Pretenţii. Decizia nr. 544/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 24143/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.544/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. A.
Grefier V. T.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea cauzei civile privind apelul promovat de către apelanta–pârâtă S.C. T. S.A., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații–reclamanți J. N., cu domiciliul în B., ., ., J. M., cu domiciliul în G., .. 36, ., jud. G., având ca obiect „ pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, 24.06.2015 și 30.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._/233/2010 la data de 12.11.2010, reclamanta . (pârâtă în prezenta cauză) a chemat în judecată pe pârâți J. M., J. N. și J. M. (reclamanți în prezenta cauză) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se asigure servitutea de trecere pe terenul acestora, situat în mun. G., ., către construcțiile și utilitățile ce fac parte din capitalul social al societății reclamante și care se află situate, în parte, pe o suprafață de 3.000 mp aflată în proprietatea municipiului G.. A solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că deține la adresa din . o . construcții ce reprezintă mijloace fixe și care fac parte din capitalul social al societății, printre care hala de reparații autobuze, magazie, dispensar, spălătorie, cabină poartă, decantor, ateliere, stația ITP și Laboratorul de verificare psihologică, stație de carburanți și o . utilități.
Precizează reclamanta că în anul 2008, pârâții au obținut prin decizia civilă nr. 181/A/03.10.2008 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8.829,43 mp teren situat în G., ..
După ce au fost puși în posesie, pârâții au început să șicaneze reclamanta care în prezent se află în imposibilitatea de a folosi construcțiile și utilitățile indicate care se află în parte pe terenul proprietatea acestora.
În ceea ce privește suprafața de teren de 3.000 mp proprietatea municipiului G., teren ce se află în administrarea reclamantei și pe care aceasta are edificată hala de reparații autobuze, se află situată în mijlocul proprietății pârâților, singura cale de acces fiind pe terenul acestora.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 616-619 C.civ. și pe dispozițiile art. 82 și 112 C.pr.civ.
La termenul din data de 15.06.2011, reclamanta a formulat precizări cu privire la acțiune, solicitând ca accesul angajaților la stația ITP să se realizeze din . prin Cabina poartă(activ al societății reclamante), pe o lungime de 72,45 mp și o lățime de 60,90 mp.
Ulterior, la termenul din data de 05.10.2011, reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii, calificată de instanță drept cerere de completare a acțiunii, solicitând crearea unui drept de servitute în favoarea sa către Laboratorul de verificare psihologică dinspre ., pe o lungime de 100 mp și o lățime de 3 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 C.pr.civ. și ale art. 616 C.civ.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat, în principal, excepția lipsei de interes cu privire la promovarea primului capăt de cerere, respectiv stabilirea unei servituți de trecere către stația ITP motivat de faptul că reclamanta și-a creat propria cale de acces la calea publică pe . CSG.
Pe fond, a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca nefondat întrucât, nefiind vorba despre un loc înfundat, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 616 C.civ. De asemenea, a solicitat respingerea ca nefondat și celui de-al doilea capăt de cerere.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Pentru termenul din data de 05.12.2011, pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata unei despăgubiri stabilită la prețul de circulație, pe toată durata servituților de trecere, reprezentând lipsa de folosință a terenului.
Motivându-și în fapt cererea, pârâții au precizat că servitutea de trecere nu poate fi gratuită astfel încât, proprietarii fondului aservit sunt îndreptățiți a primi o despăgubire proporțională cu pagubele care se creează în situația în care acțiunea principală ar fi admisă.
În drept, au invocat dispozițiile art. 616, 619 C.civ.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.12.2011, instanța a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 135 C.pr.civ., disjungerea cererii reconvenționale și formarea prezentului dosar înregistrat sub nr._ , având ca obiect pretenții.
Prin încheierea din data de 15.02.2012 s-a dispus suspendarea prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr._/233/2010.
La data de 04.04.2012, reclamanții J. M., J. N. și J. M. au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 301.752 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 762 mp, teren ocupat de construcțiile proprietatea pârâtei, sumă aferentă perioadei 04.04._12 și suma de 8382 lei lunar, pentru aceeași suprafață de teren, începând cu luna mai 2012 pe toată durata de existență a acestor construcții.
Prin sentința nr. 7475/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2010, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei-pârâte . a fost stabilit, în favoarea acesteia, un drept de servitute de trecere pe terenul situat în G., . D, proprietatea pârâților-reclamanți, pe suprafața de 7 mp.
Pentru termenul din 14.11.2012, reclamanții au depus precizări prin care au arătat faptul că prin sentința nr. 7475/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2010, irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, s-a stabilit în beneficiul pârâtei ., un drept de servitute de trecere pe terenul reclamanților, valoarea despăgubirii pentru terenul de 7 mp afectat de această servitute de trecere fiind de 11 lei/mp/lună, începând cu luna septembrie 2012 și continuând pe toată durata servituții de trecere.
Prin încheierea din data de 14.11.2012 a fost dispusă repunerea pe rol a prezentei cauze.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 7742,44 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Pentru termenul din data de 12.12.2012, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat prematuritatea introducerii acțiunii arătând că reclamanții aveau obligația, potrivit art. 720 1 alin. 1-5 din C.pr.civ., de a încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamanții nu specifică, în niciun fel, care anume construcții aflate în proprietatea .-ar afla în prezent pe ternul proprietate a acestora și modalitatea în care au cuantificat suprafața de 762 mp.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind plata sumei de 301.752 lei cu titlu de contravaloare lipsă de folosință aferentă perioadei 04.04._12, pârâta arată că reclamanții au fost puși în posesia acestui teren prin procesul verbal nr. 163/08.12.2009, având astfel pretenții pentru lipsa de folosință anterioară punerii efective în posesie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
Prin încheierea din data de 01.02.2013 instanța a respins excepția prematurității invocată de pârâtă.
În ședința publică din data de 26.02.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Prin sentința civilă nr._/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria G. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . nefondată și a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamanților a următoarelor sume de bani:
-991 lei aferentă perioadei iulie 2012-septembrie 2013, reprezentând contravaloarea servitute de trece constituită conform sentinței civile nr. 7475/05.07.2012;
-76,23 lei/lună, începând cu luna octombrie 2013, pe toată durata existenței servituții de trecere constituită conform sentinței civile nr. 7475/05.07.2012;
-1.322.830 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru suprafața de teren de 2336 mp ocupată de construcțiile proprietatea pârâtei, aferentă perioadei 04.04._13;
-25.439 lei/lună reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru suprafața de teren de 2336 mp ocupată de construcțiile proprietatea pârâtei, începând cu luna octombrie 2013, pe toată durata existenței construcțiilor pârâtei pe terenul proprietatea reclamanților.
De asemenea, a fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.250,44 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin decizia civilă nr. 181/A/02.10.2008 pronunțată Curtea de Apel G., definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a atribuit în natură reclamanților J. M., J. N. și J. M. suprafața totală de 8.829,43 mp teren situat în mun. G., .. De asemenea, s-a reținut că prin Dispoziția nr. 4007/13.05.2010 a Primarului Municipiului G., imobilului restituit i s-a atribuit adresa . 45 D.
Pe terenul astfel restituit, pârâta . deține o . construcții, respectiv stația ITP, Hală de reparații, dispensar, motiv pentru care terenul aferent acestor construcții nu a putut fi restituit în natură foștilor proprietari, așa cum se reține prin hotărârea indicată anterior.
Prin sentința civilă nr. 7475/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2010, a fost admisă, acțiunea pârâtei . a fost stabilit, în favoarea acesteia, un drept de servitute de trecere pe terenul situat în G., . D, proprietatea reclamanților, pe suprafața de 7 mp.
În ceea ce privește excepția calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a reținut că litigiul de față are ca obiect pretenții reprezentând contravaloare lipsa de folosință a terenului aflat în proprietatea pârâților și pe care se află amplasate construcții aparținând pârâtei și utilizate de această. Astfel, calitatea de proprietar sau nu a pârâtei nu are relevanță, nefiind vorba despre o acțiune în revendicare, ci o acțiune în răspundere civilă.
Instanța a reținut faptul că răspunderea civilă delictuală este una personală și incumbă persoanei care deține și utilizează construcțiile care ocupă terenul aflat în proprietatea reclamanților.
Totodată, instanța a apreciat ca surprinzătoare susținerea pârâtei, în condițiile în care aceasta a introdus acțiunea privind stabilirea dreptului de servitute, care a fost de altfel admisă, în nume propriu, iar nu în calitate de administrator, considerând probabil că i se cuvin doar drepturile fără, însă, a avea și obligații.
Ca urmare, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive exclusive a pârâtei, invocată de către aceasta.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 616. C.civ. stabilesc în favoarea proprietarului fondului aservit dreptul la despăgubiri pentru folosirea terenului afectat de servitute. În cauza de față, reclamanții au solicitat pe de o parte contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de teren de la momentul constituirii acestei servituți-iulie 2012 și până în luna septembrie 2013, urmând ca ulterior acestei perioade, pârâta să achite lunar o sumă de bani.
În acest sens, suplimentul la raportul de expertiză realizat în cauză a stabilit contravaloarea servituții de trecere la suma de 76,23 lei, iar suma datorată pentru perioada iulie 2012-septembrie 2013 la valoarea de 991 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 616 C.civ., instanța a obligat pârâta-debitoare la plata sumei de 991 lei reprezentând contravaloarea servituții de trecere datorată pentru perioada iulie 2012-septembrie 2013, ulterior urând să achite suma de 76,23 lei/lună începând cu luna octombrie 2013.
În ceea ce privește capătul de cerere privind contravaloarea suprafeței de teren de 2336 mp ocupată de construcțiile aflate în proprietatea pârâtei, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 480 C.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Dreptul de proprietate este astfel definit de legiuitor prin arătarea atributelor ce sunt conferite titularului său, respectiv posesia, folosința și dispoziția asupra bunului ce face obiectul dreptului de proprietate.
Atributul folosinței semnifică dreptul proprietarului de a-și pune bunul în valoare prin exploatarea sa, dreptul de proprietate fiind un drept cu conținut economic.
Imposibilitatea proprietarului de a utiliza bunul său atrage răspunderea civilă delictuală, potrivit dispozițiilor art. 998-999 C.civ., a celui răspunzător de această stare de fapt.
S-a apreciat că existența unor construcții aflate pe terenul aflat în proprietatea reclamanților, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate manifestată prin împiedicarea de a exercita atribute esențiale ale acestui drept precum posesia și folosința, în virtutea cărora reclamanții ar fi putut realiza venituri considerabile în ipoteza închirierii, așa cum a rezultat și din expertiza efectuată în cauză.
S-a constata că această situație este, așadar, una prejudiciabilă pentru reclamanți și, în mod, corelativ, imputabilă pârâtei în calitate de posesor și autoritate abilitată în procedura exproprierii, astfel încât acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință este pe deplin justificată.
Prejudiciul creat constă în lipsirea reclamanților de exercițiul concret al dreptului de folosință pentru terenul în litigiu, dar și de valorificarea concretă a tuturor beneficiilor materiale pe care folosința unui bun le poate asigura titularilor dreptului, astfel încât aceștia sunt îndreptățiți la contravaloarea lipsei de folosință.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat este evidentă, fiind reprezentată de ocuparea fără drept a terenului în discuție, de către recurentul-pârât, și lipsa de preocupare pentru clarificarea situației juridice a acestuia.
S-a reținut că împrejurarea că reclamanții nu au indicat, ca temei juridic al solicitării acordării de despăgubiri pentru lipsa de folosință, dispozițiile art. 998-999 C.civ., nu are relevanță, atâta timp cât din pretențiile formulate sub acest capăt de cerere, se conturează situația reglementată și condițiile impuse de textul legal menționat.
Prin ocuparea imobilului de către pârâtă aceasta a cauzat reclamanților un prejudiciu constând în contravaloarea lipsei de folosință evaluată de expert la suma de 25.439 lei/lună aferentă suprafeței de teren de 2336 mp din terenul aparținând reclamanților. Astfel, în suplimentul la raportul de expertiză realizat, au fost analizate construcțiile și accesoriile acestora aflate pe terenul reclamanților, totalul suprafeței ocupate fiind de 2336,56 mp, iar valoarea lunară a despăgubirilor datorare a fost calculată la suma de 25.439 lei. În aceste condiții, instanța a apreciat fondat și acest capăt de cerere.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta ca parte căzută în pretenții a fost obligată către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 13.250,44 lei reprezentând onorariul pentru expert, onorariul de avocat și taxele judiciare legal datorate pentru judecarea prezentei cauze.
Împotriva sentinței civile au declarat apel pârâta . că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este proprietara construcțiilor edificate pe terenul reclamanților, ci doar le administrează.
În cazul în care s-ar reține o răspundere solidară a proprietarului construcțiilor UAT-Municipiul G. și a utilizatorului acestora, arată că se vorbește de excepția lipsei calității procesuale pasive exclusive.
Mai arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în lipsa unei cereri de majorare a câtimii cererii de chemare în judecată, din expertiza întocmită rezultând valori mult mai mari decât cele deduse judecății, fiind încălcat principiul disponibilității.
Un alt motiv de apel vizează faptul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, astfel că nu a solicitat reclamanților să precizeze valoarea estimativă a pretențiilor pentru a se putea calcula în mod corect taxa de timbru datorată, nu a cerut lămuriri cu privire la temeiul de drept al pretențiilor, nu s-au solicitat înscrisuri din care să rezulte calitatea de proprietar asupra construcțiilor.
Mai invocă faptul că a fost validat un raport de expertiză eronat și incomplet, întrucât construcțiile nu sunt proprietatea sa, suprafața de 1367 mp are cabluri de medie tensiune care alimentează cu energie rețeaua de tramvaie a municipiului G.( fiind astfel obiectiv de utilitate publică), s-au luat în considerare suprafețe de teren ocupate de stâlpii de iluminat, deși pentru aceștia există un drept de servitute legală cu titlu gratuit, precum și suprafețele de teren ocupate de rețelele de apă și canalizare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 19.09.2014 pârâta a depus precizări la motivele de apel, arătând că la obiectivul nr. 4 expertul nu avea competența și calificarea necesară, motiv pentru care a solicitat refacerea raportului de expertiză.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.205,52 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei. De asemenea, intimații-reclamanți au făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru aferentă pretențiilor majorate, respectiv 12,668,7 lei.
Legal citat, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, întrucât în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta fiind cea care a solicitat și obținut un drept de servitute de trecere pe proprietatea lor. Tot în calitate de proprietară, apelanta a încheiat contracte de închiriere a construcțiilor la terți.
Cu privire la susținerea că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, arată că este nefondată, întrucât au solicitat sume estimative, care au fost calculate printr-o expertiză, iar pe de altă parte cuantumul pretențiilor nu are legătură cu depășirea obiectului acțiunii.
Nici motivul referitor la faptul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ nu este întemeiat, întrucât și apelanta ca parte în proces avea posibilitatea punerii în discuție a aspectelor invocate.
Cu privire la raportul de expertiză, arată că unele pretenții i-au fost acordate pentru terenul pentru care s-a constituit servitute de trecere prin sentința civilă nr. 7475/05.07.2012, irevocabilă, iar celelalte critici sunt total neadevărate, întrucât rețelele electrice, de apă și canalizare deservesc chiar apelanta, iar terenul a fost retrocedat intimaților-reclamanți liber de orice sarcini sau servituți.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică-evaluare proprietate imobiliară.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei-pârâte . că este proprietara construcțiilor edificate pe terenul reclamanților și nu administrator al acestora. Acest aspect reiese și din faptul că a solicitat și obținut în calitate de proprietar un drept de servitute de trecere pe proprietatea intimaților-reclamanți, astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată formulată în acest sens(file 258-261 dosar apel). De altfel, prin sentința civilă nr. 7475/05.07.2012 pronunțată în dosarul nr._/233/2010 de către Judecătoria G., definitivă și irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecată că aceste construcții sunt în proprietatea apelantei-pârâte, motiv pentru care a și fost stabilit un drept de servitute de trecere.
Tot în calitate de proprietară, apelanta-pârâtă a încheiat contracte de închiriere a construcțiilor la terți, de exemplu cu .(file 252-255 dosar apel).
Calitatea de proprietar a apelantei-pârâte reiese și din listele de amortizare a mijloacelor fixe(file 247-251 dosar fond), din adresele emise chiar de către aceasta intimaților-reclamanți(file 245-257 dosar fond), precum și ca urmare a adoptării HCL nr. 69/1998 și Deciziei nr. 16/1991 prin care apelanta-pârâtă a preluat prin reorganizare patrimoniul fostei Regii autonome de transport în comun de persoane(file 213-215 dosar fond).
În această situația nu se poate reține că în cauză ar fi vorba de o răspundere solidară a proprietarului construcțiilor UAT-Municipiul G. și a utilizatorului acestora-. cum a susținut, întrucât nu s-a dovedit că aceste construcții ar figura ca mijloace fixe în evidențele municipiului. Faptul că aceste construcții nu figurează înregistrate la OCPI ca fiind proprietatea apelantei-pârâte nu poate conduce la concluzia că nu sunt proprietatea sa, efectul fiind doar acela al inopozabilității dreptului de proprietate.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel referitor la faptul că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-a cerut în lipsa unei cereri de majorare a câtimii cererii de chemare în judecată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 132 C.pr.civ. cererea nu se socotește modificată, ci se face mențiune în încheierea de ședință, atunci când reclamantul mărește câtimea obiectului.
În cauză, ca urmare a efectuării unei expertize tehnice de specialitate au rezultat valori mult mai mari decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel că nu poate fi vorba de o cerere de modificare, ci doar de mărirea câtimii obiectului acțiunii, care poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, fără a fi necesar consimțământul apelantei-pârâte din cauză.
În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, intimații-reclamanți solicitând verbal, în cursul dezbaterilor, câtimea obiectului, ca urmare a expertizei efectuate.
Nu este fondat nici motivul de apel care vizează faptul că instanța de fond nu ar fi dat dovadă de rol activ, întrucât nu a solicitat reclamanților să precizeze valoarea estimativă a pretențiilor pentru a se putea calcula în mod corect taxa de timbru datorată, nu a cerut lămuriri cu privire la temeiul de drept al pretențiilor, nu s-au solicitat înscrisuri din care să rezulte calitatea de proprietar asupra construcțiilor, reținând faptul că și apelanta-pârâtă în calitate de parte în dosar avea obligația de a urmări modul de desfășurare a procesului și de a invoca aspectele menționate sau de a solicita noi probe.
Astfel, în ceea ce privește valoarea pretențiilor, aceasta a fost indicată estimativ de către reclamanți, motiv pentru care a și fost încuviințată proba cu expertiză, iar în ceea ce privește modul de calcul al taxei de timbru datorată avea posibilitatea să invoce excepția insuficientei timbrări, însă nu a procedat în acest sens. Mai mult, acest aspect a fost remediat în calea de atac a apelului, fiind achitată diferența de taxă de timbru rezultată ca urmare a majorării pretențiilor.
Cu privire la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, instanța constată, de asemenea, că apelanta-pârâtă nu a invocat acest aspect cu ocazia judecării fondului, iar pe de altă parte reține că instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, reclamantul putând nici să nu indice textul de lege pe care își întemeiază cererea, încadrarea în drept făcând-o judecătorul.
Cu privire la raportul de expertiză întocmit cu ocazia judecării fondului de către expert B. E., s-a reținut că se impune efectuarea unei noi expertize-evaluare proprietate imobiliară, întrucât expertul desemnat nu avea specializare în acest sens. Astfel, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză de către expert evaluator D. T. și supliment la acest raport (file 126-155, 217-222 dosar apel).
Din concluziile raportului de expertiză se reține că în cauză chiria lunară aferentă suprafeței de teren a fost estimată la 10 lei/mp, după rotunjire(de la 10,24 lei/mp), în timp ce la calcularea sumelor la care a fost obligată apelanta-pârâtă prin sentința civilă atacată a fost avută în vedere o chirie lunară estimată la 10,89 lei/mp. Însă, având în vedere corecțiile făcute în mod eronat de expertul evaluator D. T.(-2% și -10%), precum și faptul că rotunjirea de la 10,24 lei/mp s-a făcut la 10 lei/mp, se apreciază că este corect cuantumul chiriei lunare estimată la suma de 10,89 lei/mp. Nu poate fi avut în vedere cuantumul chiriei lunare din contractele de închiriere depuse la dosarul cauzei(respectiv 12 lei/mp sau 12,5 lei/mp), întrucât acestea au fost negociate între părțile contractante în funcție de suprafața închiriată și durata contractului.
Referitor la faptul că a fost luată în considerare și suprafața de 1367 mp pe care se află amplasate cabluri de medie tensiune, stâlpii de iluminat, rețelele de apă și canalizare, instanța reține că în mod corect a procedat expertul atât timp cât acestea deservesc chiar apelanta-pârâtă, neputându-se reține în aceste condiții interesul public. Mai mult, se reține că terenul a fost retrocedat intimaților-reclamanți liber de orice sarcini sau servituți.
În aceste condiții, se reține că sumele acordate de către instanța de fond sunt calculate în mod corect și pentru aceste motive, în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă apelul ca fiind nefondat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga apelanta-pârâtă să plătească intimaților-reclamanți suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat-fila 32 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de către apelanta–pârâtă S.C. T. S.A., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații–reclamanți J. N., cu domiciliul în B., ., ., jud. B., J. M., cu domiciliul în G., .. 36, ., jud. Galațica fiind nefondat.
Obligă apelanta-pârâtă să plătească intimaților-reclamanți suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2015.
pt. Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. F. M. A. V. Ț.
aflat în concediu de odihnă
conf.art.261 alin.2 C.pr.civ.,
semnează,
Președintele Tribunalului G.
Judecător A. P.
Red.M.A/Tehnored.V.Ț.
5ex./13.08.2015
Jud. fond-M.V.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3825/2015. Tribunalul... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
