Contestaţie la executare. Încheierea nr. 10/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 6531/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Judecător N. D. B.
Judecător M. A.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de recurentul S. A., cu domiciliul în G., ., în contradictoriu cu intimații L. C. CORP, cu sediul în DELAWARE, EAST NORTH, STRET DOVER, SUA,_, S.C. P. S. S.R.L, cu sediul în procesual ales la Cabinetul SCA P. și Asociații, cu sediul profesional în București, sector 3, Splaiul Unirii, nr.223, . civile nr.9104/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria G..
La apelul nominal au răspuns recurentul personal, legitimat cu CI, CNP_, prezent pentru intimați avocat L. H..
Procedura este legal îndeplinită.
S - a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind apărătorul intimatului . această societate nu se află în insolvență, din eroare fiind trecută în citativ prin administrator judiciar. Precizează că in cauză calitate de intimați au doar . și L. CONTINERNTAL CORP.
Tribunalul față de aceste precizări dispune rectificarea citativului în sensul că în cauză calitate de intimați au doar . și L. CONTINERNTAL CORP, . nefiind în insolvență.
Tribunalul pune în discuția părților excepția nulității recursului pe motiv că acesta nu e motivat.
Apărătorul intimaților solicită admiterea excepției nulității recursului
Recurentul solicită respingerea excepției nulității invocată de intimați. Consideră că a motivat recursul și că a explicat pe larg pentru ce a atacat hotărârea instanței de fond.
Instanța față de disp.ar.3041 din codul de procedură civilă care acordă posibilitatea invocării și altor motive de recurs în afara celor indicate de art.304, față de faptul că motivele de recurs au fost dezvoltate pe parcursul cererii formulate, constată că excepția nulității invocată prin întâmpinare nu este fondată și o va respinge.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Recurentul solicită să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Ori solicită ca instanța să se pronunțe asupra legalității acestei cesiuni.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Solicită să se constate faptul că instanța nu a fost învestită cu o cerere privind constatarea legalității cesiunii de creanță, așa încât instanța nu se poate pronunța pe capete de cerere care nu au fost formulate. Convenția de cesiune de creanță se bucură de valabilitate atâta vreme cât nu există nici un act care să dispună anularea acesteia. Susținerile recurentului în sensul că s-a achitat din debit nu sunt reale, la dosar neexistând nicio dovadă de plată a debitului. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.
În replică recurentul arată că cesiunea de creanță e lipsită de legalitate.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 17.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
R. N. N. D. B. A. M. L. T.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal-2949
DECIZIA CIVILĂ NR.122/2015
Ședința publică de la 17.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Judecător N. D. B.
Judecător M. A.
Grefier L. T.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de recurentul S. A., cu domiciliul în G., ., în contradictoriu cu intimații L. C. CORP, cu sediul în DELAWARE, EAST NORTH, STRET DOVER, SUA,_, S.C. P. S. S.R.L, cu sediul în procesual ales la Cabinetul SCA P. și Asociații, cu sediul profesional în București, sector 3, Splaiul Unirii, nr.223, . civile nr.9104/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria G..
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 10.03.2015 care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 17.03.2015 a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 03.09.2012, sub nr._/233/2012, contestatorul S. A., în contradictoriu cu intimata . și ., a formulat contestație la executare solicitând anularea somației privind începerea executării silite emisă în dosarul de executare nr._/33/542/TS/2012 al B. T. Ș., anularea procesului verbal de cheltuieli întocmit la data de 27.08.2012 în dosarul de executare nr._/233/542/TS/2012.
În motivare, contestatorul a arătat că, prin somația emisă la data de 27.08.2012 în dosarul de executare nr._/233/542/TS/2012 B. T. Ș. l-a somat să achite echivalentul în lei a sumei de_ Euro reprezentând despăgubiri și_,03 lei cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
A susținut contestatorul că i s-a comunicat că intimații au calitatea de creditori întrucât între ., în calitate de creditor – cedent și . și ., în calitate de creditori cesionari s-a încheiat o cesiune de creanță.
Această convenție este lovită de nulitate întrucât nu au fost nominalizate persoanele ce au semnat convenția în calitate de reprezentanți ai părților.
Arată contestatorul că și-a achitat datoria față de . iar cesiunea de creanță nu îi este opozabilă întrucât acesta a plătit cedentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 și urm. C.pr.civ.
În susținerea cererii formulate, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
La dosar a fost anexat dosarul de executare nr._/33/542/TS/2012 al B. T. Ș. .
La termenul din data de 07.12.2012 instanța a dispus suspendarea judecării pricinii până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ /a4.
Ca urmare a cererii de repunere pe rol formulată de către intimata . instanța a admis această cerere la termenul din data de 15.09.2014
Prin sentința civilă nr. 9104/22.09.2014 Judecătoria G. a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul S. A..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea de executare silită formulată de către intimații . și . s-a solicitat punerea în executare silită a deciziei civile nr. 1846/30.03.2012 pronunțată de Î.C.C.J. prin care contestatorul a fost obligat la plata către . a sumei de_ Euro precum și_,66 lei cheltuieli de judecată.
La data de 30.04.2012, ., în calitate de creditor – cedent pe de o parte și . și ., în calitate de creditori cesionari pe de altă parte, s-a încheiat o cesiune de creanță (f. 188-191) prin care s-a convenit ca această creanță de_ Euro precum și_,66 lei cheltuieli de judecată să fie transmisă celor doi cesionari.
Prin încheierea nr. 4842/23.08.2012 Judecătoria G. a încuviințat executarea silită a acestei decizii.
La data de 27.04.2012, în urma convenției încheiate între contestator și numitul Aloi M. (f. 5), s-a stabilit ca în contul datoriei de 2.200.000 lei, pe care acesta o datorează către S. A., să plătească în numele acestuia către . – creditorul cedent - suma de_ Euro precum și_,66 lei cheltuieli de judecată conform deciziei civile nr. 1846/30.03.2012 pronunțată de Î.C.C.J.
În baza convenției anterior amintite, numitul Aloi M., a formulat către . (creditorul cedent) o cerere de compensare legală a datoriilor reciproce pe care le avea cele două părți, această cerere fiind primită de administratorul judiciar la data de 25.07.2012 (f. 4). Prin adresa emisă de către administratorul judiciar - C.I.I. „C. Zanopol” s-a adus la cunoștință numitului Aloi M. că a fost operată modificarea din tabelul preliminar al creanțelor (f. 3).
Prin decizia civilă nr. 77/2014 din data de 25.02.2014 emisă de Curtea de Apel G. în dosarul_ */a3 (în care a fost conexat și dosarul_ /a4 până la a cărei soluționare a fost dispusă suspendarea judecării prezentei pricini), instanța de control judiciar a admis contestația formulată de . și a dispus respingerea cererii numitului Aloi M. de înscriere în tabelul definitiv de creanțe al acesteia reținându-se că . nu datorează suma de_ Euro.
Contestatorul pretinde că nu poate opera cesiunea întrucât aceasta nu îi este opozabilă, acesta făcând plata creanței și este nulă întrucât nu au fost nominalizate persoanele ce au semnat convenția în calitate de reprezentanți ai părților.
Față de apărarea că cesiunea creanței nu îi este opozabilă instanța a reținut sub aspectul naturii sale juridice, că cesiunea de creanță se încheie valabil prin simplul acord de voință al părților. Consimțământul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte în contractul de cesiune.
Cu toate că cesiunea de creanță își produce efectele între cedent și cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune (30.04.2012), pentru opozabilitatea ei față de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcută în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
A reținută că prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoștința debitorului persoana noului creditor și clauzele esențiale ale contractului de cesiune.
Cel de-al doilea mijloc de realizare a publicității cesiunii constă în acceptarea ei de către debitor printr-un înscris autentic. Acceptarea printr-un act sub semnătură privată face opozabilă cesiunea creanței numai față de debitorul cedat, nefiind opozabilă celorlalți terți.
Între părți, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-și natura civilă sau comercială, cu toate accesoriile și garanțiile ei.
Față de terți, cesiunea de creanță produce efecte în sensul că le este opozabilă numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea făcută debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic.
Practic, întrucât este considerat a fi un terț față de contractul de cesiune, debitorul cedat (contestatorul S. A.) poate să ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1393 C.civ., chiar dacă se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea față de debitorul cedat începe să-și producă efectele din momentul în care cesiunea îi devine opozabilă, si anume de la data notificării făcută prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privată. Astfel, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului, conform art. 1395 C.civ. Dacă cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apăra împotriva cesionarului invocând dovezile de plată obținute de la cedent, cu condiția ca acestea sa aibă o dată anterioară notificării sau acceptării. Așadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde deci de data la care s-a făcut cesiunea, întrucât chiar în cazul în care debitorul cedat a plătit cedentului după ce s-a făcut cesiunea, el va fi liberat de obligație dacă plata a fost făcută înainte de notificare ori de acceptare. Deși cesiunea de creanță intervine fără a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dăuna acestui debitor, motiv pentru care acesta își păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepțiile pe care le putea opune si cedentului: nulitățile, rezilierea, prescripția, autoritatea de lucru judecat, etc.
A reținut prima instanță că, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanță de către debitorul cedat nu are nicio influență asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar și a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau/și cesionarul.
Practic, cât timp debitorul cedat nu realizează vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silită declanșată de cesionarul devenit creditor, pentru că nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers și ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care și-a asumat-o față de creditorul inițial.
A apreciat prima instanță că în speța dedusă judecății nu se poate reține că debitorul S. A. a fost eliberat prin plată, ca urmare a presupusei compensări legale dintre datoria numitului Aloi M. și . întrucât Curtea de Apel G. a statuat irevocabil că nu există datoria de_ Euro a . către Aloi M.. Așadar, în lipsa acestei datorii compensația nu poate opera întrucât una dintre condițiile de validitate a acestei operațiuni o constituie reciprocitatea obligațiilor bănești. Astfel, potrivit prevederilor art. 1145 Cod civil, "Compensația n-are loc decât între două datorii care deopotrivă au de obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide și exigibile".
A apreciat că reclamantul - contestator nu se poate prevala de stingerea obligației de plată față de creditorul cedent ., prin compensație, întrucât aceasta nu a operat.
Față de apărarea că această cesiune de creanță ar fi nulă întrucât nu sunt menționate numele reprezentanților celor două părți, instanța a reținut că orice act juridic se bucură de o prezumție de validitate până în momentul în care o instanță de judecată investită cu o asemenea cerere constată că respectivul înscris este lovit de nulitate, ori atât timp cât contestatorul nu a făcut dovada existenței unei asemenea hotărâri afirmația acestuia nu poate căpăta relevanță juridică, actul juridic în discuție, respectiv cesiunea de creanță, fiind încheiat cu respectarea exigențelor impuse de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul S. A., apreciind hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului formulat a arătat că cesiunea de creanță încheiată între intimați este lovită de nulitate întrucât nu au fost nominalizate persoanele ce au semnat convenția în calitate de reprezentant al părților.
A arătat că în motivarea primei instanțe se reține că orice act juridic se bucură de o prezumție de validitate până în momentul în care o instanță de judecată investită cu o asemenea cerere constată că respectivul înscris este lovit de nulitate ori atâta timp cât contestatorul nu a făcut dovada existenței unei asemenea hotărâri afirmația acestuia nu poate căpăta relevanță juridică, actul juridic în discuție, respectiv cesiunea de creanță fiind încheiat cu respectarea exigențelor impuse de lege.
A apreciat recurentul că această motivare este greșită întrucât judecătorul fondului avea obligația să cerceteze și să se pronunțe cu privire la legalitatea actului, fiind investit prin acțiunea recurentului contestator tocmai cu această cerere.
A arătat că cesiunea încheierea între intimați este actul în baza căruia se solicită executarea sa silită iar prin contestația la executare a investit instanța să verifice legalitatea acestui act juridic, indicând și motivul de nulitate, instanța în mod greșit respingând contestația la executare fără a se pronunța cu privire la apărările sale greșit apreciind că trebuie investită o altă instanță cu această cerere.
A menționat că hotărârea este nelegală întrucât instanța de fond nu a cercetat dacă sunt îndeplinite condițiile de validitate ale actului juridic criticat, nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile în care o persoană juridică poate contracta și nici nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea cesiunii.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimații . și L. CONTINETAL CORP au formulat întâmpinare invocând nulitatea recursului pentru nerespectarea disp. art. 302 ind. 1 al. 1 lit. a și c cod proc. civilă iar pe fond a apreciat că hotărârea recurată este legală și temeinică, contrar susținerilor recurentului, solicitând respingerea recursului.
A arătat că recurentul nu a investit prima instanță cu o cerere având ca obiect constatarea nulității convenției de cesiune de creanță, motiv pentru care în mod corect instanța de judecată nu a dispus cu privire la aceasta, omisiunea instanței de a se pronunța pe un capăt de cerere constituind eventual un caz de minus petita, acesta nefiind un motiv de recurs.
De asemenea a arătat că susținerile privind nulitatea convenției de cesiune de creanță sunt inadmisibile atâta timp cât titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, decizia ICCJ 1846/30.03.2012.
A mai precizat că recurentul nu este liberat prin plată ca urmare a presupusei compensări dintre datoria numitului Aloi mario și ., curtea de Apel G. statuând irevocabil că nu există o datorie a . M., neputând opera compensarea.
La termenul de judecată din 10.03.2015 instanța a pus în discuția părților excepția nulității recursului invocată de intimați și prin încheierea de ședință din aceeași dată a respins excepția ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Împotriva recurentului contestator se realizează executarea silită în dosarul de executare silită nr. 542/TS/2012 al B. T. Ș., executarea silită fiind realizată în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr.1846/30.03.2012 pronunțată de ICCJ, pronunțată în contradictoriu cu . G., către care recurentul a fost obligat la plata sumei de 855.000 Euro cu titlu de despăgubiri. Creditorii care au solicitat executarea silită împotriva recurentului contestator sunt intimații . ., care își întemeiază calitatea de creditori pe convenția de cesiune de creanță încheiată cu . G. (f. 188-191 dos. fond).
Prin contestația la executare formulată contestatorul S. A. a invocat două motive în susținerea cererii sale:
- Nulitatea cesiunii de creanță;
- Împrejurarea că a achitat datoria față de creditorul inițial.
Prima instanță, analizând contestația la executare, a analizat opozabilitatea cesiunii de creanță, apărările privind achitarea datoriei către creditorul cedent, prin compensare, dar cu privire la nulitatea cesiunii de creanță nu a realizat o analiză a acesteia, mulțumindu-se doar să constate că actul juridic se bucură de o prezumție de validitate până la momentul la care o instanță de judecată investită cu o asemenea cerere constată că respectivul înscris este lovit de nulitate.
Așa cum s-a stabilit în mod constant în practica judiciară nulitatea unor acte juridice poate fi invocată atât pe cale de acțiune, prin formularea unui capăt de cerere prin care să se solicite anularea sau constatarea nulității actului juridic, cât și pe cale de excepție, ca apărare împotriva pretențiilor formulate de partea adversă.
Instanța de recurs reține căvalorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obținută nu numai pe calea ofensivă a acțiunii, ci și pe calea defensivă a excepției care, în acest context, nu trebuie să fie înțeleasă ca excepție procesuală, ci ca apărare de fond. Valorificarea unui drept subiectiv pe cale de excepție, în accepțiunea prezentată, presupune că titularul dreptului, fiind chemat în judecată, se prevalează de acel drept spre a obține respingerea pretenției formulate împotriva sa, fără, însă, a supune judecății o pretenție anume față de adversar.
O aplicație a acestui raționament este consacrată prin art. 2 din Decretul nr. 167/1958 tocmai în cazul nulității unui act juridic. Nu s-ar putea susține că nulitatea vizată de dispozițiile menționate privește un act de procedură, precizarea fiind făcută cu referire la un act juridic, în sensul material al legii civile.
În timp ce valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de acțiune implică introducerea unei cereri de chemare în judecată sau formularea unei cereri incidentale prin care se invocă o pretenție proprie, valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de excepție presupune doar formularea unei apărări.
În faza executării silite debitorul executat silit își poate opune apărările pe calea formulării contestației la executare. Invocarea nulității contractului de cesiune reprezintă o apărare împotriva solicitării de executare silită formulată de creditor împotriva debitorului contestator, constatarea nulității contractului de cesiune de creanță având drept consecință constatarea inexistenței calității de creditor al cesionarului și ar conduce la admiterea contestației la executare.
Este adevărat că judecătorul nu este obligat să analizeze fiecare argument al părții, dar nulitatea invocată reprezintă mai mult decât un argument, reprezintă un motiv al contestației la executare, care nu a fost analizat de către prima instanță.
Tribunalul reține că, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde și „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În fapt, în motivarea soluției adoptate, prima instanță nu a analizat unul din motivele esențiale ale contestației la executare, apreciind doar că actul juridic se bucură de prezumția de valabilitate, fără a analiza susținerile contestatorului cu privire la nulitatea cesiunii de creanță.
Nerespectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.proc.civ. conduce la nulitatea hotărârii în sensul dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.proc.civ..
Tribunalul constată că, în lipsa oricăror considerente – argumente de fapt și de drept care să susțină soluția pronunțată față motivele invocate prin contestația la executare – legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe nu poate fi analizată, neputându-se determina dacă aceasta a fost rezultatul cercetării fondului.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul reține că prima instanță nu a intrat, practic, în cercetarea fondului, astfel încât, prin prisma dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza a III – a C.proc.civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare să fie analizate și susținerile contestatorului privind nulitatea cesiunii de creanță
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul S. A., cu domiciliul în G., ., în contradictoriu cu intimații L. C. CORP, cu sediul în DELAWARE, EAST NORTH, STRET DOVER, SUA,_, S.C. P. S. S.R.L, cu sediul în procesual ales la Cabinetul SCA P. și Asociații, cu sediul profesional în București, sector 3, Splaiul Unirii, nr.223, . civile nr.9104/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria G..
Casează sentința civilă nr. 9104/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012 și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.
Ptr. Președinte Judecător ptr.Judecător
R. N. N. D. B. M. A.
Care se află în C.O. Care se află în C.O.
Semnează conf.art.261 al.2 cpc semnează conf.art.261 al.2 cpc
Președintele Tribunalului G. Președintele Tribunalului G.
Judecator A. P. Judecator A. P.
Ptr. Grefier L. T.
Care se află în C.O.
semnează conf.art.261 al.2 cpc
P. GREFIER
Red.N.D.B/Tehn.L.L.
2 EXEMPL./07.07
| ← Validare poprire. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul GALAŢI | Uzucapiune. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
