Contestaţie la executare. Decizia nr. 169/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 22677/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 169/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător A. F.
Judecător L. B.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE GALATI împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în contradictoriu cu intimat P. A. M., intimat B. E. JUDECĂTORESC ROMARCIUC C. I., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silita.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015 când Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._ contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul P. A. M., să pronunțe o hotărâre prin care să admită contestația la executare formulată. A solicitat, totodată, suspendarea executării silite.
În motivarea contestației, a arătat că la data de 9.12.2013 a fost primită și înregistrată la sediul său, sub nr._/9.12.2013 adresa de înștiințare a înființării popririi emisă în dosarul de executare nr.202/2010, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 402/FCA/10.12.2008. Prin adresă s-a comunicat instituției că s-a înființat poprire până la încasarea sumei de_ lei –reprezentând drepturi salariale și 1743,94 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
A apreciat contestatoarea că Sentința civilă nr. 402/FCA/2008 a Tribunalului B. nu constituie titlu susceptibil de executare, acesta nestabilind o creanță certă, lichidă și exigibilă, motivat de faptul că, din dispozitivul hotărârii puse în executare, nu rezultă că instanța ar fi stabilit o sumă de plată sau un anumit procent ce ar fi trebuit plătit de autoritatea vamală reclamantului P. A. M. cu titlu de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
A apreciat contestatoarea că, chiar în ipoteza în care Sentința civilă nr. 402/FCA/2008 pronunțată de Tribunalul B. ar reprezenta titlu executoriu, executarea silită inițiată de B. Romarciuc C. I. încalcă dispozițiile C.proc.civ. care prevăd că executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, executorul procedând la înființarea popririi fără somație.
A invocat și dispozițiile art. 2 din OG 22/2002, arătând că, pentru executarea creanței stabilite prin titluri executorii, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen ce curge de la data la care debitorul a primit somația de plată.
A mai arătat și că executarea silită încalcă și dispozițiile art. 1 din OUG 71/2009 actualizată, unitatea fiind somată să achite un procent mai mare (34%) decât cel de 5% stabilit pentru anul 2012 de textul legal invocat.
A criticat modul de stabilire a cheltuielilor de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317, 387, 399 și urm. C.proc.civ., ale OUG 71/2009 și ale OG 22/2002.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri în copie (filele 24-48).
Intimatul P. A. M. nu a formulat întâmpinare .
În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică contabilă prin care s-a stabilit că suma totală pe care contestatorul o are de recuperat de la intimată este de 39.528 lei.(f.112)
Executarea silită a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 12.02.2012.
Instanța este competentă să soluționeze cauza, în baza art. 650 Cod de Procedură Civilă.
La termenul de judecată din data de 16.07.2014, instanța a invocat excepția tardivității cu privire la capătul de cerere privind contestația formulată împotriva Încheierii din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și împotriva Încheierii nr. 813/04.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și a fost atașat dosarul de executare cu nr. 9/2013 al B. C. I. Romarciuc din B., în copie.
Prin sentința civila nr._/2014 Judecătoria G. a admis excepția tardivității cu privire la capătul de cerere privind contestația împotriva Încheierii din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, a Încheierii nr. 803 din data de 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
A respins ca tardiv introdusă, contestația formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., în contradictoriu cu intimatul P. A. M., împotriva Încheierii din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, a Încheierii nr. 813 din data de 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
A respins ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de Direcția Regională a Finanțelor Publice G. care se subrogă în drepturile Direcția Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G., în contradictoriu cu intimatul P. A. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în principal, următoarele:
Referitor la excepția tardivității cu privire la capătul de cerere cu privire la capătul de cerere privind contestația formulată împotriva Încheierii din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și împotriva Încheierii nr. 803/04.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimata P. A. M., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, fiind obligate pârâtele la plata, către reclamanți, a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 și până la data efectivă, actualizată cu indicele de inflație. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului (filele 16-21).
La data de 17.01.2013, creditorul P. A. M. a formulat cerere de punere în executare a aceste sentințe împotriva celor doi pârâți debitori (fila 25).
Prin Încheierea nr. 813/04.02.2013, pronunțată de judecătoria B. în dosarul cu nr._, a fost încuviințată cererea de executare silită (fila 39).
A fost deschis dosarul de executare nr. 9/2013, în care B. Romarciuc C. I. a întocmit procesul-verbal provizoriu de stabilire a cheltuielilor de executare silită (fila 42) și procesul-verbal de stabilire creanță din data de 03.12.2014.
Ca urmare a emiterii adresei de înființare a popririi ,comunicată la data de 03.12.2014, către contestatoarea din prezenta cauză, aceasta au formulat contestație la executare.
În drept, potrivit art. 714 alin. 1 C.proc.civ., contestația se face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă și cum în speță au trecut mai mult de 15 zile de la emiterea încheierilor care se contestă,iar prin adresa 5396/25.02.2010, contestatoarea a acceptat la plată sumele de bani stabilite prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu,calculând și sumele de plată ce urma să revină fiecărui angajat.(f.32), recunoscând, astfel, caracterul executoriu al sentinței civile nr. 402/FCA/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Instanța de fond a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv introdusă, contestația formulată împotriva Încheierii din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și împotriva Încheierii nr. 803/04.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Pe fond, potrivit art. 780 alin. 1 C.proc.civ., instanța de fond a reținut că poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului, înștiințându-se totodată și debitorul, iar în cauză s-a făcut dovada că executorul a emis adresa de poprire pe care a comunicat-o terțului poprit și a înștiințat și debitorul.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Așa cum însăși textul de lege prevede, el este incident în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din lipsă de fonduri. Ori, în cauză, nu s-a făcut dovada că debitoarea nu are fonduri pentru a achita sumele la care a fost obligată prin hotărârea care constituie titlul executoriu.
Mai mult decât atât cu privire la lipsa caracterului cert al creanței,s-a dovedit prin concluziile raportului de expertiză că suma solicitată de către contestator este mai mică decât cea la care este îndreptățit. Astfel suma totală solicitată este de_(f.14),iar din concluziile raportului de expertiză rezultă că suma totală pe care contestatorul o are de recuperat de la intimată este de 39.528 lei.(f.112)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției pentru considerentele care urmează:
A susținut recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit ca tardiv formulate cererile de anulare a încheierii din 12.10.2009, pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._, prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr.402/FCA/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și de anulare a încheierii nr. 813 / 4.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.402/FCA/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Pe fondul cauzei, recurenta a precizat că instanța de fond a ignorat total susținerea sa, fundamentală în cauză, potrivit căreia sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată în Dosarul nr._ – titlul pus în executare, Tribunalul B. a dispus admiterea în parte a acțiunii cu obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.1.2004 și până la data efectivă, actualizate cu indicele de inflație, fără stabilirea unei sume certe sau procentuale de plată ce ar fi trebuit plătită de autoritatea vamală intimatului P. A. M. cu titlul de „suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.
A susținut recurenta că instanța a interpretat eronat că prin adresa respectivă s-a recunoscut dreptul intimatului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, câtă vreme este vorba de un simplu calcul ipotetic, cu titlu informativ întocmit de o persoană fără calitate de ordonator principal de credite, având în vedere faptul că DRAOV G. nu avea personalitate juridică și nici calitate de angajator.
A mai susținut recurenta că, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond, executorul judecătoresc nu poate stabili suma de executat, câtă vreme însăși instanța care a pronunțat hotărârea în cauză nu a stabilit modalitatea de calcul și nu a oferit criteriile necesare pentru cuantificarea legala a obligației de plată, aceasta fiind atribuția exclusivă a angajatorului, sens în care s-a pronunțat explicit Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța de fond a ignorat vădit și Decizia nr. 20/21.09.2009 a ICCJ pronunțată în recurs în interesul legii, invocată prin apărările formulate, potrivit căreia, în lipsa unei cuantificări legale, nu pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În ceea ce privește caracterul cert al creanței, instanța a reținut că s-a dovedit prin concluziile raportului de expertiză că suma solicitată de contestator este mai mică decât cea la care este îndreptățit. Astfel, suma solicitată este de_ lei iar din concluziile raportului de expertiză rezultă că suma totală pe care contestatorul o are de recuperat de la intimată este de_ lei.
Recurenta a precizat că nu a formulat o contestație la titlu, de altfel inadmisibilă, câtă vreme titlul însuși era o hotărâre judecătorească și că, în propria cale de atac, instanța, cu ignorarea cadrului legal, a Deciziei nr. 20/2009 și a principiului non reformatio in pejus, a stabilit obligația de plată a unor sume în baza unei expertize, inadmisibilă în principiu în cadrul unei contestații la executare propriu-zise, deși contestatoarea nu a solicitat instanței de executare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Cu privire la titlul executoriu reprezentat de procesul-verbale de constatare a cheltuielilor de executare din 3.12.2013 întocmit de executorul judecătoresc prin care se stabilește în sarcina sa, suma de 1743,94 lei cu titlu de cheltuieli de executare, recurenta a susținut că nu s-a făcut dovada avansării de către creditoarea în cauză a sumei pretinse, așa cum dispun prevederile art. 371 ind.7 al.3 C.pr.civ.
A mai susținut recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la faptul că însăși executarea silită încalcă dispozițiile art. 1 OUG nr. 71/2009 potrivit cărora „1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești avand ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) În anul 2012 se plătesc 5% din valoarea titlului executoriu;
b) În anul 2013 se plătesc 10% din valoarea titlului executoriu;
c) În anul 2014 se plătesc 25% din valoarea titlului executoriu;
d) În anul 2015 se plătesc 25% din valoarea titlului executoriu;
e) În anul 2016 se plătesc 35% din valoarea titlului executoriu;
existând dosare similare în care instanța s-a pronunțat în sensul admiterii contestației la executare și anulării formelor de executare, motivat de faptul că era aplicabilă OUG 71/2009 în formă actualizată, nu forma inițială așa cum a apreciat executorul judecătoresc.
Recurenta a susținut că executorul a stabilit unilateral prin procesul verbal din data den 3.12.2013 un procent de 34% față de un eventual total de 15%, fără respectarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 pe care le-a menționat.
Recurenta a invocat disp.art. 1 alin.3 din OUG 71/2009 potrivit cărora „În cursul termenului prevăzut la alin.1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept”, dispoziții pe care executorul judecătoresc le-a ignorat în mod vădit, cererea sa de suspendare a executării fiind astfel deplin justificată.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate din prisma motivelor de recurs invocate și disp.art. 3041 C.pr.civ., constată că recursul este nefondat și se impune a fi respins ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile speței pe care le-a aplicat corect, funcție de probatoriul administrat.
Astfel, prin Sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimatul P. A. M., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, fiind obligate pârâtele la plata către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 și până la data efectivă, actualizată cu indicele de inflație. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului .
La data de 17.01.2013 intimatul P. A. M. a formulat cerere de punere în executare a acestei hotărâri judecătorești.
Prin încheierea de ședință nr. 813 / 3.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu nr._ a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de creditorul P. A. M. împotriva debitorului Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B. privind executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B..
Prin procesul verbal provizoriu de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la 3.12. 2013 în dosarul de executare silită nr. 9 /2013 al B. C. I. Romarciuc au fost calculate cheltuielile de executare silită în sumă de 1743,94 lei.
La aceeași dată, respectiv la data de 3.12.2013, s-a solicitat debitoarei să facă dovada achitării sumei de 14.672,94 lei reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform titlului executoriu - Sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B..
Potrivit art. 376 al. 1 C. se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
Or, în împrejurarea în care sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ reprezintă o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care se stabilește o creanță, încheierea prin care aceasta a fost învestită cu formulă executorie este temeinică și legală.
Cum de la data comunicării adresei de înființare a popririi – 3.12.2013 - au trecut mai mult de 15 zile – termen imperativ prevăzut de art. 714 al.1 C.pr.civ. – până la data înregistrării contestației la executare – 24.12.2013 - în mod corect instanța de fond a respins ca tardiv formulat capătul de cerere privind contestația împotriva încheierii din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. și încheierii nr. 803/8.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în Dosar nr._ .
În consecință, față de dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. c C.proc.civ., dat fiind faptul că apărările contestatoarei referitoare la încheierea de învestire cu formulă executorie sau la încheierea de încuviințare a executării silite reprezintă o contestație împotriva executării silite însăși, apreciază că acestea nu pot fi analizate cu încălcarea termenului legal indicat pentru contestația împotriva executării silite însăși – 15 zile de la comunicarea somației.
Este de reținut, în același context, că, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă (1865), aplicabil în cauză, respectiv potrivit dispozițiilor art. 3731 alin. 5 C.proc.civ., încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită nu este supusă niciunei căi de atac. În consecință, nu pot fi analizate, în acest context, argumentele contestatoarei legate de legalitatea unei astfel de încheieri.
Argumentele contestatoarei legate de competența Judecătoriei B. de a dispune încuviințarea executării silite sunt lipsite de relevanță în condițiile în care, în sensul art. 373 C.proc.civ., în vigoare la data emiterii adresei de înființare a popririi, executorul judecătoresc este competent a desfășura executarea silită.
Contrar susținerilor contestatoarei, executorul judecătoresc nu era ținut să emită o somație în dosarul de executare nr. 202/2010, chiar dacă actele de executare anterioare fuseseră anulate conform sentinței civile nr. 6848/21.06.2011.
În acest context, este de reținut că, potrivit art. 454 C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație.
Cu privire la celelalte argumente ale recurentei – contestatoare, reține că, potrivit art. 6 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil”.
Procedura de executare a unei hotarari judecatoresti reprezinta parte a procesului civil, astfel ca garantiile prevazute la art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sunt incidente și în privința acestei proceduri. A statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului că dreptul la justitie garantat de art. 6 protejeaza în egala masura si punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii, care, . respecta preeminenta dreptului, nu pot ramane fara efect in defavoarea uneia dintre parti. Prin urmare, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata pe o perioada lunga de timp (Ruianu împotriva României – 17 iunie 2003, par. 65)
Pe de alta parte, instanța europeană a arătat că neconformarea autoritatilor cu o hotarare definitiva . poate duce la o incalcare a art. 6 paragraful 1 din Conventie, mai ales atunci cand obligatia de executare a hotararii în cauza apartine unei autoritati administrative (S. împotriva României - 25 septembrie 2005, par. 41).
Mai mult, s-a statuat că refuzul autorităților de a plăti despăgubirile obținute în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile constituie o atingere adusă drepturilor unei persoane ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție în condițiile în care Guvernul nu a oferit nici o justificare valabilă pentru ingerința cauzată prin neexecutarea hotărârii (Ș. împotriva României – 25.11.2005, par. 36).
Criteriile ce trebuie avute în vedere în aprecierea „termenului rezonabil” au fost consacrate și dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și se referă la complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii (Pierazzini împotriva Italiei, 27 februarie 1992)
În contextul normativ și jurisprudențial descris mai sus, tribunalul reține că invocarea culpei autorităților statului în omisiunea de a determina cuantumul unor drepturi pe care tot o autoritate a statului le-a stabilit în favoarea cetățenilor săi (drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă) pentru a lăsa fără efect o hotărâre a unei instanțe ar reprezenta o ingerință nejustificată în mod obiectiv și rezonabil în dreptul intimaților la un proces echitabil și dreptul acestora la un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței creditorului, reține că, potrivit art. 379, alin. 2 C.pr.civ. o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul.
Or, debitoarea a determinat, conform adresei nr. 5396 / 25.02.2010 sumele care sunt datorate inclusiv intimatului conform titlului executoriu – sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B.. Această adresă a fost avută în vedere de expertul desemnat în vederea determinării sumelor datorate intimatului conform hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
De asemenea, reține că, în speță, creanța este și exigibilă întrucât sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 a Tribunalului B. a căpătat acest caracter la data rămânerii ei definitive și irevocabile.
Referitor la susținerile contestatoarei conform cărora executarea silită încalcă dispozițiile OUG 71/2009 actualizată, reține că, potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, în forma în vigoare la data de 3.12.2013, data înființării popririi și singura la care instanța se poate raporta, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, în cursul termenului prevăzut la alin. (1) „orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
În mod evident, prevederile O.U.G. nr. 71/2009 sunt aplicabile raporturilor dintre contestatoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și intimatul P. A. M.. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009 și este aplicabilă tuturor sumelor obținute pe cale de hotărâre judecătorească în sectorul bugetar.
Susținerea că intimatul-creditor a solicitat executarea silită pentru întreg debitul datorat de debitoare – 12.929 lei – este reală, însă debitul a fost recunoscut de debitoare prin adresa nr._/25.02.2010 – fila 32 – „Total de plată – 32.405 lei” iar plata sumelor prevăzute se realizează după procedura prevăzută de OUG nr 71/2009, dar de la data comunicării adresei de înființare a popririi – 3.12.2013.
Susținerea recurentei că în speță nu s-a făcut dovada avansării de creditor a sumei pretinse cu titlu de onorariu executor nu poate constitui motiv de desființare a hotărârii întrucât disp.art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ. prevăd expres că sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile ocazionate de executarea silită, ori cum procesul-verbal în discuție constituie titlu executoriu, potrivit art. 371 ind.7 al.3 C.pr.civ., a fost contestat cu nesocotirea termenului de 15 zile impus de art. 373 ind.4 pct.5 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul disp.art. 312 C.pr.civ. recursul declarat de debitoare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE GALATI cu sediul în G., . împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în contradictoriu cu intimat P. A. M., domiciliat în B., ., ., . și intimat B. E. JUDECĂTORESC ROMARCIUC C. I., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr. 56, ., . obiect contestație la executare suspendare executare silita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, A. F. | Judecător, L. B. |
Grefier, L. C. |
Red. A.F.
L.C. 25 Iunie 2015/ 2 ex.
Fond: jud. L.I.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul GALAŢI | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 01-04-2015, Tribunalul... → |
|---|
