făcut mai multe plăți în contul creditoarei, însă o parte din plățile efectuate au fost alocate penalităților de întârziere și dobânzilor penalizatoare datorate potrivit dispozițiilor contractuale. Prin contestația la executare nu au fost contestate și clauzele prin care s-a stabilit modul de calcul a penalităților de întârziere și dobânzilor restante, astfel că în mod corect au fost avute în vedere la calculul acestora dispozițiile prevăzute de cap. II art. 8.6 din contract.
În cauză se reține că executarea silită s-a pornit pentru debitul în sumă de 8.035,62 lei, mai mic decât cel rezultat din concluziile raportului de expertiză-8.920,44 lei, astfel că nu pot fi reținute apărările intimatului-contestator în sensul că a făcut plăți în total de 8.040 lei, întrucât o parte din acestea au vizat penalitățile de întârziere și dobânzile penalizatoare, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile cap. II art. 8.6 din contract.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu au fost invocate alte motive de nelegalitate a actelor de executare silită, față de dispozițiile art. 399 și urm. C.pr.civ., instanța urmează să respingă contestația la executare ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În rejudecare, după admiterea recursului prin decizia civilă nr. 800/20.11.2014 de către Tribunalul G.:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. I. C. domiciliat în G., ., ..1, . cu intimata P. B. ROMANIA S.A. cu sediul în sector 1 București, șoseaua N. T. nr. 29-31 ca fiind nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
M. A. R. G. F. I. R.
-pentru judecator R. G. F. aflat în C.O. –pentru judecator I. R. aflat
conform disp.art. 261 VCPC în C.O. conform disp.art. 261 VCPC
Semnează Semnează
Președintele Tribunalului G. Președintele Tribunalului G.
Judecator A. P. Judecator A. P.
GREFIER,
L. C.
Red. M.A.
CL/2 ex.-24.08.2015
Fond: judecator N. D. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 365/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3825/2015. Tribunalul... → |
|---|
