Pretenţii. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 20192/233/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 133
Ședința publică din data de 19.03.2015
Completul constituit din:
Președinte:M. M.
Judecător: R. G. F.
Judecător: A. M.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-pârât S. T. împotriva sentinței civile nr. 6091/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de P. nr.758 G., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2015, 12.03.2015, iar ulterior la data de 19.03.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 17.10.2011, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. nr. 758 G. a solicitat obligarea pârâtului S. T. la plata sumei de 16.493,33 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2009-iunie 2011 și suma de 11.182,57 lei cu titlu de penalități pentru perioada februarie 2009-iulie 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu a achitat în mod sistematic cheltuielile de întreținere aferente locuinței sale, deși a fost notificat în acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile art. 49 și 50 din Legea nr. 230/2007.
A solicitat reclamanta judecarea cauzei și în lipsa sa potrivit dispozițiilor art.242 C.pr.civ.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a contestat debitul și penalitățile de întârziere, arătând că modul de calcul al acestora nu respectă Normele de aplicare ale Legii nr. 230/2007, că acesta a încercat să achite din pensia sa de 800 lei o parte din debitul principal, dar sumele solicitate de reclamantă sunt prea mari comparativ cu veniturile acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
A solicitat pârâtul judecarea cauzei și în lipsa sa potrivit dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, iar pentru pârât proba cu interogatoriul reclamantei și proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 6091/10.06.2014 Judecătoria G. a admis în parte cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.185,47 lei reprezentând contribuția la cheltuielile de întreținere aferente perioadei februarie 2009-iunie 2011 și a sumei de 10.402,79 lei reprezentând penalități de întârziere, aferente perioadei februarie 2009-iulie 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâtul S. T. este proprietarul apartamentului nr. 24 din ., ., cartier Micro 14, apartament pe care l-a folosit și pentru care avea îndatorirea de a achita cota parte ce îi revine din cheltuielile de întreținere.
Conform înscrisurilor depuse de reclamantă în dovedirea pretențiilor, s-a reținut că în perioada februarie 2009-iunie 2011 pârâtul a înregistrat la cheltuielile de întreținere restanțe în cuantum de 16.493,33 lei și o sumă de 11.182,57 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru debitul principal.
În drept, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în temeiul art. 49 din același text normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat.
Potrivit procesului verbal al adunării generale a Asociației de P. nr.758, s-a stabilit aplicarea unui sistem propriu de penalități pe zi de întârziere de 0,20 %, fără a depăși suma la care se aplică penalitățile, pentru debitele restante, sistem care se încadrează în prevederile legale aplicabile.
S-a subliniat că, potrivit art. 12, alin. 1, lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să conteste sumele de plată afișate în termen de 10 zile de la afișare. În lipsa acestei contestări, legea prezumă că sumele au fost acceptate, astfel că nu se poate admite, în prezent, o nouă punere în discuție a cuantumului lor.
Instanța a observat că pârâtul nu a contestat în termenul legal listele de plată afișate de reclamantă, în condițiile art. 12, alin. 1, lit. d din HG nr. 1588/2007, iar potrivit raportului de expertiză și răspunsului la obiecțiuni depus la dosarul cauzei de expert I. C. I., s-a constatat că pârâtul datorează reclamantei, pentru perioada 01.02._11, suma de 7.308,80 lei, iar la data de 01.03.2009 pârâtul mai înregistra o datorie către reclamantă în cuantum de 11.307,86 lei.
Cu toate acestea, instanța nu a avut în vedere suma de 11.307,86 lei, deoarece aceasta vizează debitul anterior lunii februarie 2009, deci o perioadă pentru care reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor datorate acesteia cu titlu de cheltuieli de întreținere.
Din răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă instanța a mai reținut că pârâtul a beneficiat de o subvenție de 933,33 lei în perioada care formează obiectul judecății și a achitat și o parte din debit, în cuantum de 1.190 lei, sume ce au fost scăzute din debitul în cuantum de 7.308,80 lei aferent perioadei februarie 2009-iunie 2011.
Cu privire la cuantumul penalităților solicitate, instanța a constatat că reclamanta a depus la dosar un tabel de calcul al acestora cu respectarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 230/2007 și, în plus, cuantumul acestora a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă la valoarea de 10.402,79 lei.
Ca urmare a analizării întregului material probator, instanța a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte, astfel că va da efect dispozițiilor legale aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul S. T., care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit instanța de fond a calculat penalități de întârziere în cuantum de 10.402,79 lei la un debit de 5.189,47 lei, acestea reprezentând practic dublul debitului datorat.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2015 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar și s-a dispus scutirea recurentului-reclamant S. T. de la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs în cuantum de 523,15 lei.
Legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
În mod corect s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În această situație se găsește și apelantul-pârât, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere, deși a beneficiat pentru apartamentul pe care îl deține de serviciile furnizorilor de utilități.
Instanța de fond a avut în vedere pentru calcularea cheltuielilor de întreținere perioada indicată de intimata-reclamantă februarie 2009-iunie 2011. Deși prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C. I. s-a stabilit că apelantul-pârât datorează cu titlu de cheltuieli de întreținere restante suma de 16.493,33 lei pentru această perioadă, s-a acordat în mod corect cu acest titlu doar suma de 7.308,80 lei, întrucât diferența în cuantum de 11.307,86 lei viza perioada anterioară datei de 01.02.2009. În acest mod, fiind avut în vedere debitul datorat doar pentru perioada pentru care s-au solicitat cheltuielile de întreținere respectiv februarie 2009-iunie 2011, a fost respectat principiul disponibilității.
Se constată că prin prezentul recurs se contestă de fapt cuantumul penalităților de întârziere acordate în cuantum de 10.402,79 lei, care este prea mare față de debitul stabilit de 5.189,47 lei raportat la perioada care trebuie avută în vedere, respectiv februarie 2009-iunie 2011. Astfel, se reține că dacă în cazul cheltuielilor de întreținere instanța a avut în vedere strict perioada pentru care s-au solicitat, nu același lucru l-a avut în vedere și cu privire la penalitățile de întârziere.
Astfel, din anexa 4 la raportul de expertiză se reține că acestea nu au fost calculate doar pentru perioada solicitată, respectiv februarie 2009-iunie 2011, fiind calculate și pentru perioada anterioară pentru soldul de 11.307,86 lei, care a și fost înlăturat de la calculul cheltuielilor de întreținere datorate pentru această perioadă. În aceste condiții, nu se puteau calcula penalități de întârziere la acest debit, astfel că strict pentru perioada pentru care s-au solicitat penalități de întârziere, respectiv februarie 2009-iunie 2011, este datorată doar suma de 2.524,57 lei, calculată raportat la cheltuielile de întreținere aferente acestei perioade.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, Tribunalul în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și în rejudecare va admite va dispune obligarea recurentului-pârât să plătească penalități de întârziere în cuantum de 2.524,57 lei aferente perioadei februarie 2009-iunie 2011 în loc de 10.402,79 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate și le va înlătura pe cele contrare.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008 ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurentul-reclamant S. T. în cuantum de 523,15 lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât S. T., domiciliat în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6091/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de P. nr.758, cu sediul în G., ., nr. 12, .> Modifică în parte sentința recurată și, în rejudecare:
Obligă pârâtul S. T. să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 2.524,57 lei aferente perioadei februarie 2009-iunie 2011 în loc de 10.402,79 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008 ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurentul-reclamant S. T. în cuantum de 523,15 lei rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.03.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
M. M. R. G. F. A. M. B. V.
red. MA/22.04.2015
dact.B.V./ex.2/22.04.2015
fond: jud.: M. V.
| ← Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 10/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 169/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
