Fond funciar. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 1428/324/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 185
Ședința publică din data 06.03.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. G. F.
Judecător: A. M.
Grefier B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de către apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ G. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., împotriva sentinței civile nr. 1282/04.08.2014 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA T. și intimații-reclamanți Ș. NUȚA, T. V., P. A. și A. T., având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2015, iar ulterior la data de 27.02.2015 și data de 06.03.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria T. sub nr._ la data de 13.05.2014, reclamanții Ș. Nuța, T. V., P. A. și A. T., având calitatea de moștenitori ai defuncților T. S. și T. R., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană G. și C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, au solicitat, în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, să se dispună atribuirea terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești în suprafață de 594,00 mp situate în T. . jud. G..
În fapt, la data de 04.05.1955 în baza deciziei nr. 2268, Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului de subordonare Raională T. a atribuit în folosință veșnică suprafața de 594 mp teren loc de casă situat în T., ., județul G. autorului T. S..
Autorii T. S. și T. R. au exercitat o posesie continuă și neîntreruptă asupra terenului mai sus menționat, iar moștenitorii acestora sunt reclamanții, conform certificatului de moștenitor nr. 416/09.06.1989 și certificatului de moștenitor nr. 80/09.04.2013.
Au solicitat reclamanții să li se atribuie terenul aferent casei de locuit și anexele gospodărești în suprafață de 594 mp, situat în T. ., județul G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Legal citată, pârâta C. L. de aplicare a legii fondului funciar a formulat întâmpinare prin care a arătat că terenul în suprafață de 594 mp se încadrează în prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, că terenul este înregistrat la registrul agricol, precum și faptul că atribuirea terenului prevăzute de alin. 2-5 se face prin ordin al prefectului, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situației juridice a terenurilor, iar art. 7 din Legea nr. 165/2013 stabilește în sensul că până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar.
Prin urmare, lasă la aprecierea instanței să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
N drept, cererea nu a fost motivată.
Legal citat, Prefectul Județului G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii se arată că acțiunea reclamanților este inadmisibilă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, atribuirea terenului se face prin ordin al prefectului, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situației juridice a terenurilor, iar în cauză reclamanții nu s-au adresat cu cerere și actele necesare la Primăria Municipiului T. pentru a solicita terenul în cauză de 594 mp aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1282/04.08.2014 pronunțată de Judecătoria T., a admis cererea de chemare în judecată, a constatat că reclamanții Șusnea Nuța, T. V., P. A. și A. T. au dobândit, prin joncțiunea posesiilor, de la autorii lor,T. S. și T. R., și prin uzucapiune, dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de 594 mp situat în T., ., județul G., cu vecinătățile: N-. D., S-familia Z., E-C. I..
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că autorii reclamanților au deținut în mod continuu și neîntrerupt posesia asupra terenului în discuție începând cu data de 04 mai 1955, până la decesul acestora survenit la datele de 02.03.1989, respectiv 07.02.2013.
În continuare, s-a reținut că reclamanții au preluat posesia conform certificatelor de moștenitor nr. 80/09.04.2013 și nr. 416/09.06.1989 deținând, tot în mod continuu și netulburat posesia, astfel că s-a constatat că în cauză operează joncțiunea posesiilor. Prin urmare, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, prin joncțiunea posesiilor de la autorii T. S. și T. R. și prin uzucapiune, asupra suprafeței de teren de 594 mp în T. . județul G..
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria T. a declarat apel Prefectul Județului G., considerând că soluția instanței de fond este greșită.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză operează joncțiunea posesiilor și uzucapiunea, în realitate fiind incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Astfel, acțiunea reclamanților este inadmisibilă întrucât nu s-au adresat cu cerere și actele necesare la Primăria Municipiului T. pentru a solicita terenul în cauză de 594 mp aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 alin. 1 și art. 411 alin. 2 C.pr.civ.
Legal citate, reclamantele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantului Prefectul Județului G., iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, situația de fapt fiind reținută în mod corect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Legal citată, pârâta C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare, prin care a arătat că Prefectul Județului G. este președintele Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitate ce-i conferă dreptul de a o reprezenta în fața instanței de judecată.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului, întrucât nu invocă alte apărări decât cele invocate și în fața instanței de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. Legii nr. 165/2013 și HG nr. 890/2005.
În calea de atac a apelului nu s-a administrat nicio probă.
La termenul de judecată din data de 13.02.2015, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a Prefectului Județului G., pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțată de Judecătoria T. prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Se reține că în baza deciziei nr. 2268/04.05.1955 Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului de subordonare Raională T. a atribuit în folosință veșnică autorului T. S. suprafața de 594 mp teren loc de casă situat în T., ., județul G..
În aceste condiții, temeiul juridic al cererii de chemare în judecată indicat, vizează dispozițiile art. 36 alin. 2 și 6 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenul proprietate de stat atribuit în folosință veșnică trece la cererea proprietatea actuali al locuințelor în proprietatea acestora, atribuirea făcându-se prin ordin al prefectului, la propunerea primăriilor, făcute pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
În aceste condiții, este cert că reclamanții trebuiau să se adreseze cu o cerere de atribuire în proprietate, la care să atașeze actele necesare în susținerea acesteia, la Primăria Municipiului T. potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, însă aceștia nu au formulat o astfel de cerere. Instanța apreciază că dispozițiile Legii nr. 18/1991 în concurs cu normele dreptului comun care reglementează uzucapiunea, se aplică în mod prioritar, astfel că nu există posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura Legii nr. 18/1991 și a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv, promovarea unei acțiuni în uzucapiune.
Legea nr. 18/1991 instituie o procedură specială de transformare a dreptului de folosință asupra terenului aferent construcțiilor în drept de proprietate, o procedură în temeiul căreia persoanele care se consideră îndreptățite pot cere să li se atribuie în proprietate terenul proprietate de stat atribuit în folosință veșnică, fiind necesar a se face mai multe verificări în prealabil. Cererile se pot face oricând, fără a interveni sancțiunea decăderii.
Existența Legii nr. 18/1991, derogatorie de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei alte reglementări, nu încalcă art. 6 din Convenție în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este una efectivă.
P. toate argumentele de mai sus, se reține că excepția inadmisibilității este întemeiată, astfel că va fi admisă.
Pe de altă parte, se reține că instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor legale care reglementează uzucapiunea imobiliară, respectiv art. 930 și urm. C.civ., în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 71/2011, aceste dispoziții legale se aplică doar în cazul în care posesia a început după data intrării în vigoare a noului Cod civil, 01.10.2011, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Mai mult, se are în vedere și faptul că o acțiune în uzucapiune imobiliară se formulează în contradictoriu cu proprietarul imobilului, în speță, Unitatea Administrativ Teritorială T. și nu cu C. Județeană G. și C. L. T., care au atribuții doar în ceea ce privește reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole.
Astfel, legitimarea procesuală pasivă, condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune, presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, iar acesta se referă în cauză la atribuirea în proprietare terenului atribuit în folosință veșnică.
Prin urmare, cererea ar fi putut fi formulată eventual în contradictoriu cu persoana obligată în acest raport juridic, ori în prezenta cauză, față de cele arătate anterior, Unitatea Administrativ Teritorială T. este proprietara terenului, astfel că pârâtele C. Județeană G. și C. L. T. nu pot sta în judecată.
Prin urmare, într-o asemenea cauză, legitimarea procesuală pasivă nu poate reveni Comisiei Județene G. și Comisiei Locale T., motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind uzucapiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
În consecință, se constată că sentința atacată nu este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., apelul va fi admis, va fi schimbată în tot sentința civilă apelată și în rejudecare va fi respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la atribuirea în proprietare a terenului în suprafață de 594 mp situat în T., . ca fiind inadmisibil și va fi respins capătul de cerere privind uzucapiunea suprafeței de teren de 594 mp situat în T., ., pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către Prefectul Județului G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 1282/04.08.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor De Pe Lângă Primăria T., cu sediul în T., ., nr. 66, Ș. Nuța, domiciliată în T., ..2, ., ., T. V., domiciliată în București, .. 104, ., ., P. A., domiciliată în T., .. 4, jud. G. și A. T., domiciliată în T., .. 44, jud. G., pe care o schimbă în tot și, în rejudecare:
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la atribuirea în proprietare a terenului în suprafață de 594 mp situat în T., ., ca fiind inadmisibil.
Respinge capătul de cerere privind uzucapiunea suprafeței de teren de 594 mp situat în T., ., pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
R. G. F. A. M. B. V.
Red. Jud. A.M./06.04.2015
Tehnored. B.V./07.04.2015 /8ex
Comunicat 6ex..
Jud. Fond: I. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 94/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
