Validare poprire. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2901/233/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.222/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier V. Ț.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea cauzei civile privind pe apelantul C. I. DE AVOCATURĂ C. M. PRIN AV. C. E. M. în contradictoriu cu intimații R. N., M. L. C., M. G. împotriva încheierii din 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ 14, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 14, pe rolul Judecătoriei G., creditorul R. N. a solicitat în contradictoriu cu debitorul M. L. C. și cu terțul poprit M. G., validarea poprii, până la concurența sumei de 200 000 Euro, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut și contractul de ipotecă mobiliară, ambele din data de 17.06.2013.
La data de 21.03.2014 Cabinetul I. de Avocatură” C. M.” a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, în contradictoriu cu părțile cauzei, solicitând: desființarea popririi înființate de B. P. Ș. în dosar nr. 20/2014 la cererea creditorului R. N. și validarea popririi înființate de B. M. P. L. în dosar nr. 227/2010 prin adresa nr. 227/04.10.2013 până la concurența sumei de 132.927 Euro, cu obligarea pârâților M. L. C. și R. N. la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în dosar nr. 227/2010 al B. M. P. s-a început urmărirea lui M. L. pentru suma de 165.000 Euro la solicitarea creditorului.În această executare silită, B. M. P. a instituit un sechestru definitiv asupra imobilului situat în G., ., jud. G., proprietatea debitorului în cotă de ½ parte, înființând și poprire la 04.10.2013 asupra veniturilor încasate de debitor de la M. G., care are calitatea de chiriaș al acestui imobil, venituri ce se ridică la 8000 Euro/lună.
A susținutcă are întâietate la recuperarea creanței față de R. N., întrucât e vorba de o creanță anterioară și privilegiată. Mai mult, creanța lui R. N. se bazează pe un contract lipsit de cauză sau cu o cauză ilicită, imorală.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul R. N. a solicitat respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă, întrucât intervenientul a solicitat desființarea popririi inițiate de B. P. și anularea contractului de ipotecă mobiliară în cadrul unei validări de poprire, care este o procedură specială. A susținut că instanța nu este investită cu soluționarea unei cereri de stabilire ordine de distribuire a sumelor din poprire către creditori.
La data de20.05.2014, Cabinetul I. de Avocatură” C. M.”a formulat precizări cu privire la cererea de intervenție, solicitând validarea popririi înființate de B. M. P. în dosar nr. 227/2010 și obligarea terțului poprit să plătească cu întâietate creditoruluiCabinetul I. de Avocatură” C. M.” debitele datorate, urmând ca celălalt creditor să fie îndestulat ulterior. Totodată a solicitat desființarea popririi înființate de B. P. Ș. în dosar nr. 20/2014. A precizat că validarea ambelor popriri ar depăși suma urmăribilă pe care o mai are de încasat debitorul urmărit, astfel că se impune ca printr-o singură hotărâre judecătorească instanța să decidă o distribuire a sumelor potrivit art. 863 N.C.proc.civ. prin raportare la art. 789 alin. 2 și art. 791 alin. 2 din același Cod, după rangul, întâietatea și preferința fiecărei creanțe concurente. Urmărirea veniturilor unui imobil nu va putea fi efectuată dacă există o urmărire imobiliară asupra aceluiași imobil, potrivit art. 799 alin. 3 N.C.proc.civ., iar Cabinetul I. de Avocatură” C. M.” a început urmărirea imobiliară asupra imobilului din G., ., jud. G., executarea imobiliară fiind în faza de publicații de vânzare. A susținut că deține împotriva debitorului un titlu executoriu preferențial, în timp ce contractul de împrumut invocat de R. N. nu este titlu executoriu, neavând dată certă.
În drept, a invocat art. 788, 789 și art. 863 N.C.proc.civ.
La termenul din 03.07.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a Cabinetul I. de Avocatură” C. M.”.
Prin Încheierea din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria G., s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității de folosință a Cabinetului I. de Avocatură” C. M.”.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Cabinetul I. de Avocatură” C. M.”.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. M..
Pentru a pronunța astfel a reținut următoarele:
1. Astfel cum rezultă din adresa emisă de Baroul G. la 02.09.2014, conform Deciziei nr. 67 din 11.03.2010 emisă de Casa de Asigurări a Avocaților dl. C. M., avocat în cadrul Baroului G. a fost pensionat pentru invaliditate gradul 2 revizuibil, începând cu data de 08.02.2010. Urmare a acestei situații, dl. av. C. M. a fost trecut pe tabelul avocaților incompatibili, fără drept de exercitare a profesiei, din cadrul Baroului G., formulând în prezent o cerere de reluare a activității, care se află pe ordinea de zi a Baroului. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1-3 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și dispozițiilor art. 180, art. 190 și art. 214 alin. 1 din H UNBR nr. 64/2011 privind statutul profesiei de avocat, una dintre formele de exercitare a profesiei de avocat sunt cabinetele individuale, în care își pot exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alți avocați colaboratori. Cabinetele individuale de avocatură beneficiază de un patrimoniu profesional propriu și sunt supuse înregistrării fiscale, conform art. 72 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală. Cabinetul I. de Avocatură „C. M.” este înregistrat fiscal, aspect necontestat în prezenta speță.
În cauză s-a făcut dovada incompatibilității avocatului C. M. (persoană fizică) de a exercita profesia de avocat iar nu a încetării existenței Cabinetului I. de Avocatură „C. M.” (persoană juridică), motiv pentru care instanța a apreciat că acesta nu și-a pierdut capacitatea de folosință și capacitatea de a sta în judecată, motiv pentru care are dreptul de a cere executarea silită a unei creanțe al cărei creditor este.
2. Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de C. I. de Avocatură ”C. M.”, instanța a reținut că potrivit art. 61 alin. 1 N.C.proc.civ., oricine are interes poate interveni într-un proces ce se urmează între alte persoane.
Din economia art. 789 alin. 3 din același Cod, rezultă că în procedura validării de poprire, instanța va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, administrând orice probe necesare soluționării cererii de validare poprire. În raport de textul menționat, instanța a considerat că nu există nicio limitare procedurală în ceea ce priește formularea unei cereri de intervenție din partea unui creditor în procedura validării de poprire.
Instanța a reținut însă că în cauză, Cabinetul I. de Avocatură ”C. M.” nu a făcut dovada existenței unei popriri înființate asupra fructelor imobilului din G., ., jud. G., proprietatea în cotă de ½ parte a debitorului M. L. C., deoarece deși a depus cererea de intervenție și trei precizări ulterioare, a invocat excepții și apărări pe fond, acesta nu a depus la dosar și dovada înființării unei popriri asupra sumelor datorate de M. G. către debitorul M. L. C..
Astfel, prin încheierea nr. 2547 din 06.08.2014, irevocabilă, pronunțată în dosar nr._/233/2014, Judecătoria G. a admis cererea de abținere formulată de B. M. L. P. de la instrumentarea dosarului execuțional nr. 227/ES-MPL/2010. Potrivit art. 10 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești pot fi recuzați sau pot declara că se abțin. Încheierea instanței prin care s-a încuviințat ori s-a respins abținerea, precum și cea prin care s-a încuviințat recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.
Obiectul dosarului nr._/233/2014 l-a constituit recuzarea de către C. I. de Avocatură ”C. M.” a B. M. P. L., care a declarat că înțelege să se abțină de la instrumentarea dosarului nr. 227/2010.
Prin încheierea mai sus menționată, prin care s-a admis cererea de abținere formulată de B. M. P. L., nu s-a păstrat niciunul din actele de executare întocmite în acel dosar în condițiile art. 10 alin. 5 din Legea nr. 188/2000.
În acest condiții, la data de 16.09.2014, data soluționării în principiu a cererii de intervenție a Cabinetului I. de Avocatură ”C. M.”, niciunul din actele de executare întocmite de B. M. P. L. nu mai sunt în vigoare, nefiind păstrate în urma abținerii executorului.
Ca atare, Cabinetul I. de Avocatură ”C. M.” nu are un interes actual și legitim să formuleze prezenta cerere de intervenție, nemaiexistând nici poprirea și nici urmărirea imobiliară înființate în dosar nr. 227/2010 al B. M. P. L.. Cum interesul este una din condițiile imperative de admisibilitate ale cererii de intervenție, în condițiile art. 61 alin. 1 N.C.proc.civ., s-a considerat că intervenția astfel formulată, este inadmisibilă.
3. În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. M., instanța a apreciat și această cerere ca inadmisibilă, pentru următoarele motive:
În motivarea cererii, intervenientul C. M., a arătat că a formulat prezenta cerere în calitate de membru fondator al Cabinetului I. de Avocatură ”C. M.”, că petiția vizează aceleași sume de bani, privește același debitor și același terț poprit. În esență a invocat aceleași apărări de fond.
Potrivit art. 61 alin. 1 N.C.proc.civ., oricine are interes poate interveni într-un proces ce se urmează între alte persoane. Din economia art. 789 alin. 3din același Cod, rezultă că în procedura validării de poprire, instanța va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, administrând orice probe necesare soluționării cererii de validare poprire. În raport de textul menționat, instanța a considerat că nu există nicio limitare procedurală în ceea ce priește formularea unei cereri de intervenție din partea unui creditor în procedura validării de poprire.
În prezenta cauză, numitul C. M. nu a făcut dovada că are calitatea de creditor al lui M. L. C. și respectiv creditor în dosarul nr. 227/2010 al B. M. P. L..
În aceste condiții, numitul C. M. nu are un interes actual și legitim să formuleze prezenta cerere de intervenție, motiv pentru care și această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva Încheierii din data de 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel Cabinetul I. de Avocatură”C. M.”.
Prin motivele scrise de apel, în esență, a invocat următoarele:
Încheierea apelată este lovită de nulitate, deoarece cercetarea admisibilității în principiu nu s-a efectuat în Cameră de Consiliu.
Încheierea apelată este lovită de nulitate, deoarece instanța nu a pus în discuția părților conținutul și efectele Încheierii nr. 2547/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria G., încălcând astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Urmare Încheierii nr. 2547/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria G., în temeiul Legii 188/2000, Camera executorilor judecătorești G. a procedat la înlocuirea executorului M. P. L. cu executorul C. C., care a procedat la continuarea executării silite.
A susținut că încheierea apelată este lovită de nulitate, deoarece instanța a concluzionat că toate actele de executare sunt anulate, deși instanța care a soluționat recuzarea și abținerea nu a dispus în acest sens. Totodată, la dosar existau copii ale unor încheieri și sentințe pronunțate în dosarele_/233/2013 și_, care vizau analiza unor acte de executare silită.
A solicitat să se constate că respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție, este nelegală, deoarece instanța nu avea de soluționat decât chestiunea intervenției în nume propriu într-un concurs de popriri pornite în dosare execuționale paralele, care vizează același bun.
La data de 12.02.2015, apelantul a solicitat suspendarea facultativă a judecății, în baza art. 413 alin.1 pct.1 N.C.proc.civ., până la soluționarea definitivă a dosarelor nr._/233/2013;_ și_ .
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea apelului, anularea Încheierii din 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria G., admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de Cabinetul I. de Avocatură ”C. M.” și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceiași instanță.
Intimatul R. N., nu a depus întâmpinare, iar prin apărător a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecății, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 413 alin.1 pct.1 N.C.proc.civ.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că apelantul nu a făcut dovada că are calitatea de creditor al lui M. L. C. și respectiv creditor în dosarul nr. 227/2010 al B. M. P. L..
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
1. Instanța de apel nu este învestită cu soluționarea cauzei pe fond ci numai cu verificarea modului în care s-a soluționat cererea de intervenție în interes propriu.
Cererea de validare poprire este un mijloc de realizare a unei creanțe, iar instanțele au obligația pozitivă să-și dea concursul la punerea în executare a unui titlu executoriu, astfel cum prevede art.6 din CEDO.
În condițiile în care Tribunalul nu are de analizat fondul ci numai modul de soluționare a unei cereri incidentale, că până la soluționarea prezentului apel, cererea de validare poprire a fost suspendată, că o asemenea cerere este de competența instanței care judecă fondul, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea facultativă a judecății în baza art. 413 alin.1 pct.1 N.C.proc.civ., motiv pentru care va respinge cererea apelantului formulată în acest sens.
2. Pe fond, apelul este întemeiat pentru următoarele motive:
a) Apelantul a susținut că încheierea apelată este lovită de nulitate, deoarece cercetarea admisibilității în principiu nu s-a efectuat în Cameră de Consiliu.
Art. 64 N.C.proc.civ., se referă la procedura de soluționare a admisibilității în principiu a cererii de intervenție. Textul nu menționează dacă dezbaterile se efectuează în ședință publică sau în Cameră de Consiliul. Cum regula este publicitatea ședinței de judecată, iar excepția trebuie să fie expres prevăzută de lege, rezultă că instanța a procedat corect și a respectat regula publicității atunci când a stabilit dezbaterile în ședință publică. Ca urmare, excepția de nulitate invocată, nu este întemeiată.
b) S-a susținut că Încheierea apelată este lovită de nulitate, deoarece instanța nu a pus în discuția părților conținutul și efectele Încheierii nr. 2547/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria G., încălcând astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Din încheierea de dezbateri din data de 16.09.2014(f.122 în dosarul de fond) rezultă că instanța a pus în discuția părților consecințele juridice ale încheierii 2547/06.08.2014.
Ca urmare, susținerea apelantului că instanța a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, nu se confirmă. Modul în care instanța a condus dezbaterile era suficient pentru a pregăti părțile și cu privire la concluzia potrivit cu care prin admiterea cererii de abținere/recuzare a expertului, numitul Cabinetul I. de Avocatură ”C. M.” nu mai are un interes actual și legitim să formuleze prezenta cerere de intervenție, deoarece nu mai există nici poprirea și nici urmărirea imobiliară înființate în dosar nr. 227/2010 al B. M. P. L.. Ca urmare, excepția de nulitate invocată, nu este întemeiată.
c) Apelantul a susținut că urmare Încheierii nr. 2547/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria G., în temeiul Legii 188/2000, Camera executorilor judecătorești G. a procedat la înlocuirea executorului M. P. L. cu executorul C. C., ales de creditor, care a procedat la continuarea executării silite.
Acesta constituie un argument în susținerea apărării potrivit cu care apelantul Cabinetul I. de Avocatură ”C. M.” ar avea încă un interes actual și legitim să formuleze prezenta cerere de intervenție.
d) A susținut apelantul că încheierea apelată este lovită de nulitate, deoarece instanța a concluzionat că toate actele de executare sunt anulate, deși instanța care a soluționat recuzarea și abținerea nu a dispus în acest sens. Totodată, la dosar existau copii ale unor încheieri și sentințe pronunțate în dosarele_/233/2013 și_, care vizau analiza unor acte de executare silită.
În raport de aceste susțineri se constată următoarele:
Cererea de recuzare/abținere a executorului judecătoresc M. L. P., a fost soluționată prin Încheierea nr. 2547/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria G., în condițiile art. 10 din Legea 188/2000.
Potrivit acestui text, executorii judecătorești pot fi recuzați în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abține. Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.
Prin Încheierea nr. 2547/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis cererea de abținere formulată de executorul judecătoresc M. L. P. și s-a respins cererea de recuzare formulată de Cabinetul I. de Avocatură ”C. M.”.
S-a constatat retragerea d-nei executor M. L. P., de la instrumentarea dosarului de executare nr. 227/ES-MPL/2010.
Nu s-a dispus nicio măsură cu privire la actele de executare efectuate de executorul care s-a abținut, aspect care în principiu poate duce la concluzia că toate actele de executare efectuate de acest executor au anulate.
În acest sens este de reținut însă faptul că prin decizia nr. 156/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul G., s-a admis cererea de validare poprire înființată de creditorul C. I. de Avocatură C. M., prin adresa din 04.10.2012 asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit UAT M. G., către debitorul M. L. C., câte 6.000 lei lunar, până la concurența sumei de 151.294,03 euro, reprezentând debit restant în baza titlurilor executorii și a sumei de 17.943,28 lei reprezentând cheltuieli de executare și a obligat terțul poprit să plătească creditorului suma datorată de acesta debitorului, respectiv câte 6.000 lei lunar, în limita creanței.
La pronunțarea acestei decizii, printre altele s-a reținut că apelantul-creditor C. I. de Avocatură C. M. a demarat executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 227/ES-MPL/2010 împotriva debitorului M. L. C., în baza contractelor de asistență juridică nr. 163bis/2007 și nr. 165bis/2007, executare care a fost preluată de B. C. C. și este continuată în dosarul de executare nr. 343/2014.
e) Pe fondul cererii de intervenție în interes propriu formulată de Cabinetul I. de Avocatură „C. M.”, instanța reține următoarele:
Chiar dacă s-ar constata că toate actele de executare emise de d-na executor judecătoresc M. L. P., ar fi nule, rămâne valabilă Încheierea nr.4040/ES/10.08.2010 pronunțată de Judecătoria G., prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.
După ce s-a pronunțat instanța de fond, la data de 18.09.2014, Tribunalul G., prin decizia nr. 156/19.02.2015 a admis cererea de validare poprire înființată de creditorul C. I. de Avocatură „C. M.”, constatând printre altele că apelantul-creditor C. I. de Avocatură C. M. a demarat executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 227/ES-MPL/2010 împotriva debitorului M. L. C., în baza contractelor de asistență juridică nr. 163bis/2007 și nr. 165bis/2007, executare care a fost preluată de B. C. C. și este continuată în dosarul de executare nr. 343/2014.
Din redactarea art. 789 alin. 3 din același Cod, rezultă că în procedura validării de poprire, instanța va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, administrând orice probe necesare soluționării cererii de validare poprire. În raport de textul menționat, se constată că nu există nicio limitare procedurală în ceea ce priește formularea unei cereri de intervenție din partea unui creditor în procedura validării de poprire.
Intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Nu este necesar să existe identitate între dreptul pretins de reclamant și cel pretins de reclamant, fiind suficient ca între cele două drepturi subiective să existe o strânsă legătură. Intervenția principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată. Ca orice cerere, aceasta trebuie să îndeplinească condițiile generale de exercițiu ale unei acțiuni civile și anume: capacitate, calitate procesuală activă, interes actual și legitim.
Problema capacității a fost definitiv soluționată și nu mai poate face obiectul prezentei analize.
În condițiile în care apelantul este beneficiarul Încheierii nr.4040/ES/10.08.2010 pronunțată de Judecătoria G., prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, dar și a deciziei civile nr. 156/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul G., prin care s-a admis cererea de validare poprire împotriva debitorului M. L. C., în baza contractelor de asistență juridică nr. 163bis/2007 și nr. 165bis/2007, executare instrumentată de B. C. C. în dosarul de executare nr. 343/2014 și având în vedere că în cauză există un concurs de popriri pornite în dosare execuționale paralele, care vizează același bun, rezultă că acesta prezintă o aparență suficientă în ceea ce privește justificarea interesului și a calității de creditor, aparență care să determine admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu.
f) În consecință, pentru considerentele expuse, se constată că sunt motive de reformare parțială a încheierii apelate, motiv pentru care potrivit art.480 alin.3 în ref. la art. 61 și urm. N.C.proc.civ. va admite apelul, va anula în parte încheierea din 18.09.2014 și va admite în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. I. de Avocatură ”C. M.”.
Va dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a judecății în baza art.413 alin.1 pct.1 C.proc.civ., ca nefondată.
Admite apelul declarat de intimatul C. I. de Avocatură „C. M.” cu sediul în T., ..56, jud.G. în contradictoriu cu creditorul R. N. cu sediul ales în G., . nr.45, ., jud.G., debitorul M. L. C. domiciliat în G., ., ., jud.G., terțul poprit M. G. cu sediul în G., ., jud.G., împotriva Încheierii din 18.09.2014 pronunțate de Judecătoria G., pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. I. de Avocatură „C. M.”.
Înlătură mențiunile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții ale încheierii apelate.
Dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. G. N. L. B. V. Ț.
Red.L.B/Tehnored.V.Ț.
6ex./31.03.2015
Jud. fond-O.B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 225/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 10/2015. Tribunalul... → |
|---|
